ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUARII
profesor CIUCĂ V. CRISTINA
scoala cu clasele I-VIII Bāsca- Chiojdului , Buzau
1. Conceptul de evaluare
Īn contextul actualei reforme a īnvatamāntului romānesc, evaluarea elevilor este o parte integranta importanta a demersurilor initiate īn sensul schimbarilor atāt la nivel teoretic, de conceptie, cāt si al nivel practic. Este bine cunoscut faptul ca functia de predare-īnvatare include si necesitatea de a formula judecati de evaluare, de a lua decizii, de a cuantifica performanta scolara, deci, de a evalua.
Evaluarea este o operatiune ce vizeaza sa determine modul sistematic si obiectiv al impactului, eficacitatii, eficientei si pertinentei activitatilor fata de obiectivele lor, īn vederea ameliorarii, pe de o parte a activitatilor de curs si, pe de alta parte, a programarii si a luarii deciziilor viitoare.
B. Bloom īntelege evaluarea ca "formulare, īntr-un scop determinat, a unor judecati asupra valorii anumitor idei, lucrari, situatii, metode, materiale etc."
Cu alte cuvinte, evaluarea este o actiune de cunoastere care are urmatoarele note definitorii:
fac obiect al evaluarii fenomene foarte variate;
evaluarea implica o judecata de valoare asupra starii fenomenului evaluat;
presupune atāt cuantificarea (masurarea) fenomenului cāt si aprecierea lui;
judecatile de valoare implica utilizarea unor criterii, standarde;
totul este efectuat "īntr-un scop determinat"(ameliorarea).
2. Rolul evaluarii īn procesul didactic
Demersurile evaluative sunt realizate ca actiuni competente ale activitatii educative si servesc sistemului īnsusi.
Primul destinatar al actiunilor evaluative este educatorul. Acesta primeste informatii privind calitatea demersurilor īntreprinse, evaluarea rezultatelor elevilor reprezentānd, īn acelasi timp, o evaluare indirecta (autoevaluare) a actiunii pedagogice. Prin urmare, importanta evaluarii consta īn evidentierea punctelor forte, dar si critice ale programului realizat, cu scopul adoptarii unor masuri de reglare menite sa faca actul educativ cāt mai eficace.
Alt destinatar al actiunilor evaluative este elevul, caruia evaluarea īi ofera posibilitatea de a cunoaste nivelul performantelor obtinute īn raport cu cele asteptate de scoala.
Pe ansamblu, evaluarea īndeplineste un rol de reglare a procesului, atāt a actului de predare cāt si a activitatii de īnvatare. Ambii parteneri ai procesului - profesorii, elevii - au nevoie sa cunoasca masura īn care activitatea lor raspunde exigentelor scolare.
3. Functii generale ale evaluarii.
Prima dintre functiile generale consta īn cunoasterea starii fenomenului, a activitatii si a rezultatelor acesteia, īnsotita de aprecierea situatiei constatate pe baza unor criterii. Functia constatativa evidentiaza importanta masurarii fenomenului evaluat, a preciziei masuratorilor efectuate.
A doua functie este de diagnoza, constānd īn relevarea conditiilor factorilor care au generat situatia constatata. Ea explica situatia existenta. Simpla cunoastere a starii fenomenului īn momentul īn care este evaluat nu permite o ameliorare autentica a acestuia.
Functia de ameliorare si de prognoza se concretizeaza īn deciziile de ameliorare pe care le sugereaza si le fundamenteaza, precum si īn predictia evolutiei viitoare a activitatii si a rezultatelor evaluate. Īn consecinta, īn ceea ce priveste evaluarea randamentului scolar, functiilor constatativa si diagnostica i se adauga si functia predictiva. Evaluarea performantelor dobāndite la fiecare nivel la formarii elevilor trebuie ca constituie un element de informare menit sa contribuie la prevederea rezultatelor ulterioare.
Evaluarea are si functie de certificare a rezultatelor elevilor, a competentelor dobāndite, ceea ce este de natura sa ofere subiectilor satisfactia recunoasterii sociale a acestor competente, iar comunitatii, garantia unor comportamente īn concordanta cu valorile proprii acesteia si cu cerintele īndeplinirii unor roluri īn viata sociala.
