ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
EDUCATIE SI RESPONSABILITATE
Key words : education, responsibility, olimpism, culture
Cuvinte cheie: educatie, responsabilitate, olimpism, cultura
1. Orientari si tendinte contemporane in abordarea sistemica a efectelor si influentelor cultural - educative ale domeniului educatiei fizice si sportului.
1.1. Directii ale educatiei
Studiile realizate pe cateva domenii si finalizate i 919f59j n 1983 de Porter James, Chiesa Azario Paula si Vonvelde L., sintetizate de J.Pouvert, au retinut ideea responsabilitatilor si cercetatorilor educatiei cat si a educatorilor ca, in domeniul educativ, calitatea celor formati este valoarea fundamentala si criteriul suprem de evaluare a eficientei unui sistem (Vaideanu, G, 1988,p.22). A fost respinsa 'ideea unei educatii cu rabat care, la un moment dat, parea mai convenabila sub raportul costurilor; ea s-a dovedit oneroasa. Scumpa nu este persoana bine educata, ci aceea insuficient educata, care paraseste scoala de baza sau universitatea cu o formatie subreda sub raport intelectual, moral sau estetic; reciclarea unei astfel de persoane, predispusa la tot felul de compromisuri, la impostura sau delicventa va costa mult si va fi anevoioasa'.
Lucrarile celei de-a IV- a Conferinte a ministrilor educatiei din tarile Europei semnaleaza o serie de tendinte (Jinga, I, 2001,p.13):
- educatiei i se cere sa dezvolte nu doar capacitatea de adaptare ci si aceea de prevedere a schimbarii;
- in consecinta, educatia isi extinde activitatea dincolo de institutiile scolare: intreprinderi, institutii, structuri comunitare la domiciliu; la deciziile privind educatia participa noi parteneri: personal didactic, parinti si asociatii profesionale si culturale, comunitati locale, etc;
- creste rolul educatiei privind problemele acute ale societatii contemporane: consumul de droguri, bolile cu stapanire in masa, cele incurabile, securitatea nationala, regionala si a planetei, altele asemenea.
Participantii au ajuns la concluzia ca 'societatea impune exigente noi sistemelor educative', astfel:
- sistemele educative trebuie sa-si asigure coerenta interna pe fondul unei stabilitati si continuitati care sa le asigure eficienta in raport cu societatea;
- eficienta pe termen scurt (valorificarea aspectului utilitatii) trebuie corelata cu eficienta pe termen lung, reflectand importanta dimensiunii umaniste si culturale a educatiei;
- extinderea scolarizarii efective pana la 11,12,13 ani pentru toti copiii (trunchiul comun), diversificarea si treptele urmatoare de invatamant pentru a raspunde:
a) dinamicii structurii locului de munca;
b) reconversiei profesionale;
c) formarii continue;
d) consolidarea dimensiunii umaniste si culturale a educatiei;
e) adaptarea educatiei la transformarile socio - economice si tehnologice care vor marca mediul socio- cultural.
1.2. Educatie si cultura
Definirea conceptului de cultura in
lucrarile de specialitate este extrem de variata. Krober si Kluckholn (citati
Negulescu, P.P. (idem) sustine ca etimologic, cuvantul 'cultura', vechi in limba latina, a derivat din verbul 'colere', ce inseamna 'a cultiva' anumite lucrari , a le 'ingriji' pentru a le ameliora calitatea.
a) restrangerea conceptului la valorile deosebite din sfera artistica sau stiintifica;
b) extrapolarea conceptului la intreaga viata sociala.
Autorul subliniaza, insa, punctul de vedere al americanilor Kroeber si Kluckholn care cer ca specificul culturii sa fie analizat intr-o tripla relatie:
a) relatia omului cu natura;
b) relatia omului cu omul;
c) relatia omului cu valoarea.
In contextul relatiei cultura - profesie, autorul sustine 'ca pentru profesia de medic, inginer, de cadru didactic sau antrenor, statutul de om cult nu reprezinta un lux, ci o necesitate omul cult este acel specialist foarte bun in domeniul sau profesional, deschis spre alte sfere ale cunoasterii acea personalitate in a carui profil spiritual se imbina armonios cultura intelectuala cu cea afectiva si care se afirma in viata cotidiana, in societate, ca o personalitate multilaterala cu multiple valente umaniste.'
