Definire: functia semiotica (sau simbolica, de substitutie - gr. semeion = semn) este capacitatea de a putea substitui ceva, numit semnificat, prin intermediul unui substitut (semnificant). 919f57j
3. realismul intelectual (4-7/8 ani) - exista atributele conceptuale ale modelului, dar stāngaci reprezentate.
- caracteristica este lipsa de perspectiva ceea ce are drept consecinta grafica desenul "poveste" (D4). Amaterialitatea reprezentarii conduce la desenul transparent, sau roentgen / röntgen (D5).
4. realismul vizual (8-9 ani ) - īncepe sa se apropie si ca forma de model prin reprezentarea a ceea ce este posibil de redat dintr-un singur punct de vedere (dispare transparenta, se respecta cronologia povestii). Apar proportiile si perspectiva.
Caseta nr. 1 Relatii semantice īn limbajul telegrafic 1. agent-actiune ("mama da"); 2. actiune-obiect ("bat mingea"); 3. agent-obiect ("mama lapte"); 4. actiune-loc ("stai scaun"); 5. obiect-loc ("cana masa"); 6. posesor-obiect ("tata masina"); 7. obiect-o proprietate a acestuia ("baiat mic"); 8. obiect-pronume demonstrativ ("masina aia"). |
||
24-38 luni (3; 2(0)) stadiul formarii gramaticale |
. Recunoaste dupa denumire elemente de detaliu ale propriului corp: cot, sprāncene. Īntelege sensul lui mare/mic. Īntelege povestiri cu 3 personaje daca sunt plasate, ca actiune, īn spatii familiare. |
. Utilizeaza propozitii simple dupa o sintaxa proprie. Este frecvent fenomenul de echolalie (gr. echo = sunet, ecou; lalein = a vorbi): repetarea īn ecou a cuvintelor ("Manānci?", īntreaba mama, iar copilul reia: "manānci?, manānci?"). Converseaza. Monologheaza. 50-80% din ceea ce spune este inteligibil. Tulburari de ritm īn vorbire, pauzele sunt īnghitite. Dislalie de dezvoltare (omisiuni sau īnlocuiri de sunete). "Creatie" verbala ampla. Ex.: "flecustean" = ostean; pistalus = spital; abeon = avion; napaioaia = caprioara; cocomana = telecomanda etc. "Pipiacu nucu sai" = pitpalacu-n lunca sare; "Tata oata, mama, ici" = tata-i cu fata, mama-i la serviciu; "Bardezi" = Bar de zi |
36-54 luni (3-4½ani) stadiul dezvoltarii gramaticale |
. Īntelege sensul prepozitiilor (deasupra, alaturi etc.). Īntelege analogiile si cauzalitatea exprimata verbal. Cuvintele īntelese īncep sa se cuantifice īn mii (la 3 ani - 900-1000 cuvinte, la 4 ani - 1600 cuvinte). |
. Articuleaza corect consoanele. Foloseste vorbirea pentru a relata evenimentele petrecute. Foloseste corect formele gramaticale temporale (trecut, prezent, viitor), interogativ, negativ. Poate repeta foarte corect o propozitie cu 12 cuvinte. Mai face erori gramaticale ("cum se naschez copiii?") Poate sa defineasca cuvinte. Atras de rime, se joaca combinānd: Ex.1 - fetita - 4 ani: "Un pic lasa-ma sa ma deschid, spunea ploaia unei fetite. Un pic lasa-ma sa ma deschid. Nu mai stii ce viata am eu cu muritura asta ca atāt mi-e de cald! Lasa-ma sa ma deschid!" Povesteste: Ex.2 Scufita Rosie (īn versiunea unui copil de 3 ani): "Mama i-a zis sa se duca īn padure la bunica. Da' lupu' a vazut fetita si a fugit si a pacalit pe bunica si s-a suit īn pat. A vrut sa īnghita fetita, da' l-a īmpuscat vānatorul." (vezi si Caseta nr. 2) Caseta nr. 2 Relatarea povestilor 4 ani - memoreaza foarte multe episoade, dar le nareaza dezordonat; 5 ani - mentin firul actiunii, duc povestea spre final, dar nu pot trage concluzii; 6 ani - relatarile ajung sa fie similare naratiunilor adulte. O. Benga, Psihologia dezvoltarii, Cluj-Napoca, 2004, p. 72 |
Sursa primara a acestei sinteze este īn lucrarea: C. Ciofu, Interactiunea parinti-copii, Bucuresti, Ed. stiintifica si Enciclopedica, 1989, pp. 122-123. Observatii [2], apare ca o extensie specializata si conventionala a interactiunii sociale. El este un sistem strāns integrat altor modalitati comunicative (NV - nonverbalul, PV - paraverbalul). . aparitia intentionalitatii (1 an) exprimata protoimperativ (utilizarea unui anumit gest pentru a indica ce vor - "aia") si protodeclarativ (īnsotirea solicitarii cu un "comentariu"); . dialogul non-verbal (dupa 1 an) - asculta cānd adultul i se adreseaza si relationeaza sincron īn jocul de-a ascunselea; alternanta luarii cuvāntului de la (2-3 ani); . respectarea regulilor conversationale: Ex.1 stiinta modificarii īn functie de interlocutor exista deja la 4 ani astfel: . pentru adulti - forme politicoase; . pentru bebelusi - forme mai atractive; . pentru covārstnici - forme mai agresive. Ex.2 - ritualizarile si exprimarea politetei īncepe dupa 2½ ani si continua īn urma unui dresaj cultural sistematic: legea modestiei īncepe sa fie īnvatata dupa 10 ani: īntr-o enumerare de persoane, cel care face enumerarea sa nu se puna īn capul listei: nu: Eu si Costel, Maria si Anca, ci Costel, Maria, Anca si cu mine; . achizitionarea competentei comunicative presupune un context interlocutor. Absenta acestuia o poate marca. Cazurile celebre ale copiilor asistati de animale o dovedesc; . diagnosticul abilitatilor de comunicare si al limbajului este obligatoriu īn testele de dezvoltare (vezi caseta nr. 3). Īn concluzie, pentru ontogeneza comunicarii:
CASETA NR. 3 Parametri īn diagnosticul dezvoltarii limbajului Īn Romānia, indicii dezvoltarii normale a comportamentului verbal sunt urmatorii: 1 luna - sunete laringiene, 2 luni - gāngureste, 3 luni - vocale si consoane izolate, 4 luni - tendinta de modulare, 5 luni - sunete īn ritm alert, 6 luni - sunete mai variate, 7 luni - vocalizeaza silabe, 8 luni - pronunta silabe, 9 luni - silabe repetate, 10 luni - īntelege cuvinte folosite des, 11 luni - cuvānt cu sens, 12 luni - 2 cuvinte cu semnificatia precisa, 15 luni - 4 pāna la 6 cuvinte īn vocabularul activ si folosirea, "jargon"-ului, 18 luni - 8 pāna la 10 cuvinte īn vocabular activ, foloseste cuvinte-propozitii, 24 luni - propozitii din 2, 3 cuvinte (substantive, verbe, adjective, pronume), 27 luni - īsi vorbeste singur cānd se joaca, 30 luni - vocabular activ bogat, cuvinte din mai multe silabe, verb conjugat, pronume personal, 33 luni - poezii scurte, sensul pluralului, 36 luni - relateaza situatii din viata lui si a familiei, receptiv la cuvinte noi, limbaj constituit gramatical, foloseste corect pluralul. (apud. G. Sion, Psihologia vārstelor, Editura Fundatia Romānia de Māine, Bucuresti, 203, p. 84-85)
|