Calitatea în managementul temelor pentru acasa
Cuvinte-cheie: management al continuturilor, coordonare, proiecte de familie, impact social
Abstract:
Coordonarea spatiului, materialelor, echipamentelor aferente, miscarea si asezarea elevilor, precum si materialul de studiu propriu-zis, integrate într-o arie curriculara sau într-un program de studiu vizeaza notiunea de management al continuturilor, functie ce îi revine cadrului didactic. Coordonarea temelor pentru acasa - componenta a managementului continuturilor, constituie o prioritate pentru asigurarea unui management de calitate.
Aceste si alte întrebari apar la ziua de azi nu doar ca unele curente si trecatoare, ci stringente. În cheia modernizarii se ivesc si unele inventii ale cadrelor didactice absolut nejustificate. Se creeaza impresia ca volumul acopera totul. Asistînd la o analiza a lectiei demonstrative se va auzi cu siguranta ca pe parcursul lectiei s-au reusit foarte multe. În goana de multe uitam si de diferentiere, uitam ca unele lucruri sunt posibile a se analiza mai profund decît pur si simplu a le rezolva. Ce facem cu elevii care încearca a-i ajunge pe colegi si din simplu motiv ca trebuie sa se reuseasca multe, el trebuie sa copieze din caietul vecinului sau sa se resemneze si cade în ispita trîndaviei sau mai rau îi descurajam, or, noi, cadrele didactice suntem responsabili în continuare de viitorul acestui copil. Ne vom gîndi sa acordam multa atentie starii de sanatate a copilului care 12 ore, uneori 14 ore munceste cu cartea în mîna.
Plasat în fata unui volum mare de teme, elevul cu siguranta, ignoreaza unele. Insuccesul este asigurat... Despre lucrul acesta se vorbeste atît de des si în presa si la televiziune, dar în laboratorul sau profesorul face ce vrea. Nu tine de sugestii, disciplina sa fiind cea mai importanta.
Ne intereseaza în continuare actiunea pedagogica în raport cu desfasurarea demersului didactic propriu-zis. În zilele de azi exista o tendinta de a evita (inadecvat) secventele instructionale, care dupa parerea unora se înscriu în lista stereotipurilor. Fara a analiza situatia, unele cadre didactice încearca sa triseze la acest capitol, a adapta din comoditate ideea potrivit careia tema pentru acasa nu se include în secventele instructionale si considera ca timpul cel mai potrivit este pauza. Dar cred ca e cazul a se audia piesa "scoala mea" în interpretarea ansamblului vocal "Victoria sperantei" pentru ca pauza este un lucru sfînt: Poti sa-mi predai si sapte lectii într-o zi / Poti sa ma evaluezi cu ce metode vei dori / Nu conteaza ce calificative îmi vei da / si nesfîrsite teme pentru acasa îmi poti da / Dar sa nu-mi iai niciodata pauza...
De fapt, e un lucru specific întregului învatamînt, si în institutiile superioare de învatamînt acest obicei exista. E o boala didactica de a retine din pauza elevii pentru a-i informa despre tema pentru acasa. Nimanui nu ne place sa fim retinuti, mai ales atunci cînd avem un program bine stabilit. Vom spune ca educatia cea mai buna se realizeaza pe baza de modele. Ce model cream noi elevilor în acest sens daca nu ne respectam nici chiar timpul nostru cu atît mai mult pe al elevilor?
Sugestia cea mai buna pentru cadrele didactice este ca 30-35 de minute din lectie o acordam evocarii si realizarii sensului (în linii mari), iar reflectia - 10 minute, ajustata de realizarea transferului si bilantul lectiei, este realizata în cadrul ei si este o parte absolut obligatorie într-o activitate didactica.
Tema pentru acasa trebuie explicata indiferent daca aceasta, dupa parerea noastra, nu este atît de dificila. Elevii fac cunostinta imediat cu volumul de lucru, se orienteaza daca au nevoie de o sursa oarecare pe care o pot lua de la biblioteca scolii, învata sa-si organizeze timpul. Etapa data este obligatorie si nu este una de alegere.