II. Evaluarea - mijloc principal de reglare a procesului didactic
Cum trebuie conceputa si realizata evaluarea rezultatelor scolare pentru ca ea sa sprijine īn mod real actul predarii, sa orienteze si sa stimuleze activitatea de īnvatare a elevilor si sa permita ameliorarea continua a procesului didactic?
O evaluare eficienta si realizata profesionist trebuie:
sa stabileasca daca au fost atinse obiectivele;
sa ajute profesorii in adaptarea propriului lor demers educational;
sa orienteze elevii in luarea celor mai bune decizii privind propriul demers educational;
sa ajute profesorii sa-si evalueze propriul demers;
Din perspectiva profesorului, evaluarea rezultatelor scolare este necesara īn toate fazele desfasurarii procesului:
la īnceputul activitatii, īn scopul cunoasterii nivelului de pregatire al elevilor. Orice profesor simte nevoia de a-i cunoaste cāt mai bine pe elevi la īnceputul unui program pentru a sti īn ce masura acestia stapānesc cunostintele si capacitatile cerute, ca premise pentru asimilarea cunostintelor care urmeaza si pentru a adapta demersul la posibilitatile de īnvatare ale elevilor;
pe parcursul programului pentru o apreciere cāt mai exacta a calitatii demersului īntreprins si īn scopul reglarii activitatii.
īn finalul activitatii, pentru estimarea globala a modului īn care a fost realizata.
Din perspectiva elevului, evaluarea orienteaza si dirijeaza activitatea de īnvatare a acestora, evidentiaza ce trebuie īnvatat, si cum trebuie īnvatat, formāndu-le un stil de īnvatare.
Evaluarea nu mai este o simpla notare a elevilor ci o activitate de colectare, organizare si interpretare a datelor prin intermediul instrumentelor de evaluare īn scopul:
- emiterii unei judecati de valoare asupra rezultatelor masurarii
- adoptarii unei decizii educationale, fundamentate pe concluziile desprinse din interpretarea si aprecierea rezultatelor
III. Ce este deontologia evaluarii ?
Dupa cum se cunoaste, deontologia a avut initial semnificatia de stiinta sau logica a moralei, termenul - introdus de J. Bertham īn lucrarea "Deontologia sau stiinta moralei" (1834) - marcānd distinctia dintre ontologie, care se ocupa cu ceea ce este si deontologie, care se ocupa cu ceea ce trebuie sa fie, cu ceea ce "trebuie respectat".
Evolutia ulterioara a deontologiei s-a produs īndeosebi īn zona exercitarii profesiunilor si activitatilor umane (stiintifice, politice, productive etc.) pe masura ce acestea dispuneau de mijloace si instrumente tot mai perfectionate, care dadeau indivizilor si grupurilor posibilitati de actiune atāt de mari īncāt problema a ceea ce trebuie si a ceea ce nu trebuie facut, a ceea ce este permis si a ceea ce nu este permis nu mai putea fi rezolvata fara trecerea conduitei si constiintei oamenilor prin filtrul comandamentelor morale.
Deontologia evaluarii (considerata un caz particular al deontologiei pedagogice) are ca referential un set de valori ce pot fi considerate esentiale pentru procesul evaluativ.
Dintre acestea pot fi diferentiate urmatoarele categorii:
BIBLOGRAFIE
Cucos C, Pedagogie, Iasi, Polirom, 1996
Påun, E., Potolea, D. (coord.), Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2002
Potolea, D., Neacēu, I., Radu, I. T., Reforma evaluårii īn īnvåtåmānt. Conceptii si strategii, Ministerul Īnvåtåmāntului, Consiliul National de Evaluare si Examinare, Bucuresti, 1996
Meyer, G., De ce si cum evaluam, trad., Iasi, Editura Polirom, 2000
Neacsu, I., Stoica, A. (coord.), Ghid general de evaluare si examinare, Editura Aramis, Bucuresti, 1996
Nicola, I., Tratat de pedagogie scolarć, Editura Aramis, 2002
Radu, I. T., Evaluarea īn procesul didactic, Editura Didacticå si Pedagogicå, Bucuresti, 2000
Stoica, Adrian, Evaluarea curenta si examenele - Ghid pentru porofesori, Ed. ProGnosis, Bucuresti, 2001
|
