DEZVOLTAREA CALITATILOR MOTRICE - OBIECTIV AL EDUCATIEI FIZICE IN INVATAMANTUL PRIMAR
In etapa actuala asistam la uun fenomen de ,, accelaratie,, al dezvoltarii fizice si psihice a tinerei generatii, fenomen care ne oblige la unele reconsiderari privind particularitatile varstei de 6-10 ani.
Efortul intelectual la care este supus elevul odata cu inceperea activitatii scolare reclama realizarea unui echilibru rational cu necesitatea de miscare si redrenare care poate fi atins numai printr-o educatie fizica corecta, la nivelul claselor primare.
Prin influentele pe care le exercita asupra copilului, eduucatia fizica devine uun mijloc de formare a trasaturilor pozitive ale personalitatii omului de tip nou, curajul, spiritul colectiv, sentimentele de prietenie si colegialitate, de intrajutorare si initiativa in activitate. In intrecerile sportive elevii fac eforturi de vointa pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune, le fortifica vointa si le mareste capacitatea de efort,le dezvolta spiritul de disciplina prin respectarea uunor norme de joc.
Orele de educatie fizica trebuie sa contribuie asupra dezvoltarii armonioas 919f52j e a organismului, sa dezvolte calitati fizice, cum sunt : indemanarea, rapiditatea, precizia in executie, rezistenta la efort, precum si formarea unor deprinderi si obisnunte de igiena personala.
Un rol important in dezvoltarea armonioasa a scolarului mic o are dezvoltarea calitatilor motrice, proces ce se poate realiza cu usurinta, folosind o gama variata de exercitii, jocuri si stafete simple, cu o baza materiala destul de redusa.
Calitati motrice- generalitati si particularitati metodice.
Calitatile motrice sunt insusiri ale organismului care ofera individului posibilitatea
executarii diferitelor acte motrice legate atat de activitatea sa zilnica cat si de cea sportiva. Ele sunt materializate in posibilitatea organismului de a executa actiuni motrice care pretind intr-o masura mai mica sau mai mare ; forta, rezistenta,viteza sau indemanare.
Perfectionarea calitatilor motrice reprezinta unul din principalele obiective ale
procesului de pregatire fizica a micului scolar, realizata concomitent cu formarea priceperilor si deprinderilor motrice, ca rezultat al influentelor sistematice ale exercitiilor fizice.
Pentru fiecare calitate motrica sau forma de manifestare a acesteia, trebuie sa
selectionam, in raport de varsta elevilor,numai acele metode, procedee si mijloace care s-au dovedit eficiente. Optime, in functie de modelul pe care vrem sa-l realizam. Este important ca efortul fizic sa creasca treptat, atingand apogeul in partea de baza a lectiei (in realizarea temei) datorita solicitarilor impuse, iar revenirea sa se faca mai repede sau mai lent, in functie de nivelul de pregatire al elevilor. De regula, se folosesc exercitii pentru dezvoltarea vitezei si indemanarii chiar in veriga, influentarea selectiva a aportului locomotor iar exercitiile pentru forta si rezistenta se realizeaza inainte de revenirea organismului la normal, dupa realizarea temelor lectiei.
Tinand cont de particularitatile de varsta anatomo-fiziologice si psihice ale elevilor, perioadele cele mai avantajoase pentru calitatile motrice sunt varstele mici pentru viteza si indemanare, iar cele mai mari pentru forta si rezistenta.
Viteza- generalitati, indicatii metodice.
Viteza este calitatea caracterizata prin iuteala, rapiditatea cu care se efectuueaza
actiunile motrice, in structurile si combinatiile cele mai diverse. Perfectionarea vitezei prezinta interes pentru toate ramurile sportive, fiind hotaratoare in probele de atletism, inot, patinaj, ciclism si pentru realizarea unor actiuni tactice si tehnice specifice.
Viteza este prezenta sub trei forme de manifestare :
viteza de reactie ( care se refera la intentia cu care se raspunde la semnale, durata necesara pentru angrenarea in actiune0 ;
viteza de executie ( care se refera la iuteala cu care se executa o actiune motrica cu structura) ;
viteza de repetitie ( care se refera la frecventa cu care se repeta miscarea).
Viteza poate depinde si de forta. Cresterea fortei este favorabila cresterii vitezei numai pana la un punt, dupa care, orice sporire a fortei franeaza dezvoltarea vitezei prin modificarea raportului dintre masa, viteza si forta.
