CONTINUTURILE CURRICULARE

4.1. Precizari conceptuale

Continuturile educatiei si invatamantului indica la ce anume se ofera elevilor spre invatare. Intrebarile pedagogiei clasice si moderne referitoare la continuturile invatarii pot fi formulate astfel:

Ce este mai valoros pentru a fi insusit in scoala?

Ce merita in mai mare masura sa fie invatat in scoala?

Dispare ideea de continut identic, acelasi pentru toti elevii din aceleasi generatii scolare (elev abstract) si apar continuturi adaptate diversitatii elevilor(22).

In continuturi sunt incluse nu numai cunostinte, ci si capacitatile si atitudinile vizate prin experientele de invatare, nu numai functiile informative ale continuturilor, ci si cele formative.

Continuturile vizeaza atat educatia formala, cat si cea informala si nonformala.

Aplicarea conceptului de curriculum nu semnifica doar o simpla raliere la terminologia pedagogica internationala actuala, ci semnaleaza insusirea unei noi conceptii asupra procesului de invatamant.

Conceptul de curriculum semnifica o reconsiderare a interdependentelor dintre componentele didacticii, precum si o noua viziune asupra proiectarii continuturilor invatarii, a experientelor instructiv-educative.

Abordarea din perspectiva curriculara a procesului instructiv-educativ propune termenul de continut curricular. Acest termen se refera la: principii, idei, fapte, probleme etc. incluse intr-un program de studiu.

un sistem de valori selectionate din cunoasterea savanta, din practicile sociale si din cultura scolara sui generis, acumulate de societate pana la un moment de referinta si care sunt transpuse didactic in termeni de cunostinte, capacitati si atitudini si sunt integrate in sistemul curriculum-ului prescolar /scolar /universitar /postuniversitar' (5, pg.102).

considerentele de natura stiintifica, care se refera la accesul la informatia stiintifica fundamentala, validata in decursul cunoasterii umane; reflectarea logicii interne a dezvoltarii stiintelor in perioada contemporana (surprinderea tendintelor de diferentiere prin specializare sau de integrare prin demersuri interdisciplinare ale unor stiinte);

considerente de psihologia dezvoltarii, adaptarea continuturilor la stadiile de varsta ontogenetica, la caracteristicile psihocomportamentale ale elevilor;

considerente pedagogice vizeaza asigurarea unitatii dintre continuturile invatamantului si idealul, finalitatile, obiectivele educatiei; asigurarea unitatii si continuitatii intre cultura generala si cea de specialitate intre invatamantul obligatoriu si formele mai inalte; accentuarea valentelor formative ale invatamantului prin selectarea continuturilor adecvate acestui scop.

4.2.1.2. Considerente de politica educationala nationala. Curriculum formal obiectivizat in documente curriculare oficiale reprezinta o expresie a cerintelor societatii exprimate la nivelul deciziei politice. Pentru domeniul invatamantului aceste exigente se reflecta in scopurile educatiei precizate in documentele de politica scolara., cum ar fi: Legea Invatamantului, Statutul cadrelor didactice, Cartea Alba a Educatiei, in rapoarte si programe elaborate la diferite niveluri de analiza a invatamantului. In cadrul reformei invatamantului din tara noastra au fost elaborate o serie de documente reglatoare cum sunt: planul de invatamant, programele cadru pe discipline / pe arii curriculare si standardele nationale de performanta scolara, care vor fi analizate intr-un alt subcapitol.

In tarile in care, prin traditie, invatamantul este descentralizat (Olanda, Anglia), documentele curriculare de politica educationala se reduc la lista de arii (domenii largi) de studiu si liste de obiective tinta ale acestora. Selectarea continuturilor este lasata aproape integral la latitudinea scolilor, sistematic se controleaza calitarea invatamantului prestat, mergandu-se pana la desfiintarea scolilor care nu satisfac criteriile de calitate stabilite (4).

4.2.1.3. Considerente personale (la latitudinea profesorului). In toate tarile (atat in cele cu sistemele de invatamant puternic centralizate, cat si in cele cu sistemele descentralizate), selectia si organizarea continuturilor depind intr-un anumit grad de preferintele, de competentele, stilul didactic al profesorului si de caracteristicile psiho-comportamentale ale grupului de elevi. Preferintele profesorului se exprima in alegerea manualelor alternative, a ghidurilor metodice, a materialelor didactice, elaborarea curriculum-ului la decizia scolii.

