[1] este mijloc si sursa comuna de învatare a cititului si a alfabetului (a scrisului).
Perioada abecedara. Scrierea
Scrisul ramâne unul dintre instrumentele fundamentale ale muncii intelectuale, ale culturii umane în general. El este o activitate complexa si dificila pentru micii scolari deoarece include pe lânga elementele caracteristice cititului si un efort fizic de reproducere a semnelor grafice ale unei limbi. La noi scrisul este învatat concomitent cu cititul spre deosebire de alte culturi, unde este învatat dupa citire. Înca de la vârsta de 3-5 ani copiii pot învata sa traseze contururi asemanatoare sau identice cu semnele grafice ale unor litere. Programa pentru gradinita, grupa pregatitoare, prevede o activitate speciala în acest scop: educarea comunicarii scrise are ca obiectiv-cadru dezvoltarea capacitatii de întelegere si transmitere a unor intentii, gânduri, semnificatii mijlocite de limbajul scris. Printre obiectivele de referinta se afla si acela de utilizare efectiva a instrumentelor necesare folosirii acestora.
La începutul clasei I se pot introduce activitati de învatare a celor mai frecvente elemente grafice ce înlesnesc procesul scrierii.
În mai multe tari învatarea începe la vârsta de sase ani, când elevul ar trebui sa posede reprezentari spatiale de forma, marime, directie, vecinatate si dispune de maturitatea motrica în coordonarea oculo-manuala a miscarilor necesare pentru efectuarea semnelor grafice. Învatatorul apeleaza acum la exercitii de destindere musculara, pentru supletea bratelor, a pumnului, a articulatiilor mâinii si a degetelor, pentru orientarea în spatiul grafic, perceperea cu precizie si însusirea reprezentarilor de forma si miscare.
Scrisul, ca miscare grafica voluntara, intentionata, este o actiune initial constienta, transformata într-o actiune automatizata cu ajutorul unor diverse si numeroase exercitii.
Elementele componente ale deprinderii scrisului: mânuirea corecta a instrumentului de scris, pozitia corecta a miscarilor mâinii în vederea însusirii gestului grafic, reprezentarea corecta a formei literelor, asociate cu sunetele respective, elemente grafice de legatura a acestora în cuvinte. Cerinte: înclinarea constanta a literelor, uniformitatea lor ca volum, distanta si pozitia uniforma de-a lungul rândului. Ca orice deprindere scrisul se învata prin exercitii. El presupune un mare efort intelectual si fizic, elevii fiind obligati sa asocieze fiecarui sunet litera corespunzatoare, sa stabileasca structura fonetica a cuvintelor, sa realizeze fiecare element grafic, sa-si coordoneze miscarile mâinii în timpul scrisului pentru a da o forma corecta literelor. La începutul învatarii scrisului elevii irosesc multa enenrgie, fac miscari suplimentare, inutile. Trecerea de la scrisul lent, nesigur, poticnit, la deprinderea de a scrie rapid si corect este un obiectiv cadru al clasei I si a întregului ciclu primar.
1. Perioada elementelor coincide cu realizarea corecta a elementelor grafice ale literelor si respectarea regulilor tehnice din timpul scrisului.
2. Perioada literelor corespunde momentului când elevii si-au format un gest grafic pentru realizarea contururilor elementelor grafice si executarea corecta a literelor, manifesta o oarecare siguranta în scris si sunt preocupati de realizarea integrala a literelor
3. Etapa scrisului legat corespunde momentului când se trece la îmbinarea literelor în cuvinte si la recunoasterea elementelor de legatura a literelor. Elevii sunt atenti acum la: asezarea corecta a literelor în rând, respectarea unor dimensiuni, înclinari si distante uniforme. Scrisul corect din punctul de vedere grafic este însotit de scrisul ortografic si de întelegerea sensului cuvintelor scrise, iar scrisul exterior grafic si cel ortografic sunt asociate si asimilate împreuna.
