Demersuri curriculare aplicative la disciplina Psihologie

Demersuri curriculare aplicative la disciplina Psihologie

MOTTO:

Īn tara noastra "Psihologia" a avut o evolutie contradictorie, cu momente de sincronizare europeana si nord - americana, dar si cu perioade de declin, de ideologizare fortata.

Īnaintea anului 1989 (cāt au mai existat catedre de Psihologie īnaitea desfiintarii lor) īn liceu s-a predat "Psihologia copilului" drept disciplina obligatorie īn licee normale īn clasa a XI - a si "Psihologia copilului si psihologia pedagogica" drept disciplina obligatorie pentru liceele pedagogice.

"Psihologia copilului" este o ramura a stiintelor socio - umanistice, a psihologiei, care furnizeaza cunostinte privind implicatiile psihologice ale evenimentelor si dimensiunilor care intra īn componenta realitatilor educationale ce acompaniaza evolutia copilului de-a lungul vārstelor si ciclurilor de viata.

"Psihologia generala" este domeniu al stiintelor socio - umanistice care īsi propune cercetarea fundamentelor stiintifice si metodologice ale personalitatii si comportamenului uman, al istoriei dezvoltarii psihologiei; este considerata a fi ramura centrala a psihologiei, care ofera baza teoretica si metodologica pentru abordarea, īntelegerea si explicarea proceselor si fenomenelor psiho - comportamentale umane īn situatii specifice. Temele mari tratate īn manualele de liceu sunt: procesele psihice si rolul lor īn evolutia personalitatii (psihicul si caracteristicile sale, senzatii, perceptii, reprezentari, gāndire, memorie, imagiantie, limbaj, motivatie, vointa, afectivitate, atentie), structura si dezvoltarea personalitatii (temperament, aptitudini, caracter, creativitate), conduita psihosociala (imagine de sine, relatii interpersonale, comportamente pro - si antisociale).

PREDAREA PSIHOLOGIEI ĪN INSTITUŢIILE DE ĪNVĂŢĂMĀNT

ĪN SOCIETATEA ROMĀNEASCĂ ACTUALĂ

Īn prezent, disciplina "Psihologie" reprezinta la clasa a X - a disciplina socio - umana din cadrul ariei curriculare "Om si societate".

Studiul "Psihologiei" īn liceu, alaturi de studiul celorlalte stiinte sociale īsi propune formarea personalitatii autonome si creative īn vederea dezvoltarii libere si armonioase a persoanei. Pentru ca un tānar sa raspunda adecvat unor realitati īn schimbare, el trebuie sa dispuna nu doar de o solida pregatire profesionala, ci si de competentele proprii gāndirii critice, de capacitatea de insertie sociala activa, precum si de un set de atitudini si valori personalizate; el trebuie sa posede motivatia si disponibilitatea de a reactiona pozitiv la schimbare, ca premisa a dezvoltarii personale. Īn acest orizont de asteptare, cunoasterea de sine si a celorlalti devine esentiala.

Disciplina contribuie la formarea progresiva atāt a competentelor interpersonale, interculturale si sociale; comunicarea corecta īn limba materna, cāt si modul de a īnvata cum sa īnvete. Īn mod explicit, sunt vizate urmatoarele competente: utilizarea conceptelor specifice stiintelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoastere si explicare a unor fapte, evenimente, procese din viata reala; aplicarea acestor cunostinte īn rezolvarea unor situatii - problema si analizarea posibilitatilor personale de rezolvare; cooperarea cu ceilalti īn rezolvarea unor probleme teoretice si practice, īn cadrul diferitelor grupuri; manifestarea unui comportament social activ si responsabil, adecvat unei lumi īn schimbare; participarea la luarea deciziilor si la rezolvarea problemelor comunitatii.

Aceste competente care se formeaza prin predarea "Psihologiei", promoveaza urmatoarele atitudini si valori: afirmarea libera a personalitatii, relationarea pozitiva cu ceilalti, īncrederea īn sine si īn ceilalti, valorificarea optima si creativa a propriului potential, echilibrul personal.

Esentiale īn curriculum-ul axat pe "Psihologie" sunt anumite aspecte, explicitate dupa cum urmeaza.

Un aspect important al curriculum-ului axat pe disciplina "Psihologie" consta īn faptul ca porneste si se fundamenteaza pe anumite obiective concrete, permitāndu-i profesorului sa constientizeze tintele la care trebuie sa ajunga, obiectivele pe care trebuie sa le īndeplineasca, iar īn functie de aceasta sa-si selecteze si sa promoveze toate celelalte obiective: bazele teoretice, continuturile, metodologia, evaluarea.