3. Transpunerea contonuturilor in documentele scolare

Transpunerea didactica semnifica transformarea informatiei stiintifice (savante) in cunostinte care urmeaza sa fie asimilate de elevi in scoala. Informatia este supusa unui proces de selectare, filtrare, reinterpretare pentru a deveni accesibila elevilor. Prin transpunerea didactica, informatia stiintifica se transforma in cunostinte scolare.

In procesul transpunerii didactice, dupa aprecierea lui V. De Landsheere, 'continuturile sunt structurate, simplificate, traduse in forme susceptibile de a stimula interesul si de a facilita intelegerea' (16, p.197). Autorul amintit distinge doua etape distincte ale transpunerii didactice a informatiei stiintifice:

q     trecerea de la o stiinta fundamentala (un domeniu de cunoastere specializat) la un

ansamblu de elemente de cunoastere prelucrate si adaptate de profesor /institutor posibilitatilor, aptitudinilor si intereselor elevilor;

q     activitatea didactica desfasurata in clasa pe baza unui proiect curricular.

Transpunerea didactica a continuturilor presupune, din perspectiva teoriei informatiei, prelucrarea acestora pe mai multe registre:

statistic - prelucrarea cantitativa, care evidentiaza frecventa termenilor si ideilor noi;

semantic - prelucrarea calitativa, exprimand decodificarea semnificatiei mesajului, urmarind intelegerea corecta;

pragmatic - masura in care informatiile receptate produc modificari psiho-comportamentale asteptate;

sintactic - organizarea informatiei din perspectiva unitatii dintre continut si forma de prezentare.

q       expertiza stiintifica (cu angajarea de experti in dezvoltarea si diversificarea curriculara);

q       expertiza practica (cu angajarea cadrelor didactice in clasa, la lectii);

q       expertiza decizionala (angajand autoritatea centrala de stat si de resort - M.E.C.).

q       principii de politica educationala;

q       principii de generare propriu-zisa a planului-cadru de invatamant.

Principiile de politica educationala sunt:

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

I. Limba si comunicare

A. Limba si literatura romana

B. Limba moderna 1

C. Limba moderna 2

D. Optionale

II. Matematica si stiinte ale naturii

Matematica

Stiinte ale naturii

Fizica

Chimie

Biologie

Optionale

III. Om si societate

  Educatie plastica

Educatie muzicala

Optionale

V. Educatie fizica si sport

Educatie fizica

Optionale

VI. Tehnologii

Abilitati practice

Educatie tehnologica

Optionale

VII. Consiliere si orientare

1. Consiliere si orientare

Optionale

Nr. minim de ore pe saptamana

Nr. maxim de ore pe saptamana

Tabel nr. 3.1 Plan-cadru de invatamant pentru liceu. Specializarea: FILOLOGIE

CLASA a XII-a

CLASA a XI-a

  ARII CURRICULARE

DISCIPLINE

CLASA a IX-a

CLASA a X-a

CLASA a XI-a

CLASA a XII-a

TRUNCHI COMUN

CDS

TRUNCHI COMUN

CDS

TRUNCHI COMUN

CDS

TRUNCHI COMUN

CDS

1. LIMBA SI COMUNICARE

Limba si literatura romana

Limba moderna (1)

Limba moderna (2)

Limba latina

TOTAL

2. MATEMATICA SI STIINTE ALE NATURII

Matematica

Fizica

Chimie

Biologie

TOTAL

3. OM SI SOCIETATE

Istorie

Geografie

Stiinte socio-umane

Religie / Istoria religiilor

TOTAL

4. ARTE

Educatie muzicala

Educatie plastica

TOTAL

5. EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Educatie fizica

TOTAL

6. TEHNOLOGII

Educatie tehnol. /Tehn. Inform.

TOTAL

7. CONSILIERE SI ORIENTARE

TOTAL

TOTAL

Numar de ore MIN - MAX

CLASA a XII-a

 

