Contributia lui Comenius in invatamantul institutional
Introducere
Educatia este un tip particular de actiune umana, o interventie sau directionare, o categorie fundamentala a pedagogiei.
Platon definea educatia ca fiind “arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”
Aristotel, in lucrarea sa ”Politica”, considera ca “educatia trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare.”
Pentru pedagogul englez, John Locke, educatia se prezinta sub forma unei relatii interpersonale de supraveghere si interventie ce se stabileste intre “preceptor”(educator) si copil (viitor “gentleman”).
Filosoful german Immanuel Kant, aprecia ca educatia contribuie la valorificarea naturii umane in folosul societatii: ”este placut sa ne gandim ca natura omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin educatie si ca se poate ajunge a i se da o forma care sa-i convie cu deosebire. Aceasta ne descopera perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc.”
Pentru Jean-Jacques Rousseau educatia este in acelasi timp interventie si neinterventie : ”Educatia negativa presupune inlaturarea oricarui obstacol din calea dezvoltarii firesti, totul trebuind lasat sa se produca de la sine fara nici o interventie.”
Jan Amos Comenius este unul dintre cei mai mari pedagogi alaturi de: Jean-Jacques Rousseau si John Locke.
Comenius in lucrarea sa “Didactica Magna”(vezi anexa 1), considera ca la nastere, natura inzestreaza copilul numai cu “semintele stiintei, ale moralitatii si religiozitatii”, ele devin un bun al fiecarui om numai prin educatie. Rezulta ca in conceptia sa, educatia este o activitate de stimulare a acestor “seminte”, si implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul “nu poate deveni om decat daca este educat.”
Comenius (vezi anexa 2) nascut la 28 martie 1592 in Republica Ceha si decedat la 15 noiembrie 1670, la Amsterdam a fost filosof , gramatician si pedagog ceh. Data sa de nastere este comemorata in Cehia si in Slovacia prin Ziua Profesorilor.
Comenius s-a ocupat toata viata de perfectionarea metodelor pedagogice.
Argument
Opera lui Comenius il face sa fie considerat, in momentul de fata, parintele educatiei moderne.
Meritul lui Comenius consta in aceea ca a incercat sa dea pedagogiei o forma stiintifica –cea posibila in acea vreme-stabilind o conexiune intre teoria, metodele si scopul educatiei.
Comenius era la curent cu toate ideile pedagogice. Dar mai presus de aceasta, propria experienta didactica si gandirea sa creatoare i-au permis sa sesizeze toate elementele necesare unei scoli pentru ca sa devina “atelier al umanitatii”, oferind in acest sens o conceptie unitara, completa, continand nenumarate idei, a caror valabilitate n-a fost alterata de vreme.
A realizat o delimitare a pedagogiei ca un sistem de sine statator care studiaza educatia. Abordeaza toate problemele importante ale pedagogiei legate de metoda, continuturi, de ideal, inclusiv a ajuns la concluzia ca pedagogia elaboreaza niste norme care exprima prin principii didactice. Cel mai important este principiul institutiei.
A afirmat ca “Viata e o scoala”.
Am ales aceasta tema ”Contributia lui Comenius in invatamantul institutional” pentru ca a fost unul dintre cei mai importanti pedagogi si avem multe lucruri utile si interesante de la el. Scoala urmeaza de la Comenius structura anului scolar si curriculum.In opera lui isi gasesc fundamentele teoretice o serie de probleme specifice invatamantului modern: continutul si principiul didactic, metodele de predare, desfasurarea lectiei, metodica predarii diverselor discipline de invatamant in scoala. Comenius a fost considerat un revolutionar in domeniul pedagogiei.
Cartea “Didactica Magna” (vezi anexa 3) a uluit generatia de atunci prin viziunea pe care o avea despre educatie.
Capitolul I
Viata si opera
Comenius(vezi anexa 4) s-a nascut in localitatea Niwnice din Moravia,in 1592,si a murit la Amsterdam in 1670.
Viata lui poate fi data ca exemplu de munca pedagogica: teoretica si practica si de devotament fata de poporul sau si fata de umanitate.
