EDUCATIA PERMANENTA

eferat

GABRIELA HRISCU

UNIVERSITATEA "OVIDIUS"

COLEGIUL UNIVERSITAR

INSTITUTORI-DESEN

Anul I Semestrul I

~PEDAGOGIE~

EDUCATIA PERMANENTA

INTRODUCERE

IMPORTANTA SI MOTIVATIA TEMEI

Educatia nu trebuie (nu poate) sa se rezume la ceea ce ofera scoala de toate gradele, oricat de elevata ar fi ea. Educatia trebuie sa continuie concomitent cu scoala, exercitata de alti factori educativi (familia, mass media) cat si dupa absolvirea scolii si facultatii, sa continuie tot timpul si toata viata. Aceasta pentru a feri omul de suficienta, de limitele instruirii si dezvoltarii personalitatii sale.

Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potentialului cognitiv, afectiv si actional al personalitatii, al capacitatilor si deprinderilor de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta este nemijlocita legata de diagnoza si prognoza educatiei, de programare si de inovare pe termen lung a educatiei.

Educatia permanenta ne fereste de imbatranirea timpurie din punctul de vedere cerebral si psiho-social, ne mentine tineretea spirituala. Savantul japonez Matsuzawa spunea: sa gandesti activ, continuu si intens caci opresti imbatranirea creierului (desigur, pentru o anumita perioada) si obtii performante deosebite, pana la creatii de mare valoare si eficienta.

Educatia permanenta, pentru a fi de valoare si eficienta, trebuie sa se bazeze pe educatie, fapt care cere invatamantului sa pregateasca tineretul studios pentru autoeducatie (Ioan Bontas

Educatia permanenta a devenit o speranta a scolii contemporane, scoala supusa excesiv perspectivei ingust-specializate. Ea se impune, de asemenea, ca o idee calauzitoare a elaborarii formelor de educatie aadultilor. De aceea, analiza cercetarilor actuale in domeniul educatiei permanente este o necesitate obiectiva pentru promovarea gandirii si actiunii pedagogice. In primul rand, pentru ca prin actiunile in spiritul educatiei permanente devine posibila o sinteza a gradelor si profilelor de invatamant, a institutiilor scolare, intemeiata pe logica proceselor educationale si desfasurata potrivit unui sistem format din unitati functionale integrate. Conceptul si sistemul educatiei permanente ofera raspunsuri la numeroasele probleme ale relatiei predare-invatare." Cea mai larga acceptie a educatiei permanente exprima aria sa sociala, ca tendinte si perspective ale vietii educationale contemporane:"Educatia permanenta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor".

"Educatia permaneneta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor".

Educatia ca activitate complexa, incepe din primul an de viata si se continua pe tot parcursul vietii prin cele trei forme: educatia formala, informala si non-formala. De aici rezulta caracterul permanent al educatiei.

Necesitatea permanentei educatiei in plan individual si istoric a fost intuita de mult timp. Comenius afirma: "Pentru fiecare om, viata sa este o scoala de leagan pana la mormant".

Fiind un fenomen social si societatea fiind supusa unei permanente deveniri fiinta umana este si ea supusa aceluiasi proces de educatie pe tot parcursul vietii.

Educatia permanenta este dependenta de educatia formala pentru ca omul are nevoie de o pregatire realizata in scoala "pentru a invata sa invete". Obiectivele educatiei permanente nu pot fi disociate de cele ale educatiei realizate in general, de cele ale educatiei scolare, in primul rind.principiul educatiei permanente trebuie pus in relatie directa cu produsul individual si social.

Educatia permanenta este studiata de stiintele educatiei in mai multe directii de abordare stiintifica

Educatia permanenta este principiul fundamental al educatiei conform caruia fiinta umana este supusa influentei educationale inca de la nastere prin mediul social in care se dezvolta si se formeaza in ontogeneza.

Educatia permanenta presupune formarea unor comportamente specifice educatiei, prin integrarea individului uman intr-un sistem de invatamant. Abilitatea cu deprindere de munca intelectuala si cu o atitudine pozitiva fata de invatare prin care se asigura pregatiea pentru autoeducatie.

In pedagogia sociala educatia permanenta este abordata din perspectiva relatiei societate-educatie. Caracterul permanent al educatiei este definit pe doua coordonate mari:

Ca proces cu caracter social-istoric (educatia a aparut odata cu tipul de oranduire sclvagista si a continuat intr-un sistem specific in fiecare tip de oranduire sociala devenind un proces din ce in ce mai complex).