Educatia fizica si sportul pot fi considerate elemente culturale?
Banciulescu V., 1983, sintetizeaza contributia sportului si mai ales a educatiei fizice la cunoasterea altora si la autocunoastere; alte forme de activitate sportiva in natura isi aduc aportul la 'dezvoltarea afectiva si estetica a individului prin sentimentul pe care il furnizeaza vasta realitate fizica si armonia fireasca cu universul'.
Autorul evidentiaza unele considerente privind trasaturile culturale ale sportului.
Grupe O., 1995, trateaza cultura sportului si sportizarea culturii pornind de la sensul clasic al sportului (educational si olimpic) argumentat de Diem si Consertain.
2. Norme comportamentale. Etica profesionala. Deontologia profesionala.
Evantaiul socio-profesional al sistemului national de educatie fizica si sport este deosebit de larg: profesori, antrenori, militari, medici, ingineri, economisti, functionari publici, etc. Toate aceste categorii raspund la doua tipuri de influente:
a) influentele educativ- formative ale sistemului care au sustinut direct sau indirect devenirea lor profesionala si sociala, pe categorii si specialisti;
b) influentele pe care le transmit toate aceste categorii sistemului in functie de specialitate (profesie) si contextul statutului profesional si codului deontologic propriu (specific) fiecarei categorii.
Activitatea profesionala se desfasoara intr-un cadru moral (ideal, principial ca dimensiune normativa - universala) si un cadru etic (ansamblu de reguli impartasite care fac distinctia intre bine si rau).
Deontologia reprezinta 'ansamblul regulilor' dupa care se ghideaza o organizatie, institutie, profesie sau o parte a acestora, prin intermediul organizatiilor profesionale care devin instanta de elaborare, aplicare si supraveghere a aplicarii acestor reguli (H.Issac, 1996, Marcier, 1999, citati de Mihaela Miroiu).
Normele organizationale profesionale si deontologice ale categoriilor profesionale implicate in activitatile sistemului national de educatie fizica si sport reprezinta particularitati si diferentieri specifice.
Vom face cateva referiri in legatura cu profesorii de educatie fizica si sport.
Formularea 'profesori de educatie fizica si sport'precum si abordarea normelor organizationale in care se regasesc cerintele etice ale activitatii nu se refera exclusiv la cei care detin calitatea de personal didactic, ci la toti absolventii A.N.E.F.S., ai facultatilor de educatie fizica si sport, oricare ar fi ocupatia dupa absolvire: profesor, antrenor, kinetoterapeut, manager sportiv, functionar public, politician.
Am adoptat acest punct de vedere, deoarece apreciem ca licentiatul in educatie fizica si sport, in orice ipostaza sau rol s-ar afla, trebuie sa raspunda exigentelor, normelor etice specifice postului, dar sa sustina dezvoltarea sistemului in ansamblul sau, printr-o conduita profesionala si morala exemplare, demnitate si responsabilitate sociala.
V. Marcu, S. Maroti, 1995, p.3, subliniind importanta calitatii procesului de formare continua in imbunatatirea 'randamentului activitatii' evidentiaza necesitatea ca 'in toate vergile sistemului sa se treaca de la raspundere la responsabilitate, de la obligatie la datorie cerinta si tendinta superioara este ca in activitatea didactica (manageriala n.n.) profesorul (managerul, specialistul, n.n.) sa-si asume, pe baza liberei alegeri si a initiativei personale, un set cat mai larg de actiuni nonobligatorii permise, binenteles, in contextul necesitatii sporirii constiintei si constiinciozitatii sale ca om si profesionist al educatiei.
3. Educatia fizica, sportul si sanatatea
In ultimii ani se constata o scadere a potentialului biomotric al populatiei, o crestere a numarului de imbolnaviri (scutiri si concedii medicale), cresterea numarului de inapti pentru serviciul militar, cresterea numarului de afectiuni cardiace, obezitate excesiva.
