Aplicarea corecta a curriculumului scolar în toate unitatile de învatamânt

Aplicarea corecta a curriculumului scolar

în toate unitatile de învatamânt

Nu mai este un secret ca în cadrul procesului de învatamânt continuturile reprezinta o variabila foarte importanta, pozitia de prim rang explicându-se 21121f510v prin faptul ca obiectivele educationale nu pot fi atinse daca nu sunt selectate si transmise elevilor continuturile adecvate acestora. Aplicarea corecta se realizeaza înca de la început daca se cunoaste definitia termenului de ,,curriculum''. Astfel trebuie sa se faca distinctie între termenul de ,,continut'' si cel de ,,curriculum''. Daca primul se refera numai la valorile care se vor transmite elevilor si la competentele pe care acestia si le vor forma, termenul de ,,curriculum'' are o acoperire mai larga (include continuturile instructive-educative incluse în programele scolare si universitare, experientele de învatare si formare, directe si indirecte, ale elevilor, experiente corespunzatoare celor trei mari catregorii de educatie, care se îmbina si se completeaza reciproc, educatia formala, neformala si cea informala). În sens larg curriculumul are întelesul de proiect pedagogic, prin care sunt evidentiate interdependentele, deloc simple, stabilite între obiectivele educationale, continuturile instructive-educative, strategiile de predare si învatare în scoala si în afara scolii si strategiile de evaluare a activitatii educationale.

Daca profesorul cunoaste definitia termenului de curriculum si este la curent cu existenta unei reforme curriculare trebuie sa stie si sa faca distinctie între tipurile de curriculum-uri (general, specializat sau de profil, ascuns, informal, recomandat, scris sau prescris, predat, învatat sau realizat, suport, testat, zonal sau local, exclus, etc). Între diversele tipuri de curriculum se stabilesc corelatii, lucru ce trebuie valorificat si de practicienii care compatibilizeaza aceste categorii diversilor beneficiari, elevi, studenti, etc. De unde importanta cunoasterii tipurilor enumerate mai sus? Iata, de exemplu ca în cazul curriculum-ului real cadrul didactic îsi poate demonstra toate capacitatile creative si întreaga maiestrie didactica putând, prin demersurile sale, sa accesibilizeze si sa faca mai atractiv curriculumul prescris.

Reforma învatamântului care se deruleaza la ora actuala îsi propune sa faciliteze si formarea unei noi culturi curriculare. Cadrul didactic trebuie sa tina cont de noile principii:

principiul egalitatii sanselor, fiecare individ are dreptul la educatia comuna, realizata în cadrul învatamântului obligatoriu;

principiul descongestionarii, care recomanda selectarea si esentializarea continuturilor programelor scolare si diminuarea supraîncarcarii informationale;

principiul descentralizarii si al flexibilitatii currculumului (îmbinarea trunchiului comun cu curriculumul la decizia scolii);

principiul selectiei si ierarhizarii culturale;

principiul functionalitatii, se recomanda adoptarea disciplinelor de studiu la particularitatile de vârsta ale elevilor;

principiul coerentei (asigurarea echilibrului optim între ariile curriculare si disciplinele de studiu, în plan orizontal si vertical);

principiul racordarii la social.

În ultima vreme în urma coroborarii rezultatelor cercetarilor cu datele si informatiile obtinute în practica instruirii, specialistii au conturat câteva tendinte în reforma curriculara:

" deschiderea spre educatia permanenta;

" realizarea unui impact sistemic;

" elaborarea curriculumului diferentiat, individualizat, personalizat;

" elaborarea curriculumuil de profil si specializat s.a.

FPentru o aplicare corecta cadrul didactic trebuie sa porneasca de la cunoasterea faptului ca reforma curriculara este parte integranta în cadrul reformei învatamântului din România, de la cunoasterea definitiei de curriculum, a tipurilor de curriculum, a interdependentelor dintre acestea etc. De altfel, nu mai este ceva nou ca la baza rezultatelor pozitive, indiferent din ce punct de vedere procesul instructiv-educativ este privit, sta si capacitatea cadrului didactic de a aplica tot ce teoria spune.    Profesorul are un rol determinant la aplicarea corecta a curriculumului scolar, de el si calitatile sale depind rezultatele dorite. Acest lucru se poate realiza si printr-o documentare continua în domeniu. Fara aplicarea în practica a acestor notinuni teoretice reforma curriculara se poate transforma într-o ,,forma fara fond''.

Bibliografie:

v    Dobrescu Andrei, Conceptul educational în contextul integrarii europene, în Tribuna învatamântului, Anul LV, Nr. 768(2649),

18-24 octombrie, 2004, p. 1,7.

v    Frunza Virgil, Teoria si metodologia curriculum-ului,

Editura Muntenia, Constanta, 2003.

v    Ionescu Miron, Radu Ioan (coord.), Didactica moderna.

Editia a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004.

v    Marinescu Silvia, Dinescu Rodica, Invitatie la educatie,

Editura Carminis, Pitesti, 2003, p. 5-6.

v    Mândrut Octavian, Apostol Gabriela, Ghidul profesorului pentru clasele V-VIII. Geografie, Editura Corint, Bucuresti, 2003.

v   

v    , Un ghid pentru tinerii români. Ce este Uniunea Europeana, Editura EST, Paris-Bucuresti-Ierusalim, 2001.

v    , Dictionarul limbii române moderne,

Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucuresti, 1958.