Ca dimensiune a vietii individului de la nastere pana la varsta retragerii din activitate.

Situatia concurentei profesionale si economice. Necesitatea de a se afirma.

Situatia familiei.

Interiorizarea imperfeciunii lumii reale.

Frictiunea cu monotonia propriei vieti cotidiene.

Interiorizarea caracterului definitiv al propriului destin.

Confruntarea cu caracterul finit al existentei in lumea reala.

Bazat pe aceste concepte, Thomae intreprinde "o analiza tematica a varstei adultului". In toate lucrarile sale, Thomae ajunge la o respingere totala a periodizarilor, deoarece cursul vietii umane ar fi structurat pe "amprentele trairilor subiective". El aste de parere ca un asemenea sistem de referinta permite sa se rezolve "toate contradictiile dintre diferitele rezultate ale cercetarilor", privind varsta adultului. Din aceasta ar rezulta si "o cunoastere a unei legitati, care, in mod firesc, nu asculta de impulsurile endogene, ci creste din aciunea unitara a unui trecut asimilat sau neasimilat, dintr-un prezent constructiv sau obstaculat si dintr-un viitor deschis, respectiv opac sau chiar amenintator". Nu putem sa fim cu totul de acord cu el, totusi apreciem ca demna de atentie constatarea sa, potrivit careia particularitatile psihologiei invatarii si dezvoltarii la varsta adultului pot fi intelse pe deplin prin prin "studiul concret" al "rolurilor" si "sarcinilor", care il maturizeaza "pe omul obisnuit, pe calea trecerii de la tinerete la batranete"(Hans Lowe).

un sens uzual care se refera la ansamblul de mijloace prin care individul îsi dezvolta ceea ce a dobandit in scoala si asimileaza achizitiile ulterioare ale stiintelor si tehnicilor care il intereseaza in profesie ;

un sens restrans la perioada scolara si referitor la organizarea educativa care inglobeaza existenta elevului inclusiv timpul sau liber

Acestor sensuri,care sunt destul de inguste si nu depasesc sfera educatiei copilului sau a

~6~ adultului, Paul Lengrand si Jean Le Veugle le dau o extindere care conduce la semnificatia actuala a educatiei permanente asa cum a fost ea adoptata in cadrul celor douasprezece teme majore de reflectie si de actiune pe care Conferinta generala a UNESCO in cea de-a cincisprezecea sesiune a sa, le-a propus statelor membre in vederea Anului international al educatiei.

Cea mai cuprinzatoare perspecctiva asupra educatiei permanenete o aduce Jean Le Veugle, chiar daca, in formularea sa, pune accentul pe aspectul organizarii materiale a educatiei permanente. Potrivit acestui autor, ea este ansamblul mijloacelor puse la dispozitia oamenilor de orice varsta, sex, situatie sociala si profesionala pentru ca ei sa nu inceteze daca doresc, sa se formeze si sa se informeze cu scopul de a-si asigura deplina dezvoltare a facultatilor si participarea la progresul societatii.

Remarcam faptulca notiunea de educatie permanenta se intemeaza pe un mod de concepere a educatiei pe care l-am putea califica drept maximal. Educatia este inteleasa acum-ca sa folosim cuvintele pedagogului A.Kriekemans-ca "o truda care trebuie sa absoarba in intregime pe orice persoana si aceasta pe tot timpul vietii sale."

Desigur, o asemenea dilatare a semnificatiei educatiei si a functionalitatii sale reclama, din partea pedagogilor, un efort de acomodare a opticii lor si de iesire curajoasa din fagasurile batatorite ale unor indelungate obisnuinte. Dupa cum observa pedagogul canadian J.R.Kidd, "cei mai multi educatori...nu sesizeaza pe deplin sensul educatiei permanente.ei concep educatia ca o pregatire pentru viata. Convingerea lor cea mai profunda este ca trebuie sa-i pregatesti pe tineri, sa-i lansezi pe drumul vietii, sa le dai ca provizii de drum cateva adevaruri si deprinderi (J.R.Kidd p. 125) Noul concept sparge tiparele unor conceptii anterioare si disloca structurile prin care se desfasoara procesele educationale, impunand noi orientari si noi organizari.

