Densitatea lectiei de educatie fizica
Aprecierile potrivit carora efortul in lectia de educatie fizica, ar influenta nefavorabil comportarea participantilor la celelalte discipline (prin scaderea posibilitatilor de concentrare si diminuarea receptivitatii) sunt neintemeiate. Organismul obisnuit sa faca fata efortului suporta mai usor trecerea de la un gen de activitate la altul, si are o revenire rapida datorita perfectionarii mecanismului de refacere. In lectia de educatie fizica, efortul este determinat de obiectivele instructiv-educative specifice. Dependent de valoarea consumului de energie care va determina mai devreme sau mai tarziu aparitia starii de oboseala, efortul depus este mic, mijlociu, mediu sau maximal. Impreuna cu oboseala, refacerea si odihna reprezinta fenomene fiziologice, organic asociate de miscare.
Studiile efectuate in domeniul activitatii sportive au demonstrat ca nu se poate realiza perfectionarea aparatelor, organelor, sistemelor si functiilor organismului, fara ca acestea sa fie solicitate dincolo de limitele obisnuite, dincolo de solicitare care daca sunt utilizate in mod frecvent si constant determina anumite reflexe conditionate in structura functiilor organismului.
Solicitarile mai ridicate sunt singurele in masura sa produca reactii de raspuns cu caracter de supraadaptare, sa determine perfectionarea organismului din punct de vedere monofunctional. Parametrii pe baza carora se realizeaza reglarea efortului si orientarea influentelor lui in lectie sunt: volumul, intensitatea si complexitatea. Referindu-se in principal la latura cantitativa a efortului, volumul intereseaza in principal in legatura cu dezvoltarea rezistentei si fortei, si cu formarea deprinderilor motrice care pentru a fi realizate necesita un volum mare de lucru. Densitatea lectiei este indicatorul cel mai des folosit pentru a sublinia calitatea si eficienta activitatii desfasurate. Este reprezentata de raportul dintre timpul cheltuit in mod util pentru realizarea continutului lectiei si durata integrala a acestuia. Se masoara in unitati de timp reprezentate de minute si secunde. Densitatea poate fi urmarita din trei puncte de vedere: cel pedagogic, cel motric si cel functional.
1. Densitatea pedagogica este data de raportul dintre timpul folosit in mod util pentru rezolvarea tuturor momentelor didactice necesare desfasurarii lectiei si durata integrala a acesteia. Ea include timpul afectat demonstratiei, explicatiei, prezentarii materialului intuitiv, indicatiilor metodice, organizarii colectivului, organizarii materialelor didactice si odihnei elevului. Densitatea pedagogica se calculeaza dupa urmatoarea formula:
2. Densitatea motrica reprezinta raportul dintre timpul consumat in mod util de catre elevi pentru efectuarea exercitiilor si durata integrala a lectiei. Este data de timpul efectiv de lucru al elevului, reprezentand din acest punct de vedere unul din parametrii eficientei lectiei. Densitatea motrica se calculeaza dupa urmatoarea formula:
Se apreciaza ca fiind o densitate motrica buna, atunci cand aceasta inregistreaza un procent de 60-65 %. Din punct de vedere teoretic, procentul densitatii pedagogice adunat cu cel al densitatii motrice trebuie sa dea 100%.
Dar raportul dintre densitatea motrica si cea pedagogica este dat de tipul de lectie. In lectiile de invatare, acomodare, initiere si chiar in cele de bilant, densitatea pedagogica este mai mica, in timp ce lectiile de consolidare, verificare si dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice densitatea motria este mai mare.
3. Densitatea functionala este timpul efectat executiei exercitiului in raport cu intensitatea acestuia si durata integrala a acesteia. Aceasta forma a densitatii evidentiaza valorile efortului detrminate de intensitate. Elevul poate lucra mai mult dar cu o intansitate scazuta, ceea ce inseamna ca lectia a avut un nivel de efort mic, prelungit, sau poate lucra cu o intensitate mare, ceea ce inseamna ca lectia a avut un efort mare, dar de scurta durata. Pentru a realiza o buna apreciere a densitatii lectiei, trebuie facute inregistrari pe un numar reprezentativ de subiecti, media rezultatelor reprezentand densitatea lectiei, care nu este egala cu durata lectiei.Evidenta densitatii se poate inregistra si aprecia ca fiid pozitiva sau negativa prin intocmirea asa-zisului „protocol de densitate”. In cadrul acestuia se inregistreaza: desfasurarea continutului lectiei in timpul alocat, valorile frecventei cardiace si respiratorii la inceputul, pe parcursul si la terminarea lectiei.
4. Imbunatatirea densitatii lectiei de educatie fizica
Pentru a imbunatati densitatea lectiei de educatie fizica este necesar a aplica unratoarele masuri:
formarea le elevi a unei motivatii puternice prin modul atractiv de enuntare a temelor si sarcinilor instructiv-educative si prin promovarea metodelor cu caracter euristic, problematizat;
alegerea celor mai bune procedee de organizare a colectivului de elevi si a unor procedee metodice care sa ofere posibilitatea unui volum crescut de efort prin lucru frontal cu intreaga clasa, care se preteaza la continutul primelor trei verigi, lucru pe perechi care se poate aplica in executarea elementelor specifice gimnasticii, in care jumatate dintre elevi pot lucra, iar cealalta jumatate corecteaza si ajuta, prin lucru pe grupe cand se lucreaza pentru dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice, dar si a unui joc sportiv, lucru in torent folosit la sarituri, parcursuri aplicative si lucru individual pentru dezvoltarea ptitudinilor psihomotrice si pentru invatarea, consolidarea, perfectionarea si evaluarea deprinderilsor motrice etc.
Promovarea in lectie a lucrului individual, care sa ofere posibilitatea executiei conform particularitatilor individuale;
Organizarea rapida a colectivului de elevi si pregatirea dintimp a materialelor sportive;
Folosirea tuturor mateialelor didactice;
Alegerea mijloacelor atractive (jocuri, stafete, parcursuri aplicative etc).
|