Un lucru absolut inedit mi se parea, cînd profesoara de biologie, la momentul anuntarii temei noi, de cele mai multe ori începea cu tema pentru acasa. Noi, elevii, credeam ca este un joc si întotdeauna ne miram. Azi cînd sunt si eu în fata elevilor îmi dau bine seama de ce disciplina biologia era prima în topul temelor pentru acasa. Aveam ce face, stiam cu siguranta ca voi reusi, doar întreaga lectie am tot urmarit si am fost atenta la ceea ce îmi spunea profesoara, caci mai apoi aceste lucruri trebuiau însusite.
Unele cadre didactice considera ca avem dreptul a le da copiilor teme pentru acasa mai dificile decît în clasa, întrucît, dupa parerea lor, elevii nu se descurca singuri si "macar asa parintii vad ce mai face copilul la scoala". Un lucru absurd! Parintele de cele mai deseori obosit, stresat dupa o zi de lucru, nu face altceva decît sa ignoreze, sau se exprime urît în adresa scolii. De aici atitudinea elevului fata de scoala, fata de profesori, sesizabil în special în treapta gimnaziala de învatamînt, cînd parintele tolereaza chiar absenta copilului sau, din cauza nepregatirii temelor pentru acasa si este provocat de cele mai deseori sa minta în fata dirigintelui, luînd certificate false de la medicul de familie.
Subiectul dat trebuie abordat si din perspectiva tipologiei temelor pentru acasa. În functie de obiectivele dominante vizate de învatator, temele se pot grupa în categorii, cu note similare, dar si cu efecte pozitive sau negative similare. Astfel, V. Okoni diferentiaza temele:
Fiecare dintre cele patru categorii reprezinta puncte tari si slabe, amenintari ce se cer diminuate sau oportunitati care se pot amplifica sau doar utiliza.
La prima categorie mentionam primejdia memorarii mecanice a informatiilor, ce se poate diminua prin formarea deprinderii de a prelucra textele, de a reformula enunturile, a construi scheme, a evidentia legaturi dintre idei, a diferentia informatiile esentiale de cele auxiliare, a construi exemple dupa modelul celor oferite. Manualele noi, propuse de Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova ofera aceasta posibilitate prin exercitii de tip a, b, c, d, etc. sau exercitii clasate în aceeasi rubrica. O alta oportunitate exista prin intermediul auxiliarelor la manualele date, care vin sa completeze cunostintele, sa optimizeze priceperile si deprinderile elevilor la tema data. Un moment mai dificil este alegerea acestor auxiliare, care nu întotdeauna se analizeaza calitativ de catre învatator si tema pentru acasa este oferita spontan fara a se urmari obiectivul asigurarii retentiei si a transferului.
Al doilea tip de teme are o arie restrînsa de utilizare, constituind apanajul unor discipline ca matematica, limba materna sau limbile straine, stiintele. Constînd de regula în transcrierea, completarea sau modificarea unor texte, acest tip de teme poate induce plictiseala, daca sunt monotone, iar pentru a pastra curiozitatea elevilor si placerea de a le efectua, sarcinile trebuie sa fie variate. Deci, rolul învatatorului este de a asigura coerenta dintre tipul temelor pentru acasa la diverse discipline. Or, acest lucru este absolut posibil învatatorului, spre deosebire de profesorii treptelor gimnaziale, care coordoneaza toate temele pentru acasa.
Temele care vizeaza asimilarea de noi informatii presupun activitati de observare a vietii animalelor si plantelor, o omului, a unor fenomene ale naturii, a formelor de relief. Datele observate se consemneaza în fise oferite de învatator, care vor fi utilizate în derularea lectiilor.
Ultima categorie de teme are un grad de dificultate ridicat, solicitînd mai mult independenta si originalitatea elevilor. Temele sunt compuneri, lucrari plastice sau apartinînd educatiei tehnologice, portofolii si pot fi efectuate de un singur elev, in cuplu sau în grup mic (3-6) elevi, solicitînd în ultima situatie si competentele sociale ale elevilor. În clasele primare, astfel de teme se recomanda realizate fiind ghidate de învatator (si nu de parinti).
