Educatia fizica in sistemul de invatamant

Educatia fizica in sistemul de invatamant

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

ta educatiei fizice în sistemul nostru de învatamânt

Educatia fizica, ca principala activitate de tip motric, este accesibila tuturor vârstelor scolare, si nu numai, si are obiective - cadru (generale) si diferentiate (specifice) pe fiecare subsistem.

Educatia fizica, ca proces instructiv - educativ în mod deosebit - dar si ca autoeducatie fizica - este o activitate deliberat construita si desfasurata în vederea perfectionarii dezvoltarii fizice si capacitatii motrice ale practicantilor exercitiilor fizice, în functie de particularitatile de varsta si sex, cerintele de integrare sociala, specificul unor viitoare profesii etc.

Educatia fizica are un caracter predominant formativ (în sensul ca, face pregatire pentru "viata"), nefiind exclus - ba chiar recomandat, din ce în ce mai mult - caracterul competitiv.

Educatia fizica beneficiaza de un foarte mare numar de exercitii fizice, diferentiate si adaptate la toate subsistemele si variabilele. Ea presupune practicarea sistematica si dupa reguli stiintifice a acestor exercitii. Necesitatea practicarii sistematice a exercitiilor fizice, ca parte componenta a regimului de viata, a capatat un caracter axiomatic pentru omul contemporan. În schimb, punerea în practica a acestui concept are rezolvari diferite si, în foarte multe cazuri, el nu depaseste stadiul de deziderat.

Acest obiect de învatamânt reprezinta subsistemul care este cel mai bine organizat. La nivelul acestui subsistem exista: cadre specializate în predarea educatiei fizice ca disciplina de învatamânt si, începând cu anul scolar 2007 - 2008, este predata de acest cadre, înca de la clasa I. Are programe specifice de la clasa I si pâna la a XII-a. Exista, de asemenea, obligativitatea participarii la forma organizatorica de baza (lectia) si posibilitatea de a beneficia de o serie de alte forme bine statuate (gimnastica zilnica, mometul de educatie fizica, pauza organizata, activitatea sportiva si turistica etc.). Evaluarea randamentului subiectilor se face pe baza unor probe si criterii precise prin aplicarea "Sistemului National de Educatie Fizica si Sport".

În alta ordine de idei, educatia fizica este constituita ca arie curriculara de sine statatoare, fata de celelalte obiecte de învatamânt, care sunt înglobate în alte arii curriculare. Mai trebuie amintit faptul ca numai educatia fizica si limba româna sunt singurele discipline care sunt prezente în toate planurile - cadru de învatamânt de la clasa I si pâna la a XII-a.

Disciplina educatie fizica are de îndeplinit obiective - cadru (generale), si specifice, subordonate idealului si functiilor generale valabile pentru întregul fenomen de practicare a exercitiilor fizice. Aceasta "misiune" nu poate fi realizata decât prin conceperea si transpunerea în practica a unui proces desfasurat în timp si dupa anumite reguli bine statornicite în sistemul de învatamânt. Procesul respectiv impune, în primul rând, o activitate desfasurata în mod sistematic si, în al doilea rând, condusa de cadre cu competenta profesionala.

Procesul de educatie fizica scolara este bilateral: aceasta afirmatie nu trebuie limitata numai la cele doua aspecte pe care le implica, adica instruirea si educatia, ci si la participarea activa la realizarea sa a celor doi factori implicati: cadrul de specialitate (profesorul) pe post de emitator în raport cu informatia pe care o edtine elevul, în postura de receptor. Important este sa nu delimitam strict atributiile celor doi factori la cele doua roluri: "emitator" si "receptor". Pentru ca sa functioneze eficient, procesul respectiv presupune o relatie corecta între cei doi factori, o relatie adecvata la noile coordonate ale învatamântului modern.

