Calitatea in managementul temelor pentru acasa

Calitatea īn managementul temelor pentru acasa

Cuvinte-cheie: management al continuturilor, coordonare, proiecte de familie, impact social

Abstract:

Coordonarea spatiului, materialelor, echipamentelor aferente, miscarea si asezarea elevilor, precum si materialul de studiu propriu-zis, integrate īntr-o arie curriculara sau īntr-un program de studiu vizeaza notiunea de management al continuturilor, functie ce īi revine cadrului didactic. Coordonarea temelor pentru acasa - componenta a managementului continuturilor, constituie o prioritate pentru asigurarea unui management de calitate.

Aceste si alte īntrebari apar la ziua de azi nu doar ca unele curente si trecatoare, ci stringente. Īn cheia modernizarii se ivesc si unele inventii ale cadrelor didactice absolut nejustificate. Se creeaza impresia ca volumul acopera totul. Asistīnd la o analiza a lectiei demonstrative se va auzi cu siguranta ca pe parcursul lectiei s-au reusit foarte multe. Īn goana de multe uitam si de diferentiere, uitam ca unele lucruri sunt posibile a se analiza mai profund decīt pur si simplu    a le rezolva. Ce facem cu elevii care īncearca a-i ajunge pe colegi si din simplu motiv ca trebuie sa se reuseasca multe, el trebuie sa copieze din caietul vecinului sau sa se resemneze si cade īn ispita trīndaviei sau mai rau īi descurajam, or, noi, cadrele didactice suntem responsabili īn continuare de viitorul acestui copil. Ne vom gīndi sa acordam multa atentie starii de sanatate a copilului care 12 ore, uneori 14 ore munceste cu cartea īn mīna.

Plasat īn fata unui volum mare de teme, elevul cu siguranta, ignoreaza unele. Insuccesul este asigurat... Despre lucrul acesta se vorbeste atīt de des si īn presa si la televiziune, dar īn laboratorul sau profesorul face ce vrea. Nu tine de sugestii, disciplina sa fiind cea mai importanta.

Ne intereseaza īn continuare actiunea pedagogica īn raport cu desfasurarea demersului didactic propriu-zis. Īn zilele de azi exista o tendinta de a evita (inadecvat) secventele instructionale, care dupa parerea unora se īnscriu īn lista stereotipurilor. Fara a analiza situatia, unele cadre didactice īncearca sa triseze la acest capitol, a adapta din comoditate ideea potrivit careia tema pentru acasa nu se include īn secventele instructionale si considera ca timpul cel mai potrivit este pauza. Dar cred ca e cazul a se audia piesa "scoala mea" īn interpretarea ansamblului vocal "Victoria sperantei" pentru ca pauza este un lucru sfīnt: Poti sa-mi predai si sapte lectii īntr-o zi / Poti sa ma evaluezi cu ce metode vei dori / Nu conteaza ce calificative īmi vei da / si nesfīrsite teme pentru acasa īmi poti da / Dar sa nu-mi iai niciodata pauza...

De fapt, e un lucru specific īntregului īnvatamīnt, si īn institutiile superioare de īnvatamīnt acest obicei exista. E o boala didactica de a retine din pauza elevii pentru a-i informa despre tema pentru acasa. Nimanui nu ne place sa fim retinuti, mai ales atunci cīnd avem un program bine stabilit. Vom spune ca educatia cea mai buna se realizeaza pe baza de modele. Ce model cream noi elevilor īn acest sens daca nu ne respectam nici chiar timpul nostru cu atīt mai mult pe al elevilor?

Sugestia cea mai buna pentru cadrele didactice este ca 30-35 de minute din lectie o acordam evocarii si    realizarii sensului (īn linii mari), iar reflectia - 10 minute, ajustata de realizarea transferului si bilantul lectiei, este realizata īn cadrul ei si este o parte absolut obligatorie īntr-o activitate didactica.

Tema pentru acasa trebuie explicata indiferent daca aceasta, dupa parerea noastra, nu este atīt de dificila. Elevii fac cunostinta imediat cu volumul de lucru, se orienteaza daca au nevoie de o sursa oarecare pe care o pot lua de la biblioteca scolii, īnvata sa-si organizeze timpul.    Etapa data este obligatorie si nu este una de alegere.