Aceste doua tipuri de teme sunt cele mai recomandate, mai ales în conditiile cînd Ministerul Educatiei si Tineretului ofera programul de meditatii, avînd un rol de realizare a temelor pentru acasa. Or, acesta respecta si resursele temporale indicate de psihologi: timpul efectiv de lucru, atît pentru temele orale cât si pentru cele scrise sau practice, sa nu depaseasca 20-30 de minute la clasa I, 30-40 de minute la clasa a II-a, o ora la clasa a III-a si o ora si jumatate la clasa a IV-a. O analiza simpla ne permite sa concluzionam ca elevul se afla la scoala cel putin o ora si jumatate, exact timpul în care poate realiza temele si pentru clasa a IV-a. În propria experienta de învatator am stabilit un slogan Ghiozdanul - la scoala!
Îngrijorati, nejustificat, parintii si cadrele didactice cauta sa completeze golul de timp. Acesta poarta de fapt denumirea de timp liber, o notiune care nu se preteaza evaluarii scolare. Ea poarta un caracter de responsabilitate, trebuie organizata corect, se fundamenteaza pe anumite principii educative, însa nu face parte directa din procesul de predare-învatare. Aceste momente se confunda de catre învatatori, care supraîncarca elevul cu diverse teme, asigurînd parerea lor succesul.
Model: 09.09.08
Am citit mamei, surorii, fratelui poezia "Oastea tarii" de st. Tudor
excelent
bine
satisfacator
nesatisfacator
Cojocaru
Model 2: Elev: Cojocaru Alexandru; Proiect: Fapte frumoase
Agenda de proiect
|
Data |
Ora realizarii |
Comentarii |
Aprecierea parintelui (se va sublinia ) |
Semnatura parintilor |
|
Model: 09.09.08 |
|
Am ajutat-o pe sora sa-si revizuiasca ghiozdanul. Am ajutat un copil care nu ajungea la tejghea. Am condus o vecina batrînica pîna la usa, etc. |
excelent bine satisfacator nesatisfacator |
Cojocaru |
Prezentarea are loc în fiecare dimineata înainte de începerea lectiilor. Nu poarta caracter de lectie, ci va fi organizata sub forma de discutie cu colegii de clasa. Învatatorul manifesta interes, recompensînd activitatea elevului cu aprecieri verbale, stimulative. Agenda nu este prezentata pentru verificare, fiecare elev avînd posibilitate s-o ataseze pe un poster special sau mai simplu s-o prezinte colegului de banca. Discutia poate fi continuata în timpul pauzelor. Analiza activitatii se produce într-o ora speciala de dirigentie. Se organizeaza prin diverse forme: conferinta de presa, masa rotunda, dezbateri academice. Elevii îsi expun parerile, mentioneaza ce le-a fost mai dificil de realizat, ce a fost foarte simplu.
Efectele proiectelor date oscileaza între formarea si dezvoltarea unei atitudini pozitive care sa armonizeze relatia cu sine si viata de familie; dezvoltarea abilitatilor de utilizare a informatiilor în viata cotidiana; formarea atitudinilor si comportamentului responsabil pentru un stil de viata de calitate; formarea pentru autocunoastere si dezvoltare personala.
Acest tip de teme trezesc si mentin interesul multor elevi, dar este amenintat de imixtiune unor erori datorate slabei capacitati de observare a scolarului mic, focalizarii pe aspecte nerelevante, accidentale ale obiectelor observate. Maiestria si dorinta constienta a învatatorului de a pregati elevul cît mai sigur pentru societate vor crea deschideri pentru ajustarea acestor tipuri de proiecte la viata scolarului.
R. Gagne preciza: ,,temele pentru acasa trebuie sa fie de asa natura încât sa fie efectuate cu usurinta. Scopul lor nu este de a permite împartirea elevilor în foarte buni si slabi, ci de a controla daca toti elevii si-au însusit un ansamblu anume de cunostinte prealabile".
Temele cu grad de dificultate prea mare pot constitui obstacole greu sau imposibil de depasit, cu efecte perverse asupra evolutiei scolare si a personalitatii elevilor, dintre care amintim descurajarea, pierderea încrederii în sine, a interesului pentru un obiect de învatamînt sau consumul excesiv de timp în dauna altor activitati ori pe seama timpului necesar pentru odihna.
Problema managementului temelor pentru acasa, fiind prioritara fiecarui învatator/profesor, va aduce calitatea în viata scolara, iar prin aceasta va asigura societatii personalitati, apte sa se integreze spontan prin responsabilitate, eficienta si siguranta.
|