De asemenea la noul curriculum axat pe "Psihologie", din zilele noastre, important este ca s-au modificat bazele teoretice conceptuale pe care se īntemeiaza. Daca "Psihologia" traditionala se baza pe principiile marxist - leniniste, "Psihologia" actuala se īntemeiaza pe principii stiintifice general - umane, democratice. De aceea acum se pune accentul pe redescoperirea sau, īn unele cazuri, pe descoperirea de catre liceeni a unor noi cunostinte, prin formarea unor noi competente si atitudini. Astfel ei pot deveni subiecti activi ai īnvatarii si solutionarii problemelor. Īn acest scop este esential ca profesorul sa creeze situatii de īnvatare, bazate pe interactiune sociala, pe cercetare, pe comunicare euristica si sa evite simpla transmitere de idei si concepte stiintifice noi sub forma de dictare.

Un punct forte al curriculum-ului la disciplina "Psihologie" are īn vedere faptul ca temele tratate īn timpul anului scolar sunt īn concordanta cu starea de lucruri īn stiinta psihologica īn etapa contemporana, fiind sincronizate cu exigentele lumii moderne si cu trasaturile umane de personalitate (independenta, creativitate, gāndire critica, orientare spre colaborare, comunicabilitate, orientare spre valori autentice, responsabilitate). Se contureaza ideea ca un elev la liceu nu este doar un om care se pregateste pentru viata de adult; de fapt liceanul traieste deja din plin viata, cu toate bucuriile si problemele ei, la vārsta aceasta avānd o existenta, o activitate intensa, debordānd de energie; de aceea competentele obtinute pe parcursul studierii "Psihologiei" devin un instrument util pentru elevi nu numai pentru viitor, ci si pentru prezent.

Consider ca libertatea la gāndire este estentiala īn perioada adolescentei, respectiv īn vremea liceului, motiv pentru care la "Psihologie" elevii trebuie sa fie īnvatati sa gāndeasca si sa problematizeze, nu sa fie pasivi īn īnsusirea unor cunostinte abstracte. Consider ca este esential ca distanta simbolica dintre profesor si elevi, pastrata īn majoritatea institutiilor educationale īnca, sa fie depasita. Din pacate se perpetueaza un sistem, o scoala pur informativa, care īncurajeaza atitudinile inertiale, īn care mesajul este mereu transmis dinspre profesor - cel care "detine adevarul", spre elev - care "nu stie nimic sau nu are importanta ce stie si ce simte"; asa cum spunea si Gavreliuc (2002, pag. 155) "īn anii de studiu, cel mai adesea, elevul ramāne un instrument reproducator al ideilor altora, al lectiilor predate fara sa le interiorizeze critic si sa le traiasca, sa le transpuna īn realitatea de zi cu zi, nefiind īncurajat sa interactioneze īntr-un spatiu al dialogului si al negocierii de sens cu profesorul". De aceea profesorul de psihologie ar putea fi primul īndreptatit spre deschidere la dialog, la comunicare si la dezbateri elevate cu elevii.

Multiplele forme de abordare a predarii - īnvatarii si diversitatea conditiilor educationale determina o gama foarte mare de metode si procedee didactice. Consider ca la "Psihologie" īn liceu, profesorul ar trebui sa se axeze īn special pe metode de īnvatare prin descoperire, uzitāndu-le īntr-o masura mai mare decāt metodele de īnvatare prin receptare. Disciplina "Psihologie" este una din materiile predate īn liceu care se poate transmite elevilor īntr-o maniera diferita fata de stilul clasic bazat pe expunere verbala si dictare, īn care elevii ramān pasivi si dezinteresati. Foarte usor s-ar putea folosi metode interactive, care īi determina pe elevi sa se implice activ, prin studii de caz, completare de chestionare, jocuri de rol, dramatizare, exercitii diverse, conversatii si dezbateri pe teme concrete.

Īn predarea "Psihologiei" s-ar putea implementa o noua metoda de predare si īnvatare īn cadrul scolar formal, conturata īn vederea realizarii unei interactiuni personale si educationale eficiente, vizānd dezvoltarea personala a elevilor, cum ar fi: abilitati de comunicare si relationare interpersonala, modalitati de prezentare si dezbatere orala īn fata celorlalti, tehnici de construire si de lucru īn echipa, dezvoltarea creativatatii si stimularea initiativei, studiu individual.

O astfel de metoda este practicata īn cadrul catedrei de Psihologie a Universitatii Maastricht (Olanda), putānd fi foarte usor aplicata atāt īn licee, cāt si īn universitati. Metoda aceasta vizeaza o modalitate de īnvatare activa prin creare si rezolvare de probleme īn grup, fiind numita "Problem Based Learning" (PBL) adica "Īnvatare Bazata pe Probleme". Concret, aceasta metoda de predare - īnvatare se bazeaza pe principiul folosirii problemelor ca punct de start pentru achizitia si integrarea noilor cunostinte. Se porneste de la o situatie concreta, adica o problema care este discutata īn profunzime de grupul de elevi, care vor formula un numar de posibile directii rezolutive; īn finalul discutiilor se formuleaza anumite obiective de īnvatare care se vor elucida prin studiul individual, īn acord cu o bibliografie specifica; apoi se redacteaza un raport care va fi prezentat īn fata colegilor.

