Aptitudini si capacitati specifice profesiunii didactice
Profesiunea de educator implica raportarea si confruntarea continua cu altii, de aceea anumite calitati aptitudinale sunt indispensabile acelora care isi aleg si presteaza aceasta profesiune. Aptitudinile pedagogice, solicitate profesorului in actiune, se manifesta in activitatea de educatie si pot fi evidentiate pe baza performantelor realizate.
Sistemele de clasificare a aptitudinilor pedagogice difera de la un autor la altul, in functie de natura, continutul si laturile activitatii pedagogice. Astfel, se pot distinge :
1. Aptitudini didactice - referitoare la activitatea de instruire
2. Aptitudini educative - privitoare la activitatea de modelare a personalitatii umane.
Fiecare din aceste categorii include apoi aptitudini legate de realizarea unei sarcini concrete :
- aptitudini metodice ;
aptitudini de evaluare ;
- aptitudini educative in domeniul educatiei morale, estetice, de mediu, de sanatate, etc.
In aria de preocupari privind determinarea acelor calitati ale profesorului care pot influenta si modela personalitatea elevului se inscrie si cercetarea lui Josef Stefanovic (1979). Autorul identifica pozitionarea tactului pedagogic in procesul de educatie. El concluzioneaza in urma cercetarilor facute, faptul ca « tactul pedagogic este gradul calitativ al interactiunii sociale dintre profesor si elev. » In acest caz, criteriile acestei calitati sunt :
a. Gradul de adecvare a comportamentului profesorului fata de fiecare elev ;
b. Gradul motivatiei pozitive a rezultatelor la invatatura si a comportamentului elevului ;
c. Gradul de dezvoltare a personalitatii elevului ;
d. Gradul de respectare a particularitatilor psihice a elevului si asigurarea unui climat psihic optim al activitatii instructiv-educative;
e. Rezultatele obtinute in atingerea obiectivelor propuse in activitatea instructiv-educativa (Stefanovic, 1979)
Maiestria pedagogica - dezvoltarea plenara a tuturor componentelor personalitatii profesorului, concomitent cu integrarea lor intr-un tot unitar. Maiestria pedagogica nu se confunda cu tehnica didactica. Un profesor care poseda maiestrie pedagogica este mai mult decat un profesionist, este un artist in meseria sa .
Aptitudinile generale sunt cele solicitate si care intervin in orice activitate a omului. Ele formeaza un repertoriu instrumental-adaptativ bazal al fiecarui individ, asigurand o relationare si adaptare optima in conditiile variate ale mediului. Aptitudinile generale se impart in aptitudini senzo-motorii si intelectuale.
Aptitudinile senzo-motorii sunt cele care intervin in situatiile care necesita discriminarea, identificarea si efectuarea unor actiuni directe asupra unor obiecte, in vederea satisfacerii unor nevoi curente. Se pot include in aceasta categorie: caracteristicile analizatorilor ( pragurile sensibilitatii, dinamica sensibilitatii, acuitatea, capacitatea de admisie si de procesare informational, capacitatea de fixare-pastrare) ; caracteristicile structural-dinamice ale sistemelor motorii ( forta, viteza, finetea si armonia miscarilor, tempoul, ritmul, precizia ).
Aptitudinile intelectuale sunt constituite din functiile psihice care, simultan, sunt implicate in toate formele de activitate si, proprii tuturor oamenilor. Acestea sunt: memoria; imaginatia; inteligenta.
Aptitudinile speciale sunt acele structuri ale personalitatii de natura instrumentala care asigura obtinerea unor performante deasupra mediei in anumite sfere particulare de activitate profesionala. Ele au la baza premise native, ereditare, care tin de calitatile unor subsisteme individualizate ale personalitatii.
In cadrul fiecarei categorii de aptitudini, se evidentiaza cele cu un grad mai mare de specializare. Astfel se contureaza calitatile aptitudinale speciale: talentul, vocatia si geniul.