CLASA a XI-a

ARII CURRICULARE

DISCIPLINE

CLASA a IX-a

CLASA a X-a

CLASA a XI-a

CLASA a XII-a

TRUNCHI COMUN

CDS

TRUNCHI COMUN

CDS

TRUNCHI COMUN

CDS

TRUNCHI COMUN

CDS

1. LIMBA SI COMUNICARE

Limba romana

Limbi moderne

2. MATEMATICA SI STIINTE ALE NATURII

Matematica

Fizica

Chimie

Biologie

3. OM SI SOCIETATE

Istorie

Geografie

Cultura civica / socio-umane

Educatie antreprenoriala

Religie / Istoria religiilor

4. ARTE

Muzica / Arte plastice

5. TEHNOLOGII

Informatica - tehnologii asistate de calculator

Tehnologii si aplicatii

Desen tehnic

6. EDUCATIE FIZICA

Sport

7. CONSILIERE SI ORIENTARE

Orientare si consiliere vocationala

Informare si consiliere privind cariera

TOTAL

Numar de ore MIN - MAX

LIMBA SI COMUNICARE

1. Limba si literatura romana   

2. Limba moderna    1

3. Optionale    0-2

II. MATEMATICA SI STIINTE

1. Matematica   

2. Stiinte   

3. Optionale   

III. OM SI SOCIETATE

1. Educatie civica   

2. Istoria si geografia Romaniei   

3. Religie   

4. Optionale   

IV. ARTE

1. Educatia plastica   

2. Educatia muzicala   

3. Optionale   

V. EDUCATIE FIZICA SI SPORT

1. Educatie fizica   

2. Optionale   

VI. TEHNOLOGII

1. Abilitati practice   

2. Optionale   

VII. CONSILIERE SI ORIENTARE

1. Consiliere si orientare   

2. Optionale   

NUMAR MINIM PE SAPTAMANA

22 ore saptamanal

NUMAR MAXIM PE SAPTAMANA

q       modelul curricular al disciplinei (sau al ariei curriculare);

q       obiectivele cadru ale disciplinei de invatamant;

q       obiectivele de referinta ale disciplinei de invatamant;

q       activitati de invatare recomandate;

q       continuturi de invatare sugerate;

q       standardele de performanta necesare indicate.

principalele cunostinte, atitudini, competente, recomandate spre asimilare;

principalele experiente de invatare avute in vedere;

organizarea si sistematizarea unitatilor tematice de continut.

q       Modelul liniar (aditional-cumulativ) presupune organizarea continutului invatarii in asa fel incat sa nu se mai revine asupra problemelor parcurse in cadrul aceluiasi ciclu. Acest model curricular il intalnim la disciplinele istorie si geografie;

q       Modelul concentric presupune ca in fiecare an sau ciclu scolar sa se reia la un nivel superior continutul parcurs. Se foloseste la disciplinele: matematica, limba romana, limbi straine;

q       Modelul curricular in spirala, presupune reluarea problemelor fundamentale care constituie structura de baza a disciplinei si care conditioneaza insusirea de noi cunostinte, priceperi, deprinderi. Problemele reluate sunt mereu incadrate in noi contexte, se largesc, se restructureaza solicitand operatii intelectuale mai complexe. Se impune respectat un anumit echilibru in largirea problematicii studiate pentru ca solicitarea elevului sa fie rezonabila, bine calculata, mereu in "zona proximei dezvoltari" a elevului, evidentiata de Vagotski.

Transdisciplinaritatea fundamenteaza invatarea pe realitate, favorizeaza viziunea globala, transferul cunostintelor in contexte diverse. Folosita excesiv poate genera acumularea de lacune, lipsa de rigoare si de profunzime in cunoastere.

Dupa natura transferurilor operate intre discipline se disting mai multe modalitati de organizare interdisciplinara a continuturilor:

q    interdisciplinaritatea unor domenii invecinate: psihologia-pedagogia; biologia-chimia; istoria-geografia.

q    transferul de metode sau de strategii de cunoastere stiintifica: metoda analizei sistemice; metodele analizei istorice, metodele de prelucrare statistica a datelor;

q    transferul de concepte (valorificarea conotatiilor unui concept in domenii diferite de cunoastere);

q    interdisciplinaritatea problemelor abordate.

Conditii ale aplicarii interdisciplinaritatii in invatamant:

Interdisciplinaritatea trebuie aplicata in combinatie cu monodisciplinaritatea si cu pluridisciplinaritatea pentru a fi accentuate avantajele si pentru a limita riscurile pe care le incumba fiecare dintre formele respective.

In vederea aplicarii demersurilor interdisciplinare, trebuie modificate actualele planuri si programe de invatamant concepute pe strategii intradisciplinare.

Interdisciplinaritatea trebuie asociata cu alte strategii inovatoare de organizare a continuturilor, cum ar fi modularizarea sau informatizarea.