Obiectivul general al disciplinei educatie fizica consta în dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice si la formarea capacitatii elevilor de a actiona asupra acestora, în vederea mentinerii permanente a starii de sanatate, asigurarii unei dezvoltari fizice armonioase si manifestarii unei capacitati motrice favorabile insertiei profesionale si sociale.

Disciplina educatie fizica contribuie, în general, prin cunostintele, abilitatile si atitudinile specifice, la toate domeniile de competente interpersonale, interculturale, sociale si civice si "sensibilitate la cultura".

Detaliat, contributia educatiei fizice la aceste domenii poate fi prezentata astfel:

-a învata sa înveti:

-cunostinte: modelul bio-psiho-motric specific vârstei si sexului, metode si mijloace specifice dezvoltarii fizice, capacitatii motrice si instruirii sportive, tehnici de evaluare specifice a potentialului bio-psiho-motric personal;

-abilitati: utilizarea tehnicilor specifice de autoevaluare a capacitatilor proprii si analiza valorii acestora, elaborarea autonoma a unor programe de ameliorare a propriei dezvoltari fizice si a capacitatii motrice;

competente interpersonale, interculturale, sociale si civice:

-cunostinte: notiuni despre starea de sanatate si despre igiena practicarii exercitiilor fizice, forme de practicare a exercitiilor fizice si a sporturilor în timpul liber, individual si în familie, comportamente acceptate si interzise în diferite discipline sportive, institutiile specifice domeniului, olimpism, Charta olimpica;

-abilitati: initierea si întretinerea de relatii interumane prin intermediul practicarii exercitiilor fizice si a sportului, în vederea eliminarii oricarei forme de violenta, medierea situatiilor conflictuale care pot aparea pe parcursul activitatilor;

-"sensibilitate la cultura":

-cunostinte: cultura fizica - domeniu al culturii universale, repere reprezentative ale culturii fizice, reflectarea sportului în creatia artistica, influente ale creatiei artistice în sport (patinaj artistic, înot sincron, gimnastica ritmica sportiva, dans sportiv, sport aerobic).

Iata, asadar, prin aceasta scurta prezentare, cât de importanta este, în momentul actual, educatia fizica si sportul în sistemul nostru de învatamânt. Nu este departe "ziua" când obiectul educatie fizica va "beneficia" de câte trei ore pe saptamâna, la aproape toate treptele de învatamânt.

Rolul jocului de handbal în educatia fizica scolara

Handbalul este unul dintre mijloacele de baza ale educatiei fizice si sportului scolar, fiind mult practicat în cadrul lectiei de educatie fizica din scoala si din activitatea sportiva de masa.

Aceasta disciplina se situeaza printre ramurile cu mare audienta în rândul tineretului scolar si universitar, datorita accesibilitatii acestui sport care are la baza exercitii naturale de alergare, saritura, pasare, prindere si aruncare a mingii precum si datorita caracterului sau dinamic si spectacular si a efectelor multiple asupra pregatirii fizice.

Aceste aspecte au determinat ca handbalul sa apara în programele de învatamânt ale unitatilor scolare din învatamântul preuniversitar, precum si în programele activitatilor institutiilor superioare de învatamânt.

În scoala, jocul de handbal trebuie sa aiba o structura simpla, usor de abordat de catre elevi, fiind în strânsa corelatie cu particularitatile morfologice, functionale si psihice ale acestora.

În mod logic deci, la clasele mici, tehnica si tactica jocului de handbal este simpla si se limiteaza la un fond minim de deprinderi motrice specifice, iar pe masura ce elevii promoveaza în clasele superioare, jocul devine mai complex.

Astfel, la finele unui ciclu sc 16416x2316q olar, elevii trebuie sa practice handbalul în mod corespunzator, portivit modelului tehnico-tactic de joc prevazut pentru lectiile de clasa si activitatile sportive din scoala.

Având o tehnica simpla, jocul poate fi învatat relativ repede, dând satisfactii imediate, stimulând foarte mult pe cei care practica.

