Denumirea Expresiva a Obiectelor
q Pasul 1
q Pasul 2
q Pasul 3
q Pasul 4
Prezentati SD3, ce consta in intrebarea dv "ce e asta", in timp ce aratati elevului un pantof. Urmati aceleasi proceduri utilizate pentru invatarea SD1 si SD2. Dupa ce raspunsul la SD3 este invatat, prin serii de incercari, amestecati sistematic SD3 cu SD1 si apoi cu SD2, conform paradigmei invatarii discriminarii.
Pana la acest punct, tehnicile de prompting direct au fost demonstrate (in acest caz, exprimarea denumirii obiectului ca SD este prezentata). Un prompter mai putin direct, dar potential util este combinarea denumirilor receptive si expresive, astfel ca identificarea receptiva a obiectului sa fie prompter pentru identificarea expresiva a obiectului. De ex, daca il instruiti pe elev: "arata cana", puteti intreba "ce e asta?" in timp ce elevul executa actiunea, sau imediat dupa aceea. Portiunea "cana" din instructia receptiva poate prompta denumirea expresiva a obiectului de catre elev. Identificarea receptiva poate de asemenea facilita atentia elevului catre obiectul care trebuie denumit.
Generalizarea denumirii expresive a obiectelor
Dupa ce elevul invata sa denumeasca 20-25 obiecte prezentate in forma 3-D, invatati-l sa denumeasca alte exemplare din aceiasi itemi (de ex, daca elevul a invatat sa denumeasca "caine" un ciobanesc alb, invatati-l acum sa spuna"caine" la un collie maro.) Variind caracteristicile (marime, culoare) obiectelor, elevul invata sa grupeze caracteristici particulare asociate cu clase de obiecte. Amintiti-va ca acest pas este esential pentru dezvoltarea elevului, dat fiind ca el trebuie sa invete sa asocieze elemente abstracte comune ale obiectelor pentru a forma concepte, si nu sa stie denumiri izolate pentru anumite obiecte. Anumiti pasi simpli in aceasta directie au fost introdusi in cap. 12, Potrivire si Sortare.
Odata ce elevul a invatat sa denumeasca o varietate de obiecte din diferite clase si categorii intr-o situatie structurata de invatare unu-la-unu, incepeti sa generalizati aceste cunostinte la situatii noi. De ex, plasati obiecte prin camera (de ex, o cana pe masuta de cafea, o papusa pe podea, o minge pe scaun) si cereti-i elevului sa le denumeasca. Pe masura ce invatatura este extinsa la cateva parti din viata de zi cu zi a elevului, elevul invata sa generalizeze aptitudinile pe care le-a achizitionat mai intai in settingul mai structurat de invatare catre lumea reala, mai putin structurata.
Un pas important catre generalizarea denumirilor este de a-l invata pe elev sa denumeasca obiecte atunci cand acestea sunt prezentate in forma 2D (de ex, obiecte ilustrate in carti, reviste sau filme). Dupa ce elevul invata sa denumeasca 20-25 diferite exemplare de obiecte prezentate in forma 3D, invatati-l sa denumeasca aceste obiecte atunci cand ele sunt prezentate in forma 2D. Poate fi util sa incepeti prin a utiliza fotografii ale obiectelor invatate anterior in forma 3D. Fotografiile trebuie sa fie clare si lipsite de ambiguitate (de ex, pentru a generaliza denumirea de "masina", utilizati fotografia clara a unei masini, fara nimic in fundal). Procedurile de a-l invata denumirile expresive prezentate in forma 2D sunt aceleasi cu cele utilizate pentru a-l invata denumirile expresive aratate in forma 3D. Pur si simplu prezentati SD, una cate una, aratandu-i elevului fotografiile /desenele obiectelor, promptati, definitivati invatarea si in final angajati procedurile de invatare a discriminarii.
Cand elevul invata sa denumeasca expresiv 20 sau mai multe fotografii de obiecte separate, invatati-l sa denumeasca aceste obiecte asa cum apar ele intr-o carte cu poze. Incepeti prin a utiliza carti ce contin doar cateva desene pe pagina. O astfel de simplitate faciliteaza reusita elevului de a denumi corect itemii vizati. Sistematic introduceti carti care contin tot mai multi itemi pe pagina, si invatati-l denumirile obiectelor noi asa cum sunt ele prezentate in carte. Acest format de invatare marcheaza inceputul unei invatari mai informale si mai naturale si extinde descrierea de catre elev a propriului ambient.