Un lucru absolut inedit mi se parea, cīnd profesoara de biologie, la momentul anuntarii temei noi, de cele mai multe ori īncepea cu tema pentru acasa. Noi, elevii, credeam ca este un joc si īntotdeauna ne miram. Azi cīnd sunt si eu īn fata elevilor īmi dau bine seama de ce disciplina biologia era prima īn topul temelor pentru acasa. Aveam ce face, stiam cu siguranta ca voi reusi, doar īntreaga lectie am tot urmarit si am fost atenta la ceea ce īmi spunea profesoara, caci mai apoi aceste lucruri trebuiau īnsusite.

Unele cadre didactice considera ca avem dreptul a le da copiilor teme pentru acasa mai dificile decīt īn clasa, īntrucīt, dupa parerea lor, elevii nu se descurca singuri si "macar asa parintii vad ce mai face copilul la scoala". Un lucru absurd! Parintele de cele mai deseori obosit, stresat dupa o zi de lucru, nu face altceva decīt sa ignoreze, sau se exprime urīt īn adresa scolii. De aici atitudinea elevului fata de scoala, fata de profesori, sesizabil īn special īn treapta gimnaziala de īnvatamīnt, cīnd parintele tolereaza chiar absenta copilului sau, din cauza nepregatirii temelor pentru acasa si este provocat de cele mai deseori sa minta īn fata dirigintelui, luīnd certificate false de la medicul de familie.

Subiectul dat trebuie abordat si din perspectiva tipologiei temelor pentru acasa. Īn functie de obiectivele dominante vizate de īnvatator, temele se pot grupa īn categorii, cu note similare, dar si cu efecte pozitive sau negative similare. Astfel, V. Okoni diferentiaza temele:

• care urmaresc fixarea cunostintelor īnsusite īn cadrul lectiei si care constau īn īnvatarea dupa manual sau dupa notite;
• focalizate pe dezvoltarea priceperilor si deprinderilor a caror formare a fost initiata īn orele de curs;
• centrate pe īnsusirea de cunostinte noi, care anticipa o lectie ce urmeaza a fi predata sau completeaza o lectie deja abordata;
• mixte, reunind doua sau mai multe dintre scopurile anterior anuntate.

Fiecare dintre cele patru categorii reprezinta puncte tari si slabe, amenintari ce se cer diminuate sau oportunitati care se pot amplifica sau doar utiliza.

La prima categorie mentionam primejdia memorarii mecanice a informatiilor, ce se poate diminua prin formarea deprinderii de a prelucra textele, de a reformula enunturile, a construi scheme, a evidentia legaturi dintre idei, a diferentia informatiile esentiale de cele auxiliare, a construi exemple dupa modelul celor oferite. Manualele noi, propuse de Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova ofera aceasta posibilitate prin exercitii de tip a, b, c, d, etc. sau exercitii clasate īn aceeasi rubrica. O alta oportunitate exista prin intermediul auxiliarelor la manualele date, care vin sa completeze cunostintele, sa optimizeze priceperile si deprinderile elevilor la tema data. Un moment mai dificil este alegerea acestor auxiliare, care nu īntotdeauna se analizeaza calitativ de catre īnvatator si tema pentru acasa este oferita spontan fara a se urmari obiectivul asigurarii retentiei si a transferului.

Al doilea tip de teme are o arie restrīnsa de utilizare, constituind apanajul unor discipline ca matematica, limba materna sau limbile straine, stiintele. Constīnd de regula īn transcrierea, completarea sau modificarea unor texte, acest tip de teme poate induce plictiseala, daca sunt monotone, iar pentru a pastra curiozitatea elevilor si placerea de a le efectua, sarcinile trebuie sa fie variate. Deci, rolul īnvatatorului este de a asigura coerenta dintre tipul temelor pentru acasa la diverse discipline. Or, acest lucru este absolut posibil īnvatatorului, spre deosebire de profesorii treptelor gimnaziale, care coordoneaza toate temele pentru acasa.

Temele care vizeaza asimilarea de noi informatii presupun activitati de observare a vietii animalelor si plantelor, o omului, a unor fenomene ale naturii, a formelor de relief. Datele observate se consemneaza īn fise oferite de īnvatator, care vor fi utilizate īn derularea lectiilor.

Ultima categorie de teme are un grad de dificultate ridicat, solicitīnd mai mult independenta si originalitatea elevilor. Temele sunt compuneri, lucrari plastice sau apartinīnd educatiei tehnologice, portofolii si pot fi efectuate de un singur elev, in cuplu sau īn grup mic (3-6) elevi, solicitīnd īn ultima situatie si competentele sociale ale elevilor. Īn clasele primare, astfel de teme se recomanda realizate fiind ghidate de īnvatator (si nu de parinti).