Efectele favorabile ale educatiei fizice si sportului sunt sustinute de doua initiative ale Primului Ministru:
- Programul National 'Miscare pentru Sanatate';
- Programul National 'Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca'.
Programul National 'Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca' realizat in parteneriat, in principal intre M.E.C. si M.S. are drept scop principal introducerea educatiei pentru sanatate, ca disciplina de invatamant, in Curriculumul National. Programul va oferi, cu siguranta, cadrul formarii unor atitudini si comportamente sanatoase de viata, corespunzatoare unei societati civilizate, aspiratie sustinuta de caracterul formal al acestui demers educativ.
Sustinerea cresterii implicarii si a rolului profesorului de educatie fizica din fiecare scoala cu precadere in atingerea obiectivului privind identificarea rolului activitatii si al odihnei in mentinerea sanatatii, respectarea normelor igienico-sanitare, sanatatea alimentatiei, prevenirea accidentelor si a violentei.
Programul National 'Miscare pentru Sanatate', monitorizat de A.N.S., stabileste responsabilitatea A.N.S., M.S., M.E.C., alte organe ale administratiei publice centrale si locale privind facilitarea accesului cetatenilor cu o frecventa substantial crescuta pe bazele sportive, in activitati independente sau organizate, dezvoltarea bazei materiale si dotarea acesteia, asigurarea asistentei medicale pentru participantii la Olimpiada Nationala a Sportului {colar cu furnizori de servicii medicale in cadrul contractului cu casele de asigurari de sanatate, reinfiintarea policlinicilor judetene de medicina sportiva in orasele Iasi, Galati, Pitesti, Targu Mures, Sibiu, Oradea si Baia Mare, infiintarea policlinicii judetene de medicina sportiva la Constanta.
Efectele educatiei fizice si sportului, unele exclusive, se adreseaza diferentiat, tuturor categoriilor de cetateni, asigurand o crestere si dezvoltare armonioasa, insusirea deprinderilor igienice, dezvoltarea calitatilor motrice, influentarea favorabila a sistemului cardio-respirator si, nu in ultimul rand combaterea efectelor sedentarismului; stimuleaza miscarea intrun mediu curat pe fondul unei stari de spirit pozitive; asigura un potential biopsihomotric ridicat al populatiei, o capacitate de munca si refacere corespunzatoare in diferite sectoare ale vietii economice si sociale.
4. Educatia fizica, sportul si socializarea
Fenomen social cu o retea bine structurata in societatea civila europeana, sportul confirma importanta sa sociala. Dezvoltarea inseamna numar de practicanti, interesul cetatenilor, sustinerea publica si impactul economic.
Componenta a demersului educativ, sportul contine valori esentiale ale vietii in colectivitate, favorizand integrarea in grup prin asimilarea acestor valori de catre cetateni: respectul fata de ceilalti, fata de lege (reguli, regulamente), disciplina (autodisciplina).
Necesitatea de a dobandi si pastra aceste valori este incontestabila.
Relatia adecvata a numeroase obiective educative cu educatia fizica si sportul presupune atentie pentru formarea continua a resurselor umane proprii domeniului fiind necesara in primul rand intarirea competentelor acestora.
Becker, G., 1981, Scepanski, 1979 (citati de Dragnea, A., Stanescu M. si Patriksson,G., 2002,p.3) sustin ca 'socializarea individului este procesul integrarii omului in societate, proces care se exprima prin insusirea de catre individ a experientei vietii sociale, a metodelor de comportare, a normelor, rolurilor si functiilor sociale, prin patrunderea in mediul social, in grupurile sociale si adaptarea la acestea'.
Sustinerea directiilor socializarii prin sport (Dragnea A. si coloboratorii, 2000, p.21), reprezinta responsabilitati majore pentru specialistii domeniului:
a) educarea unor trasaturi morale;
b) stabilitate emotionala;
c) stabilirea si perfectionarea relatiilor interpersonale;
d) autorealizare si autoimplinire.