Regulile sunt simple si usor de retinut, putând fi aplicate chiar de la începutul procesului de instruire, urmând ca mai apoi, pe o anumita treapta de perfectionare, practicantii sa ajunga, darorita unei pregatiri fizice multilaterale si speciale, sa aiba o viteza de deplasare si executie, o forta mai mare a bratelor si picioarelor, rezistenta în regim de viteza, suplete, îndemânare.

Din punctul de vedere al influentei asupra organismului, pot fi amintite:

dezvoltarea fizica generala si întarirea sanatatii organismului elevului;

solicitarea, în egala masura, a tuturor segmentelor corpului, a principalelor grupe musculare si a tuturor functiilor organismului datorita:

Organizarea demersului didactic la educatie fizica si sport în învatamântul preuniversitar, urmareste sa-si aduca aportul în formarea structurala a acumularilor respectivelor cicluri de învatamânt, contribuind astfel la actiunea organizata care vizeaza procesul somatotrofic, al celui care urmareste cresterea capacitatii de efort precum si de dezvoltare corecta si armonioasa psiho-somatica a organismului elevilor, largind si adâncind continuu sistemul de competente, cunostinte, priceperi si deprinderi motrice, perfectionând indicii de dezvoltare ai acestora. În baza acestui deziderat, demersul didactic desfasurat în cadrul activitatilor de educatie fizica si sport pâna la ultima "treapta" a învatamâtului preuniversitar - ciclurile de aprofundare si specializare - trebuie sa urmareasca anumite finalitati: 1. formarea capacitatii elevilor de a reflecta asupra lumii, de a forma si de a rezolva probleme pe baza relationarii cunostintelor din diferite domenii; 2. valorizarea propriilor experiente, în scopul unei orientari profesionale pentru piata muncii sau pentru învatamântul superior; 3. dezvoltarea capacitatii de integrare activa în grupuri diferite: familie, mediu profesional, prieteni; 4. dezvoltarea competentelor functionale esentiale pentru reusita sociala: comunicare, gândire critica, luarea deciziilor, prelucrarea si utilizarea contextuala a unor informatii complexe; 5. cultivarea expresivitatii si a sensibilitatii în scopul împlinirii profesionale si promovarii unei vieti de calitate; 6. formarea autonomiei morale.

Mai concret, absolventul de liceu, pe linia educatiei fizice si sportului trebuie sa dispuna de o capacitate motrica generala si specifica ramurilor de sport, sa-si mentina starea de sanatate si cresterea capacitatii de adaptare la conditii variate, sa-si stimuleze interesul pentru practicarea independenta a exercitiilor fizice si sportului, sa-si dezvolte spiritul de echipa si cel competitiv, în scopul integrarii sociale, sa poata analiza si evalua concursurile sportive din perspectiva spectatorului, cât si practicantului. Toate acestea cu scopul de a-si organiza independent activitatea sa de destindere, compensare si preîntâmpinare a efectelor daunatoare cauzate de activitatile sedentare si unilaterale specifice societatii. El va trebui sa fie convins de necesitatea si utilitatea dar mai ales obisnuinta de a actiona în sensul dorit.

În actuala structura a sistemului nostru de învatamânt, educatia fizica si sportul sunt integrate în demersul didactic si se desfasoara sub urmatoarele forme: lectii de educatie fizica si sport; activitatea din cadrul ansamblului sportiv; activitatea sportiva de performanta (în cadrul claselor sau unitatilor de învatamânt cu caracter sportiv).

Aceste forme s-au cristalizat si s-au consolidat de-a lungul anilor ca urmare a activitatilor creatoare a personalului didactic si a cercetatorilor, a experientei didactice dobândite si care au dus la fundamentarea unor premise obiective, originale si eficiente, prin care se situeaza scoala româneasca.

