Demersuri curriculare aplicative la disciplina Psihologie

Demersuri curriculare aplicative la disciplina Psihologie

MOTTO:

În tara noastra "Psihologia" a avut o evolutie contradictorie, cu momente de sincronizare europeana si nord - americana, dar si cu perioade de declin, de ideologizare fortata.

Înaintea anului 1989 (cât au mai existat catedre de Psihologie înaitea desfiintarii lor) în liceu s-a predat "Psihologia copilului" drept disciplina obligatorie în licee normale în clasa a XI - a si "Psihologia copilului si psihologia pedagogica" drept disciplina obligatorie pentru liceele pedagogice.

"Psihologia copilului" este o ramura a stiintelor socio - umanistice, a psihologiei, care furnizeaza cunostinte privind implicatiile psihologice ale evenimentelor si dimensiunilor care intra în componenta realitatilor educationale ce acompaniaza evolutia copilului de-a lungul vârstelor si ciclurilor de viata.

"Psihologia generala" este domeniu al stiintelor socio - umanistice care îsi propune cercetarea fundamentelor stiintifice si metodologice ale personalitatii si comportamenului uman, al istoriei dezvoltarii psihologiei; este considerata a fi ramura centrala a psihologiei, care ofera baza teoretica si metodologica pentru abordarea, întelegerea si explicarea proceselor si fenomenelor psiho - comportamentale umane în situatii specifice. Temele mari tratate în manualele de liceu sunt: procesele psihice si rolul lor în evolutia personalitatii (psihicul si caracteristicile sale, senzatii, perceptii, reprezentari, gândire, memorie, imagiantie, limbaj, motivatie, vointa, afectivitate, atentie), structura si dezvoltarea personalitatii (temperament, aptitudini, caracter, creativitate), conduita psihosociala (imagine de sine, relatii interpersonale, comportamente pro - si antisociale).

PREDAREA PSIHOLOGIEI ÎN INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ

În prezent, disciplina "Psihologie" reprezinta la clasa a X - a disciplina socio - umana din cadrul ariei curriculare "Om si societate".

Studiul "Psihologiei" în liceu, alaturi de studiul celorlalte stiinte sociale îsi propune formarea personalitatii autonome si creative în vederea dezvoltarii libere si armonioase a persoanei. Pentru ca un tânar sa raspunda adecvat unor realitati în schimbare, el trebuie sa dispuna nu doar de o solida pregatire profesionala, ci si de competentele proprii gândirii critice, de capacitatea de insertie sociala activa, precum si de un set de atitudini si valori personalizate; el trebuie sa posede motivatia si disponibilitatea de a reactiona pozitiv la schimbare, ca premisa a dezvoltarii personale. În acest orizont de asteptare, cunoasterea de sine si a celorlalti devine esentiala.

Disciplina contribuie la formarea progresiva atât a competentelor interpersonale, interculturale si sociale; comunicarea corecta în limba materna, cât si modul de a învata cum sa învete. În mod explicit, sunt vizate urmatoarele competente: utilizarea conceptelor specifice stiintelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoastere si explicare a unor fapte, evenimente, procese din viata reala; aplicarea acestor cunostinte în rezolvarea unor situatii - problema si analizarea posibilitatilor personale de rezolvare; cooperarea cu ceilalti în rezolvarea unor probleme teoretice si practice, în cadrul diferitelor grupuri; manifestarea unui comportament social activ si responsabil, adecvat unei lumi în schimbare; participarea la luarea deciziilor si la rezolvarea problemelor comunitatii.

Aceste competente care se formeaza prin predarea "Psihologiei", promoveaza urmatoarele atitudini si valori: afirmarea libera a personalitatii, relationarea pozitiva cu ceilalti, încrederea în sine si în ceilalti, valorificarea optima si creativa a propriului potential, echilibrul personal.

Esentiale în curriculum-ul axat pe "Psihologie" sunt anumite aspecte, explicitate dupa cum urmeaza.

Un aspect important al curriculum-ului axat pe disciplina "Psihologie" consta în faptul ca porneste si se fundamenteaza pe anumite obiective concrete, permitându-i profesorului sa constientizeze tintele la care trebuie sa ajunga, obiectivele pe care trebuie sa le îndeplineasca, iar în functie de aceasta sa-si selecteze si sa promoveze toate celelalte obiective: bazele teoretice, continuturile, metodologia, evaluarea.