2.4.EDUCATIA PERMANENTA IN VIZIUNEA MAI MULTOR PEDAGOGI

2.4.1.EDUCATIA PERMANENTA IN ACCEPTIUNEA LUI BERTRAND

SCHWARTZ

Principiul permanentei educatei cere ca, in orice moment al vietii, dupa perioada de obligativitate scolara, orice individ sa poata intreprinde studii de promovare (la un nivel mai inalt), de reconversiune profesionala, studii cu caracter complementar, de reciclare sau dezvoltare generala si culturala. S-a si aratat ca acest principiu este strans legat de acela al egalitatii sanselor."Recurenta" formarii nu va fi decat o etapa catre permanenta, fiindca ceea ce trebuie sa urmarim in cele din urma este acea educatie care "integreaza toate perspectivele vietii globale a individului" (Schvartz). Formarea trebuie sa devina o dimensiune normala a vietii individuale: omul trebuie educat pentru viata, ca o componenta a "naturii"sale sociale, iar societatea trebuie sa organizezeraspunsul la aceasta trebuinta prezenta pretutindeni in spatiu si in timp, intr-un cuvant, in viata...

In aceasta perspectiva, posibilitatea efectiva de generalizare a principiului permanentei depinde in mod clar de aplicarea la fel de generala a principiului de orientare si "ghidare" care trebuie sa garanteze in fiecare etapa de formare-obligatorie sau "adulta"-"situara" fiecaruia la nivelul optim al motivatiei si posibilitatilor proprii. Intr-adevar, majoritatea

~7~ persoanelor s-ar dovedi incapabile de a opera o alegere judicioasa, fara informatii, fara o constientizare a situatiei si fara indrumare, intr-un sistem complex de optiuni oferite in paralel cu insesi activitatile intregii vieti sociale.(Bertrand Schvartz p. 14-15)

2.4.2. EDUCATIA PERMANENTA IN CONCEPTIA LUI PAUL LENGRAND

Viata inseamna pentru oameni-spune Paul Lengrant-o succesiune de "sfidari": imbatranirea, boala, pierderea unor fiinte iubite, alegerea tovarasului de viata, razboaiele, enigmele universului, sensul vietii, profesia, nevoia de bani, rivalitatile, angajamentele politice si altele. La acestea, putem adauga si alte "sfidari" adresate omului de epoca in care traim: accelerarea schimbarilor care parcurg existenta unei generatii, in contrast cu epocile anterioare cand mai multe generatii parcurgeau o etapa fara schimbari fundamentale; expresiunea demografica; evolutia rapida a cunostintelor stiintifice si a tehnologiei.

In afara de aceasta, permanenta cducatiei este obiectiv necesara, intrucat progresele stiintifice si ale tehnicii descompleteaza sau chiar perimeaza rapid orice formatie, indiferent de domeniu. Un regim educational incapabil sa asigure adaptarile necesare ar deveni o frana an activitatii economice. Fara indoiala ca, cheltuielile unei autentice permanente a educatiei, cu toate implicatiile sale, atat umane cat si financiare, vor fi considerabile. Ele vor trebi insa asigurate, deoarece educatia devine prin ea insai unul din factorii cei mai intensivi de progres al productiei.

Intr-o perspectiva nedemocratica a sistemului educational, tratarea adaptiva a oamenilor ar risca sa se transforme in cea mai vatamatoare dintre servituti si dintre alienari, omul devenind un simplu purtator de calificari tehnice si un simplu "obiect" deformare reinnoita strict pentru nevoile intreprinderii... Intemeiata pe un sistem care sa nu fie la discretia unei intreprinderi ahtiate de profit, ci controlat in chip democratic de muncitori, la toate nivelurile, si conceput pentru a-i initia in toate dimensiunile meseriei lor, in asociere cu o pregatire de ordin general si cultural, educatia permanenta devine, dimpotriva, factor de eliberare si de implinire a omului. Repetam,totul depinde de context

Prin urmare, educatia permanenta trebuie in mod absolut necesar sa aiba un continut-vital-de formare generala si culturala. Ea trebuie sa se realizeze prin autoformare si pe baza unei cogestiuni a cadrelor didactice si a beneficiarilor acesteia.

In afara de unele imprejurari exceptionale, nici o autoritate exterioara nu intervine pentru a-l sili sa studieze, sa se perfectioneze, sa devina un cetatean mai bun, un tata de familie mai bine pregatit si mai intelegator. Atat timp cat adultul nu sesizeaza interesul deosebit pe care il prezinta pentru el un anumit gen de efortin domeniul profesional, obstesc sau cultural, se abtine de a-l face. Si chiar atunci cand s-a angajat intr-o actiune, poate sa se retraga oricand.