Prin continutul lor, formele mentionate urmaresc realizarea într-o deplina armonie, atât a unui nivel optim de dezvoltare si pregatire fizica generala, cât si învatarea si practicarea diferitelor ramuri de sport printre care si handbalul, cultivarea înclinatiilor si a dorintelor de afirmare prin sport a elevilor talentati.

În ala ordine de idei, introducerea handbalului în învatamântul liceal a avut ca scop perfectionarea deprinderilor, priceperilor si cunostintelor dobândite în clasele anterioare, însusirea de noi procedee tehnice si actiuni tactice, astfel încât elevii sa poata practica jocul cu succes, fiind îndeplinit astfel scopul urmarit prin introducerea handbalului în programele pentru educatie fizica si de activitati sportive.

Practicarea handbalului va avea ca rezultat, pe lânga efectele de ordin fiziologic, de trairi psihice, si hotarârea unora de a-l practica sub forma activitatilor de masa, chiar si dupa terminarea scolii, dezvoltându-le dorinta de competitie si de corectitudine, chiar si în viata de zi cu zi.

În activitatea didactica actuala a profesorului de educatie fizica si sport intra si constituirea si pregatirea echipelor reprezentative ale unitatilor scolare în care profeseaza. Aceasta activitate implica un mare volum de lucru, o pricepere de nivel ridicat, o pregatire pe masura, o abilitate de atragere a copiilor si adolescentilor, capacitate de convingere si multe alte aspecte importante.

Am facut aceste precizari pentru ca, în calitate de viitor absolvent al unei institutii superioare de învatamânt pedagogic, este necesar sa am cunostinta de cât mai multe aspecte legate de activitatea teoretica si practica din învatamânt, aceste aspecte constituind si motivul principal al alegerii temei. Alte motive au fost:

îmbogatitrea ,,bagajului" de cunostinte de specialitate este o conditie importanta a calitatii muncii mele viitoare;

tema, prin aspectul ei de ansamblu pare, la prima vedere, ca poate fi realizata cu usurinta, dar întocmirea lucrarii necesita o implicare activa din partea mea si de aceea, aceasta activitate mi se pare a fi, pentru mine, o provocare.

Ipotezele cercetarii

Se recomanda ca profesorul de educatie fizica sa formeze prima echipa reprezentativa scolara, în vederea realizarii unei continuitati în activitatea de performanta. Aceasta poate fi condusa, în activitatea competitionala si chiar în cadrul pregatirii de catre instructori special selectionati (capitani de echipa), dar numai sub stricta supraveghere a profesorului.

Profesorul de educatie fizica poate sa îndrume în mai mare masura activitatea echipei care urmareste o buna comportare în diferitele competitii.

Activitatea competitionala a acestor echipe poate fi favorizata de folosirea unor competitii de handbal cu pastrarea timp îndelungat a componentei echipelor în lectiile de educatie fizica si mai ales, prin organizarea unui campionat ,,de casa" (al scolii) cu caracter permanent.

Participarea elevilor cu aceste echipe poate fi conditionata de obtinerea unor note corespunzatoare si la celelalte discipline de învatamânt (neparticiparea în prima formatie si chiar excluderea periodica din echipa).

În activitatea sportiva extrascolara a elevilor, de o mare importanta este participarea la o serie de competitii sportive desfasurate la nivelul local si national.

Aceste competitii fac o frumoasa propaganda sportului si creeaza o emulatie deosebita în rândul elevilor. De aceea este necesar ca în cadrul activitatii din scoli sa existe preocupari specifice.

Exista, în momentul actual, mai multe competitii care se organizeaza la nivelul liceelor:

Campionatul National al Liceelor (în cadrul "Olimpiadei Sportului scolar*");

Diferite competitii desfasurate la diferite ocazii: zile ale tineretului, ale liceelor, cupe, turnee etc.

Daca prima categorie se desfasoara cu etape pe plan local (pe clase, ani de studii, scoli, licee), pe judet, pe zone geografice si etape finale, în cea de-a doua categorie sunt desfasurate pe plan local, de obicei.