De asemenea la noul curriculum axat pe "Psihologie", din zilele noastre, important este ca s-au modificat bazele teoretice conceptuale pe care se întemeiaza. Daca "Psihologia" traditionala se baza pe principiile marxist - leniniste, "Psihologia" actuala se întemeiaza pe principii stiintifice general - umane, democratice. De aceea acum se pune accentul pe redescoperirea sau, în unele cazuri, pe descoperirea de catre liceeni a unor noi cunostinte, prin formarea unor noi competente si atitudini. Astfel ei pot deveni subiecti activi ai învatarii si solutionarii problemelor. În acest scop este esential ca profesorul sa creeze situatii de învatare, bazate pe interactiune sociala, pe cercetare, pe comunicare euristica si sa evite simpla transmitere de idei si concepte stiintifice noi sub forma de dictare.

Un punct forte al curriculum-ului la disciplina "Psihologie" are în vedere faptul ca temele tratate în timpul anului scolar sunt în concordanta cu starea de lucruri în stiinta psihologica în etapa contemporana, fiind sincronizate cu exigentele lumii moderne si cu trasaturile umane de personalitate (independenta, creativitate, gândire critica, orientare spre colaborare, comunicabilitate, orientare spre valori autentice, responsabilitate). Se contureaza ideea ca un elev la liceu nu este doar un om care se pregateste pentru viata de adult; de fapt liceanul traieste deja din plin viata, cu toate bucuriile si problemele ei, la vârsta aceasta având o existenta, o activitate intensa, debordând de energie; de aceea competentele obtinute pe parcursul studierii "Psihologiei" devin un instrument util pentru elevi nu numai pentru viitor, ci si pentru prezent.

Consider ca libertatea la gândire este estentiala în perioada adolescentei, respectiv în vremea liceului, motiv pentru care la "Psihologie" elevii trebuie sa fie învatati sa gândeasca si sa problematizeze, nu sa fie pasivi în însusirea unor cunostinte abstracte. Consider ca este esential ca distanta simbolica dintre profesor si elevi, pastrata în majoritatea institutiilor educationale înca, sa fie depasita. Din pacate se perpetueaza un sistem, o scoala pur informativa, care încurajeaza atitudinile inertiale, în care mesajul este mereu transmis dinspre profesor - cel care "detine adevarul", spre elev - care "nu stie nimic sau nu are importanta ce stie si ce simte"; asa cum spunea si Gavreliuc (2002, pag. 155) "în anii de studiu, cel mai adesea, elevul ramâne un instrument reproducator al ideilor altora, al lectiilor predate fara sa le interiorizeze critic si sa le traiasca, sa le transpuna în realitatea de zi cu zi, nefiind încurajat sa interactioneze într-un spatiu al dialogului si al negocierii de sens cu profesorul". De aceea profesorul de psihologie ar putea fi primul îndreptatit spre deschidere la dialog, la comunicare si la dezbateri elevate cu elevii.

Multiplele forme de abordare a predarii - învatarii si diversitatea conditiilor educationale determina o gama foarte mare de metode si procedee didactice. Consider ca la "Psihologie" în liceu, profesorul ar trebui sa se axeze în special pe metode de învatare prin descoperire, uzitându-le într-o masura mai mare decât metodele de învatare prin receptare. Disciplina "Psihologie" este una din materiile predate în liceu care se poate transmite elevilor într-o maniera diferita fata de stilul clasic bazat pe expunere verbala si dictare, în care elevii ramân pasivi si dezinteresati. Foarte usor s-ar putea folosi metode interactive, care îi determina pe elevi sa se implice activ, prin studii de caz, completare de chestionare, jocuri de rol, dramatizare, exercitii diverse, conversatii si dezbateri pe teme concrete.

În predarea "Psihologiei" s-ar putea implementa o noua metoda de predare si învatare în cadrul scolar formal, conturata în vederea realizarii unei interactiuni personale si educationale eficiente, vizând dezvoltarea personala a elevilor, cum ar fi: abilitati de comunicare si relationare interpersonala, modalitati de prezentare si dezbatere orala în fata celorlalti, tehnici de construire si de lucru în echipa, dezvoltarea creativatatii si stimularea initiativei, studiu individual.

O astfel de metoda este practicata în cadrul catedrei de Psihologie a Universitatii Maastricht (Olanda), putând fi foarte usor aplicata atât în licee, cât si în universitati. Metoda aceasta vizeaza o modalitate de învatare activa prin creare si rezolvare de probleme în grup, fiind numita "Problem Based Learning" (PBL) adica "Învatare Bazata pe Probleme". Concret, aceasta metoda de predare - învatare se bazeaza pe principiul folosirii problemelor ca punct de start pentru achizitia si integrarea noilor cunostinte. Se porneste de la o situatie concreta, adica o problema care este discutata în profunzime de grupul de elevi, care vor formula un numar de posibile directii rezolutive; în finalul discutiilor se formuleaza anumite obiective de învatare care se vor elucida prin studiul individual, în acord cu o bibliografie specifica; apoi se redacteaza un raport care va fi prezentat în fata colegilor.