Arii de dificultate
O problema care poate aparea in raspunsul elevului este echolalia excesiva. Elevul poate repeta SD partial sau complet, in loc sa imite prompterul, sau pe langa imitarea prompterului. Aceasta problema a fost atinsa mai devreme in acest capitol, insa, deoarece este o problema obisnuita, poate fi util sa discutam in continuare cum ar putea fi rezolvata. Daca echolalia apare in timpul raspunsului, puneti intrebarea la un volum scazut, exprimand denumirea obiectului la un volum mai ridicat decat volumul intrebarii. De ex, intrebati-l pe elev "ce e asta?" rapid si cu un volum scazut, in timp ce ii aratati o masinuta, apoi exprimati rapid prompterul "masinuta" tare si clar, inainte ca elevul sa poata repeta echolalic "ce e asta?". Recompensati-l pe elev pentru repetarea prompterului si opriti recompensa pentru repetarea intrebarii. Gradat, cresteti volumul intrebarii "Ce e asta?" in timp ce pastrati recompensa pentru lipsa echolaliei. Daca volumul este crescut prea rapid, elevul poate reincepe sa repete intrebarea. Utilizati acel volum necesar pentru a-l opri pe elev sa repete intrebarea si cresteti volumul intrebarii intr-un ritm care il ajuta pe elev sa nu repete instructia, ci sa repete denumirea dv.
Ecolalia este posibil sa apara cand elevul nu stie raspunsul la intrebarea dv. Odata ce raspunsul este invatat, elevul poate inceta sa repete echolalic intrebarea. De ex, daca elevul nu stie raspunsul la o intrebare cum este "Care e capitala Frantei?", elevul probabil ca va repeta echolalic intrebarea. Daca elevul stie raspunsul, e mai putin probabil s-o faca. Am propus in cap.I ca echolalia poate functiona ca o modalitate de stocare a informatiei auditive, ca si cum ar da persoanei sa evalueze sau sa pregateasca un raspuns. Daca supozitia este adevarata, atunci echolalia este o strategie utila. Este de asemenea o strategie utilizata de oameni obisnuiti. De ex, daca un adult obisnuit este intrebat "Cat fac 2 x 2?", probabil ca adultul va raspunde "4", fara a repeta echolalic intrebarea. Dimpotriva, daca unei persoane ii este pusa o intrebare cum ar fi "Cat face 2x2 plus 5 minus 7?", probabil ca persoana va repeta echolalic intrebarea, desigur cu voce scazuta, pentru ca persoana a fost invatata sa nu gandeasca cu voce tare (Carr, Schreibamnn & Lovaas, 1974).
O alta dificultate care poate aparea este ca elevul sa poata denumi anumite obiecte 3D, insa sa intampine probleme in denumirea reprezentarilor acestor obiecte cand ele sunt prezentate intr-o fotografie sau desen. Daca acest lucru se intampla, promptati-l pe elev, prezentandu-i obiectele in 3D alaturi sau in spatele reprezentarilor lor in 2D. Dupa ce elevul raspunde corect comenzii, in mod sustinut, estompati lent obiectele 3D din raza de vedere a elevului, deplasand denumirile de la obiectele in 3D la reprezentarile lor in 2D. Observati ca unii elevi invata destul de repede sa denumeasca obiecte in 2D, dar intampina dificultati in denumirea obiectelor 3D. Incepeti invatarea in aria in care elevul este mai priceput.
Unii elevi (cam 1 din 10) nu reusesc sa denumeasca nici un obiect, in ciuda celor mai mari eforturi de a fi invatati. Unii dintre acesti elevi pot invata sa denumeasca comportamente inainte de a invata sa denumeasca obiecte. Daca acesta este cazul elevului dv, introduceti Programul de Denumire Expresiva a Comportamentelor (cap.24) si intoarceti-va la Programul de Denumire Expresiva a Obiectelor dupa ce elevul invata sa denumeasca comportamente.
|
