Consideratii generale privind redactarea si sustinerea lucrarii

sa aiba legatura strânsa cu specializarea absol­ven­tu­lui. Daca specializarea este administratia publica, atunci orientarea si studiul efectuat prin lucrare se fac în domeniile puterii executive, autoritatilor ad­ministratiei publice centrale, locale sau institutionale ca si ale sectoarelor acestora, cum sunt: organizarea, functionarea, finantarea, managementul, resursele umane, comunicarea, simplificarea muncii în admi­nis­tratia publica etc.;

sa existe posibilitati, baze de date si surse de informatii suficiente pentru ca viitorul candidat sa poata se docu­menteze, sa studieze si sa identifice, apoi, principalele probleme si oportunitati ale do­meniului ales;

sa fie de perspectiva în viitoarea cariera, adica sa ofere anumite certitudini cu privire la domeniul în care ar putea fi angajat si ar lucra cu rezultate performante si cu placere;

sa ofere avantaje în formarea si specializarea profe-
sionala imediata, teoretica si practica, în scopul angajarii, dupa absolvire, în "zona" domeniului ales si studiat cu ocazia întocmirii lucrarii respective.

b)    titlul sa nu fie criptic sau sub forma de întrebare, acestea fiind considerate inadecvate unei absolviri si acceptate doar în cazul unor referate, articole sau comunicari stiintifice;

c)    titlul sa nu contina redundante sau termeni ca: "cercetare", "studiu", "rezultate" etc., care de fapt repre­zinta continutul si forma lucrarii respective;

d)    titlul sa nu sugereze idea de manual, enciclopedie, monografie sau istorie a unui domeniu, activitati, proces, concept etc., asemenea lucrari având un alt scop decât cel de absolvire a unui curs de învatamânt superior;

modul de îndrumare si coordonare pâna la data sustinerii lucrarii în fata comisiei de examinare;

mici corectii ale titlului temei pentru a fi mai concis si mai exact pe problemele domeniului ales;

identificarea si recomandarea unor surse de infor­ma­tii si materiale bibliografice;

modul de întocmire a primei schite a planului (cuprinsului) lucrarii;

calendarul si perioadele desfasurarii programului de lucru pâna la redactarea finala a lucrarii;

stabilirea în comun a graficului calendaristic al întâl-
nirilor viitoare, în functie de "mersul" realizarii lu­crarii;

alte probleme specifice metodelor, tehnicilor si pro­ce­­durilor de documentare, cercetare, prelucrare, redactare si prezentare a lucrarii etc.

a)     pentru învatamântul universitar, demersurile încep dupa primii doi ani de studii, dar nu mai târziu de primul semestru al ultimului an de studii. Daca în acest timp nu s-a reusit gasirea unor subiecte din specializarea agreata înseamna ca ori s-a ales o tema superioara puterii proprii, ori nu exista capabilitatea fixarii unor limite, chiar si modeste, în care studentul sau cursantul sa produca ceva definitiv. Trebuie mentionata si situatia în care pur si simplu a început "nevroza" absolvirii când lucrarea se foloseste ca un alibi, iar obtinerea diplomei se rateaza.

b)     pentru învatamântul postuniversitar de tip masterat sau studii academice etc. cu durata de pâna la doi ani, alegerea temei se face cu cel putin sase luni înainte de încheierea definitiva a cursurilor respective. În cazul acestor specializari, participantii la cursuri fiind absolventii unei facultati, au efectuat deja o lucrare pentru licenta, au capatat, între timp, si experienta practica directa sau în convergenta cu domeniul ales pentru tema. Acesti absolventi pot fructifica idei retinute si lecturi afisate anterior datei începerii efective a lucrarii;

c)     în mai toate cazurile, durata realizarii unei lucrari de tipul celei tratate aici este influentata de dorinta, capacitatea si cunostintele de care dispune candi­datul la finalizarea studiilor, ca si de traditia privind exigenta corpului didactic al institutiilor de înva­ta­mânt superior, care monitorizeaza absolvirile.

Monitorizarea studentului sau cursantului

de catre conducatorul stiintific si obligatiile

reciproce ale acestora

Figura 1.1

Diagrama optiunilor pentru alegerea temei si monitorizarea ei

Relatiile dintre cel ce efectueaza lucrarea si con­du­catorul stiintific sunt, în primul rând, relatii de îndrumare a desfasurarii activitatilor pe toata durata, de la prima întâlnire pâna la sustinerea lucrarii. Sunt vizate metodele, tehnicile si procedurile de cercetare stiintifica, de documentare, pre­lu­crare si grupare a informatiilor culese, în scopul relevarii unor solutii si cai noi, originale, performante sau îmbunatatite în domeniul temei alese.

În al doilea rând, relatiile sunt de calauzire, dirijare si mo­nitorizare în fiecare dintre etapele de parcurs, astfel încât sa se evite nerespectarea termenelor din programul de lucru, "asalturile" asupra timpului acordat ultimelor etape progra­ma­te si redactarea superficiala, incompleta sau inutila a lucrarii.

