CAUZE ALE RĂMÂNERII ÎN URMĂ LA ÎNVĂŢĂTURĂ - MODALITĂŢI DE PREVENIRE , DEPISTARE , ÎNLĂTURARE
I. PRECIZĂRI CONCEPTUALE
Succesul scolar se defineste prin formarea la elevi , în concordanta cu cerinte
le programelor scolare , a structurilor cognitive ( sisteme de cunostinte ) operationale (priceperi , capacitati , abilitati ) , psihomotrice ( deprinderi ) , afectiv - motivationale si socio-morale ( atitudini , trasaturi de vointa si de caracter ) .
Insuccesul scolar se defineste prin ramânerea în urma la învatatura a unor elevi , care nu reusesc s 747f54h 59; obtina un randament scolar la nivelul cerintelor programelor scolare . el este premise inadaptarii la mediul socio-profesional , la nivelul cerintelor acestuia .
Reusita scolara reprezinta concordanta dintre capacitatile , reusitele , interesele , atitudinile scolare ale elevilor si nivelul cerintelor scolii , programelor si finalitatilor propuse de acestea . La polul opus , esecul scolar este definit ca fiind discrepanta dintre exigentele scolare , posibilitatile si rezultatele elevilor . Implicatiile esecului scolar sunt multiple , atât pe termen scurt si mediu , dar mai ales pe termen lung . Necesitatea diminuarii fenomenului de esec scolar se impune din cel putin patru puncte de vedere : economic , social , individual si pedagogic .
II. RĂMÂNEREA ÎN URMĂ LA ÎNVĂŢĂTURĂ -FORMĂ A EsECULUI sCOLAR
Forme ale esecului scolar , în plan pedagogic
1. Ramânerea în urma la învatatura , care poate fi :
. episodica - lacunele cuprind o singura tema sau un singur capitol dintr-o disciplina de învatamânt ;
. la nivelul unui semestru - lacunele privesc o serie de teme sau capitole dintr-o disciplina de învatamânt ; insuficientele se manifesta prin nepriceperea de a folosi rational operatiile mentale , activitatea de învatare este slab organizata ;
. persistenta - lacunele se înregistreaza la majoritatea materiilor , ritmul de învatare al elevului este scazut .
2. Repetentia - caracterizata prin insucces persistent , lacune la mai mult de trei discipline , deprinderi de lucru si autocontrol slab dezvoltate , atitudine negativa fata de învatatura .
Forme ale esecului scolar , în plan social :
. abandonul scolar ;
. excluderea sociala si profesionala ;
. analfabetismul .
A) FORME DE MANIFESTARE
În practica scolara , insuccesul elevilor îmbraca o gama variata de manifestari , de la dificultatile "aparente" sau "accidentale" , pâna la repetentie sau abandon , fiecare fiind traita individual la nivelele specifice de intensitate , profunzime si persistenta si având consecinte multiple asupra traseului ulterior - scolar , profesional , de viata personala , sociala etc.
Faza premergatoare se caracterizeaza prin aparitia primelor diminuari ale prestatiei scolare , fata de exigentele formulate de învatatori . În plan psihocomportamental , aceasta faza este însotita de instalarea sentimentelor de nemultumire în legatura cu unele aspecte ale vietii din scoala si cu lipsa motivatiei de studiu în general . Desi este un insucces episodic , de scurta durata , putând fi recuperat doar în câteva lectii , este difícil de identificat în cazul fiecarui elev în parte , în timp util - adica înainte de a se croniciza , înaintând în faza urmatoare . Chiar daca nu evolueaza catre faza a doua , mentinerea elevului în parametri acestui insucces genereaza mediocritatea si subrealizarea scolara în raport cu posibilitatile , aptitudinile personale .
Faza de retrapaj propriu-zisa , caracterizata prin lacune mari , evitarea eforturilor de studiu individual , acompaniate de aversiunea fata de învatatura , de învatatori , de autoritatea scolara în general , de perturbarea orelor prin tachinarea colegilor , bufonerie , etaparea altor valori etc. , sau absentarea nemotivata . Se poate manifesta pe parcursul primului semestre sau pe tot anul scolar , la unele discipline de învatamânt .
Faza esecului scolar formal ( repetentia ) are consecinte negative , virtual -profunde în dezvoltarea personalitatii si integrarea sociala .
