ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUARII
profesor CIUCĂ V. CRISTINA
scoala cu clasele I-VIII Bâsca- Chiojdului , Buzau
1. Conceptul de evaluare
În contextul actualei reforme a învatamântului românesc, evaluarea elevilor este o parte integranta importanta a demersurilor initiate în sensul schimbarilor atât la nivel teoretic, de conceptie, cât si al nivel practic. Este bine cunoscut faptul ca functia de predare-învatare include si necesitatea de a formula judecati de evaluare, de a lua decizii, de a cuantifica performanta scolara, deci, de a evalua.
Evaluarea este o operatiune ce vizeaza sa determine modul sistematic si obiectiv al impactului, eficacitatii, eficientei si pertinentei activitatilor fata de obiectivele lor, în vederea ameliorarii, pe de o parte a activitatilor de curs si, pe de alta parte, a programarii si a luarii deciziilor viitoare.
B. Bloom întelege evaluarea ca "formulare, într-un scop determinat, a unor judecati asupra valorii anumitor idei, lucrari, situatii, metode, materiale etc."
Cu alte cuvinte, evaluarea este o actiune de cunoastere care are urmatoarele note definitorii:
fac obiect al evaluarii fenomene foarte variate;
evaluarea implica o judecata de valoare asupra starii fenomenului evaluat;
presupune atât cuantificarea (masurarea) fenomenului cât si aprecierea lui;
judecatile de valoare implica utilizarea unor criterii, standarde;
totul este efectuat "într-un scop determinat"(ameliorarea).
2. Rolul evaluarii în procesul didactic
Demersurile evaluative sunt realizate ca actiuni competente ale activitatii educative si servesc sistemului însusi.
Primul destinatar al actiunilor evaluative este educatorul. Acesta primeste informatii privind calitatea demersurilor întreprinse, evaluarea rezultatelor elevilor reprezentând, în acelasi timp, o evaluare indirecta (autoevaluare) a actiunii pedagogice. Prin urmare, importanta evaluarii consta în evidentierea punctelor forte, dar si critice ale programului realizat, cu scopul adoptarii unor masuri de reglare menite sa faca actul educativ cât mai eficace.
Alt destinatar al actiunilor evaluative este elevul, caruia evaluarea îi ofera posibilitatea de a cunoaste nivelul performantelor obtinute în raport cu cele asteptate de scoala.
Pe ansamblu, evaluarea îndeplineste un rol de reglare a procesului, atât a actului de predare cât si a activitatii de învatare. Ambii parteneri ai procesului - profesorii, elevii - au nevoie sa cunoasca masura în care activitatea lor raspunde exigentelor scolare.
3. Functii generale ale evaluarii.
Prima dintre functiile generale consta în cunoasterea starii fenomenului, a activitatii si a rezultatelor acesteia, însotita de aprecierea situatiei constatate pe baza unor criterii. Functia constatativa evidentiaza importanta masurarii fenomenului evaluat, a preciziei masuratorilor efectuate.
A doua functie este de diagnoza, constând în relevarea conditiilor factorilor care au generat situatia constatata. Ea explica situatia existenta. Simpla cunoastere a starii fenomenului în momentul în care este evaluat nu permite o ameliorare autentica a acestuia.
Functia de ameliorare si de prognoza se concretizeaza în deciziile de ameliorare pe care le sugereaza si le fundamenteaza, precum si în predictia evolutiei viitoare a activitatii si a rezultatelor evaluate. În consecinta, în ceea ce priveste evaluarea randamentului scolar, functiilor constatativa si diagnostica i se adauga si functia predictiva. Evaluarea performantelor dobândite la fiecare nivel la formarii elevilor trebuie ca constituie un element de informare menit sa contribuie la prevederea rezultatelor ulterioare.
Evaluarea are si functie de certificare a rezultatelor elevilor, a competentelor dobândite, ceea ce este de natura sa ofere subiectilor satisfactia recunoasterii sociale a acestor competente, iar comunitatii, garantia unor comportamente în concordanta cu valorile proprii acesteia si cu cerintele îndeplinirii unor roluri în viata sociala.