Copilaria si anii de studii(1592-1614).
Fiu al unui morar, ramas orfan de parinti la varsta de 10 ani, el trece sub ingrijirea rudelor.
A facut studii intr-o “schola latina” din Prerau si apoi, dupa terminarea acesteia, la universitatile din Herborn si Heidelberg, si-a completat pregatirea cu calatorii de studii in Germania, Olanda si, probabil, in Anglia.
Anii de profesorat si de predicator(1614-1627).
Reintors de la studii in 1614, Comenius a fost numit profesor de retorica la scoala latina din Prerau, unde invatase, si la putin timp dupa aceea a trecut ca pastor al fratilor boemi, la Fulnek. In 1618 incepe razboiul de 30 de ani, care-l obliga sa-si intrerupa activitatea, fiind silit, impreuna cu membrii sectei, la grele peregrinari. In 1627 este nevoit sa se expatrieze in Polonia, in orasul Leszno, impreuna cu alte 10000 de familii cehe.
J.A.Comenius este unul dintre marii pedagogi ai omenirii, care a lasat ca mostenire, printr-un numar impresionant de opere, primul mare sistem de educatie si instructie, corespunzator unei noi etape in procesul de constituire a relatiilor capitaliste, sistem care a facut sa se dea secolului al XVII-lea numele de secolul didacticii, dupa numele operei sale celebre “Didactica Magna”.
In bogata sa opera sunt fundamentate pentru prima oara o serie de probleme privind organizarea sistemului de invatamant, continutul si principiile procesului didactic, metodele de predare, desfasurarea lectiei, metodica predarii diverselor discipline stiintifice in scoala.
In 1631 el scrie “Usa de aur deschisa limbilor”, opera scrisa in limba ceha si latina pentru ca apoi sa fie tradusa in alte douasprezece limbi europene si patru limbi asiatice.
Spre 1640, termina de redactat “Didactica Magna”, inceputa inca din 1627. Aceasta opera ii statorniceste lui Comenius reputatia de mare pedagog.
Devenit celebru prin activitatea si ideile sale pedagogice, cuprinse in lucrarile mentionate, Comenius a fost chemat in diferite tari, ca sa participe la organizarea scolilor. Astfel, el a mers in Anglia, dar a stat putin timp, din cauza tulburarilor politice. A trecut de aici in Suedia unde timp de patru ani a organizat mai multe scoli; in fine a venit in Transilvania unde a condus un gimnaziu(liceu).
Comenius a scris multe lucrari, printre care mentionam: ”Cea mai noua metoda de invatare a limbilor(1648); “Lumea sensibila in imagini”(1654) etc.
La Amsterdam se ocupa cu educatia unor fii de nobili si cu tiparirea operelor sale, in cadrul editiei complete, intitulata “Opera didactica omnia”. A murit in acest oras, intr-un moment in care se bucura de o celebritate mondiala.
Personalitatea.
Comenius a fost o mare personalitate, caracterizata prin “nazuinta” spre luminarea, pacea si fericirea popoarelor, asa cum va arata mai tarziu pedogogul german contemporan Ed.Spranger.
Sub raportul culturii, Comenius a fost un invatat cu orientare enciclopedica si realista. Aceasta preocupare rezulta si din lucrarea sa ”Stiinta universala”. Important in ceea ce priveste personalitatea lui Comenius este faptul ca el a avut drept ideal progresul omenirii intregi prin educatie si invatamant.
Comenius impartasea conceptia ca prin instructie se pot influenta oamenii si ca scoala este “atelierul umanitatii” si “drumul regal” pentru a conduce pe oameni la intelepciune. Adanc convins de aceasta idee, a scris foarte multe opere de pedagogie, filozofie si teologie, aproximativ 200 de lucrari, cele de pedagogie fiind nu numai cele mai numeroase, dar si cele mai cunoscute, apreciate si raspandite.
Operele pedagogice mai importante.