Cu totul altfel decāt īn sistemul traditional de īnvatamānt, īnvatarea nu este bazata pe transferul de cunostinte de la profesor la elev sau student, ci pe procesul individual de īnvatare al elevului sau studentului. Centrarea pe probleme si discutia de grup stimuleaza elevii sa achizitioneze cunostinte relevante si abilitati īn mod activ si independent, accentul fiind centrat pe motivarea elevilor de a īnvata individual. Problematizarea duce la dezvoltarea gāndirii critice; fiind orientat catre probleme reale, elevul īsi poate exersa mai des abilitatile rezolutive, informatia este procesata mai profund si este mai bine integrata; elevului din sistemul traditional i se solicita mai putin creativitatea si īn mai mare masura memoria reproductiva, existānd pericolul procesarii superficiale.

Īn cadrul acestei metode de lucru bazata pe probleme, se pot identifica trei etape distincte, structurate dupa cum urmeaza: discutii preliminare, studiul individual si discutii finale.

. Etapa discutiilor preliminare īnglobeaza cinci pasi si are drept scop activarea cunostintelor anterioare, precum si furnizarea de noi cunostinte, informatii pornind de la o situatie, un exemplu concret (reprezentānd problema) pregatit de profesor, astfel:

clarificarea conceptelor: se explica toate conceptele noi utilizate īn problema;

definirea problemei: initial se formuleaza o serie de posibile definiri, dupa care se recurge la traducerea esentei sarcinii īntr-o problema concreta, clar formulata;

analiza problemei/ brainstorming: se inventariaza cunostintele anterioare detinute de elevi, care pot fi relevante īn contextul problemei date, evidentierea aspectelor si explicatiilor relevante dar si a celor mai putin cunoscute sau lacunare; pe rānd, se formuleaza explicatii, alternative, ipoteze posibile pentru rezolvarea problemei;

clasificarea sistematica: volumul mare de material obtinut īn urma sesiunii de brainstorming este structurat si organizat īntr-o maniera adecvata, permitānd astfel reliefarea unor relatii complexe īntre diversele aspecte identificate si posibilele lor explicatii;

formularea obiectivelor de īnvatare: cunostintele si explicatiile lacunare vor constitui obiectul pe baza caruia se formuleaza un set de obiective de īnvatare specifice problemei respective.

studiul individual: pornind de la obiectivele de īnvatare formulate anterior, sunt achizitionate si devin operationale noi cunostinte, īnr-un timp clar stabilit; īn acord cu o bibliografie specifica, elevii culeg informatii noi pe care si le īnsusesc, si le interiorizeaza. Este vizata operationalizarea acestor noi cunostinte si stabilirea unor legaturi cu informatiile achizitionate anterior. Rezultatele studiului individual, abordate īntr-o maniera critica, vor fi prezentate sub forma unui raport scurt si concis, raport care va fi sustinut de fiecare elev īn cadrul grupului.

. Etapa discutiilor finale presupune discutii, dezbateri ce au loc īn cadrul grupului de elevi pe marginea noilor informatii achizitionate de elevi, īnglobānd un pas si anume:

discutiile finale: se prezinta īntr-o maniera concisa rezultatele studiului individual. Avānd drept punct de plecare obiectivele de īnvatare stabilite, sunt prezentate solutiile identificate, se formuleaza noi īntrebari, se repereaza eventuale neclaritati sau informatii eronate. La finalul discutiilor, elevul este apt sa stabileasca daca solutiile identificate sunt viabile, daca a procesat adecvat noile informatii vehiculate, daca dispune de resurse suficiente pentru a operationaliza aceste informatii.

Exemple de exercitii interesante, educative si distractive īn acelasi timp, care pot usor sa īi stimuleze pe elevi sa fie cāt mai implicati, sa fie cāt mai activi si mai atenti la orele de psihologie, pe care profesorii le pot pregati, indiferent de titlul lectiei, ar putea fi urmatoarele:

☻ lectia "Caracterul":

oral, profesorul poate expune anumite situatii cotidiene, solicitānd elevii sa raspunda la īntrebari, pe baza situatiilor respective. Situatiile sunt: - O fetita īi īntinde unui cersetor o moneda; - Un elev ofera unei batrāne scaunul sau īn tramvai; - Un sofer paraseste locul accidentului pe care l-a comis. Se adreseaza elevilor urmatoarele īntrebari: ce exprima situatiile descrise? ce arata aceste actiuni? ce īnsusiri sunt exprimate? Pe baza īntrebarilor si a raspunsurilor date, se desprind anumite īnsusiri care constituie trasaturi de caracter;

profesorul poate sa prezinte elevilor o plansa pe care este schitata piramida caracteriala a lui Allport; apoi solicita elevii sa realizeze individual propria piramida caracteriala, pornind de la desenul prezentat; elevii sunt stimulati sa dea exemple de trasaturi caracteriale si sa le īncadreze tipului corespunzator, conform clasificarii lui Allport;