Importanta sociala a domeniului este data de mai multe caracteristici si particularitati care il diferentiaza de alte domenii sociale si responsabilizeaza in grad inalt pe slujitorii lui. Facem doua sublinieri:
- educatia fizica este latura importanta a educatiei care sustine semnificativ educatia intelectuala, morala, profesionala si estetica - se regaseste in educatia formala o perioada indelungata (poate cea mai lunga), aproximativ 17 ani! : 2-3 ani de gradinita , 10-12 ani invatamantul preuniversitar, 2 ani invatamant universitar - comparativ cu alte discipline de invatamant ;
- activitatea sportiva este puternic mediatizata justificat prin importanta sentimentului de mandrie patriotica indus de victorie , inclusiv si, in mod special la Jocurile Olimpice si prin efectele sociale complexe pozitive. Exista riscul ca activitatea sportiva de performanta sa fie perceputa de opinia publica ca fiind preponderenta si prioritara, desi aceasta reprezinta 'varful aisberg-ului' si mobilizeaza un mic procent din populatia tarii. Primii care trebuie sa sensibilizeze societatea in ansamblu, factorii responsabili in special fata de aceasta posibila eroare , sa o corecteze si sa sustina dezvoltarea sistemului in ansamblu, a zonelor mai putin vizibile si mediatizate (educatia fizica, sportul pentru toti, finalitatile in ansamblu) sunt absolventii invatamantului superior de specialitate.
5. Olimpismul
Olimpismul si principiile sale se adreseaza tuturor, nu numai grupului sportivilor de inalta performanta (elita) care reprezinta fiecare natiune la Jocurile Olimpice.
In conceptia lui Coubertin, Olimpismul modern constituie elementul care 'tinde sa intruneasca intr-un manunchi luminos toate principiile care contribuie la perfectionarea omului'.
Lekarska,1988 (citata de Arnold, P., 1995) defineste in sens larg olimpismul: 'sportul in slujba omului in univers'. Clarke, 1988 (idem) il defineste in sens restrans:'cautarea excelentei cavaleresti', iar Lowland 1944 (idem), vizeaza patru obiective principale ale ideologiei olimpismului:
a) educarea si cultivarea individului prin intermediul scolii;
b) cultivarea relatiilor umane in cadrul societatii;
c) promovarea intelegerii si pacii internationale;
d) venerarea (celebrarea) maretiei si capacitatii omului.
Parry, 1988 (idem) asociaza olimpismului valori ca egalitatea echitatea, dreptatea, respectul fata de ceilalti, obiectivitatea si intelegerea, autonomia si excelenta in masura in care, ca miscare mondiala, este inteles si promovat la nivel universal.
Coubertin, a formulat puncte de vedere referitoare la Jocurile Olimpice moderne si ca raspuns la situatia sociala ingrijoratoare a unei lumi divizate si nesigure; piatra fundamentala a strategiei profund reformatoare (numita filosofia olimpismului) este educatia, sportul era decat un mijloc (Kidd, B., 1995).
Principiile idealiste enuntate de Coubertin au fost cu timpul 'corectate' de presiunea mass-media, a profesionismului, dorintei de victorie cu orice pret (dopajul), pariul sportiv.
J.A.Samaranch citat de Matei,
5.1. Conceptul de sportivitate ( fair-play)
Atributul 'sportivitate' reprezinta o atitudine etica ce caracterizeaza deja, prin consens, viata si activitatea oamenilor de pretutindeni intr-un context social ce excede arenei sportive.
Sportivitatea presupune o atitudine demna in infrangere si lipsita de ostentatie in victorie, respect fata de sine in aprecierea corecta a propriei valori, respectul fata de reguli, arbitrii si parteneri de intrecere.
Responsabilitatea individuala in aplicarea principiilor fair-play-ului trebuie insotita de responsabilitatea organizatiilor sportive care trebuie sa asigure cadrul adecvat privind atractivitatea, sanse egale, conditii de securitate si sanatate, conditii de antrenament, masuri educative adaptate varstei precum si controlul unor interese politice manifestate de un grup privilegiat.
Forme majore de incalcare a fair-play-ului sunt dopajul si violenta.
5.1.1. Dopajul in sport
Dopajul presupune folosirea unor substante care maresc in mod artificial capacitatea de performanta.