“Didactica Magna” este primul tratat de didactica, dar cuprinde si o teorie a educatiei; autorul a redactat-o in limba ceha intre anii 1627-1632 si a tradus-o in limba latina in 1640.Urmand pe Fr.Bacon, care scrisese “Instauratio Magna”, Comenius isi propunea un scop asemanator, nu pe plan stiintific, ci pe plan de invatamant, si anume sa indice o metoda, o arta pedagogica cu aplicare universala, prin intermediul careia sa se poata preda totul tuturor (conceptia enciclopedica).
“Usa de aur deschisa limbilor” usureaza invatarea limbii latine prin predarea a 8000 de cuvinte, insotite de imaginea lucrului pe care il reprezinta fiecare cuvant.
“Informatorul scolii materne” constituie prima lucrare de pedagogie a familiei.
“Scoala ca joc” (1653) este o lucrare in care reda in chip viu, dramatizat, continutul din “Janua linguarum”.
“Opere complete de didactica “ (1657) reuneste intr-un mare volum operele de didactica scrise de Comenius.
“Lumea sensibila in imagini” tiparita in 1658 cu textul insotit de ilustratii care reprezinta scene din natura si activitatea oamenilor. Aceasta carte este una din lucrarile cele mai cunoscute ale epocii, reprezentand o aplicare a principiului intuitiei in invatamant. Ea a fost raspandita in numeroase editii in toata lumea.
Cateva din operele lui filozofice.
“Drumul luminii”(1641). Spre lumina precizeaza Comenius se ajunge pe patru cai: prin carti universale, prin scoli universale, prin colegii universale si printr-o limba universala. Aceasta lucrare de politica culturala este plina de idei utopice, dar este importanta prin programul cu caracter enciclopedic care anunta miscarea iluminista. In ea se subliniaza rolul stiintei in dezvoltarea omenirii.
“Dezbaterea universala cu privire la indreptarea lucrurilor omenesti”.
Din aceasta lucrare s-au publicat numai doua parti: “Desteptarea tuturor” si “Luminarea tuturor”. In ea, Comenius isi expune conceptia sa filozofica pansofista care urmarea realizarea unei intelepciuni mondiale, a unei religii mondiale si a unei singure limbi pe tot globul. In acest scop, el propunea o ”academie” a lumii, in care savantii sa creeze stiinta pentru toata lumea, si un tribunal ”catolic”, in sensul de tribunal al lumii, menit sa examineze conflictele dintre state, sa dea solutii care sa contribuie la asigurarea pacii in lume.
Ideile pansofiste comeniene trebuie intelese in contextul framantarilor istorico-sociale, al conflictelor si miscarilor religioase ale epocii in care a trait Comenius. El vedea in existenta unei singure religii, a unei singure limbi si stiinte posibilitatea impacarii statelor si realizarea pacii intre popoare.Solutiile utopice propuse de marele pedagog izvorasc insa din profundul sau umanism, din increderea sa nestramutata in viitorul mai bun al omenirii.
Curentele filozofice-politice si profesorii care l-au influentat pe Comenius, in gandirea si activitatea lui.
Un prim curent filozofic care l-a influentat pe Comenius a fost filozofia materialista a lui Fr. Bacon,G.Bruno,Galileo Galilei s.a. Indeosebi, recomandarile lui Bacon: “cerceteaza natura”, “simturile nu inseala, ele sunt izvorul tuturor cunostintelor”, “orice stiinta este o stiinta experimentala”, au constituit pentru Comenius principalele idei calauzitoare in teoria didacticii.
Al doilea curent filozofic care a avut asupra lui Comenius si a activitatii lui o puternica influenta a fost gandirea umanistilor. Ecoul acestei influente se resimte in conceptia lui despre om; astfel, el sustine ca “omul este faptura cea mai desavarsita si cea mai aleasa”, ca el este “un minunat microcosm”, ca omul “este o armonie atat in ceea ce priveste trupul, cat si in ceea ce priveste sufletul”.
Capitolul II
Cartea “ Didactica Magna”
Pedagogul ceh a fost primul mare ganditor care, folosind ideile pedagogice ale trecutului, cat si pe acelea ale vremii sale, precum si experianta proprie, a elaborat primele studii de pedagogie autentica.