La nivelul liceelor, nivelul valoric al acestor competitii a crescut foarte mult în ultima perioada, fapt ce determina acordarea unei importante majore acestor activitati. Astfel, cadrele didactice trebuie sa aiba preocupari intense pentru formarea la nivelul liceelor a unor echipe reprezentative puternice care sa poata face fata cu succes acestor competitii. Echipele reprezentative trebuie pregatite la un nivel cât mai ridicat, în asa fel încît sa practice un joc competitiv, cât mai apropiat handbalului de performanta.

Pentru ca activitatea la nivelul echipelor reprezentative sa fie mult usurata este indicat sa se foloseasca. în cadrul lectiilor de pregatire, o anumita orientare în instruirea elevilor pentru jocul de handbal. În acest sens, în lectie, exista o serie de aspecte care pot influenta pregatirea elevilor:

organizarea lectiilor de educatie fizica pe grupe, echipe stabile pe o perioada mai lunga de timp (semestru, an scolar);

organizarea lectiilor de educatie fizica pe optiuni;

utilizarea unor forme de autopregatire si autocontrol;

efectuarea selectiei pentru echipele reprezentative în cadrul lectiilor de educatie fizica;

Referitor la organizarea pregatirii, lectiile în care se desfasoara pregatirea la echipele reprezentative sunt lectii de tip antrenament sportiv. Acestea se împart în trei parti: a) încalzirea (generala si specifica); b) partea fundamentala; c) încheierea.

Durata unui antrenament este cuprinsa între 90-120 minute de lucru efectiv.

Numarul de antrenamente care se desfasoara saptamânal este în functie de cadrul organizat de profesor. În perioadele de teze, este mai redus.

Ca tipuri de antrenamente: antrenamente tehnice; antrenamente tehnico-tactice, de învatare, consolidare si perfectionare a actiunilor de joc; antrenamente tactice de pregatire a jocurilor antrenamente de pregatire fizica; antrenamente mixte (tehnico-tactice + pregatire fizica); antrenamente tip competitii.

Metodele si procedeele metodice folosite în antrenament la echipa reprezentativa sunt: demonstratia si explicatia; folosirea lucrului pe ateliere; repetarea multipla.

Ţinând cont de aceste aspecte cercetarea a pornit de la urmatoarele ipoteze:

Daca în activitatea de pregatire a unei reprezentative de handbal de liceu se efectueaza o programare si o planificare reala, care sa tina cont de perioadele pe care le traverseaza echipa (de pregatire generala, precompetitionala, competitionala, etc.), atunci activitatea va avea un nivel mai ridicat, acesta concretizându - se prin reultatele ei;

Aceasta actiune, implicând si utilizarea unor mijloace si metode atractive, ar avea ca efect si ridicarea calitativa a pregatirii, concretizata prin rezultatele obtinute de catre subiecti la probele de control

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1 Particularitatile morfologice, functionale, motrice si psihice ale elevilor din ciclul liceal

Daca etapa pubertara este dominata de maturizarea biologica a organelor sexuale, etapa postpubertara, adolescenta desavârseste si încheie perioada de crestere nu numai sub aspectul ei biologic dar si din punct de vedere social.

Ca durata, etapa postpubertara variaza în functie de intervalul dintre sfârsitul pubertatii si atingerea vârstei adulte. Datorita faptului ca si aceasta etapa, vârsta fiziologica difera de cea cronologica, avansul vârstei fiziologice se va mentine si în etapa postpubertara.

Fetele reprezinta un avans de 2-3 ani fata de baieti, câstigat în cea mai mare parte în etapa pubertara; si în perioada postpubertara se va mentine ritmul mai crescut de maturizare completa, a fetelor, astfel încât ele ating mai devreme vârsta considerata la sfârsitul procesului de crestere si diferentiere.