In aceste conditii, educatia adultilor si, in general, orice forma de educatie care nu are un caracter obligatoriu, inclusiv educatia extrascolara a tinerilor, este propice innoirilor. Intr-adevar, in cadrul unor astfel de programe au luat nastere forme de educatie a caror importanta universala este recunoscuta azi, in special munca in grup, discutiile organizate, participarea la activitati productive, seminariile si stadiile de studiu, metodele neimpuse, folosirea intensa a mijloacelor audio-vizuale etc. Viitorul educatiei, considera in ansamblul sau, si capacitatile

~8~ sale de reinnoire depind deci de educatia adultilor.

Educatia permaneta intervine , de asemenea, ca un element de solutie in unele situatii ale societatii noastre, acelea care rezulta din relatiile dintre diferite generatii. Dupa cum reiese din diferite exemple, comunicarea si schimbul intre tineri si cei mai in varsta se fac uneori greu, astfel ca in multe cazuri dialogul dintre tata si fiu, intre profesor si eleveste in mod practic intrerupt. Insa acest schimb este pretios si necsar, atat pentru imbogatirea reciproca a indivizilor , cat si pernru echilibrul societatilor.(Paul Lengrand p. 54)

2.4.3 EDUCATIA PERMANENTA IN CONCEPTIA LUI TOPA LEON

Educastia permanenta nu se identifica cu nici o institutie scolara sau prescolara,cu activitatile organizate sau informale cultural-profesionale pentru adulti, colective sau individuale,intemeiate pe o metodologie clasica sau libera.Ea trebuie inteleasa ca un sistem de obiective, metode si tehnici educationale clasice si moderne, validate si in plina revolutionare, capabile s dezvolte insasi educabilitatea, o mobila si continua deschidere educationala potrivit conditiilor de munca si de viata ale generatiilor de oameni si ale fiecarui indivi in parte.

Potrivit conceptiei lui Topa Leon educatia permanenta este termenul cel mai adecvat sa exprime o dezvoltare metodica, prin actiunea educativa multilaterala a omului si a colectivitatilor sociale, sa includa actiuni cu obiective largi, de lunga durata si sa dezvolta libertatea de optiune a celui educat, ca si a educatorului.In acest context, in studiul nostru, nu numai ca nu inlocuim pe "educator" cu "instructorul", fasonator implacabil, ci referindu-ne la actiunile cultural-educative, preferam sa facem loc "animatorului"cultural.

Se identifica educatia permanenta cu educatia adultilor, uneori cu autoeducatia si autoinstruirea.in ambele cazuri sunt vizate arii si cai ale educatiei permanente, ca proces postscolarsi ca o metodologie educationala a tineretului in plina maturizare sau a adultilor.Paul Lengrand a scos in evidenta faza actuala aeducatiei permanente :"In mod esential, (ea) desemneazainca o terminologie, o serie de concepte si de principii, o ordine de preocuparisi de cercetare".Dar aceasta, dupa parerea lui Topa Leon impune o treptata depasire afazei incipiente.

Expresia "educatie permanenta", are o legatura directa cu expresia "scoala permanenta"folosita prima oara in 1938 de catre filosoful G. Bachelard si cu expresia peda- gogie permanenta"a aceluiasi filosof.Planul de invatamant elaboratin 1947 de Langevin-Vallon prevedea mijloace ale educatiei permanente, iar planul Billiers(1956)a reluat aceasta prevedere.(Topa Leon p. 14-16)

2.4.4. EDUCATIA PERMANENTA IN CONCEPTIA LUI RENE MAHEU

Dupa Rene Maheu, educatia permanenta este menita s rezume si sa inspire eforturile de innoire in educatia moderna: "Nici o reconversiune nu cere de fapt studii atat de atente pentru o prospectiva atat de vasta si atat de complexa. Nu este vorba, in fond, decat de a ingloba invatamantul scolar si universitar intr-o sinteza totalizanta, in care educatia extrascolara si asa-numita educatie a adultilor, considerate in mod general azi inca drept marginale, sunt destinate sa apara ca centrul si esenta disciplinei spiritului,"

Pana acum UNESCO a organizat unele conferinte aceasta tema. Tot mai multi oameni, printr-o scolarizare tot mai indelungata, folosind mijloace tot mai ingenioase si mai variate isi insusesc un cuantum tot mai mae de cunostinte si priceperi a caror uzura evine tot mai rapida.