In centrul gandirii lui Comenius sta conceptia ca omul poate fi influentat prin educatie, ca educatia este principala cale de lupta pentru bunastarea umanitatii, ca omul devine “om”, adica o fiinta rationala, numai prin educatia inceputa in copilarie.
Pornind de la aceasta conceptie, Comenius a ajuns la concluzia necesitatii educatiei pentru toti oamenii, oricare ar fi starea lor sociala. Aceasta idee avea la baza teoria ca mintea oricarui om, se poate dezvolta prin intermediul culturii-fapt pentru care el cerea sa se predea tuturor copiilor tot felul de cunostinte. ”Marea didactica, arata el, ne infatiseaza o arta universal-valabila de a invata pe toti toate sau un mod sigur si ales de a intemeia in toate comunitatile, orasele, si satele unui stat crestin astfel de scoli, incat tot tineretul de ambe sexe fara a neglija pe nimeni, de nicaieri, sa poata fi instruit in stiinte, impodobit cu bune moravuri, patruns de evlavie si inarmat pe aceasta cale metodica, in anii tineretii, pentru tot ceea ce este in legatura cu viata prezenta si viitoare, printr-o invatatura data pe scurt, in mod placut si temeinic.”
Deci, scoala era necesara ca o institutie publica, deschisa tuturor. Scoala e “atelierul umanitatii”, adica un centru in care se pregateste omul ca fiinta rationala si atotstiutoare.
Scopul educatiei este acela de a face din fiecare individ “un om”adica o fiinta rationala. A fi fiinta rationala, preciza Comenius, inseamna a fi un om care cerceteaza lucrurile, le da nume, le masoara si cauta sa afle tot ceea ce este in ele, asa ca omul rational e omul care cunoaste ce sunt lucrurile din jurul sau. Ca fiinta rationala, omul e fiinta care domneste peste toate creaturile; iar a fi stapan al lumii inseamna a sti sa intrebuintezi totul cu un scop rational si folositor. Dar pentru aceasta, omul are nevoie sa fie instruit. Desi concepea omul ca fiinta rationala, Comenius, fiind influentat de conceptia mistica religioasa, considera lumea aceasta ca o pregatire pentru lumea vesnica.
Mijlocul principal pentru realizarea scopului educatiei este instructia. Educatia este un proces care se desfasoara dupa anumite principii, si anume: conformitatea educatiei cu natura si conformitatea educatiei si invatamantului cu varsta elevilor.
Principiul conformitatii cu natura. Sa urmam natura, s-o imitam, scria Comenius. Asa cum natura, spre a-si realiza opera ei, asteapta in timp potrivit, tot asa si noi sa educam omul la timp potrivit, in primavara vietii. Apoi, asa cum natura isi pregateste mai intai materia necesara pentru a-i da o forma si a intreprinde ceva, tot asa sa procedem si noi in invatamant: sa pregatim mai intai scoala, dupa cum pasarea isi pregateste mai intai cuibul. Copilul sa invete mai intai limba si apoi gramatica, intai prin exemple, mai apoi prin reguli; intai sa faca observatii stiintifice si apoi sa formuleze legi.
Comenius considera omul o parte din natura, care trebuie sa se supuna legilor ei. Dupa conceptia sa insusi procesul instructiv-educativ se desfasoara dupa legile naturii. Desi legile naturii stabilite de Comenius si denumite de el ”temelii”, nu sunt propriu-zis legi ale naturii, deoarece au un caracter destul de arbitrar, ele reflecta totusi preocuparea pedagogului ceh pentru descoperirea legilor pedagogice.
Principiul conformitatii educatiei si a invatamantului cu varsta. Ideea exista mai de mult, inca de la greci si romani, dar fundamentarea ei teoretica-pedagogica a fost facuta de Comenius. El a aratat ca dezvoltarea copilului si a tanarului se face in patru stadii, stabilind pentru fiecare din ele un anumit sistem de educatie si invatamant.Aceste stadii sunt:
1.de la 0 la 6 ani scoala materna
2.de la 6 la 12 ani scoala satului
3.de la 12 la 18 ani scoala latina sau colegiul
4.de la 18 ani la 24 ani academia.
In conceptia lui Comenius, educatia omului cuprinde educatia intelectuala, educatia morala, educatia fizica si educatia religioasa.
