CONCEPTELE 'MANAGEMENT GENERAL' SI 'MANAGEMENT SCOLAR'
Managementul in forma sa cea mai generala, poate fi definit ca un ansamblu de actiuni de diagnoza, prognoza, planificare, organizare, indrumare, control si decizie cu privire la un sistem, actiuni susceptibile sa asigure stabilitatea sistemului, mentinerea regimului s 222e42c au de functionare, eficienta si eficacitatea indeplinirii scopului sau. Aceasta definitie cuprinde esenta dirijarii oricarui sistem (de la societate in ansamblul sau pana la un colectiv oarecare) si esenta dirijarii oricarei „sectiuni” a societatii (economice, sociale, spirituale, de invatamant etc.).
Termenul „conducere”, termen foarte vechi, cu sensuri multiple in teorie si practica. In vorbirea curenta, termenul se refera la cele mai diverse activitati, cum ar fi: dirijarea unei discutii, insotirea cuiva intr-o directie sau alta, dirijarea mersului unui vehicul, a unei masini-unelte etc. Fiind o caracteristica universala a societatii pe orice treapta de dezvoltare a acesteia, conducerea cuprinde atat sfera muncii, cat si toate celelalte laturi ale vietii sociale. De aici si un evantai larg al punctelor de vedere in legatura cu acest concept, determinat de unghiul de referinta preponderent al autorilor.
Conducerea este o specie privilegiata de activitate umana, in sensul ca este o activitate ce are drept obiectiv alte activitati, deci este o metaactivitate. In domeniul invatamantului ea consta in influenta organizata si planificata pe care conducatorul (profesor, director, inspector, decan, alt cadru de conducere sau un organ de conducere), o exercita asupra membrilor colectivului atat prin hotararile pe care le ia, cat si prin felul sau personal de a se comporta fata de membrii colectivului in vederea realizarii sarcinilor puse de societate in fata scolii.
Intre cei doi termeni - conducere si management - nu exista o relatie echivalenta, de sinonimie; iar introducerea celui de-al doilea nu reprezinta o adaptare 'la moda', ci este impus de noile legi ale economiei concurentiale: eficienta, calitatea, imbunatatirea si perfectionarea continua.
Intemeiat pe legile si principiile stiintei conducerii, managementul vizeaza conceperea de noi structuri sistemice si functionale, noi metode, tehnici si modalitati de conducere menite sa asigure imbunatatirea continua a activitatii, obtinerea si cresterea competitivitatii, eficienta si calitatea serviciilor. Aceste trei scopuri reprezinta trasatura definitorie, specifica managementului.
Managementul scolar se constituie ca teorie si metoda a dirijarii activitatii tuturor institutiilor, organelor, compartimentelor si factorilor din ierarhia invatamantului, incepand cu actiunile specifice ale corpului didactic in cadrul relatiei fundamentale educator-educat, pana la organul central de politica scolara. Dezvoltarea si perfectionarea acestui sistem de dirijare este in raport cu sarcinile de optimizare si cu legitatile procesului instructiv-educativ, precum si cu valorile cultural-stiintifice, tehnice si morale ale societatii.
Dintre dimensiunile permanente ale stiintei managementului scolar se remarca:
- elaborarea celor mai avansate teorii, principii si metode de conducere si de desfasurare a activitatii instructiv-educative, care sa asigure un dinamism interior intregului nostru sistem si proces de invatamant in contextul de semnificatii al mereu schimbatoarelor si sporitelor cerinte ale societatii moderne;
- proiectarea celei mai bune structuri de conducere in raport cu natura intregului sistem de invatamant, cat si in raport cu fiecare element component al acestuia, ceea ce prin analogie ar insemna „masina organizatorica a invatamantului”, vazuta intr-o conceptie unitara pe toate treptele de invatamant si la toate nivelele ierarhice;
- stabilirea regulilor de functionare si de informare, atat separat, cat si interdependent, in cadrul structurii construite, a raporturilor de supraordonare si subordonare, dintre indrumare si control, dintre conducere si executie;
- instituirea formelor, metodelor si a problematicii pedagogice a formarii si perfectionarii personalului didactic cu functii de conducere, corespunzatoare acestei structuri;
- optimizarea, sub raport gnoseologic si practic-operational, a tuturor actiunilor de conducere pornind de la manifestarile educationale in cadrul relatiei nemijlocite educator-educat pana la cele mai importante probleme de politica scolara.
|