2.4.5. EDUCATIA PERMANENTA IN CONCEPTIA LUI JEAN PIAGET

Pana la J.J.Rousseau, intre copil si adult nu se concepeau deosebiri esentiale. A urmat o perioada in gandirea psihopedagogica in care copilul era considerat o fiinta "autonoma", originala, cu totul deosebita de omul adult (Ellen Key). In vremea noastra se releva deosebirile calitative intre copil si adult, si similitudinile, corespondentele, liniile dezvoltarii continue.

Una din aceste linii continue ale dezvoltarii psihice, deosebit de importanta pentru problematica educatiei permanente o aduce constatarea ca si adultul este "nedesavarsit". Conceptia veche pleca de la ideea ca adultul atinge o stare plenara, o suficienta si mai ales o autoritate social-statutara, pe care copilul trebuie abia sa o cucereasca.

Dupa Jean Piaget pe parcursul vietii omului se inregistreaza functiuni constante, intru cat actiunea presupune totdeauna un interes care sa o declanseze si o inteligenta care sa o inteleaga si sa raspunda nivelelor dezvoltarii. Totodata, dezvoltarea in timp a personalitatii inregistreaza structuri variabile: intresele se schima si explicatiile evolueaza intre individ si mediul sau se stabilesc circuite l distante tot mai mari si, prin continutul lor, tot mai complexe. Notiunea de maturitate nu exprima un moment unitar, o stare de imobilitate, si nu semnifica o "fixare", dupa cum se afirma in vechea psihologie "adultul are tot atat de largi si de multiple probleme noi de rezolvat si de inteles ca si copilul. Aceasta varsta isi are perioadele ei de tranzitie crizele ei. Pe o perioada a dezvoltarii aproape de acelasi rang ca si copilaria si adolescenta. (Topa Leon p. 34-35)

2.5. SCOALA SI EDUCATIA PERMANENTA

Scoala, invatamantul reprezinta o etapa indispensabila in dezvoltarea personalitatii umane. Educatia scolara este menita sa deschida caile unei instruiri continue,sa determine un proces de autoinstruire si autoeducatie. Ea asigura formarea deprinderilor de munca intelectuala prin care sa dobandeasca posibilitatea de a invata pe tot parcursul vietii si dezvoltarea sistemului de operatii intelectuale indispensabile unei activitati creatoare.foarte importanta este intelegerea de catre elevi a necesitatii invatarii pe ttot parcursul vietii,prin dezvoltarea motivelor de tip superior.instruirea si educarea elevilor in vederea crearii posibilitatii de autoinstruire si autoeducare presupun raporturi noi intre proesor si elev.

Considerarea elevului ca element activ, participant direct si permanent la propria sa formare, ca subiect al educatiei, modifica pozitia profesorului care va avea astfel un rol mai complex. Educatia scolara ca forma organizata in mod stiintific, planificata dupa planul de invatamant si progra mele scolare se raporteaza la obiective generale cu caracter formativ-informativ specifice tuturor componentelor educatiei:educatia intelectuala, educatia moral-civica, educatia estetica, educatia fizica si educatia profesionala.

In perspectiva educatiei permanente, prioritate capata obiectivele formative ale acestor componente exprimate prin "a invata sa inveti"-deprindere de munca intelectuala, prin

motivatie pentru invatare care se reflecta in atitudinea fata de invatare.

Educatia morala vizeaza formarea comportamentelor si atitudinilor morale fundamentale pentru viata sociala ,cultivarea trairii sentimentului religios.Educatia estetica vizeaza sensibilizarea gustului estetic si cultivarea sentimentului estetic si a creativitatii valorilor estetice.Educatia profesionala formeaza atitudinea fata de profesie si munca, ajuta la cultivarea unei gandiri specifice mobilitatii profesionale si a unei motivatii a individului in raport cu mobilitatea profesionala.Educatia scolara trebuie sa pregatesca un tineret sanatos cu rezistenta la efort fizic, vointa, posibilitatea de adaptare la conditii mai dure de viata.

Educatia permanenta implica procese de invatare fundamentate stiintific si nu poate fi confundata cu expresia "educatie de-a lungul vietii"care vizeaza mai mult procesele invatarii spontane.Educatia permanenta inseamna invatare continua ,creativa, novatoare si este posibila in toate formele scolare si postscolare.