Educatia intelectuala. Prin aceasta Comenius intelege procesul de transmitere a bazelor stiintelor si de formare a capacitatii de a observa bine lucrurile si a le aprecia just. Pozitia lui Comenius cu privire la educatia intelectuala si despre necesitatea de a dota omul cu cat mai multe cunostinte corespundea cerintelor noilor relatii sociale, care se intareau in epoca in care a trait pedagogul ceh.
Educatia morala este conceputa ca o actiune de a forma la om anumite virtuti: intelepciunea, cumpatarea, curajul si dreptatea. Intelepciunea se obtine, dupa opinia lui, printr-o justa apreciere a lucrurilor; a fi cumpatat inseamna a pastra masura in toate; curajul inseamna puterea de a lua initiative folositoare cand momentul o cere; a fi drept inseamna a fi loial, sincer.
Ca metode de educatie morala, el indica:
-exemplul comportarii parintilor,profesorilor etc. ;
-povestirile morale prin care se dau elevilor cat mai multe exemple bune, care sa starneasca admiratia si entuziasmul lor;
-exercitiile morale, avand ca scop sa formeze elevi ordonati, muncitori, cu o buna conduita, deprinsi sa pastreze ordinea, sa munceasca si sa actioneze in sens moral.
Educatia fizica. Marele pedagog o concepea ca un proces de pregatire a copiilor pentru ”prelungirea vietii”. Luand atitudine contra celor ce se plangeau ca viata e scurta, el observa ca omul n-a primit o viata scurta, ci o viata pe care el o scurteaza.
Comenius cerea sa se imprime in mintea copilului cateva reguli privind educatia fizica, ca de exemplu:
-corpul sa fie pazit de boli si de moarte, iar sufletul sa fie pus in situatia de a face toate cu intelepciune;
-in timpul sarcinii,mamele sa duca un anumit regim de viata, evitand alcoolul, eforturile fizice etc;
- dupa nastere, mamele sa-si alapteze singure copiii;
-sanatatea si fortificarea corpului se obtin prin hrana cumpatata si simpla, miscari, munca, drumetie, calarie, vanatoare, pescuit, joc;
-o buna impartire a timpului de munca si repaus.
Comenius considera copilul ca pe un mugure, ca pe o planta in dezvoltare; pe educatori ca pe gradinari, iar procesul de educatie, ca un fel de opera de gradinarie, prin care se dirijeaza procesul de crestere a copilului, pentru a-l transforma intr-un adevarat om. In aceasta actiune educatorul dispune de un arsenal de mijloace: exemplul, exercitiile, jocul, disciplina, dar totusi mijlocul cel mai important ramane invatamantul realizat prin scoala.
Teoria sa despre invatamant este cuprinsa in Didactica magna.
Scoala este pentru el “un atelier pentru formarea omului”. Preocupat de alcatuirea unui plan de organizare a scolii, Comenius a preconizat patru grade de invatamant.
a) Schola materna este scoala din casa parinteasca, in primii sase ani ai copilului. Sub indrumarea mamei, copilul invata sa mearga, sa vorbeasca, sa-si insuseasca unele reguli igienice, dobandeste cunostinte despre obiectele inconjuratoare, isi exercita simturile si isi dezvolta inteligenta. Acum copilul poate capata ocazional si unele cunostinte din diferite stiinte, fiind treptat condus sa deosebeasca plantele, animalele, pietrele, culorile, sunetele, melodiile, sa invete nume de munti, vai, ape, zilele saptamanii etc.
b) Schola vernacula (adica elementara, populara). In aceasta scoala, Comenius cere ca invatamantul sa se predea in limba materna. Invatamantul dura sase ani, de la varsta de 6 la 12 ani si urma sa fie general pentru toti copiii. Ca materie de studii, propunea: biblia, catehismul, citirea, scrierea, aritmetica, istoria, elemente de geografie si astronomie, notiuni de fizica, de politica, de morala, de arte si meserii. Dupa cum se vede, Comenius prevedea o programa cu caracter enciclopedic.