La clasele mici, castigul in dezvoltarea vitezei se obtine in contul vitezei de reactie si de executie, iar la clasele mari acest castig se inregistreaza in contul vitezei de repetitie.
Pentru imbunatatirea vitezei de reactie se folosesc exercitii care pretind reactii
prompte la diferite semnale vizuale sau auditive, dinainte stabilite, indicate spontan sau prin surprindere. Se fot folosi cu succes jocurile de miscare, deplasari si opriri la diferite semnale, exercitii de atentie precuum si pornire in sensuri si directii-diferite, din pozitiile sezand sau culcat.
Pentru imbunatatirea vitezei de executie si de repetitie cele mai bune exercitii care se pot folosi sunt sprinturile si accelararile de diferite portiuni. La clasele mai mici se recomanda luucrul frontal, in care invatatoruul indica ritmul de executie al unor exercitii sau procedee tehnice prin numaratoare, accelarand treptat ritmul.
Pentru dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare se recomanda
folosirea elementelor de intrecere care sporesc eficienta prin caracterul mobilizator al concursului si prin marirea numarului de repetari. Se pot folosi jocurile : tunelul, Cine-i mai iute, Turturica fara cuib, Labirintul, Cursa pe numere, Leapsa cu ghemuire, Crabii si crevetii, Vanatorul si iepurii, Stafeta simpla.
Forta- generalitati, indicatii metodice.
Forta reprezinta calitatea cea mai frecvent solicitata in activitatea motrica si poate fi folosita si definita drept capacitatea organismului de a invinge o rezistanta prin efortul muuscular sau posibilitatea motrica de a ridica, de a transporta, de a impinge, de a trage unele greutati pe baza contractiei muusculare. Forta se aprecieaza in kilograme si se masoara cu ajutorul dinamometrului sau a greutatilor marcate. Valoarea fortei depinde de energia eliberata in unitatea de timp si se situeaza in medie la o putere mecanica de 12 cal/ora sau 1,5 m/s.
Cresterea fortei se realizeaza prin modificari produse in structura muschiului, cat si in activitatea centrilor nervosi care le coordoneaza activitatea.
In activitatea practica intalnim forta sub doua forme principale de manifestare:
forta generala (care se refera la forta intregului sistem muscular)
forta specifica ( ce se refera la forta anumitor grupe musculare solicitate de specificul meseriei sau diferitelor ramuri sportive).
Cele doua forme ale fortei trebuie dezvoltate cu precadere in cadrul lectiilor de
educatie fizica dar cu mare atentie. Nu se recomanda dezvoltarea materiala a grupelor musculare, deoarece poate provoca unele tulburari in dezvoltarea coloanei vertebrale, in crestere, in reducerea mobilitatii si chiar a unor tulburari cardiace.
influenta faforabila, ritmul de executie trebuie sa fie mediuu sauu mic. Intre repetari sa se acorde pauze, completate de exercitii de respiratie si relaxare.
Se recomanda pentru dezvoltarea fortei generale, exercitii special efectuate cu alte materiale decat cele specifice, care trebuie sa corespunda in mare cu structura si mai ales cu durata de desfasuurare a probei respective ;efectuarea uunor sarituri in lungime, in inaltime, pe si peste aparate cu imbracaminte ingreunata, impingerea uunor greuutati, alergare cu incaltaminte ingreunata. Se pot folosi jocurile : Voinicii, Lupta cocosilor, Fereste picioarele, Transportul busteanuluui, Vabriutele saltarete, Lantul de sarituri,Stafetele cu mingi medicinale.
Rezistenta- generalitati, indicatii metodice
Rezistenta inseamna capacitatea organismului de a efectua timp indelungat o
activitate fizica,fara a scadea eficacitatea sau capacitatea de a face fata oboselii, sau de a efectua eforturi de intensitate mare un timp mai indelungat. Rezistenta este o calitate a activitatii oricarui cetatean, care influenteaza in buna masura randamentul muuncii.
Rezistenta este determinata in primul rans de posibilitatile sistemuluui
cardiovascular, respirator si a celorlalte sisteme si functii care sustin efortul, precum si de nivelul de dezvoltare a unor calitati si si trasaturi de vointa.