Educatia permanenta promoveaza o pregatire si perfectionare profesionala care permite fiecarui individ sa-si insuseasca cunostintele sideprinderile necesare autoeducatiei.Ea este o inventie sociala, caracteristica societatii contemporane in care mobilitatea profesionala este foarte rapida.

Educatia permanenta cotribuie la dezvoltarea procesului de instruire si cultivare ;faciliteaza posibilitatea fiecarui om de a-si completa studiile, de a se perfectiona in munca, de a-si insusi o cultura superioara.

3. CONCLUZII

Educatia peranenta nu este deci o simpla continuare a educatiei traditionale. Ea reprezinta o serie de noi abordari ale unor elemente esentiale pentru existenta fiecauia, incepand prin insusi sensul acestei exsitente.Ea permite sa se descopere o multitudine de situatii fundamentale, in care indivizii apar intr-o noua ipostaza, si aduce solutii inedite unor probbleme cruciale ale destinului indivizilor si societatilor.

Educatia constituie partea constienta, voluntara si competenta a acestui continuu mers inainte, care este legea tuturor fiintelor umane. Desigur, nu trbuie supraestimat locul si rolul educatiei in realizarea destinelor individuale si colective. Cu cat insistam mai mult asupra necesitatii acestui efort cu atat trebuie sa ne reamintim ca exista structuri favorabile si structuri defavorabile infloririi personalitatii. Mizeria fizica provoaca si intretine mizeria morala si intelectuala. Oamenii care traiesc la limita subzistentei se afla in acelasi timp la limita conditiei umane. (Paul Lengrand)

Relatia intre dezvoltarea sociala si educatie este prima si cea mai importanta coordonata social-integrativa pentru modelarea si conducerea educatiei permanente.

O educatie rupta de contextul vietii sociale, lipsita de valente integrative si creative in viata sociala nu poate primi atributul de educatie permanenta. Ea contribuie la dezvoltarea societatii, a relatiilor sociale superioare, a vietii cultural-artistice si spirituale. Coordonatele soial-integrative si de creativitate imprima educatiei si invatamantului un caracter deschis mobil si prospectiv.

Indrumarea si orientarea scolara si profesionala a elevilor, studentilor, adultilor, tinand

seama de mobilitatea profesionala, preferinte, aptitudini aspiratii actuale si de perspectiva constituie filonul social-integrativ ale educatiei permanente.

"Educatia permanenta a aparut si s-a impus ca un raspuns la solicitarile vietii contemporane, ca singura solitie pentru adaptarea omului la epoca noastra. Revolutia tehnico-stiintifica este insotita de numeroase "explozii"-informationala, tehnica -,de sfidari aruncate in fata omului-cum numeste Paul Lengrand exigentele la care contemporaneitatea constrange fiinta umana. Gaston Berger rezuma tabloul epocii actuale la cateva trasaturi care sunt tot atatea probleme pentru educatia omului aflat in acest tablou:interdependenta crescanda din lume;mobilitatea indivizilor, maselor si situatiilor; accelerarea istoriei, care actioneaza ca factor de diferentiere si de selectie."(Tiberiu Popescu p. 29).

BIBLIOGRAFIE

Ioan Jinga - "Educatia Permanenta" Editura Stiintifica si enciclopedica ,

Bucuresti-1979.

Ioan Bontas - "Pedagogie" Editura All ,Bucuresti-1996.

Ioan Nicola - "Pedagogie" Editura didactica si pedagogica ,Bucuresti-1969

Paul Lengrand - "Introducere in educatia permanenta" Editura didactica si

pedagogica ,Bucuresti-1973.

Leon Topa - "Sociologia educatiei permanente" Editura stiintifica,

Bucuresti-1973

Tiberiu Popescu - "Educatia adultilor" Editura didactica si pedagogica

Bucuresti-1974.

Bertrand Schwartz - "Educatia maine" Editura didactica si pedagogica,

Bucuresti-1976.

Pavel Muresan - "Educatia Permanenta" Educatia stiintifica si enciclopedi-

ca, Bucuresti-1983.

Gaston Berger - "Omul modern si educatia sa" Editura didactica si

Pedagogica, Bucuresti-1973.

Hans Lowe - "Introducere in psihologia invatarii la adulti" Editura

didactica si pedagocica, Bucuresti-1978.