c) Schola latina(Gimnaziul). E numita astfel deoarece o data cu ea se incepea studiul latinei. Ea continua scoala elementara, cuprindea pe scolarii de la 12 la 18 ani, dadea notiuni mai ample si urma sa fie asezata intr-un centru urban. In aceasta scoala se predau patru limbi si cunostinte cu caracter enciclopedic din domeniul stiintelor si artelor. De asemenea, era prevazuta studierea istoriei in toate cele sase clase.
d) Academia reprezenta ultima treapta de invatamant si avea o durata tot de sase anipentru tinerii de la 18 la 24 de ani. In ea se predau toate stiintele; de aici numele de scoala de Pansofie sau de scoala de stiinta universala. Studentilor le mai revenea obligatia sa-si completeze studiile prin calatorii in diferite tari ale Europei.
J.A.Comenius propunea un invatamant enciclopedic, universal (toate pentru toti). In comparatie cu continutul scolii din vremea sa, planul propus de el nu se mai limita la predarea limbilor clasice, ci prevedea un invatamant cu caracter larg, enciclopedic dar nu luat in intelesul ca fiecare copil trebuie sa cunoasca totul in mod profund si complet; asa ceva n-ar fi fost posibil, ci in sensul ca el sa stie din toate ceea ce era mai important.
Pentru o intelegere mai usoara si o insusire mai temeinica a cunostintelor, Comenius preconiza : invatamantul elementar sa se predea in limba materna; instructia sa se realizeze in mod placut, usor si repede; invatamantul sa fie intuitiv, caci asa se obtin reprezentari precise despre lucruri.
Comenius are meritul deosebit de a fi stabilit principiile invatamantului. Preocupat sa asigure succesul invatamantului printr-o desfasurare constienta si rodnica a acestuia, el a fixat un numar de principii sau de reguli sau, asa cum le spunea el, de axiome care sa calauzeasca pe profesor in predarea lectiei. Meritul pedagogului ceh este si in aceasta privinta foarte mare, unele principii stabilite de el pastrandu-si si azi valabilitatea.
Din analiza lucrarilor lui Comenius rezulta urmatoarele principii didactice:
-Principiul intuitiv: cunostintele nu trebuie sa fie dobandite dogmatic, numai din carti, ci direct din “cer si din pamant, din stejari si fagi”, adica prin observatie si prin munca personala a elevilor. Comenius formula astfel “regula de aur” a didacticii: “totul, pe cat posibil, sa fie perceput cu ajutorul simturilor. ” Facand o astfel de recomandare el ajunge la o anumita exagerare, deorece nu toate cunostintele se pot preda numai pe cale intuitiva; dar el o facea intentionat, spre a asigura “iesirea din labirinturile scolasticii.”
-Principiul invataturii constiente: “Nu trebuie sa silesti (pe copil) sa invete nimic pe de rost , in afara de ceea ce mintea a inteles bine.” Aceasta inseamna ca atunci cand se studiaza fenomenele naturii, elevii trebuie ajutati sa inteleaga cauzele lor.
-Principiul invatamantului sistematic: ideile din lectie sa fie organizate intr-un tot si prezentate pe teme sau pe grupe, caci numai astfel ele convin mintii noastre.
In sistematizare trebuie sa se mearga de la concret la abstract, de la apropiat la departat, de la usor la greu, de la general la particular.
-Principiul accesibilitatii: cunostintele care se predau elevilor sa corespunda puterii lor de asimilare.
-Principiul temeiniciei si al durabilitatii invatamantului, care putea fi realizat prin respectarea anumitor procedee: totul sa fie bine explicat; sa nu se treaca mai departe pana ce nu s-a invatat bine ce s-a predat; elevii sa formuleze tezele principale; sa fie pusi sa faca exercitii si sa recapituleze materia, pentru fixarea cunostintelor.
In realizarea unui invatamant care sa tina seama de aceste principii, rolul important urma sa-l aiba profesorul, deoarece el este acela care poate “…sa aprinda in elevi setea de cunostinte si o inflacarata sarguinta pentru invatatura. ” In fond, scria Comenius, acest rezultat se obtine numai cand se imbina placutul cu utilul.