4. Scrisul rapid este etapa superioara a învatarii si consta în exprimarea corecta a unei idei, respectarea cerintelor logice si stilistice în formularea acestor idei, întelegerea semnificatiei fiecarui cuvânt
Primele doua etape ale scrisului, cea a elementelor grafice si cea a literelor, sunt caracteristice claselor I si a II-a, etapa scrisului legat se regaseste în clasa a III-a si cea a scrisului rapid începe în clasa a IV-a, continuând si în clasele ciclului gimnazial.
Ca si în cazul cititului, învatarea scrisului este determinata în foarte mare masura de calitatea exercitiilor efectuate de catre fiecare elev. Ca deprindere, scrisul implica participarea fiecarui elev la realizarea lui, deoarece el presupune atât activitate intelectuala cât si efort fizic.
Greseli frecvente în scrisul elevilor sunt: realizarea inversa a conturului unor elemente grafice întregi sau a elementelor de legatura a cuvintelor, fixarea aleatorie a locului unde trebuie început un element grafic, unde se leaga de altul sau unde se termina. Cauza acestor greseli se afla în insuficienta pregatire teoretica a elevului, deoarece scrisul este un anumit mod de aplicare în practica a unor cunostinte, a unor regului.
În cazul scrisului este vorba de stabilirea si aplicarea riguroasa a regulilor tehnice, mai ales a celor grafice de scriere a fiecarui element grafic, a fiecarei litere si a elementelor de legatura a acestora în cuvinte.
Cunoasterea modelului exterior
Elevilor li se arata modelul exterior al noii litere, fie descompuse si unificate pe tabla, fie pe o plansa ilustrata pentru a le sugera noul sunet si litera corespunzatoare. Se pot prezenta modele simple, decupate din material plastic sau sârma. Lor li se alatura si modele de litere realizate de învatator în caietele elevilor, la început de rând. Învatarea scrierii unei litere se realizeaza prin efectuarea corecta a elementelor grafice ce compun litera respectiva, pe baza memoriei motrice, prin interiorizarea miscarilor, prin transpunerea în actiune a cunostintelor primite, a regulilor respective de scriere.
De la modelul exterior la cel interior, mintal
Înainte de realizarea de catre elev a primelor încercari de scriere a noilor elemente grafice sau a noii litere, trebuie sa aiba loc asimilarea modelului respectiv pe plan mintal, interiorizarea acelui model. Modelul exterior trebuie transpus în planul activitatii mintale, intelectuale, pentru a deveni cu adevarat un instrument durabil de autocontrol. Studierea modelului noii litere, pe baza demonstrarii lui, a stabilirii miscarilor prin care se realizeaza înseamna precizarea punctului de unde se începe, a sensului urmat în redarea conturului, a felului în care se realizeaza elementele cele mai dificile si a punctului unde se termina scrierea literei. Intuirea trebuie însotita de explicatii verbale urmarindu-se continuitatea în scrierea literei. Unele litere se realizeaza dintr-o singura miscare, fara ridicarea stiloului, altele din mai multe miscari. Elevii trebuie sa cunoasca în acest caz locul unde se întrerupe miscarea continua pentru a realiza semnele diacritice.
Studierea noii litere este o conditie esentiala în pregatirea prealabila a elevilor pentru scris. Elevii trebuie sa ajunga sa înteleaga faptul ca exersarea scrisului nu înseamna o simpla reproducere a modelului pe care îl au în fata, ci o activitate de aplicare a unor reguli interiorizate, constientizate, pe baza modelului literei si a demonstrarii miscarilor implicate în realizarea ei.