Talentul este reprezentat de ansamblul dispozitiilor functionale, ereditare si a sistemelor operationale dobandite, care mijlocesc performante deosebite si realizari originale in activitate ( P.Popescu Neveanu, 1978 )
Talentul este o treapta superioara a unei aptitudini, asociindu-se cu originalitatea si este efectul interactiunii , intermodelarii unor aptitudini diferite si eterogene.
» Orice creatie, pentru a se desavarsi, trebuie mai intai sa fie afundata in timpul care va deveni » ( Antoine de Saint- Exupery)
Cap. 1.2. Competente profesionale
Competenta stiintifica implica o buna pregatire de specialitate.
Competenta psihopedagogica este asigurata de ansamblul de capacitati necesare pentru ,, construirea " diferitelor componente ale personalitatii elevilor. Ea cuprinde :
- capacitatea de a determina gradul de dificultate al materialului de invatare;
- capacitatea de a face materialul de invatare accesibil prin gasirea celor mai adecvate metode si mijloace ;
- capacitatea de a intelege elevul, de a patrunde in lumea sa interioara
- creativitatea in munca psihopedagogica
- capacitatea de a crea noi modele de influentare instructiv-educativa in functie de cerintele fiecarei situatii educationale.
Componenta psihosociala este reprezentata de ansamblul de capacitati necesare optimizarii relatiilor interumane, cum ar fi :
- capacitatea de a adopta un rol diferit ;
- capacitatea de a stabili usor si adecvat relatii cu ceilalti ;
- capacitatea de a influenta grupul de elevi, ca si pe indivizii izolati ;
- capacitatea de a comunica usor si eficient cu elevii ;
- capacitatea de a utiliza adecvat puterea si autoritatea ;
- capacitatea de a adopta stiluri diferite de conducere
In domeniul pedagogic se contureaza si alte sisteme de clasificare a aptitudinilor, printre care si cel care tine cont de urmatoarele aspecte: cunostinte, abilitati si trasaturi de personalitate.
Competente profesionale
Competenta didactica implica problematica eficientei predarii si a stabilirii unor criterii de eficienta
Competentele au o sfera de cuprindere mai mare decat a aptitudinilor, ele presupunand si rezultatele activitatii, pe langa cunoastere si capacitatea de a efectua un lucru bine, corect.
Un model de program de formare a profesorilor desfasurat in S.U.A., operationalizeaza competenta didactica in cinci categorii de competente specifice (cf. Gherghinescu, 1999) :
Competenta cognitiva - cuprinzand abilitatile intelectuale si cunostintele asteptate din partea unui profesor ;
Competenta afectiva: reprezentata prin atitudinile asteptate din partea profesorului si considerata specifica profesiunii didactice, deoarece este cel mai greu de obtinut ;
Competenta exploratorie - vizand nivelul practicii pedagogice si oferind ocazia viitorilor profesori de a-si exercita abilitatile didactice ;
Competenta legata de performanta- prin care profesorii dovedesc nu numai ca stiu, dar si pot utiliza ceea ce stiu;
Competenta de a produce modificari observabile ale elevilor in urma relatiei pedagogice
Domenii de competenta
Competente
Managementul de proces (planificare, organizare, control)
-orientare spre eficienta
-atitudine proactiva
- gandire deductiva
- putere de convingere
Managementul echipei ( planificarea, organizarea, motivarea, dezvoltarea echipei)
- in sine
- abilitati oratorice
- gandire logica
- recunoasterea conceptelor
Indrumare, consiliere (control si motivare)
- spontaneitate
- putere de convingere
- prestanta
Evaluarea permanenta a celorlalti (coordonare)
- stapanire de sine
- obiectivitate
- adaptabilitate si rezistenta la stres
Cunostinte de specialitate
- pregatire teoretica si practica in domeniu
- dorinta de formare continua
- capacitate de autoevaluare
Managementul resurselor umane (organizare, control, motivare, dezvoltarea echipei)
- putere de convingere
- atitudine pozitiva, incredere in ceilalti
- spirit de lider
- capacitate de autoevaluare
|
