Aplicarea corecta a curriculumului scolar īn toate unitatile de īnvatamānt

Aplicarea corecta a curriculumului scolar

īn toate unitatile de īnvatamānt

Nu mai este un secret ca īn cadrul procesului de īnvatamānt continuturile reprezinta o variabila foarte importanta, pozitia de prim rang explicāndu-se 21121f510v prin faptul ca obiectivele educationale nu pot fi atinse daca nu sunt selectate si transmise elevilor continuturile adecvate acestora. Aplicarea corecta se realizeaza īnca de la īnceput daca se cunoaste definitia termenului de ,,curriculum''. Astfel trebuie sa se faca distinctie īntre termenul de ,,continut'' si cel de ,,curriculum''. Daca primul se refera numai la valorile care se vor transmite elevilor si la competentele pe care acestia si le vor forma, termenul de ,,curriculum'' are o acoperire mai larga (include continuturile instructive-educative incluse īn programele scolare si universitare, experientele de īnvatare si formare, directe si indirecte, ale elevilor, experiente corespunzatoare celor trei mari catregorii de educatie, care se īmbina si se completeaza reciproc, educatia formala, neformala si cea informala). Īn sens larg curriculumul are īntelesul de proiect pedagogic, prin care sunt evidentiate interdependentele, deloc simple, stabilite īntre obiectivele educationale, continuturile instructive-educative, strategiile de predare si īnvatare īn scoala si īn afara scolii si strategiile de evaluare a activitatii educationale.

Daca profesorul cunoaste definitia termenului de curriculum si este la curent cu existenta unei reforme curriculare trebuie sa stie si sa faca distinctie īntre tipurile de curriculum-uri (general, specializat sau de profil, ascuns, informal, recomandat, scris sau prescris, predat, īnvatat sau realizat, suport, testat, zonal sau local, exclus, etc). Īntre diversele tipuri de curriculum se stabilesc corelatii, lucru ce trebuie valorificat si de practicienii care compatibilizeaza aceste categorii diversilor beneficiari, elevi, studenti, etc. De unde importanta cunoasterii tipurilor enumerate mai sus? Iata, de exemplu ca īn cazul curriculum-ului real cadrul didactic īsi poate demonstra toate capacitatile creative si īntreaga maiestrie didactica putānd, prin demersurile sale, sa accesibilizeze si sa faca mai atractiv curriculumul prescris.

Reforma īnvatamāntului care se deruleaza la ora actuala īsi propune sa faciliteze si formarea unei noi culturi curriculare. Cadrul didactic trebuie sa tina cont de noile principii:

principiul egalitatii sanselor, fiecare individ are dreptul la educatia comuna, realizata īn cadrul īnvatamāntului obligatoriu;

principiul descongestionarii, care recomanda selectarea si esentializarea continuturilor programelor scolare si diminuarea supraīncarcarii informationale;

principiul descentralizarii si al flexibilitatii currculumului (īmbinarea trunchiului comun cu curriculumul la decizia scolii);

principiul selectiei si ierarhizarii culturale;

principiul functionalitatii, se recomanda adoptarea disciplinelor de studiu la particularitatile de vārsta ale elevilor;

principiul coerentei (asigurarea echilibrului optim īntre ariile curriculare si disciplinele de studiu, īn plan orizontal si vertical);

principiul racordarii la social.

Īn ultima vreme īn urma coroborarii rezultatelor cercetarilor cu datele si informatiile obtinute īn practica instruirii, specialistii au conturat cāteva tendinte īn reforma curriculara:

" deschiderea spre educatia permanenta;

" realizarea unui impact sistemic;

" elaborarea curriculumului diferentiat, individualizat, personalizat;

" elaborarea curriculumuil de profil si specializat s.a.

FPentru o aplicare corecta cadrul didactic trebuie sa porneasca de la cunoasterea faptului ca reforma curriculara este parte integranta īn cadrul reformei īnvatamāntului din Romānia, de la cunoasterea definitiei de curriculum, a tipurilor de curriculum, a interdependentelor dintre acestea etc. De altfel, nu mai este ceva nou ca la baza rezultatelor pozitive, indiferent din ce punct de vedere procesul instructiv-educativ este privit, sta si capacitatea cadrului didactic de a aplica tot ce teoria spune.    Profesorul are un rol determinant la aplicarea corecta a curriculumului scolar, de el si calitatile sale depind rezultatele dorite. Acest lucru se poate realiza si printr-o documentare continua īn domeniu. Fara aplicarea īn practica a acestor notinuni teoretice reforma curriculara se poate transforma īntr-o ,,forma fara fond''.

Bibliografie:

v    Dobrescu Andrei, Conceptul educational īn contextul integrarii europene, īn Tribuna īnvatamāntului, Anul LV, Nr. 768(2649),

18-24 octombrie, 2004, p. 1,7.

v    Frunza Virgil, Teoria si metodologia curriculum-ului,

Editura Muntenia, Constanta, 2003.

v    Ionescu Miron, Radu Ioan (coord.), Didactica moderna.

Editia a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004.

v    Marinescu Silvia, Dinescu Rodica, Invitatie la educatie,

Editura Carminis, Pitesti, 2003, p. 5-6.

v    Māndrut Octavian, Apostol Gabriela, Ghidul profesorului pentru clasele V-VIII. Geografie, Editura Corint, Bucuresti, 2003.

v   

v    , Un ghid pentru tinerii romāni. Ce este Uniunea Europeana, Editura EST, Paris-Bucuresti-Ierusalim, 2001.

v    , Dictionarul limbii romāne moderne,

Editura Academiei Republicii Populare Romāne, Bucuresti, 1958.