II. Evaluarea - mijloc principal de reglare a procesului didactic
Cum trebuie conceputa si realizata evaluarea rezultatelor scolare pentru ca ea sa sprijine în mod real actul predarii, sa orienteze si sa stimuleze activitatea de învatare a elevilor si sa permita ameliorarea continua a procesului didactic?
O evaluare eficienta si realizata profesionist trebuie:
sa stabileasca daca au fost atinse obiectivele;
sa ajute profesorii in adaptarea propriului lor demers educational;
sa orienteze elevii in luarea celor mai bune decizii privind propriul demers educational;
sa ajute profesorii sa-si evalueze propriul demers;
Din perspectiva profesorului, evaluarea rezultatelor scolare este necesara în toate fazele desfasurarii procesului:
la începutul activitatii, în scopul cunoasterii nivelului de pregatire al elevilor. Orice profesor simte nevoia de a-i cunoaste cât mai bine pe elevi la începutul unui program pentru a sti în ce masura acestia stapânesc cunostintele si capacitatile cerute, ca premise pentru asimilarea cunostintelor care urmeaza si pentru a adapta demersul la posibilitatile de învatare ale elevilor;
pe parcursul programului pentru o apreciere cât mai exacta a calitatii demersului întreprins si în scopul reglarii activitatii.
în finalul activitatii, pentru estimarea globala a modului în care a fost realizata.
Din perspectiva elevului, evaluarea orienteaza si dirijeaza activitatea de învatare a acestora, evidentiaza ce trebuie învatat, si cum trebuie învatat, formându-le un stil de învatare.
Evaluarea nu mai este o simpla notare a elevilor ci o activitate de colectare, organizare si interpretare a datelor prin intermediul instrumentelor de evaluare în scopul:
- emiterii unei judecati de valoare asupra rezultatelor masurarii
- adoptarii unei decizii educationale, fundamentate pe concluziile desprinse din interpretarea si aprecierea rezultatelor
III. Ce este deontologia evaluarii ?
Dupa cum se cunoaste, deontologia a avut initial semnificatia de stiinta sau logica a moralei, termenul - introdus de J. Bertham în lucrarea "Deontologia sau stiinta moralei" (1834) - marcând distinctia dintre ontologie, care se ocupa cu ceea ce este si deontologie, care se ocupa cu ceea ce trebuie sa fie, cu ceea ce "trebuie respectat".
Evolutia ulterioara a deontologiei s-a produs îndeosebi în zona exercitarii profesiunilor si activitatilor umane (stiintifice, politice, productive etc.) pe masura ce acestea dispuneau de mijloace si instrumente tot mai perfectionate, care dadeau indivizilor si grupurilor posibilitati de actiune atât de mari încât problema a ceea ce trebuie si a ceea ce nu trebuie facut, a ceea ce este permis si a ceea ce nu este permis nu mai putea fi rezolvata fara trecerea conduitei si constiintei oamenilor prin filtrul comandamentelor morale.
Deontologia evaluarii (considerata un caz particular al deontologiei pedagogice) are ca referential un set de valori ce pot fi considerate esentiale pentru procesul evaluativ.
Dintre acestea pot fi diferentiate urmatoarele categorii:
BIBLOGRAFIE
Cucos C, Pedagogie, Iasi, Polirom, 1996
Påun, E., Potolea, D. (coord.), Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2002
Potolea, D., Neacçu, I., Radu, I. T., Reforma evaluårii în învåtåmânt. Conceptii si strategii, Ministerul Învåtåmântului, Consiliul National de Evaluare si Examinare, Bucuresti, 1996
Meyer, G., De ce si cum evaluam, trad., Iasi, Editura Polirom, 2000
Neacsu, I., Stoica, A. (coord.), Ghid general de evaluare si examinare, Editura Aramis, Bucuresti, 1996
Nicola, I., Tratat de pedagogie scolarã, Editura Aramis, 2002
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didacticå si Pedagogicå, Bucuresti, 2000
Stoica, Adrian, Evaluarea curenta si examenele - Ghid pentru porofesori, Ed. ProGnosis, Bucuresti, 2001
|