Formarea initiala si continua a cadrelor didactice pentru aplicarea demersurilor interdisciplinare sistematice (Cretu C., 1999)

Organizarea modulara. Modulele didactice reprezinta "seturi de cunostinte, situatii didactice, mijloace materiale destinate studiului" (L. D'Hainaut). Ele sunt definite si ca ansamblu de elemente educationale specifice ce poate fi parcurs independent de restul sistemului din care face parte. Modulele pot viza insusirea de cunostinte, formarea de priceperi, abilitati s.a.

           Sistemul de intrare in modul

Cataloagele modulului - in care sunt specificate problemele vizate, nivelul de modul, cunostintele anterioare necesare si pozitia modulului in diversele itinerarii de formare posibile.

Obiectivele psiho-comportamentale vizate.

Pretestul (conceptul pentru a diagnostica nivelul abilitarii elevului in problematica modulului:

in caz de reusita integrala, se evita pierderea de timp cu un modul ale carui elemente sunt deja stapanite de elev si se recomanda un modul de nivel superior;

in caz de reusita partiala, elevul este orientat, prin cursuri de scurta durata, spre asimilarea acelor parti din modul pe care le stapaneste insuficient;

daca rezultatul la pretest este nesatisfacator, elevul este orientat spre alt modul, prin care sa-si insuseasca cunostintele pregatitoare sau se propune un modul cu un nivel de competenta mai putin inalt)

II.        Corpul modulului, format dintr-un ansamblu de submodule cu cate patru componente:

Introducerea in submodul (enumerarea obiectivelor, furnizarea structurantilor anteriori care pregatesc invatarea, traseele optionale de parcurgere a submodulului).

Ansamblul situatiilor de invatare proiectate pentru atingerea obiectivelor instructionale.

Sinteza.

Proba intermediara care conditioneaza admiterea intr-un nou submodul, recuperarea partiala sau totala.

III.     Sistemul de iesire din modul:

Sinteza generala.

Proba terminala (evaluarea atingerii obiectivelor modulului).

Recuperarea generala, propuneri de eventuala aprofundare sau imbogatire.

Recomandari pentru alegerea modulului urmator

se preteaza cu usurinta transpunerii in limbaje de programe pe calculator;

deschide posibilitati largi organizarii interdisciplinare si integrate a continuturilor;

permite individualizarea invatarii;

se integreaza in toate structurile invatamantului.

costul si timpul necesar elaborarii unui modul didactic sunt considerabile, necesitand o munca de echipa, ce implica experti din diferite arii curriculare si pedagogi;

necesita timp si resurse pentru experimentare in scoli;

aplicarea modularizarii continuturilor, necesita sensibilizarea si formarea conceptorilor de module, a educatorilor practicieni si a elevilor;

modularizarea continuturilor in invatamant are inca statut de inovatie si se confrunta, ca atare, cu rezistente de ordin administrativ;

opozabilitatea parintilor care, fideli formelor traditionale de invatare, percep modularizarea continuturilor ca o modalitate de instruire lipsita de rigoare ce poate mari riscul la examenele conventionale de admitere in ciclurile superioare;

implica schimbari in toate componentele procesului de invatamant.

Organizarea modulara a continuturilor permite individualizarea activitatii scolare, stimuleaza motivatia invatarii, permite realizarea interdisciplinaritatii. De asemenea are implicatii si asupra sistemului de organizare a invatamantului, mai ales in cadrul studiilor postliceale, postuniversitare, a cursurilor de perfectionare profesionala.

Organizarea integrata. Organizarea integrata a continuturilor se fundamenteaza pe ideea ca universul prezinta o unitate intrinseca si ca stiinta - tentativa de explicare a lumii naturale - ofera in obiectivele, continutul si demersurile sale o unitate ce transcede divergentele de limbaj sau de forma ale diverselor domenii de cunoastere (Cretu C., 1999).

In lucrarea "Programe de invatamant si educatie permanenta" D'Hainaut arata ca din perspectiva educatiei permanente integrarea continuturilor este abordata atat ca o integrare verticala ce asigura coerenta diferitelor stadii ale educatiei unui individ cat si ca integrare orizontala care determina formarea capacitatii de a transfera cunostintele dobandite in scoala la alte domenii nestudiate in scoala.

In aceeasi lucrare, autorul formuleaza principiile integrarii verticale si orizontale pe care le prezentam mai jos.

Adaptare prin:

Continuturi

Proces didactic

Mediu

(fizic, psihologic, social)

Evaluare

Prin:

Stil

Volum

Profunzime

Ritm

De catre:

Scoala

Familie

Comunitate

Relevanta pentru:

Aptitudini. Creativitate. Motivatie.

Afectivitate. Imagine de sine. Atitudini.