☻ lectia "Motivatia":

elevii pot fi solicitati sa raspunda oral la cāteva īntrebari, cum ar fi: De ce māncam?, De ce veniti la scoala?, De ce se antreneaza sportivii?;

exercitiu de potrivire: profesorul poate sa le īmparta elevilor fise de lucru individuale. Exercitiul cuprinde doua coloane A si B. Coloana A contine componente ale motivatiei, iar coloana B contine anumite afirmatii. Elevii trebuie sa coreleze fiecare componenta motivationala cu afirmatia corespunzatoare, trasānd o linie de la A la B.

profesorul poate sa prezinte oral elevilor o plansa pe care este reprezentata piramida trebuintelor, a lui Maslow. Pornind de la aceast desen, elevii sunt solocitati sa dea exemple de trebuinte si sa le īncadreze tipului corespunzator, conform clasificarii lui Maslow.

☻ lectia "Memoria":

profesorul poate expune elevilor, la īnceputul lectiei, un scurt studiu de caz, īmpartind fise pe care este prezentata o situatie a unui muzician renumit care si-a pierdut memoria, solicitānd elevii sa raspunda oral la īntrebari, pe baza situatiei respective; īntrebarile pot fi: la ce proces psihic cognitiv face referire situatia descrisa? ce probleme īntāmpina personajul zilnic? la ce ne ajuta memoria īn viata cotidiana?

"El a fost afectat īn asemenea masura, īncāt nu-si mai poate aminti decāt ceea ce s-a īntāmplat cu cāteva minute īnainte si, īn consecinta, considera ca abia īn momentul respectiv si-a recapatat constienta. El tine un jurnal īn care noteaza aceasta obsesie: pagini īntregi de note īn care se mentioneaza data, ora si faptul ca abia a redevenit constient. Ori de cāte ori apare sotia sa, Clive o īntāmpina cu bucuria celui care nu a vazut persoana iubita de mai multe luni, astfel īncāt ea nu trebuie decāt sa paraseasca īncaperea timp de 2 - 3 minute si sa se reāntoarca, pentru ca bucuria sa se repete; este un proces īntotdeauna plin de emotie, care se exprima īntotdeauna īn acelasi mod. Clive traieste īntr-un prezent permanent, fiind incapabil sa īnregistreze schimbarile sau sa foloseasca trecutul pentru anticiparea viitorului, o siutatie pe care el a descris-o odata ca fiind iadul pe pamānt. "Este ca si cānd ai fi mort īn tot acest timp nenorocit". Nu se poate bucura de carti deoarece nu le poate urmari intriga, nu manifesta nici un interes pentru problemele curente, acestea fiind pentru el lipsite de sens, īntrucāt nu-si poate aminti contextul. Daca iese din casa, se pierde imediat. Muzicianul este un adevarat prizonier īntr-o mica insula a constientului īnconjurata de marea amneziei. " (Alan Baddeley, Memoria umana, Teora, Bucuresti, 1998, pg. 8 - 9).

exercitiu de potrivire: profesorul poate sa le īmparta elevilor fise de lucru individuale; exercitiul cuprinde doua coloane A si B. Coloana A contine formele memoriei, iar coloana B contine anumite afirmatii. Elevii trebuie sa coreleze fiecare forma a memoriei cu afirmatia corespunzatoare, trasānd o linie de la A la B.

īn fianlul orei elevii pot sa fie rugati sa rezolve un test dragut de memorie (ANEXA 1).

Vechea orientare a scolii romānesti, cea de dinainte de 1990, avea anumite obiective, adaptate societatii si politicii de atunci. Acum, desi obiectivele stabilite de necesitatile societatii sunt cu totul altele, o mare parte din sistem se pastreaza, aceasta datorita faptului ca mentalitatea sa a ramas īn multe privinte aceeasi.

De aceea   este necesar ca si īn scoala romāneasca sa se aplice tehnici moderne de predare, pentru a depasi situatia elevilor si studentilor care percep programa supraīncarcata si percep activitatile desfasurate ca fiind rutiniere, īnvatānd doar "ca trebuie", nefiind motivati decāt extrinsec.

REPERE BIBLIOGRAFICE

". Timisoara: Ed. Universitatii de Vest

Material informativ gasit pe internet. Psihologie si psihosociologie - articol gasit la adresa https://www.dictsociologie.netfirms.com la data de 22 noiembrie 2007