Dopajul presupune cel putin doua efecte 'nefericite, unul asupra sanatatii (propriei sanatati) , celalalt asupra fair-play-ului.
Organizatiile sportive internationale s-au conformat in mod diferit standardelor controlului doping. Atentatul major la etica sportiva a generat preocupari pentru stabilirea unui cadru unic privind dopajul pentru intreaga miscare sportiva aflata sub patronajul C.I.O. (Miscarea Olimpica). Toate federatiile internationale au aderat la acest document, inclusiv, recent, cea de fotbal si cea de ciclism.
In 3-5 martie 2003 la Copenhaga, Conferinta mondiala asupra dopingului a adoptat Codul Mondial Antidoping, ca document fundamental al luptei impotriva dopajului in sport, document semnat de Romania.
Romania a ratificat din 1998 Conventia impotriva dopajului, adoptata in cadrul Consiliului Europei in anul1989 si a adoptat prin Ordinul ministrului tineretului si sportului 329/6.07.2001 masurile impotriva dopajului in sport care vizeaza:
a) organizarea si functionarea Comisiei Nationale Antidoping;
b) organizarea si functionarea laboratorului de control doping;
c) organizarea si desfasurarea controlului doping.
Programul National Antidoping are ca scop reducerea si in final eliminarea dopajului in sport si se va realiza in trei directii principale:
a) educativa;
b) cercetare stiintifica;
c) control antidoping.
Avand in vedere Referatul Comisiei Nationale Anti-Doping nr. 63/08.12.2003, in temeiul Legii nr. 171/1998 pentru ratificarea Conventiei impotriva dopajului, adoptata in cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg, la 16 noiembrie 1989, presedintele Agentiei Nationale pentru Sport emite Ordinul nr.199 din 16.12.2003 pentru aprobarea masurilor de prevenire, control si reprimare a folosirii substantelor interzise, ordin ce cuprinde:
1. Regulamentul de functionare a Comisiei Nationale Anti-Doping (Cap. I);
2. Regulamentul de functionare a Laboratorului de Control Doping (Cap. II);
3. Regulamentul de organizare a testarilor anti-doping (Cap. III);
4. Regulamentul de aprobare a exceptiilor terapeutice (Cap. IV);
5. Sanctiuni in caz de dopaj (Cap. V);
6. Lista de substante si metode interzise in 2004 (Cap. VI).
S-au facut eforturi financiare considerabile pentru dotarea Laboratorului doping cu aparatura; se urmareste perfectionarea profesionala a personalului laboratorului.
A.N.S., C.O.R., federatiile sportive nationale si Comisia Nationala Antidoping exercita atributii de control doping al sportivilor de toate categoriile, in competitie si in afara acesteia. Totusi, numarul controalelor doping este redus, in special la nivelul juniorilor.
5.1.2. Violenta in sport
Violenta in sport are cauze si manifestari diverse. Imbraca atat forma verbala cat si cea fizica. Violenta nu vizeaza numai ce se petrece intern sau/si in arena sportiva cu ocazia competitiei. Ea se manifesta si in afara cadrului competitional vizand atat activitatile de pregatire, dar si cadrul extra sportiv, ca fenomen care il precede sau il urmeaza, folosind ca pretext actiunile sportive.
Violenta ii vizeaza pe sportivi, pe antrenori, pe conducatorii sportivi si suporterii, uneori reprezentantii mass-media.
Analiza cauzelor violentei este extrem de complexa.
In lupta sportiva tendinta de agresivitate este limitata de reguli si redusa la combativitate.
Rezolvarea negativa a situatiilor si incalcarea regulamentelor prin agresivitate, de regula ca urmare a unei frustrari (invinsii sunt vizati in masura mai mare) dar si a limitelor in pregatirea tehnica, ceea ce ar putea provoca deruta privind cauza.
De o mai mare gravitate, dupa parerea noastra, sunt manifestarile de violenta ale antrenorilor si ale oficialilor care ofera exemple negative pentru sportivi, uneori stimulandu-i pe acestia in comiterea actelor de violenta ca si pe suporteri.