SFERA SOMATICĂ

În etapa postpubertara procesul de dezvoltare biologica a organismului continua sub aspectele sale esentiale - cresterea si diferentierea.

Între aceste doua laturi ale procesului unic de dezvoltare, cresterea si diferentierea, exista relatii dialectice de interdependenta reciproca, ele evoluând, în general, paralel. Aceasta relatie complexa nu este absoluta, procesul de diferentiere a unor functii somatice, vegetative si psihice fiind însotit de cele mai multe ori de stagnare a procesului de crestere.

Odata încheiata perioada furtunoasa a dezvoltarii somatice si vegetative din etapa pubertara, în ultima parte a vârstei de crestere, în cea postpubertara, ritmul devine din ce în ce mai lent, iar la sfârsitul ei organismul atinge stadiul de maturizare somato-vegetativa.

Durata perioadei de crestere si dezvoltare postpubertara este destul de lunga, ajungând pâna la 6-8 ani, uneori chiar mai mult, mai ales daca ne orientam dupa criteriul încheierii complete a cresterii în înaltime.

SISTEMUL OSOS

Oasele îsi continua cresterea în lungime si în aceasta perioada, dar cu un ritm lent, în special spre sfârsitul ei. În schimb, procesul de îngrosare, mai ales pe seama compactei, este foarte intens în perioada postpubertara.

Procesul de osificare al coloanei vertebrale începe din regiunea toracica si progreseaza spre cele doua extremitati, mai rapid în sens cranial.

Mobilitatea pasiva si activa a segmentelor coloanei vertebrale atinge valorile maxime la începutul perioadei postpubertare dupa care se stabilizeaza sau se reduce. Mobilitatea pasiva o depaseste pe cea activa în aceasta etapa a vietii în medie cu 8ș.

Dezvoltarea cutiei toracice în întregime este în strânsa corelatie cu dezvoltarea plamânilor, a ficatului si cu adoptarea pozitiilor de stând si sezând.

Definitivarea osificarii scheletului se produce diferit la nivelul segmentelor corpului, dar aproape în toate ea continua de-a lungul perioadei postpubertare. În cele mai multe cazuri, oasele si-au dobândit forma si dimensiunile lor definitive la sfârsitul perioadei scolare, postpubertare, urmând ca sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari sa aiba loc mai târziu, între 20-25 de ani.

Talia creste în special datorita dezvoltarii mai accentuate a trunchiului. Între 16-18 ani creste în medie doar 1-2 cm pe an, fata de etapa pubertara, când se înregistreaza 4-6 cm pe an.

Deci, cresterea taliei, suprafetei si a greutatii corporale în etapa postpubertara sunt asemanatoare cu celelalte modificari somato-vegetative, cresterea fiind caracterizata în general prin încetinirea treptata a ritmului de crestere si dezvoltare. La sfârsitul perioadei postpubertare modificarea acestor indici este abia sesizabila de la un an la altul, cu exceptia greutatii corporale, care poate cunoaste variatii relativ importante si dupa aceasta vârsta, corelate mai degraba cu regimul de viata si cel alimentar, decât cu cresterea si dezvoltarea somato-functionala a organismului.

SISTEMUL MUSCULAR

La elevii de vârsta postpubertara, musculatura scheletica este în plina dezvoltare, mai ales sub aspectul îngrosarii fibrelor care capata treptat caracteristicile morfologice, functionale si biochimice ale adultilor. Hipertrofia tot mai pronuntata a muschilor contribuie la rotunjirea formelor diferitelor segmente corporale, mai ales la fete, la care acest proces este însotit si de o depunere de tesut gras subcutanat. La sfârsitul perioadei postpubertare, musculatura scheletica apare bine dezvoltata din punct de vedere morfologic, însa din punct de vedere functional privind forta musculara, ramân mult în urma adultilor.

SISTEMUL NERVOS sI ANALIZATORII

Dintre putinele modificari morfologice de la nivelul sistemului nervos central, notam cresterea numarului de celule ganglionare din substanta alba a emisferelor cerebrale.