Cu totul altfel decât în sistemul traditional de învatamânt, învatarea nu este bazata pe transferul de cunostinte de la profesor la elev sau student, ci pe procesul individual de învatare al elevului sau studentului. Centrarea pe probleme si discutia de grup stimuleaza elevii sa achizitioneze cunostinte relevante si abilitati în mod activ si independent, accentul fiind centrat pe motivarea elevilor de a învata individual. Problematizarea duce la dezvoltarea gândirii critice; fiind orientat catre probleme reale, elevul îsi poate exersa mai des abilitatile rezolutive, informatia este procesata mai profund si este mai bine integrata; elevului din sistemul traditional i se solicita mai putin creativitatea si în mai mare masura memoria reproductiva, existând pericolul procesarii superficiale.

În cadrul acestei metode de lucru bazata pe probleme, se pot identifica trei etape distincte, structurate dupa cum urmeaza: discutii preliminare, studiul individual si discutii finale.

. Etapa discutiilor preliminare înglobeaza cinci pasi si are drept scop activarea cunostintelor anterioare, precum si furnizarea de noi cunostinte, informatii pornind de la o situatie, un exemplu concret (reprezentând problema) pregatit de profesor, astfel:

clarificarea conceptelor: se explica toate conceptele noi utilizate în problema;

definirea problemei: initial se formuleaza o serie de posibile definiri, dupa care se recurge la traducerea esentei sarcinii într-o problema concreta, clar formulata;

analiza problemei/ brainstorming: se inventariaza cunostintele anterioare detinute de elevi, care pot fi relevante în contextul problemei date, evidentierea aspectelor si explicatiilor relevante dar si a celor mai putin cunoscute sau lacunare; pe rând, se formuleaza explicatii, alternative, ipoteze posibile pentru rezolvarea problemei;

clasificarea sistematica: volumul mare de material obtinut în urma sesiunii de brainstorming este structurat si organizat într-o maniera adecvata, permitând astfel reliefarea unor relatii complexe între diversele aspecte identificate si posibilele lor explicatii;

formularea obiectivelor de învatare: cunostintele si explicatiile lacunare vor constitui obiectul pe baza caruia se formuleaza un set de obiective de învatare specifice problemei respective.

studiul individual: pornind de la obiectivele de învatare formulate anterior, sunt achizitionate si devin operationale noi cunostinte, înr-un timp clar stabilit; în acord cu o bibliografie specifica, elevii culeg informatii noi pe care si le însusesc, si le interiorizeaza. Este vizata operationalizarea acestor noi cunostinte si stabilirea unor legaturi cu informatiile achizitionate anterior. Rezultatele studiului individual, abordate într-o maniera critica, vor fi prezentate sub forma unui raport scurt si concis, raport care va fi sustinut de fiecare elev în cadrul grupului.

. Etapa discutiilor finale presupune discutii, dezbateri ce au loc în cadrul grupului de elevi pe marginea noilor informatii achizitionate de elevi, înglobând un pas si anume:

discutiile finale: se prezinta într-o maniera concisa rezultatele studiului individual. Având drept punct de plecare obiectivele de învatare stabilite, sunt prezentate solutiile identificate, se formuleaza noi întrebari, se repereaza eventuale neclaritati sau informatii eronate. La finalul discutiilor, elevul este apt sa stabileasca daca solutiile identificate sunt viabile, daca a procesat adecvat noile informatii vehiculate, daca dispune de resurse suficiente pentru a operationaliza aceste informatii.

Exemple de exercitii interesante, educative si distractive în acelasi timp, care pot usor sa îi stimuleze pe elevi sa fie cât mai implicati, sa fie cât mai activi si mai atenti la orele de psihologie, pe care profesorii le pot pregati, indiferent de titlul lectiei, ar putea fi urmatoarele:

☻ lectia "Caracterul":

oral, profesorul poate expune anumite situatii cotidiene, solicitând elevii sa raspunda la întrebari, pe baza situatiilor respective. Situatiile sunt: - O fetita îi întinde unui cersetor o moneda; - Un elev ofera unei batrâne scaunul sau în tramvai; - Un sofer paraseste locul accidentului pe care l-a comis. Se adreseaza elevilor urmatoarele întrebari: ce exprima situatiile descrise? ce arata aceste actiuni? ce însusiri sunt exprimate? Pe baza întrebarilor si a raspunsurilor date, se desprind anumite însusiri care constituie trasaturi de caracter;

profesorul poate sa prezinte elevilor o plansa pe care este schitata piramida caracteriala a lui Allport; apoi solicita elevii sa realizeze individual propria piramida caracteriala, pornind de la desenul prezentat; elevii sunt stimulati sa dea exemple de trasaturi caracteriale si sa le încadreze tipului corespunzator, conform clasificarii lui Allport;