Pretextul arbitrajului nefavorabil, cel mai frecvent, este nejustificat intrucat atat antrenorii cat si managerii sportivi stiu ca decizia nu poate fi schimbata, rezolvarea arbitrajului incorect se face in alt cadru, iar reactia lor nu face decat sa amplifice conflictul in teren si sa 'incinga' tribuna.
Romania a ratificat Conventia europeana privind violenta si iesirile necontrolate ale spectatorilor cu ocazia manifestarilor sportive, in special la meciurile de fotbal, adoptata la Strasbourg la 19 august 1985 si, in conformitate cu legea educatiei fizice si sportului nr.69/2000 a procedat la constituirea Comisiei Nationale de Actiune Impotriva Violentei in Sport, ca organism de reglementare, control si supraveghere, format din reprezentanti ai administratiei publice centrale, federatii sportive nationale, ligilor profesioniste, directiilor judetene pentru tineret si sport. La nivel judetean au fost constituite de asemenea, Comisiile judetene de Actiune Impotriva Violentei in Sport.
6. Academia Internationala Olimpica (IO), Academia Olimpica Romana (OR).
Olimpismul, ca filosofie de viata, are drept scop angajarea sportului in slujba dezvoltarii armonioase a omului. Aderand la aceasta filosofie, Miscarea Olimpica are menirea de a face educatie fara discriminare prin intermediul sportului, intr-o lume pasnica, tot mai buna, consolidata pe spiritul olimpic care inseamna prietenie, fair-play si toleranta.
Intre doua editii ale Jocurilor Olimpice sarcina educatiei in sportul olimpic ii revine Academiei Internationale Olimpice.
Infiintata in 1961, Academia Internationala Olimpica are menirea de a promova principiile olimpice, de a studia si aplica elementele pedagogice si sociale ale Jocurilor Olimpice, de a aseza pe baze stiintifice ideea olimpica, in esenta de a mentine treaz Spiritul Olimpic.
Responsabilitatea pentru indeplinirea acestei onorante si dificile misiuni a Academiei Internationale Olimpice la nivelul unui Comitet Olimpic National o are Academia Olimpica Nationala.
Academia Olimpica Romana (AOR) a fost constituita la 21 martie 1991 prin Hotararea Adunarii Generale a C.O.R.
AOR urmareste indeplinirea urmatoarelor obiective in conformitate cu propriul statut:
a) promovarea ideilor generoase ale olimpismului, a spiritului si principiilor olimpice in activitatea sportiva din Romania;
b) studierea aspectelor istorice, culturale, etice si sociale ale Miscarii Olimpice mondiale, din tara noastra si a Jocurilor Olimpice;
c) promovarea spiritului de fair-play, lupta impotriva violentei, a dopajului si a coruptiei in sport;
d) protejarea sportului si a sportivilor de orice influenta negativa care poate conduce la indepartarea de la principiile olimpice si de la etica sportiva;
e) contributia la formarea in spiritul idealurilor olimpice a specialistilor in educatie fizica si sport;
f) incurajarea activitatii de studiu si cercetare, precum si a creatiei artistice cu tematica olimpica.
Anul International al Sportului si Idealului Olimpic - 1994 - a marcat un moment important in evolutia A.O.R.
Pregatirile pentru celebrarea evenimentului hotarat de O.N.U. la propunerea C.I.O. a dat posibilitatea armonizarii activitatii AOR cu institutiile guvernamentale precum si crearea cadrului conceptual si organizatoric pentru amplificarea activitatii AOR in teritoriu.
La acest proces, o serie de initiative apartin autorului:
a) coinitiator si mesager al C.O.R. si M.T.S. la Ministerul Culturii pentru reorganizarea Muzeului Sportului in cadrul Muzeului National de Istorie.
b) organizarea filialelor AOR in teritoriu in scopul amplificarii si multiplicarii activitatilor; organizarea cercurilor olimpice;
c) includerea cursurilor destinate olimpismului in programa facultatilor de profil; includerea unui ciclu de lectii de olimpism in programa liceelor pedagogice si a liceelor cu program sportiv.
