CERINŢELE PROGRAMEI sI OBIECTIVELE STUDIERII CITIRII LA CLASELE I - IV
scoala pregateste copii pentru viata sociala. Dar viata sociala presupune existenta limbii. Nu poate participa din plin la viata sociala cel ce nu stapâneste acest instrument de legatura si de progres social, învatamântul este chemat sa pregateasc 16416u2010q 9; astfel de oameni care sa raspunda comenzilor sociale. Copiii trebuie sa-si însuseasca instrumental necesar în acest scop, limba poporului, sa fie stapâni pe posibilitatile ei expressive, în forme accesibile.
Studiul limbii române duce în mod firesc la crearea posibilitatilor dezvoltarii multilaterale a copiilor. Cel ce nu are cuvinte nu are idei. Gândirea nu este posibila fara învelisul material al vorbirii. Ideile nu se pot naste si nu pot exista în minte omului decât pe baza materialului lingvistic: cuvinte, propozitii, fraze.
Studiul limbii este, deci, calea necesara si conditia de vaza pentru a realize scopul fundamental al scolii de cultura generala.
Vorbirea permite omului sa-si însuseasca relatiile cu mediul înconjurator.
Omul care nu are îndemâna vorbirea necesara este stângaci si timid, iar atunci când este constient de aceasta lipsa are sentimental inferioritatii si neputintei sale.
La clasele I-IV, predarea limbii române capata dimensiuni noi, determinate de faptul ca se urmareste atât cultivarea corecta a limbii materne, cât si însusirea unora din tehnicile de baza ale muncii intelectuale, cititul si scrisul. Aceste instrumente ale activitatii intelectuale asigura dezvoltarea si perfectionarea limbajului, precum si succesul în întreaga evolutie viitoare a scolarilor.
Complexitatea functiilor limbii române în ciclul primar a determinat conturarea unor laturi distincte ale acestei discipline care tine seama de obiectivele urmarite pee tape de predare si de particularitatile de vârsta ale scolarului mic.
Astfel, citit - scrisul reprezinta în clasa I o discipplina specifica si-i sunt rezervate cele mai multe ore saptamânal
Formulând functiile si obiectivele principale ale limbii române în ciclul primar, se cuvine sa fie amintita, în primul rind, fuctia sa instrumentala, care în prima etapa se realizeaza în toate compartimentele limbii, citit - scris, comunicare, gramatica.
Ca aceasta este functia cea mai importanta a limbii române, o dovedeste si faptul ca, în scopul realizarii ei, aproape jumatate din numarul total de ore din planul de învatamînt al clasei I este alocat învatarii citirii, scrierii si comunicarii.
În clasele urmatoare numarul orelor destinate studiului limbii române continua sa detina un loc important, repezentând aproximativ o treime din totalitatea orelor cuprinse în planul de învatamânt al claselor primare.
În rândul instrumentelor activitâtii intelectuale, cele mai importante sunt cititul si scrisul. A învata pe micii scolari sa citeasca, înseamna a-I învata cum sa învete folosindu-se de aceste instrumente de cunostere.
Procesul familiarizarii elevilor cu cititul, ca instrument al muncii de învatare, se realizeaza într-o perioada de timp relative lunga. Aceasta pentru faptul ca a a citi nu înseamna a te rezuma la simpla descifrare a unui text. ,, A sti sa citesti ( . ) înseamna a fi dobândit o tehnica ce nu prezinta valoare si interes decât daca cel ce stie sa citeasca întelege ceea ce citeste ( . ); faptul ca stii sa numeri nu înseamna ca stii matematica" spune, pe buna dreptate, R.Dottrens.
În clasa I, predarea citi - scrisului cunoaste trei perioade distincte: perioada preabecedara, perioada abecesara, si perioada postabecedara.
Perioada de început, preabecedara, este în primele saptamâni din clasa I, timp în care învatatorul cunoaste si organizeaza pe micii scolari, se documenteaza asupra volumului de priceperi, deprinderi si cunostinte, începe învatarea citit - scrisului si face primele pregatiri în vederea dezvoltarii acestui volum.
Obiectivele majore ale acestei perioade sunt:
Dezvoltarea vorbirii copiilor, activitate ce se continua pe tot parcursul anului, cu câte o ora pe saptamâna ( în lectia de comunicare);
Familiarizarea copiilor cu întelesul notiunilor de propozitie, cuvânt, silaba, sunet;
Pregatirea copiilor pentru scriere.
Perioada abecedara cuprinde cea mai mare parte a anului, aproximativ 184 ore ( 92 citire si 92 scriere ), care se desfasoara în continuarea perioaei preabecedare, pe tot parcursul trimestrului al II-lea si pe o parte din trimestrul al III-lea.
În aceasta perioada, elevii îsi însutesc literele mici si mari, de tipar si de mâna, se pun bazele formarii deprinderilor de citire si scriere.
La sfârsitul acestei etape, elevii vor fi capabili ( cerinte minime obligatorii ):
Sa desparta cuvintele an silabe;
Sa sesizeze suntele care alcatuiesc cuvintele;
Sa recunoasca literele alfabetului limbii române;
Sa recunoasca grupurile de litere si sa le pronunte correct;
Sa citeasca cuvinte mari si mici de mâna;
Dupa parcurgerea acestor doua perioade, se ajunge la etapa postabecedara, care cuprinde texte ce urmeaza a se preda în vederea consolidarii deprinderilor de citire si de scriere; se urmareste formarea unei citiri corecte si constiente, a unei pronuntii corecte, dezvoltarea exprimarii elevilor prin stimularea capacitatii de a relata si comenta diferite evenimente, prin repovestirea unor texte cunoscute.