☻ lectia "Motivatia":

elevii pot fi solicitati sa raspunda oral la câteva întrebari, cum ar fi: De ce mâncam?, De ce veniti la scoala?, De ce se antreneaza sportivii?;

exercitiu de potrivire: profesorul poate sa le împarta elevilor fise de lucru individuale. Exercitiul cuprinde doua coloane A si B. Coloana A contine componente ale motivatiei, iar coloana B contine anumite afirmatii. Elevii trebuie sa coreleze fiecare componenta motivationala cu afirmatia corespunzatoare, trasând o linie de la A la B.

profesorul poate sa prezinte oral elevilor o plansa pe care este reprezentata piramida trebuintelor, a lui Maslow. Pornind de la aceast desen, elevii sunt solocitati sa dea exemple de trebuinte si sa le încadreze tipului corespunzator, conform clasificarii lui Maslow.

☻ lectia "Memoria":

profesorul poate expune elevilor, la începutul lectiei, un scurt studiu de caz, împartind fise pe care este prezentata o situatie a unui muzician renumit care si-a pierdut memoria, solicitând elevii sa raspunda oral la întrebari, pe baza situatiei respective; întrebarile pot fi: la ce proces psihic cognitiv face referire situatia descrisa? ce probleme întâmpina personajul zilnic? la ce ne ajuta memoria în viata cotidiana?

"El a fost afectat în asemenea masura, încât nu-si mai poate aminti decât ceea ce s-a întâmplat cu câteva minute înainte si, în consecinta, considera ca abia în momentul respectiv si-a recapatat constienta. El tine un jurnal în care noteaza aceasta obsesie: pagini întregi de note în care se mentioneaza data, ora si faptul ca abia a redevenit constient. Ori de câte ori apare sotia sa, Clive o întâmpina cu bucuria celui care nu a vazut persoana iubita de mai multe luni, astfel încât ea nu trebuie decât sa paraseasca încaperea timp de 2 - 3 minute si sa se reântoarca, pentru ca bucuria sa se repete; este un proces întotdeauna plin de emotie, care se exprima întotdeauna în acelasi mod. Clive traieste într-un prezent permanent, fiind incapabil sa înregistreze schimbarile sau sa foloseasca trecutul pentru anticiparea viitorului, o siutatie pe care el a descris-o odata ca fiind iadul pe pamânt. "Este ca si când ai fi mort în tot acest timp nenorocit". Nu se poate bucura de carti deoarece nu le poate urmari intriga, nu manifesta nici un interes pentru problemele curente, acestea fiind pentru el lipsite de sens, întrucât nu-si poate aminti contextul. Daca iese din casa, se pierde imediat. Muzicianul este un adevarat prizonier într-o mica insula a constientului înconjurata de marea amneziei. " (Alan Baddeley, Memoria umana, Teora, Bucuresti, 1998, pg. 8 - 9).

exercitiu de potrivire: profesorul poate sa le împarta elevilor fise de lucru individuale; exercitiul cuprinde doua coloane A si B. Coloana A contine formele memoriei, iar coloana B contine anumite afirmatii. Elevii trebuie sa coreleze fiecare forma a memoriei cu afirmatia corespunzatoare, trasând o linie de la A la B.

în fianlul orei elevii pot sa fie rugati sa rezolve un test dragut de memorie (ANEXA 1).

Vechea orientare a scolii românesti, cea de dinainte de 1990, avea anumite obiective, adaptate societatii si politicii de atunci. Acum, desi obiectivele stabilite de necesitatile societatii sunt cu totul altele, o mare parte din sistem se pastreaza, aceasta datorita faptului ca mentalitatea sa a ramas în multe privinte aceeasi.

De aceea   este necesar ca si în scoala româneasca sa se aplice tehnici moderne de predare, pentru a depasi situatia elevilor si studentilor care percep programa supraîncarcata si percep activitatile desfasurate ca fiind rutiniere, învatând doar "ca trebuie", nefiind motivati decât extrinsec.

REPERE BIBLIOGRAFICE

". Timisoara: Ed. Universitatii de Vest

Material informativ gasit pe internet. Psihologie si psihosociologie - articol gasit la adresa https://www.dictsociologie.netfirms.com la data de 22 noiembrie 2007