Aceste doua tipuri de teme sunt cele mai recomandate, mai ales īn conditiile cīnd Ministerul Educatiei si Tineretului ofera programul de meditatii, avīnd un rol de realizare a temelor pentru acasa. Or, acesta respecta si resursele temporale indicate de psihologi: timpul efectiv de lucru, atīt pentru temele orale cāt si pentru cele scrise sau practice, sa nu depaseasca 20-30 de minute la clasa I, 30-40 de minute la clasa a II-a, o ora la clasa a III-a si o ora si jumatate la clasa a IV-a. O analiza simpla ne permite sa concluzionam ca elevul se afla la scoala cel putin o ora si jumatate, exact timpul īn care poate realiza temele si pentru clasa a IV-a. Īn propria experienta de īnvatator am stabilit un slogan Ghiozdanul - la scoala!

Īngrijorati, nejustificat, parintii si cadrele didactice cauta sa completeze golul de timp. Acesta poarta de fapt denumirea de timp liber, o notiune care nu se preteaza evaluarii scolare. Ea poarta un caracter de responsabilitate, trebuie organizata corect, se fundamenteaza pe anumite principii educative, īnsa nu face parte directa din procesul de predare-īnvatare. Aceste momente se confunda de catre īnvatatori, care supraīncarca elevul cu diverse teme, asigurīnd parerea lor succesul.

Model: 09.09.08

Am citit mamei, surorii, fratelui poezia "Oastea tarii" de st. Tudor

excelent

bine

satisfacator

nesatisfacator

Cojocaru

Model 2: Elev: Cojocaru Alexandru; Proiect: Fapte frumoase

Agenda de proiect

Prezentarea are loc īn fiecare dimineata īnainte de īnceperea lectiilor. Nu poarta caracter de lectie, ci va fi organizata sub forma de discutie cu colegii de clasa. Īnvatatorul manifesta interes, recompensīnd activitatea elevului cu aprecieri verbale, stimulative. Agenda nu este prezentata pentru verificare, fiecare elev avīnd posibilitate s-o ataseze pe un poster special sau mai simplu s-o prezinte colegului de banca. Discutia poate fi continuata īn timpul pauzelor. Analiza activitatii se produce īntr-o ora speciala de dirigentie. Se organizeaza prin diverse forme: conferinta de presa, masa rotunda, dezbateri academice. Elevii īsi expun parerile, mentioneaza ce le-a fost mai dificil de realizat, ce a fost foarte simplu.

Efectele     proiectelor date oscileaza īntre formarea si dezvoltarea unei atitudini pozitive care sa armonizeze relatia cu sine si viata de familie; dezvoltarea abilitatilor de utilizare a informatiilor īn viata cotidiana; formarea atitudinilor si comportamentului responsabil pentru un stil de viata de calitate; formarea pentru autocunoastere si dezvoltare personala.

Acest tip de teme trezesc si mentin interesul multor elevi, dar este amenintat de imixtiune unor erori datorate slabei capacitati de observare a scolarului mic, focalizarii pe aspecte nerelevante, accidentale ale obiectelor observate. Maiestria si dorinta constienta a īnvatatorului de a pregati elevul cīt mai sigur pentru societate vor crea deschideri pentru ajustarea acestor tipuri de proiecte la viata scolarului.

R. Gagne preciza: ,,temele pentru acasa trebuie sa fie de asa natura īncāt sa fie efectuate cu usurinta. Scopul lor nu este de a permite īmpartirea elevilor īn foarte buni si slabi, ci de a controla daca toti elevii si-au īnsusit un ansamblu anume de cunostinte prealabile".

Temele cu grad de dificultate prea mare pot constitui obstacole greu sau imposibil de depasit, cu efecte perverse asupra evolutiei scolare si a personalitatii elevilor, dintre care amintim descurajarea, pierderea īncrederii īn sine, a interesului pentru un obiect de īnvatamīnt sau consumul excesiv de timp īn dauna altor activitati ori pe seama timpului necesar pentru odihna.

Problema managementului temelor pentru acasa, fiind prioritara fiecarui īnvatator/profesor, va aduce calitatea īn viata scolara, iar prin aceasta va asigura societatii personalitati, apte sa se integreze spontan prin responsabilitate, eficienta si siguranta.

1. Dragulanescu, N., Niculae, C., Managementul calitatii, Ed. Niculescu, 2000.
2. Ionescu, S., Managementul calitatii, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 2000.
3. Keen E., Tīrca A., Cum sa democratizam scoala, Ghid de management participativ, Radical, Bucuresti, 1998