Din punct de vedere functional, SN al elevilor este caracterizat de un echilibru dinamic mai stabil între excitatia si inhibitia corticala, ceea ce favorizeaza formarea si pastrarea timp mai îndelungat a legaturilor temporare.

Analizatorii la elevii de vârsta postpubertara, se prezinta la un nivel de maturizare apropiat de cel al adultului pe plan morfologic, însa inferior din punct de vedere functional.

În concluzie, SNC si analizatorii în perioada postpubertara se prezinta atât morfologic cât si functional, la un nivel apropiat de cel al adultilor. Echilibrul între excitatia si inhibitia corticala este mult îmbunatatit, ceea ce favorizeaza formarea si pastrarea timp îndelungat a legaturilor temporare necesare formarii deprinderilor de miscare.

Mobilitatea functionala crescuta a proceselor nervoase fundamentale favorizeaza dezvoltarea vitezei si a îndemânarii, în timp ce plasticitatea corticala ridicata asigura o mare capacitate de imprimare e noilor engrame. Totusi, atât SNC, cât mai ales analizatorii, sunt mai putin rezistenti la excitatii prelungite si prea intense, oboseala centrala si periferica instalându-se mai usor la elevii de vârsta postpubertara, în comparatie cu adultii.

SFERA VEGETATIVĂ

La nivelul organelor ce apartin sferei vegetative, în etapa postpubertara, constatam o tendinta spre un echilibru dinamic. Modificarile sunt evidente, pe plan fiziologic si biochimic deoarece pe plan morfologic, ele s-au încheiat în mare masura, în perioada pubertara.

Cele mai favorabile si spectaculoase modificari se constata, însa, în dezvoltarea capacitatii functionale a marilor aparate si sisteme vegetative, direct interesate în efort, care reusesc catre sfârsitul perioadei postpubertare sa asigure un suport biologic solid în vederea utilizarii eforturilor intense, nu numai în privinta dezvoltarii vitezei si îndemânarii, ci si a rezistentei si fortei musculare. Astfel, componenta vegetativa a organismului reuseste pentru prima data în ontogeneza sa se ridice la un nivel sensibil egal fata de dezvoltarea sferei somatice, marcând prin aceasta cresterea capacitatii de efort a organismului.

APARATUL CARDIOVASCULAR

Dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului cardiovascular se accelereaza în unele privinte, ca, spre sfârsitul perioadei sa se încheie în linii mari.

La fete, acest proces se termina mai repede în comparatie cu baietii. Dezvoltarea morfologica a inimii si vaselor periferice se reflecta în cresterea capacitatii functionale a întregului aparat cardiovascular.

Inima creste în volum, mai ales la fete, la care acest proces este chiar intensificat catre sfârsitul acestei etape, realizându-se o apropiere de cel specific baietilor (volumul inimii unei fete - 150 cmc, fata de 200 cmc al baietilor).

Paralel cu volumul musculaturii inimii creste si greutatea miocardului, mai ales a celui stâng, care la 17 ani are de 3 ori grosimea celui drept.

Din punct de vedere functional, aparatul cardiovascular are o capacitate sporita în privinta îndeplinirii principalelor sarcini - transportul gazelor si al substantelor nutritive.

Cresterea capacitatii functionale se datoreaza în principal maririi volumului sistolic, care are valori de 75ml la baieti si 55 ml la fete la 18 ani.

Debitul cardiac se apropie foarte mult de valorile adultilor (5l/min). La varsta de 18 ani valorile sunt de 3,7 l/min la fete si 4,7 l/min, la baieti.

Frecventa cardiaca si tensiunea arteriala la elevii de vârsta postpubertara prezinta valori apropiate de cele ale adultilor.

în clasa a X-a, valorile sunt:

FC repaus - 70 batai/min.