Organizarea filialelor si cercurilor olimpice reprezinta o experienta unica si de succes in Miscarea Olimpica mondiala. In prezent isi desfasoara activitatea 22 filiale judetene ale A.O.R. si foarte multe cercuri olimpice in unitati si institutii de invatamant civile si militare, amplificand demersul educativ privind valorile olimpismului dincolo de timpul si spatiul sportiv, atat pentru copii si tineri cat si pentru adulti, mai ales pentru formatori.
Principala forma de educatie olimpica ar trebui sa fie cea formala. De aceea importanta calitativa dar si cantitativa a lectiei de educatiei fizice precum si nivelul profesional al educatorilor, specialistilor in educatie fizica si sport este determinant in transmiterea valorilor olimpismului, a spiritului olimpic si adoptarii unui comportament social in consecinta.
Activitatea A.O.R., a filialelor sale si a cercurilor olimpice nu face decat sa dezvolte personalitatea pe aceasta baza.
Principalele actiuni si manifestari, unele deja traditionale, promovate de AOR, sunt:
1. Stafeta culorilor olimpice.
2. Concursul national 'Cine stie olimpism castiga' realizat de Societatea Romana de Radiodifuziune, partener al COR.
3. Concursul sportiv cultural artistic 'Pentatlon Olimpic Scolar pentru Mileniul III'.
4. Scoala de vara 'Educatie, sport si mediu' - Izvorul Muresului.
5. Scoala de vara 'Educatie si informare olimpica' - Izvorul Muresului.
6. Sesiunea anuala de Comunicari Stiintifice.
7. Concursul international de arta plastica 'J.O. in imaginatia copiilor'.
8. Concursul national de creatie literara 'Sport si literatura'.
9. Festivitatea acordarii premiilor 'Fair-play'.
Anul 2004, Anul European al Educatiei prin Sport a marcat un moment important, in special in ceea ce priveste armonizarea programelor educative derulate la nivel national si asigurarea complementaritatii acestora. 'Miscare pentru Sanatate', 'Sportul si Vacanta', 'Promovarea tolerantei si fair-play-ului prin sport', 'Educatie pentru sanatate', programul Federatiei Romane Sportul pentru Toti, programul Federatiei Romane a Sportului pentru Persoanele cu Handicap, programe A.O.R.
Prin decizia de a proclama 2005 - Anul International al Sportului si Educatiei Fizice, Adunarea Generala a ONU (Rezolutia 58/5/2003) reafirma rolul domeniului in promovarea educatiei, sanatatii, dezvoltarii si pacii, responsabilizeaza si invita guvernele, institutiile care se ocupa de sport, alti parteneri sociali, sa:
- promoveze rolul sportului si al educatiei fizice pentru toti cand elaboreaza politici de dezvoltare in formarea sanatatii, suplinirea lipsurilor culturale, sa insufle valorile colective si spiritul de reusita;
- lucreze colectiv in vederea favorizarii unei culturi a pacii, egalitatii sociale intre sexe si sa promoveze dialogul si armonia;
- recunoasca contributia sportului si educatiei fizice la dezvoltarea economica si sociala si sa incurajeze constructia infrastructurilor sportive si restaurarea lor;
- promoveze mai mult sportul si educatia fizica ca instrument de dezvoltare a sanatatii si a educatie; a dezvoltarii sociale si culturale;
- intareasca cooperarea si parteneriatul intre toti actorii, in special familia, scoala, cluburile sportive, colectivitatile sociale, asociatiile sportive ale tinerilor, factori de decizie din sectoarele private si publice, in scopul asigurarii complementaritatii;
- vegheze la faptul ca tinerii sa isi poata dezvolta potentialul sportiv fara riscuri pentru integritatea lor fizica si morala.
7. Concluzii
1. Responsabilitatea promovarii valentelor si competentelor educative revine:
a) specialistilor in educatie fizica si sport in forme specifice accentuate necesare menirii de formatori;
b) altor specialisti care slujesc domeniul: medici, militari, functionari publici, etc, pentru formarea lor profesionala specifica, dar si in perspectiva activitatii lor in domeniu;
c) tuturor cetatenilor in vederea valorificarii valentelor si competentelor in domeniul in care isi desfasoara activitatea si integrarii sociale;
d) institutiilor guvernamentale si neguvernamentale pentru sport si cele cu atributii in domeniul educatiei fizice si sportului.
