COMPUNEREA-ACTIVITATE DE IMPORTANTǍ MAJORǍ IN PROCESUL DE CREATIE
compuneri, Editura Aramis, Bucuresti;
ANEXE
De a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul sa schimb ceea ce pot schimba
Si intelepciunea de a putea face difetenta dintre ele.
REINOLD NIEBUR
Diferite tipuri de compozitii
Scrisoarea
Andrei
Constanta
Cu drag si cu cea mai sincera prietenie,
Portretul
Bunicul meu
Bunicul sta pe o banca in parc si se bucura de caldura ultimelor raze calde, ale soarelui de toamna.
Cu statura inalta, cu fata calma si luminoasa, cu ochii lui mangaietori, de culoarea smaraldului, bunicul priveste, nemiscat, agitatia din jur. Oare ce-i capteaza atentia ? Urmareste cu privirea, mai intai, frunzele plopilor, care cad la fiecare adiere de vant, apoi valurile marunte ale lacului si neastamparul copiilor care-si vad nestingheriti de joaca.
Aceasta toamna blanda, care-i face fericiti pe copiii din parc cu mangaierile-i calde, seamana cu blandetea bunicului meu. Ca si toamna, bunicul iubeste copiii si se bucura de strengariile lor. Bunicul are intotdeauna o incurajare, o vorba buna cand suntem necajiti si un sfat intelept la nevoie. De la bunucul invat multe lucruri interesante. El mi-a deschis apetitul pentru lectura, imi pune la dispozitie ziarele si revistele sale si imi procura in fiecare saptamana, altele, noi.
Imi iubesc mult bunicul ! Chiar daca anii multi i-au adus ninsoare la tample si umbre in privire, el ramane bunicul meu, cel mai bun si cel mai drag din lume !
(Matei Mircea-Cosmin)
Alocutiunea
In zi de sarbatoare
Astazi este ziua scolii noastre de suflet, Scoala nr. 29 "Mihai Viteazul", din Constanta.
Este ziua scolii in care eu mi-am petrecut primii ani de scolar.
Cand ma gandesc la semnificatia acestei zile, imi amintesc de cei trei anisori care au trecut de cand eu vin la aceasta scoala renumita in orasul Constanta, Scoala nr. 29 "Mihai Viteazul". Imi amintesc cum eram in clasa I. Nu eram sociabil, nu mi-am facut prieteni decat tarziu, cand am devenit mai indraznet. In clasa a II-a aveam mari probleme cu completarea unui portofoliu. Eram foarte dezordonat. Cand realizam o fisa o si rataceam.
In fiecare zi aveam probleme cu efectuarea temelor acasa. Chiar si acum, mai am zile cand ma apuca seara, tarziu, cu temele neterminate. Am descoperit cauza: calculatorul. V-as sfatui pe toti sa nu mai pierdeti timpul la jocuri pe calculator! Calculatorul ne ademeneste, timpul trece repede si lectiile devin o povara
Scoala in care invat, colegii mei, doamna invatatoare m-au facut sa inteleg ce este mai important, in aceasta perioada, pentru mine si am reusit sa ma schimb. Acum privesc cu incredere la anii de scoala care vor urma si pe care, cu siguranta, ii voi petrece tot aici la "Mihai Viteazul"
Azi, de ziua scolii noastre, promit ca voi fi mai silitor, mai increzator in fortele mele! Simt ca asa va fi!
Pentru tot ce simt acum, multumesc si. pentru sarbatorita
Iarna
Este iarna iara.
Fulgii moi coboara,
Troienele se maresc,
Drumuri si campii albesc.
In casele ninse
Bradu-mpodobit,
Cu daruri ca-n vise
Ne-a ademnit.
Maine, de Craciun,
Cand ne vom scula,
Darurile , sigur,
Ne vor incanta !
(Iusein Dalida)
Eseul
Iarna friguroasa
Prin cetatea noastra veche,
Iarna friguroasa trece,
Cu alai de vijelii.
Si-n valtoarea lor aduce
Multe, multe, bucurii:
Troiene bogate, sarbatori frumoase,
Oameni de zapada
Si, la miez de noapte.
Mos cu sacu-n spate!
(Tudor Eliana)
Scoala mea de vis
In fiecare dimineata ma indrept catre scoala cu mult drag, precum un copil spre lumea povestilor. Pentru mine scoala reprezinta taramul viselor in care, noi, elevii, invatam sa devenim adulti, invatam sa deosebim binele de rau si acumulam noi cunostinte.
Scoala mea poate fi asemuita cu topazul : culoare si valoare.
Jaluzelele ferestrelor, privite de afara, par a fi porti de intrare in lumea mirifica a basmelor, fiecare ascunzand cate o poveste despre scolarii unei clase. In recreatii elevii, mari sau pitici, se joaca impreuna pe terenurile de fotbal si baschet. Intrecerile dintre zane si spiridusi au loc in sala de sport a scolii. In vizita prin scoala mea de vis, vei vedea, in realitate, laboratoarele de biologie si chimie unde se fac experimente "magice", laboratorul de tehnologie unde foarfecele, lipiciul, acul si ata ne ajuta sa realizam opere de arta, sala de informatica care ne teleporteaza in lumea virtuala si nu in ultimul rand biblioteca, colt de liniste, relaxare si comoara de informatii. Toti peretii cleselor, dar si ai holurilor sustin cu greu diplomele si trofeele obtinute de "nazdravanii" scolii la concursuri. Datorita ei, "scolii de vis", zanele si spiridusii care invata aici obtin rezultate uimitoare la concursurile scolare. Si sunt multe aceste concursuri : pentru cei isteti, pentru cei care au cheia de rezolvare a problemelor de matematica, fizica, chimie, pentru maestri condeiului, pentru cei ce isi cunosc stramosii, pentru sportivi si artisti.
De ce scoala de vis? E simplu! Toti elevii care pasesc pe portile acestei scoli viseaza sa devina « cineva » si aici, ca printr-o minune, se intampla . Ei au fost si vor fi generatiile cu care societatea se va mandri.Si pentru ca trebuia sa poarte un nume, ea, scoala mea de vis, s-a numit Scoala nr.29, "Mihai Viteazul"
( Morariu Agnes)
|