îndruma si sprijina studentul sau cursantul pentru în­toc­­mirea variantelor de cuprins al lucrarii, sugerând corectii de-a lungul realizarii acesteia;

asista cursantul sa întocmeasca planul de lucru pe etape, faze si perioade cât mai aproape de timpul real necesar si stabileste graficul calendaristic al în­tâlnirilor comune, documentele, paragrafele si pa­gi­natia de prezentat;

sfatuieste studentul sau cursantul cum sa se docu­menteze, cum sa inventarieze probleme, cum sa de­pisteze capabilitatile, servitutile si oportunitatile de aflare a solutiilor noi sau deja existente în stare in­cipienta, de rezolvare a problemelor domeniului si temei studiate;

încurajeaza, stiind ca "viitorul absolvent nu este un recipient, ci o faclie", studentul pentru a-si pune în valoare potentialul si aptitudinile creative în scopul realizarii unei lucrari originale si utile practicilor curente sau viitoare;

acorda autonomie si independenta în cautarea, cerce­tarea si identificarea evolutiilor la problemele deja depistate dupa reguli stiintifice, încurajeaza studentul sau cursantul în prima lui cercetare stiintifica în dezvoltarea spiritului de observatie, de analiza, de sinteza si de finalizare a ideilor puse la îndemâna practicii prin creativitatea proprie;

verifica, în ciorna, forma, continutul si calitatea re­dac­tarii fiecarui capitol sau paragraf elaborat, pe par­curs facând critici si sugestii de corectie prin ada­ugari, eliminari, substituiri sau rearanjari ale acestora, acolo unde este cazul;

avizeaza toate anexele, bibliografia selectiva, forma si continutul lucrarii si întocmeste referatul pentru co­misia de examinare. Principale elemente continute în acest referat sunt cele înscrise în modelul din anexa 4;

instruieste candidatul, propus la examen prin re­feratul întocmit, asupra modalitatilor orale de pre­zentare personala si a lucrarii, de folosire a mijloa­celor audio, video sau electronice de comunicare cu comisia, auditoriul etc.;

asista, daca apreciaza ca este necesar, studentul sau cursantul caruia i-a asigurat coordonarea si mo­ni­to­rizarea la prezentarea orala a lucrarii de diploma în fata Comisiei de examinare

1.3.2. Principalele îndatoriri ale studentului

sau cursantului care efectueaza lucrarea

de diploma

Studentii si cursantii care realizeaza lucrari de diploma au o suita de obligatii fata de sine, fata de cei care i-au finantat scolarizarea, fata de scoala pe care au urmat-o, dar si fata de conducatorii stiintifici (cadre didactice universitare sau specialisti recunoscuti) ai lucrarilor de absolvire care nu întotdeauna sunt aceiasi cu fostii lor profesori.

Între aceste îndatoriri fata de acesti conducatori, le consideram esentiale pe urmatoarele:

stabilirea si mentinerea legaturii cu conducatorul stiintific, caruia îi sunt prezentate domeniul si tema lu­crarii alese, motivatiile optiunii si calendarul pro­vi­zoriu al activitatilor de elaborare a lucrarii res­pective;

întocmeste la indicatiile conducatorului stiintific structura (cuprinsul) viitoarei lucrari, programul de lucru pe etape si perioade de realizare, precum si planul calendaristic al întâlnirilor si consultatiilor pentru a aviza "cursul" progresiv al lucrarii si mo­da­litatile depasirii dificultatilor aparute;

foloseste, cu acordul sau la indicatia conducatorului, metode de documentare, investigare, analiza si re­dac­tare a lucrarii, ca si tehnici de prezentare grafica sub forma tabelelor, diagramelor, organigramelor, mono­gramelor etc., diapozitivelor, CD-urilor, filmelor etc.;

lucreaza independent si de unul singur, încercând sa realizeze cu propriile forte ceea ce si-a propus;

prezinta conducatorului stiintific, la datele scadente, documen­tarile efectuate, rezultatele investigatiilor realizate, partile de lucrare si anexele acestora, ela­borate în vederea aprecierii sau verificarii formei si continutului, ca si a respectarii termenelor scadente;

pregateste prezentarea personala a continutului lu­crarii în fata comisiei de absolvire, dar si modul de manipulare a aparaturii audio-vizuale, tiplanelor, planselor etc., ce constituie auxiliare pretioase în con­vingerea comisiei asupra performantelor lucrarii.

Drumul (pentru realizarea unei lucrari pentru diploma) este întotdeauna mai lung si mai aspru decât îl apreciati la pornire.

Cu cât este mai restrâns domeniul temei, cu atât se lucreaza mai bine si se ajunge, sigur, la succes.

Sa nu va asteptati la conducatorul stiintific ca va face ceea ce nu poate, nu pricepe sau nu stiti la absolvire sau ca va lucra în locul vostru.

O lucrare de diploma bine facuta este un "produs" din care nu se arunca nimic: puteti extrage unul sau mai multe articole stiintifice, puteti, prin reelaborare, redacta o carte, veti reutiliza anumite idei sau formulari, veti reciti anumite capitole si se va întâmpla sa reveniti deseori la continutul ei. Este prima oara când faceti o lucrare serioasa si riguroasa si nu este o experienta de neglijat. Este precum prima iubire: nu poate fi uitata niciodata.

A gândi creator înseamna a asocia lucruri si/sau idei între care anterior nu s-a facut nici o asociere.

Conducatorul stiintific nu joaca rolul creatorului de lucrare. El ghideaza viitorul absolvent cum sa actioneze si sa-si organizeze munca pentru a realiza o lucrare de succes.

A cunoaste cu adevarat înseamna a cunoaste cauzele. Întelegerea cauzelor determina stapânirea efectelor.

Cine nu te cunoaste bine te va judeca dupa cum scrii sau dupa cum vorbesti; daca se gândeste si se scrie bine, succesul e sigur.

Treaba tuturor e treaba nimanui, dar treaba ta este numai a ta.