2. Diversificarea profesionala a slujitorilor domeniului extinde responsabilitatea acestora si presupune:
a) respectarea unor statute profesionale diferite, a unor coduri deontologice particulare si juraminte: statutul functionarului public, statutul militarului, statutul politistului, (functionar public cu statut special), statutul personalului didactic, statutul personalului medical.
b) indiferent de statutul profesional toti membrii miscarii sportive, ai structurilor sportive, in special trebuie sa respecte prevederile statutelor si regulamentelor federatiilor sportive nationale, prevederile statutului antrenorului, normele comportamentale, etica si deontologia domeniului.
3. Licentiatul in educatie fizica si sport, in orice ipostaza si rol sar afla, trebuie sa raspunda exigentelor normelor etice specifice postului, dar sa sustina dezvoltarea sistemului in ansamblul sau, printr-o conduita profesionala si morala exemplare, demnitate si responsabilitate sociala.
4. In orice componenta a sistemului national de educatie fizica si sport s-ar afla, profesorul, specialistul, managerul, trebuie sa indeplineasca, din initiativa proprie, cerinta trecerii de la raspundere la responsabilitate de la obligatie la datorie.
5. Importanta sociala a domeniului este data de mai multe caracteristici si particularitati care il diferentiaza de alte domenii sociale si responsabilizeaza in cel mai inalt grad pe slujitorii lui. Facem doua sublinieri:
- educatia fizica este o latura importanta a educatiei care se regaseste in educatia formala pe o perioada indelungata (poate cea mai lunga), aproximativ 17 ani ! : 2-3 ani gradinita, 10-12 ani invatamantul preuniversitar, 2 ani invatamantul universitar.
- exagerarea importantei sportului de performanta, puternic mediatizat, care este de fapt 'varful aisbergului' si mobilizeaza un mic procent din populatia tarii. Responsabilitatea de a sesiza 'eroarea', de a o corecta si de a sustine dezvoltarea sistemului in ansamblu, a zonelor mai putin vizibile si mediatizate (educatie fizica, sportul pentru toti, finalitatile in ansamblu), revine in primul rand absolventilor invatamantului superior de specialitate.
6. Academia Olimpica Romana promoveaza ideile generoase ale olimpismului, spiritul olimpic si principiile olimpice. Activitatea A.O.R. este amplificata de 22 filiale judetene si de cercurile olimpice din scoli, universitati, institutii, experienta unicat in activitatea academiilor olimpice nationale. A fost lansata initiativa organizarii cursurilor de olimpism in facultatile de educatie fizica si sport, liceele cu program sportiv si colegiile pedagogice.
7. AOR sustine demersul privind armonizarea programelor educative derulate la nivel national, promovate de diverse institutii si organizatii precum si asigurarea complementaritatii acestora.
8. Educatia fizica si sportul contin valori esentiale ale vietii in colectivitate, favorizand integrarea in grup, integrarea sociala prin asimilarea acestor valori de catre cetateni: respectul fata de ceilalti, fata de lege, disciplina (autodisciplina), capacitatea de comunicare (interactionare), evaluare si autoevaluare, dezvoltarea sentimentului patriotic prin atasamentul de familie, club sportiv (scoala, oras), consolidarea sentimentului patriotic ca urmare a victoriilor obtinute de sportivii romani.
9. Proclamarea Anului International al Sportului si Educatiei Fizice-2005, responsabilizeaza guvernul, institutiile administratiei publice pentru sport si cele cu atributii in domeniul educatiei fizice si sportului, organizatiile neguvernamentale pentru sport in cooperare cu alti parteneri sociali, familia, scoala, asociatiile si cluburile sportive, in vederea promovarii rolului educatiei fizice si sportului ca mijloc favorizant pentru o cultura a pacii, dialogului, armoniei, ca instrument de dezvoltare a sanatatii si dezvoltarii sociale si culturale, precum si incurajarea constructiei infrastructurilor sportive, amenajarii (reamenajarii) si dotarii corespunzatoare a acestora.
|