Organizarea procesului de invatamant. In problema organizarii procesului de invatamant, Comenius a adus urmatoarele insemnate contributii: a stabilit notiunea de “an scolar “ ; a introdus sistemul de vacante ; a stabilit durata “zilei de scoala” la patru ore pentru scoala elementara si sase ore pentru “scoala latina”;a introdus invatamantul colectiv pe clase si predarea cunostintelor sub forma de lectii; a fixat inceputul anului scolar pentru 1 septembrie.
A dat indicatii cu privire la desfasurarea lectiei, facand recomandarea ca aceasta sa aiba trei parti constitutive: propositio, explicatio si aplicatio; adica momentul introductiv, tratarea si partea aplicativa; fiecare lectie sa aiba o tema unitara si un scop precis si clar; la lectie, profesorul sa observe elevii, ca toti sa fie atenti, sa ia parte la discutii si sa pastreze disciplina.
Comenius, in calitatea lui de autor de manuale, a dat si indicatii pretioase despre continutul si forma de realizare a manualelor. El propunea ca manualul sa cuprinda tezele, ideile principale din disciplina respectiva, expuse pe scurt, fara detalii de prisos care sa sustraga atat atentia profesorului, cat si pe aceea a elevului, de la ceea ce este esential. Sa fie redactate clar, sistematic, intr-o limba frumoasa si accesibila elevilor.
J.A.Comenius s-a ocupat si de organizarea interna a scolii (in lucrarea “Legile unei scoli bine organizate), dand pretioase indicatii bazate pe bogata lui experienta. Astfel: scolile sa fie prevazute cu sali pentru fiecare clasa; profesorul sa controleze zilnic activitatea elevilor; o data pe luna, rectorul scolii sa verifice cunostintele elevilor prin examene; la finele fiecarui patrar sa se tina examene cu elevii, iar la finele anului, un examen de trecere in alta clasa; in clasa, fiecare elev sa aiba un loc stabil; elevii sa vina regulat la scoala.
Comenius da dovada de o conceptie noua, progresista despre profesor, subliniind ca functia lui “este de mare cinste, cum nu este alta sub soare”, ca societatea ii datoreaza respect, iar el, profesorul, trebuie sa dea dovada de sentimentul demnitatii personale, sa fie activ, cinstit, un exemplu de virtute, sa fie cult si harnic.
Comenius are mari merite in dezvoltarea pedagogiei. El este primul care cere un invatamant general, de care sa beneficieze toti copiii. De asemenea este primul pedagog care stabileste notiunea de scoala si functia ei, gradele de invatamant si principiile didactice. Are apoi meritul de a fi primul care a pus problema legilor in pedagogie, de a fi sustinut in mod argumentat invatamantul realist, enciclopedic si pe baza de intuitie. Prin toate acestea, Comenius a contribuit la mersul inainte al scolii si al pedagogiei, influentand in mod rodnic dezvoltarea invatamantului.
Dat fiind ca a aparut intr-o epoca de tranzitie de la feudalism la capitalism, opera lui contine insa si multe contradictii. Astfel, in lucrarile lui se gasesc multe idei pedagogice inaintate, care reflecta o pozitie materialista si realista (de exemplu: “izvorul cunostintelor noastre sunt datele capatate de la natura prin simturi”), dar si altele care dovedesc ramasitele unei gandiri mistice,de tip feudal (“omul sa fie pregatit pentru viata vesnica”).
Comenius a fost in adevar un democrat si un umanist convins, in limitele democratismului si umanismului epocii sale.
El si-a dobandit merite nepieritoare pentru pedagogie si umanitate prin:
-elaborarea primului mare sistem de pedagogie scolara;
-intocmirea primei lucrari de didactica;
-elaborarea unei ample teorii despre educatie,scopul si formele ei;
-formularea unei teorii a organizarii scolii populare de catre stat, cu limba materna ca limba de predare si alcatuirea primului sistem de principii didactice;
-organizarea anului scolar.
Dar cel mai de seama merit al lui Comenius este acela de a fi incercat sa dea un fundament stiintific procesului instructiv-educativ, cautand sa-i stabileasca legile.