Eventualele greseli se datoreaza nerespectarii unor reguli, ceea ce face ca îndreptarea lor sa presupuna reactualizarea în mintea elevilor a regulilor respective. Acest lucru presupune cunoasterea si verbalizarea în prealabil a regulilor grafice de catre elevi. Învatatorul trebuie sa solicite elevului sa reproduca verbal regulile respective înainte de a realiza prima încercare de scriere. Elevul realizeaza un prim exemplar cu noul model numai dupa ce învatatorul s-a convins ca el stie sa verbalizeze regulile grafice de scriere, si când acest lucru se face pe baza unui suport intuitiv-actional. Pentru coordonarea miscarilor mâinii în vederea realizarii unui contur grafic, sunt utile exercitiile de realizare a acestui contur, mai întâi cu degetul în aer, cu ochii deschisi si închisi, pe banca, apoi cu ajutorul instrumentului de scris pe hârtie neliniata, de dimensiuni diferite, mai mari decât spatiile caietelor. Dupa realizarea unui singur exemplar cu noua litera se realizeaza un prim control, si daca sunt abateri se prezinta explicatii suplimentare pentru actualizarea acestor reguli însotite de demonstratiile învatatorului sau ale elevilor care au scris corect. În continuarea acestei prime verificari, elevii mai executa înca doua, trei exemplare cu noua litera, urmate de un nou control. Numai dupa ce exista certitudinea ca începutul este bun se poate continua cu exersarea literei, eventual pe un rând sau doua.
Fiecare încercare de a realiza un nou model al literei se face atât pe baza modelului exterior, cât si a celui interior. Coordonarea miscarilor mâinii pentru scrierea unei litere se face prin intermediul modelului interior.
Ritmul scrierii si capacitatea elevilor de a sesiza greselile
Posibilitatea de prevenire a greselilor de scriere este determinata de rapiditatea cu care copiii sesizeaza propriile greseli. Elevul mic îsi descopera cu greu propriile greseli. Grabirea ritmului de sesizare a greselilor constituie o premisa importanta si o conditie esentiala a îndreptarii lor. În orice activitate de scriere este necesara urmarirea formarii si dezvoltarii la copii a capacitatii de autocontrol, de sesizare rapida a greselilor. Modalitatile de preîntâmpinare a greselilor presupun cunoasterea si aplicarea normelor grafice si tehnice precise pentru realizarea unei scrieri corecte
Folosirea caietelor pentru scris la clasa I înca din perioada preabecedara influenteaza formarea deprinderilor de scris. Caietul este oglinda întregii activitati a elevului, a spiritului de ordine si a gustului pentru frumos. Calitatea scrisului este data atât de exactitatea grafica a literelor si a îmbinarii acestora în cuvinte, cât si de înfatisarea lor generala, dupa asezarea corecta, estetica a temelor în fiecare pagina, dupa rigurozitatea ordinii asigurate. Folosirea integrala a caietelor este conditionata de modul cum sunt asezate temele în pagina. O tema scrisa, chiar daca are ca subiect scrierea unui element grafic oarecare ofera posibilitatea de a stabili cerinte care tin de: scrierea corecta a titlului, folosirea lineatului, pastrarea unei distante uniforme de la marginea paginii.
Pentru formarea unor deprinderi corecte de scris este necesara corectarea sistematica a caietelor, a temelor scrise la scoala sau acasa. E bine sa se foloseasca doua rânduri de caiete, utilizate atât pentru tema acasa cât si pentru cea de la scoala. În acest fel, atunci când învatatorul ia un rând de caiete pentru corectat, poate fi folosit celalalt rând. Elevul este obligat sa asigure aceeasi atentie si scrisului în clasa si celui de acasa. Corectarea caietelor de catre învatator trebuie sa aiba în atentie nu numai greselile de scriere corecta, ci si probleme legate de punctuatie, asezare în pagina etc.
Exercitii de scriere
O trasatura a metodei fonetice, analitico-sintetice, o constituie relatia dintre citire si scriere, faptul ca la învatarea acestor deprinderi se manifesta influente reciproce. Exercitiile de scriere a literelor de mâna, a cuvintelor si a propozitiilor se realizeaza dupa citirea prealabila si dupa exercitii adecvate de analiza si sinteza fonetica. Efortul elevilor este dirijat catre realizarea grafica si ortografica a scrisului.
