Delimitari conceptuale in pedagogie speciala

Delimitari conceptuale in pedagogie speciala.

Principalele delimitari terminologice in psihopedagogia speciala se refera la con­ceptele de:

• Deficienta: cuprinde orice pierdere, anomalie sau dereglare a unei structuri sau functii anatomice, fiziologice, descriind tulburari la nivelul organismului (deficiente ale membrilor, organelor, altor structuri ori functii). Deficienta poate fi rezultatul unei maladii sau unui accident. Deficientele pot fi vizibile sau invizibile, permanente sau temporare, progresive sau regresive. Deficienta defineste aspectul medical – 838b19i se refera la deficitul stabilit prin metode si mijloace clinice, prin explorari functionale sau alte evaluari aplicate de servicii medicale, deficit care poate fi de natura mentala, senzoriala, psihica, motorie sau de limbaj.
• Disabilitate (incapacitate): este rezultatul unei deficiente, presupune reducerea partiala sau totala a capacitatii de indeplinire a unei activitati intr-un anumit mod sau in limite considerate drept normale pentru o fiinta umana. Disabilitate defineste aspectul functional, reprezinta o pierdere, o diminuare totala sau partiala a posibilitatilor fizice, mentale, senzoriale etc., care impiedica efectuarea normala a unor activitati.
• Handicap: constituie dezavantajul social rezultat din pierderea sau limitarea sanselor unei persoane ca urmare a existentei unei deficiente sau disabilitati de a lua parte la viata comunitatii, la un nivel echivalent cu alti membre ai acesteia. Handicapul defineste aspectul social – descrie interactiunea dintre persoana (cu disabilitate) si ambianta.
• Cerinte educative speciale: desemneaza necesitatile educative complementare obiectivelor generale    ale educatiei scolare, necesitati care solicita o scolarizare adapata la particularitatile individuale si/sau caracteristice unei disabilitati ori zulburari prin reabilitare/recuperare corespunzatoare. CES exprima nevoia de a le acorda anumitor copii atentie si asistenta suplimentara, fara de care nu se poate vorbi efectiv de egalizarea sanselor, de acces si participare scolara si sociala.
• Nevoi speciale: semantica acestui termen rste mai extinsa si cuprinde pe linga copii cu deficiente sau cu tulburari de invatare si clopiii delincventi din anumite grupuri etnice care pot avea si un handicap leger.

Conceptul de cerinte educative speciale aspira la depatirea traditionala a separarii copiilor pe doferite categorii de handicap, printr-o abordare “noncategoriala” a tuturor copiilor. Dreptul de a fi educati in acelasi fel in acelasi context social ca si ceilalti copii este considerat a fi unul universal, de care sa se bucure arice copil, indiferent de handicap.

Pedagogia speciala in afara de concepte de educatie, instruire, dezvoltare si formare a omului, care se aplica si in pedagogia generala, intrebuinteaza si conceptele de corectie, compensare, abilitare, reabilitare, adaptare.

Corectie – sistemul masurilor pedagogice sau mijloacelor medico-pedagogice indreptate spre corectarea sau diminuarea deficientelor in dezvoltarea psihofizica a copiilor. Prin corectie se subintelege atit corectarea unor defecte aparte, cit si influenta complexa asupra personalitatii copilului cu disabilitati. Eliminarea sau diminuarea defectelor in dezvoltarea psihofizica si in activitatea de cunoastere a copilului cu disabilitati se reflecta in conceptul de lucrul corectional-educativ.

Lucrul corectional educativ – reprezinta un sistem complex de masuri pedagogice, de actiune asupra diferitor componente ale dezvoltarii personalitatii copiilor in integru, deoarece fiecare deficienta influenteaza negativ nu anumite functii aparte, ci capacitatea de adaptare sociala in toate manifestarile ei.

Compensarea - este procesul de reconstruire a functiilor organismului, restabilirea functiilor deficitare in baza formarii unor noi posibilitati de actiune. Procesul compensarii se sprijina pe posibilitatile potentiale ale SNC.

In rezultatului lucrului corectional - educativ se creeaza posibilitati de incadrare a copiilor in mediul social, acomodarea la viata sociala si la munca la nivelul posibilitatilor lor psihofizice, ceea ce este reabilitarea si integrarea sociala. Aceasta constituie sarcina de baza in teoria si practica pedagogiei sociale.

Este necesar de deosebit conceptul de abilitare si reabilitare. Abilitare este sistemul actiunilor medico-pedagogice indreptate spre prevenirea si tratarea starilor pedagogice la copii de virsta timpurie, inca neadaptati si formarea abilitatilor necesare vietii.

Reabilitare – sistema masurilor medico-pedagogice indreptate spre reabilitarea capacitatii de a trai si munci in mediul obisnuit (pentru copii de virsta mare si adulti).

Adaptarea sociala – formarea la copiii cu disabilitati unui comportament individual sau de grup in conformitate cu normele si valorile comunitatii in care locuieste si munceste.