EDUCATIA ECOLOGICA - COMPONENTA A EDUCATIEI IN SCOALA
Scoala cu cls. I-VIII CALOPAR, jud. DOLJ
Natura este cea mai mare bogatie a unui popor, nu numai a noastra - generatia actuala, ci si 515e48f a celor viitoare, de aceea se impune ca fiecare tanar sa cunoasca si sa tina seama de realitatile ecologice ale tarii.
Educatia ecologica - raspuns al sistemului educational european la imperativele lumii contemporane se fundamenteaza in „ manifestul tinerilor europeni ” despre viitorul Uniunii Europene, la capitolul „Mediu” in urmatoarele directii:
- fiecare cetatean european trebuie sa aiba dreptul sa traiasca intr-un mediu sanatos si bine protejat;
- fiecare individ trebuie sa aiba acces liber si impartial la informatie despre problematica mediului;
- educatia ecologica trebuie sa fie obligatorie si fiecare cetatean european trebuie sa fie delegat sa protejeze mediul;
- fiecare stat al Uniunii Europene trebuie sa se asigure ca sunt atinse standardele comune de protectie a mediului.
Acest manifest constituie o reactie-angajament la „criza ecologica” aparuta in ultimele decenii la nivel global, criza care a impus o noua „problema- cheie” a lumii contemporane educativa pentru protectia mediului.
Educatia ecologica se poate face incepand cu satisfacerea intereselor copiilor de cunoastere a plantelor si animalelor in conditiile naturale si continuand cu educarea deprinderii de a inchide la timp comutatorul, robinetul, de a ocroti spatiile verzi sau de a recupera organizat deseurile de hartie, metal, materiale sintetice sau sticla pentru a le introduce in circuitul economic.
Copiii, cat mai devreme posibil, trebuie pusi in contact direct cu natura vie chiar daca in orase acest contact se reduce la parcul din fata blocului, aleea de copaci ai strazii, randurile de flori din curtea scolii.
Este salutara introducerea in planul de invatamant, inca din clasa I a obiectului „Cunoasterea mediului”. Astfel se pleaca organizat in insusirea unor notiuni de ecologie prin activitati de observare, colorare, identificare de plante, de animale, stabilire de corespondenta, jocuri diverse, ingrijirea coltului viu al clasei.
Interdisciplinaritatea consta „in a organiza invatamantul in asa fel incat sa furnizeze elevilor ocazia de a se familiariza cu principii generale sau orientate in contexte cat mai variate posibil” (D. Hainaut).
Perspectiva interdisciplinara are cateva avantaje:
- Permite transferul si rezolvarea de noi probleme;
- Constituie o abordare economica in ceea ce priveste cantitatea de cunostinte si volumul de invatare;
- Faciliteaza transferul, construieste un potential si contribuie la cresterea acestui raport.
Prin abordarea integrata a continuturilor, micii scolari participa la o multitudine de tipuri de activitati prin care:
- Observa si analizeaza elementele naturii;
- Citesc imagini si inteleg ce pare de neinteles la prima vedere;
- Intreaba, afla si povestesc;
- Identifica gesturi incorecte in raport cu mediul;
- Descopera cauze care duc la degradarea mediului;
- Identifica posibilitati de protejare a mediului;
- Compara medii ecologice si medii poluate;
- Invata sa respecte mediul;
- Traiesc bucuria unui mediu curat;
- Devin responsabili pentru fiecare componenta a mediului;
- Adopta un stil de viata sanatos;
- Devin capabili sa ia decizii corecte in legatura cu mediul.
Metodele complementare de evaluare reprezinta o alternativa viabila la formele traditionale de masurare si apreciere a rezultatelor scolare. Ele sunt apreciate deoarece reusesc sa se imbine armonios cu invatarea, intereseaza rezultatele scolare pentru o perioada mai lunga de timp, vizeaza formarea de capacitati, dobandirea de competente si schimbari in planul intereselor, aptitudinilor, iar prin tonusul lejer care-l impun actului evaluativ au puterea de a elimina tensiunile induse de metodele traditionale de evaluare.
. Important este ca educatorul sa cunoasca aceste metode si sa incerce sa aplice in fiecare moment didactic acel demers evaluativ care se preteaza mai bine la situatia didactica existenta in vederea asigurarii unui progres rapid al fiecarui copil in functie de disponibilitatile proprii
BIBLIOGRAFIE:
Neacsu, I.,Stoica, A., Reforma sistemului de evaluare si de examinare, Bucuresti, Editura Aramis, 1996.
Oprea, Crenguta, Lacramioara, Pedagogie. Alternative metodologice interactive. Editura Universitatii, Bucuresti, 2003.
Radu, I.,T., Evaluarea in procesul didactic, Bucuresti, Editura didactica si Pedagogica, 2000.
Tomsa, Gheorghe, Psihopedagogie prescolara si scolara, Editura „Coresi”, Bucuresti, 2005.
|