Feluri de scriere: copierea, transcrierea, scrierea dupa dictare, autodictarea. Eficienta exercitiilor de scriere presupune dozarea si esalonarea lor la intervale precise de timp astfel încât întreg sistemul de exercitii sa conduca la realizarea sarcinilor propuse. Esalonarea are în vedere si o ritmicitate a exercitiilor învatate. Pentru a consolida literele învatate se apeleaza la exercitii de tipuri diferite, care sa previna uitarea lor.
Alfabetul reprezinta totalitatea literelor, asezate într-o ordine conventionala, reprezentând sunetele de baza ale unei limbi. La sfârsitul etapei abecedare, elevii chiar daca au învatat alfabetul în întregime nu au deprinderi automate de citire si de scriere. Ei si-au însusit din punctul de vedere cognitiv aceste deprinderi, componentele lor, reusind sa asocieze sunetele cu semnele grafice corespunzatoare. Ei realizeaza sinteza silabelor, si-au format câmpul de citire de o silaba si se afla în etapa extinderii acestuia la cuvinte întregi. Ei si-au însusit un ritm apropiat de cel obisnuit la citirea unei propozitii ori a unui sir de propozitii. Drumul spre transformarea componentelor cognitive ale cititului în componente automatizate, adica în deprinderi, este doar la începutul lui.
Continuturile învatarii specifice perioadei postabecedare sunt enumerate mai jos.
Metoda de baza folosita în perfectionarea citit-scrisului este cea fonetica, analitico-sintetica. si acum se apeleaza la exercitii de analiza fonetica: se pronunta articulat cuvintele pentru a se preveni greselile frecvente de omitere, inversiune, substituire, adaugire de litere ori de silabe. Exercitiile de sinteza asigura întelegerea celor citite. Se apeleaza în continuare la alfabetul decupat pentru compunerea unor cuvinte cu un grad înalt de dificultate
Elevii se pregatesc pentru lectura explicativa, utilizata în receptarea mesajelor scrise în clasele II - IV, prin: citirea integrala a unui text, împartirea lui în scurte unitati (secvente) pentru a formula ideile ce se desprind si a le întelege mesajul, se explica o serie de cuvinte si de expresii, se reproduce textul în totalitate.
Munca independenta a elevilor în scopul învatarii citirii capata o pondere sporita si forme distincte. Astfel formele lecturii explicative devin forme de munca independenta. Sarcinile cu privire la scriere se realizeaza cu ajutorul acelorasi tipuri de exercitii: copiere, dictari, transcrieri etc. Scrierea de mâna are acum sarcini diferite, si anume: scrierea caligrafica, asezarea corecta în pagina, efectuarea unor exercitii corecte în vederea grabirii ritmului de automatizare a scrierii unor litere care nu prezinta dificultati din punctul de vedere al structurii lor grafice. Programa prevede copierea de texte scurte (scrierea dupa modele de mâna, dupa dictare sau autodictare) precum si transcrierea (scrierea dupa modele de tipar) a unor fragmente din textele cunoscute.
1. Numiti obiectivele cadru, obiectivele de referinta si continuturile învatarii din perioada preabecedara.
2. Care sunt cele cinci componente principale ale deprinderilor de citire?
3. Enumerati cinci tipuri de exercitii pentru formarea unei exprimari articulate.
4. Numiti etapele predarii-învatarii unui sunet nou si a literei corespunzatoare.
5. Prezentati elementele componenete si cerintele deprinderii scrisului.
6. Enumerati perioadele învatarii scrisului.
7. Care sunt etapele predarii unei litere de mâna.
Rescrieti si completati urmatoarele enunturi:
1. Etapele predarii unei litere de mâna sunt: familiarizarea cu modelul exterior al literei, demonstratia si explicatia învatatorului pentru întelegerea respectivului model exterior al literei, precizarea punctului de unde se începe.............................
2. Perioadele învatarii scrisului sunt: a elementelor, a literelor .......... ..... ...... .
3. Cerintele deprinderii scrisului: înclinarea corecta a instrumentului de scris.........
4. Pentru formarea deprinderii de exprimare articulata se pot efectua exercitii de pronuntare corecta, de respiratie (ca la gimnastica), .......... ..... ...... ..................
|
