Didactica sociologiei si a psihologiei

În 1896 se inaugureaza primul curs de sociologie în învatamântul universitar, prin Constantin Dimitrescu-Iasi. Acesta a înfiintat o catedra de sociologie, care ulterior a fost intitulata catedra de psihologie sociala. Aceasta initiativa a fost urmata de o actiune similara la Universitatea din Iasi prin Constantin Leonardescu.

Initiativa lui Constantin Dimitrescu-Iasi a reprezentat o noutate stiintifica si teoretica, dar mai ales a constituit o noutate didactica în plan european, fiind primul curs de sociologie car 18118v2116s e s-a predat într-o universitate din Europa, în centrele universitare din Franta si Germania nu se preda un curs de sociologie, denumire data de A. Compte. În Franta, o catedra de sociologie a fost înfiintata la Sorbona în anul 1912 de catre E. Durkheim. Pâna în 1906, Durkheim a predat un curs de stiinte sociale - denumirea cursului fiind data de Condorcet. În Germania, nici un sociolog nu a predat aceasta disciplina. Singurul care a încercat un curs de sociologie a fost G. Simmel care preda la Berlin un curs ce l-a nemultumit pe Dimitrie Gusti, determinându-l pe acesta din urma sa-l numeasca pe Simmel "sociolog al parfumului".

În perioada premergatoare primului razboi mondial, aceasta catedra a fost încadrata cu gânditori formati tot de catre Constantin Dimitrescu-Iasi (ex: Dumitru Draghicescu - cel care a predat primul curs de psihologie sociala).

Dupa primul razboi mondial, sociologia a aparut ca disciplina obligatorie pentru toate institutele de învatamânt superior. Acest lucru a fost posibil prin înfiintarea de catedre de sociologie, atât la Cluj cât si la Cernauti. La Cluj s-a format un colectiv prestigios. Din acest colectiv faceau parte: mai întâi Virgil Iuliu Barbat, apoi Constantin Sudeteanu, Eugeniu Sperantia (gânditor de real talent) precum si George Em. Marica.

Virgil Barbat a initiat cunoscuta "Extensiune universitara". Sub influenta unui model american, Virgil Barbat a organizat grupuri de lucru, alcatuite din studenti si profesori. Cu ajutorul acestora a înfiintat "statii pilot" - localitati rurale si urbane în care se deplasau periodic si unde prezentau expuneri, antrenând populatia în procesul de instruire scolara si initiind pe învatatori si preoti în munca de culturalizare a populatiei românesti din Transilvania si Banat, stiut fiind faptul ca în perioada ocupatiei ungare si austroungare, populatia româna nu numai ca a fost deposedata de bunurile ei materiale, dar a fost si permanent marginalizata cultural, un prim efect fiind analfabetismul. Trebuie sa subliniem faptul ca "Extensiunea universitara" nu avea caracter segregational (sovin), ci din contra.

"Extensiunea universitara" avea si un profund caracter didactic, urmarind sa formeze pe studenti în perspectiva activismului cultural. Presedintele acestei miscari a fost chimistul Ilie Murgulescu. "Extensiunea universitara" a scos revista "Jurnalul Extensiunii universitare". Aceasta grupare a urmarit profesionalizarea în domeniul animatorismului cultural al profesorilor si al studentilor.

În Transilvania în a doua jumatate a secolului XIX functionase la Sibiu societatea "Astra". Ea organiza pe lânga dezbateri stiintifice, cercetari de teren, mai ales monografii elaborate de preoti si învatatori în arealul denumit "marginimea Sibiului". Monografiile aveau o functie nationala dar ele au avut si o semnificatie didactica, fiind folosite în procesul de formare a constiintei nationale din Transilvania.

În perioada interbelica, concomitent cu "Extensiunea universitara" a aparut la Bucuresti "scoala monografica", initiata si condusa de Dimitrie Gusti caruia îi revine meritul de a fi îmbinat dimensiunea teoretica cu cea practica, dimensiunea didactica cu cea programatica a sociologiei. Dimitrie Gusti este primul cercetator pe plan mondial care a format echipe monografice interdisciplinare. La cercetarile lui Dimitrie Gusti au participat medici umani si veterinari, folcloristi si muzicologi, profesori si studenti în teologie, istorie, agronomie, profesori si studenti de la Academia Comerciala, încercându-se astfel sa se surprinda si sa se redea caracterul multilateral al fenomenelor sociale si sa se elaboreze modele care sa stea la baza deciziilor politice, economice si culturale. Astfel cercetarile lui Dimitrie Gusti au avut o profunda implicatie în procesele de reforma sociala aparute dupa primul razboi mondial, când s-a format statul România Mare si când era nevoie de programe politice, economice si culturale în virtutea carora sa se formeze unitatea de constiinta si de actiune a românilor din toate provinciile tarii. De aceea, monografiile lui D. Gusti aveau un rol organic în restructurarea elementelor care alcatuiau dimensiunea etnica a satelor românesti - dimensiunea româneasca. Monografiile lui Gusti urmareau sa formeze profesionisti din rândurile studentilor.

La Cernauti, catedra de sociologie era condusa de Traian Braileanu.

Dupa primul razboi mondial, sociologia a fost introdusa ca disciplina obligatorie si în învatamântul secundar - în liceele umane si reale, în scolile normale de învatatori si în liceele comerciale. Astfel, au fost elaborate manuale de sociologie, printre care amintim: "Manual de sociologie pentru clasa a VIII-a" a lui C. Ionescu, manualul elaborat de V. Harea si manualul elaborat de D. Gusti si T. Herseni. Acest ultim manual popularizeaza sistemul sociologic al lui Gusti.

Sociologia a fost retrasa din învatamânt în anul 1941 odata cu restructurarea ruseasca a învatamântului, urmând a se reânfiinta ca materie de studiu în anul 1966 cu ajutorul lui Miron Constantinescu. Dupa anul 1991, sociologia este prezenta doar în unele licee (cu profil comercial, militar etc).