Rezistenta se manifesta sub doua forme principale ; - rezistenta generala care se refera la posibilitatea organismului de a efectua eforturi de o intensitate moderata, intr-un timp mai indelungat, in activitati cat mai diferite ca in ;
rezistenta speciala(speciala) ce se refera la un aspect particular al rezistentie intr-o anumita profesie saur amura sportiva 9 rezistenta taietorului de lemne, a proiectantuului, a soferului, a ciclistului, a jucatoruluui de tenis).
In clasele primare se lucreaza pentru dezvoltarea rezistentei la eforturi cat mai
diferite. Rezistenta se realizeaza pe seama raportului dintre volumuul si intensitatea efortuluui, raport invers proportional (pe masuura ce volumul creste, intensitatea scade).
Un procedeu clasic pentru dezvoltarea rezistentei este alergarea in tempo uniform moderat, marind treptat distanta sau timpul, orei scurtand pauza. Pot construi mijloace eficiente pentru dezvoltarea rezistentei alergarea in tempo variat, jocurile dinamice sportive practicate sub forma de intrecere bilaterala, pe parcursul a 20 de minute, stafete cu caracter aplicativ si jocuri ca ; Automobilele, Sfarleaza, Lupta cocosilor, Hai odata cu mingea, Cursa intr-un picior, Cursa broscuutelor, Panglicutele si Sari si aterizeaza, la un punct fix.
Rezistenta este o calitate perpectibila si care se pastreaza timp indelungat in
apropierea valorilor atinse.
Unitatea de masura a rezistentei o constituie durata sau numaruul de repetari a
unui anumit efort cu o intensitate relativ constanta.
Indemanarea- generalitati, indrumari metodice
Indemanarea este o calitate motrica ce presuupune posibilitatea individului de a-si
insusi si efectua actiuni motrice complexe, dirijand precis si economic misscarile in timp si spatiu, cu viteza si incordarea necesara, in concordanta cu situatiile care apar pe parcursul efectuarii actiunii.
Indemanarea conditioneaza si este conditionata de niveluul de dezvoltare a
celorlalte calitati motrice.
Formele principale de manifestare a indemanarii in cadrul actiunilor motrice
sunt
indemanarea generala, ce presupuune capacitatea de a efectua rational si creator diverse actiuni motrice ;
indemanarea speciala sau specifica ramurilor si problemelor sportive, s pentru o anuumita categorie de deprinderi motrice, pentru anumite segmente ale organismului.
Factorii de care depinde aceasta calitate suuntperfectibile, de unde si concluzia ca aceasta indemanare poate fi substantial imbunatatita, printr-o pregatire sistematica.
Spre deosebire de celelalte calitati motrice, dezvoltarea indemanarii se poate
realiza in orice moment al lectiei, deoarece executarea unor exercitii pentru indemanare nu efectuueaza cuu nimic succesiunea celorlalte si nu supuune organismuul elevuluui la un efort prea mare.
Pentruu a dezvolta indemanarea se recomanda exercitii libere cu mingea, pe banca de gimnastrica, folosind aruncarea si prinderea , alergarea cat si jocuri si stafete ca : Minge stai, Culesul recoltei, Mingea fuge, Cursa in saci, Cei mai iuti, Imbraca si dezbraca cercul, Cine este cel mai indemanatic, Vizuina lupului, Pasarile calatoare, Alearga cu mingea, Intrecere pe cartoane.
Concluzii.
Dezvoltarea calitatilor motrice la elevii din cicluul primar se realizeaza simultan cu consolidarea deprinderilor si priceperilor motrice, cu efectuarea exercitiilor de dezvoltare fizica, precum si printr-un sistem de actionare special elaborat.
Calitatile motrice se dezvolta in conditiile alternarii unor eforturi cu intervalle de odihna corespunzatoare varstei, prin exercitii cu pondere asuupra unora sau alteia dintre ele.
exercita influente asupra fiecareia dintre calitati. De exemplu ; genoflexiunile pot servi la dezvoltarea rezistentei, in cazul in care se repeta de un numar crescut de ori, a fortei, cand se exerseaza cu incarcatura suplimentara de 3-4 kg. In spate, a vitezei ( de executie) cand se fac cu frecventa cat mai mare intr-un timp cat mai scurt(10-15 secunde).
Pentru educatia fizica scolara, dezvoltarea calitatilor motrice reprezinta o finalitate
de prima importanta, care se realizeaza in cadrul procesului instructiv de educatie fizica si prin activitatea independenta a elevilor si nu necesita o baza materiala deosebita.
|