Pe lânga existenta esecurilor reale , exista falsele situatii de esec scolar , precum si pericolul exagerarii sau dramatizarii lor .O strategie educationala inteligenta si creativa poate transforma insuccesul scolar din efect în cauza si mijloc educativ de stimulare a învatarii .
B) CAUZELE RĂMÂNERII ÎN URMĂ LA ÎNVĂŢĂTURĂ
Cunoasterea conditiilor determinate ale nereusitei scolare orienteaza atât activitatile învatatorilor , cât si ale elevilor . Pentru eliminarea efectelor negative ale ramânerii în urma la învatatura , este necesara cunoasterea cauzelor care au produs-o . Acestea pot fi grupate dupa natura lor în :
. cauze fiziologice care se refera la tulburari somatice , neurologice si endocrine sau patologice ;
. cauze de ordin psihic ce se exprima prin registrul insuficientelor elaborarii intelectuale , inteligenta la limita sau sub limita , tulburari de comportament ;
. cauze de ordin social - familial care pot fi grupate astfel :
- cauze generate de structura restrânsa sau largita a cadrului familial ,
- relatii intrafamiliale negative ;
- tare psihocomportamentale ;
- insuficiente material - financiare si de habitat ,
- nivel cultural coborât în cadrul familiei ;
- conditii igienico-sanitare precare ;
- stilul de raportare al membrilor familiei la copil ,
- nivelul coborât de comunicare umana intrafamiliala ;
- situatii exceptionale .
. cauze de ordin pedagogic ce vizeaza toate componentele câmpului educational , de la politica învatamântului la deficientele de pregatire profesionala , formele de organizare a procesului instructiv-educativ , proiectarea curriculara , relatiile educator - elev , activitatea de consiliere pedagogica , gradul de implicare al familiei si al comunitatii locale în viata scolii .
La originea unui insucces scolar se gasesc asociate mai multe cauze , dintre care nu toate au aceeasi pondere si persistente . Unele au actiune predominante si altele sunt secundare .
C) MODALITĂŢI DE REMEDIERE
Varietatea formelor de manifestare si complexitatea cauzelor insuccesului scolar impun conceperea si aplicarea strategiilor de profilaxie , identificare si ameliorare ale acestui fenomen . Se detaseaza astfel doua directii complementare :
- strategiile de tratare diferentiata si individualizata a elevilor ;
- globalitatea si concomitenta demersurilor de stimulare a succesului scolar si diminuare a esecului ; strategiile trebuie concepute unitar si aplicate concomitent sau corelate temporal la nivelele :
. macrosistemului de învatamânt - identificarea elevilor cu nevoi speciale , asigurarea resurselor umane , informationale , materiale , organizarea învatamântului prescolar , perfectionarea manualelor , formarea si perfectionarea cadrelor didactice ;
. unitatilor scolare - organizarea retelei de consiliere psihopedagogica , colaborarea scolii cu alti factori educativi , sensibilizarea / constientizarea cadrelor didactice asupra importantei si complexitatii demersului de stimulare a succesului scolar si , în revers , de limitare a insuccesului , identificarea si aplicarea unor actiuni concrete , adaptate realitatilor din fiecare scoala ;
. claselor scolare - adaptarea metodelor si mijloacelor utilizate la specificul vârstei , clasei , disciplinei , evitarea surmenajului si supraîncarcarii , folosirea capacitatilor de actiune creativa a elevilor , evitarea memorarii excesive , formarea deprinderii de munca intelectuala , crearea unor "situatii speciale de succes" , individualizarea sarcinilor de învatare , proiectarea unor trasee curriculare recuperatorii , deprinderea elevilor cu practicarea unor tehnici de valorificare a timpului de studiu , crearea unei atmosfere stimulative .
Un diagnostic corect al esecului scolar nu poate fi stabilit decât printr-o colaborare strânsa între medicul scolar , învatator si familie . Acesti factori educationali efectueaza , mai întâi , studierea cazurilor particulare de elevi ramasi în urma la învatatura si fazele în care se gasesc , apoi analizeaza cauzele . Asadar , proiectarea , realizarea si evaluarea procesului de instruire si educatie trebuie sa aiba în vedere factorii succesului scolar , dar si pe cei care conduc spre insucces scolar .
|