Pe prima pagina din Opera didactica omnia se afla un desen in care la mijloc este o clasa de elevi cu un invatator, deasupra acesteia bolta cereasca, putin mai jos un orologiu, alaturii cateva corabii, este apoi reprezentata horticultura si agricultura, un atelier de pictura, arhitectura si sculptura si o tipografie. Comenius explica astfel aceste elemente: ”acelea sint facute sa stea in fata ochilor nostri drept calauze reprezentand scopul dorintelor mele in acest domeniu (adica al didacticii), si anume ca arta de a preda si a invata (si prin aceasta starea scolilor) sa fie adusa la un asemenea grad de siguranta ca miscarea boltei ceresti, ca mecanismul ceasului, ca arta navigatiei, ca agricultura si horticultura, ca pictura, sculptura si arhitectura, si in fine ca arta tipografica”.
In ultimii 80 de ani au aparut in tara noastra unele din lucrarile lui Comenius in versiunea romaneasca. De altfel, promovarea gandirii pedagogice romanesti presupune cunoasterea lucrarilor de pedagogie clasica, in care operele lui Comenius ocupa un loc de prim ordin. Prima lucrare comeniana tradusa in limba romana a fost Didactica magna, realizata in 1893 de Petru Garboviceanu.Ea este insotita de o precuvantare si o introducere, in care traducatorul prezinta succinct viata si activitatea pedagogului ceh. Ea a avut meritul de a oferi cititorului roman una din cele mai importante lucrari ale pedagogului ceh, intr-un stil si o limba aleasa, desi nu cu putine dificultati in redarea unor notiuni pedagogice, intr-un timp cand acestea erau in curs de formare si precizare. Lucrarea tradusa s-a bucurat de o buna primire si a cunoscut mai multe editii, ultima in 1921.
Concluzii
Activitatea pedagogica a lui Jan Amos Comenius poate fi pe deplin inteleasa numai daca este analizata in stransa legatura cu conceptia sa filozofica, social-politica si cu cea religioasa. A vedea in Comenius un mare si genial pedagog clasic, fara a raporta creatia sa in acest domeniu la intreaga sfera a preocuparilor pe care le-a avut cu privire la “imbunatatirea lucrurilor omenesti” inseamna a izola dintr-un intreg o parte, lipsind-o de stralucirea si valoarea pe care le-ar avea in ansamblul din care provine.
Comenius este primul pedagog care ne da un sistem pedagogic stiintific. Luptand sub toate aspectele impotriva scolii medievale, Comenius a dezvaluit, alaturi de altele si racilele modului de organizare a acestei scoli. In acelasi timp, el a elaborat un sistem nou de organizare a scolii si a procesului de invatamant, instituind sistemul de invatamant pe clase si lectii, anul scolar etc, mare parte din acestea fiind valabile si in prezent.
Pornind de la ideea conformitatii cu natura, Comenius ne da un sistem didactic bazat pe patru mari principii: intuitia, succesiunea, imitatia si exercitiul. Faptul ca el a elaborat amanuntit si sistematic principiile didactice ale procesului instructiv-educativ a indreptatit pe istoricii pedagogiei sa-l numeasca “parinte al pedagogiei moderne”.
Trebuie sa subliniem democratismul de care e patrunsa intreaga activitate pedagogica a lui J.A.Comenius. Ideea invatamantului general pentru toti, fara deosebire de sex si rang, in limba poporului, idee care l-a calauzit pe Comenius toata viata, constituie confirmarea democratismului si a caracterului popular al conceptiei sale pedagogice.
In lucrarea “Didactica Magna” este expusa arta universala de a invata pe toti toate.
Continutul pedagogiei lui Comenius si cuceririle sale pe taramul didacticii lumineaza si astazi calea dascalilor nostri in munca lor din scoala.
Bibliografie
1. Jan Amos Comenius –Didactica Magna
1970, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti
2.Din istoria gandirii pedagogice universale
Editura de stat didactica si pedagogica Pagina 116-138
3.Istoria pedagogiei
1954, Editura de stat didactica si pedagogica, Bucuresti , Pagina 40
Anexe
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
|