În primul an de scoala, elevii trebuie sa-si formeze deprinderea de a citi corect si constient cuvinte si texte simple, al caror continut le este accesibil, urmând ca în viitorii ani sa se formeze celelalte calitati ale cititului.
Învatatorul trebuie sa urmareasca permanent ca elevii sa pronunte corect cuvintele pe care le întrebuinteaza si sa faca dovada ca înteleg citite sau ascultate.
si în clasa a II-a, activitatea de familiarizare a elevilor cu cititul este orientata în special spre însusirea cerintelor elemnetare specifice tehnicii propriu-zise ale acestei deprinderi.
Astfel, la sfârsitul clasei a II-a, elevii vor dovedi ca sunt capabili:
Sa citeasca fluent, cuvinte ( iar omisiunii, adaugiri sau repetari, iar reveniri ), propozitii ( cu respectarea punctuatiei si a intonatiei ), texte cu continut accesibil ( în ritm propriu, corespunzator vorbirii, tara pauze si sacadare );
Sa citeasca fluent si constient, relatând continutul textului cu ajutorul întrebarilor;
Sa lectureze texte din bibliografia suplimentara;
Sa se orienteze în utilizarea manualului si a caietului.
Începând cu clasa a III-a, accentul se pune, asa cum prevede programa scolara, pe "initierea elevilor în tehnica muncii cu cartea ca mijloc de a învata independent".
În acest sens, la clasele a III-a si a IV-a, prin lectiile de citire se urmareste însusirea mesajului unui text, a valorilor sale multiple ( cognitive, formativ - educative, artistice, stilistice ) pe de o parte, iar pe de alta parte formarea la elevi a capacitatii de a se orienta în textul citit, prin efort propriu. Aceste sarcini sunt inseparabile.
Însusirea mesajului unui text se poate face, fireste, si pe alte cai decât prin lectura elevilor, dar ea are valoare deosebita atunci când s-a realizat prin efortul personal al copiilor, prin punerea lor în situatia de a opera, în mod independent, sub conducerea învatatorului, cu elementele lecturii explicative, prin citire. Simpla exersare a cititului, fara a-i ajuta pe elevi sa patrunda întelegerea sensurilor multiple ale unui text, este insuficienta si nu duce la initierea acestora în tehnica muncii cu cartea.
În clasa a III-a, la disciplina "citire", se va urmari realizarea urmatoarelor obiective:
Citirea fluenta a propozitiilor cu folosirea intonatiei adecvate;
Formarea uni câmp vizual de citire de doua - trei cuvinte;
Citirea fluenta, constienta a unor texte cu continut accesibil;
Redarea continutului textelor narative dupa planul de idei;
Memorarea si recitarea unor poezii;
Recunoasterea unor mijloace artistice folosite în textele literare studiate, cu ajutorul învatatorului;
Scrierea corecta a unor texte, respectând regulile ortografice si de punctuatie;
Stimularea interesului pentru lectura independenta;
În clasa a IV-a, se continua pe aceeasi linie a realizarii unei fluente, constiente si expresive, la obiectivele generale din clasa a III-a adaugându-se:
Redactarea povestirii textelor narative si rezumatul acestora;
Formarea deprinderilor de apreciere a textelor literare;
Formarea si dezvoltarea deprinderilor de citire la elevi constituie o sarcina de baza a cadrelor didactice în predarea obiectului limbii române.
Deprinderea citirii corecte, constiente, expresive, odata realizata permite elevilor sa parcurga si sa asimileze volumul de cunostinte prevazut de programa scolara, în perioada scolaritatii, exercitând totodata o larga influenta asupra întregii lor activitati psihice.
Prin citire se largeste necontenit cercul de cunostinte al elevilor si citirea sta la baza cunostintelor pe care si le însusesc elevii în scoala si ulterior în viata, de aceea în studiul limbii române, în primii ani de scolaritate accentul cade îndeosebi pe activitatile care concura la promovarea si la formarea unei exprimari corecte.
Predarea limbii române, ca disciplina de învatamânt, reprezinta deci un front larg, favorabil actiunii de dezvoltare a vorbirii elevilor. Nu exista lectie de citire si scriere sau de gramatica care sa nu fie un mijloc de formare, de cultivare a exprimarii scolarilor.
În cele mai multe lectii, sarcina aceasta este implicata, dar si în lectiile de formare/consolidare a priceperilor si deprinderilor ( legate de studiul limbii române ) ea poate constitui obiectivul principal.
Procesul de învatamânt, cu toate componentele lui, este factorul cel mai de seama care , în strânsa legatura cu ceilalti factori, realizeaza obiectivele referitoare la îmbogatirea vocabularului si dezvoltarea vorbirii.
Dezvoltarea limbajului si asimilarea limbii române si disciplinelor incluse în acest obiect de studiu. Atât latura lexicala cât si latura gramaticala se realizeaza prin intermediul tuturor obiectelor de studiu si prin intermediul tuturor activitatilor si factorilor implicati în procesul instructiv - educativ.
|