TA - 96/54

în clasa a XII - a, valorile sunt:

FC repaus - 64 batai/min.

TA - 102/58

Se observa pe plan functional o sporire continua a capacitatii functionale a miocardului, o îmbunatatire a economiei functionale a întregului aparat cardiovascular, principalii indici hemodinamici apropiindu-se mult de cei ai adultilor tineri. Catre sfârsitul perioadei baietii prezinta valori functionale circulatorii mai bune decât fetele; de asemenea, elevii care participa în afara lectiilor de educatie fizica si la ore de activitati sportive au o economicitate cardiovasculara superioara.

APARATUL RESPIRATOR

Desi în etapa pubertara dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului respirator a fost impetuoasa, la începutul perioadei postpubertare el este înca departe de a fi atins nivelul de adult.

Astfel, în perioada postpubertara are loc dezvoltarea predominant functionala a aparatului respirator, la sfârsitul ei, factorii dimensionali si capacitatile functionale respiratorii devenind aproape egali.

La sfârsitul perioadei vom constata un nivel relativ înalt al oxigenarii tesuturilor în efort, apropiat de cel caracteristic adultilor.

Dezvoltarea morfologica a aparatului respirator continua, ducând la amplificarea factorilor dimensionali si, în final, la marirea suprafetei de contact dintre sângele capilar si aerul alveolar. Ritmul de dezvoltare anatomica la începutul perioadei postpubertare este mai intens, devenind tot mai lent, odata cu apropierea de stadiul definitiv morfologiei respiratorii.

Indicii fiziologici ai respiratiei extreme reflecta îmbunatatirea ventilatiei pulmonare. Frecventa respiratorie are valori de 20-22 la fete si 18-20 la baieti.

Creste amplitudinea miscarii respiratorii, oglindita în marirea treptata a volumului respirator curent pâna la 400-450 ml fata de 350 ml la 15 ani.

Capacitatea vitala (CV) creste paralel cu înaltimea si sporirea greutatii corporale. De asemenea, ea depinde de fortificarea muschilor inspiratori în timpul perioadei postpubertare.

Aceste îmbunatatiri sunt oglindite prin cresterea apreciabila a capacitatii maxime de efort aerob, ceea ce face ca elevii de vârsta postpubertara sa faca fata cerintelor impuse de eforturile bazate pe rezistenta. Totusi, indicii calitativi de mare finete ai respiratiei interne - consumul maxim de O2 /min/kg corp precum si O2 - plus maxim nu au atins înca valori foarte înalte si numai printr-un antrenament sistematic bazat pe efort de rezistenta se va putea obtine, în câtiva ani, capacitatea maxima de efort aerob. Etapa postpubertara ramâne perioada cea mai favorabila dezvoltarii capacitatii de efort maxim aerob, componentele functiei respiratorii (respiratie externa), transportul gazelor si respiratia tisulara fiind foarte aproape de valoarea adultilor.

PARTICULARITĂŢI MOTRICE

Din punct de vedere motric, " vârsta scolara mare " este propice unei cresteri logice a capacitatii de a se executa sarcini motrice cu indici crescuti ai calitatilor motrice. Baietii au disponibilitati mai mari.

În privinta vitezei, se limiteaza suportul fiziologic (labilitatea functionala a scoartei cerebrale) al dezvoltarii " vitezei de baza " (a vitezei " pure "), obtinându-se, totusi, o usoara crestere a indicilor acesteia. Se pune accent pe viteza de repetitie, de executie si de deplasare. Este favorizata, în ultima parte a perioadei, si dezvoltarea vitezei în regim de rezistenta, prin alergari pe 200-400 m.

Se constata o îmbunatatire simtitoare a capacitatilor de coordonare, în consecinta, cresterea nivelului de îndemânare. Pâna la 17 ani nu sunt diferente în privinta îndemânarii între baieti si fete, dupa aceasta vârsta fetele devenind mai îndemânatice. Apare posibilitatea limitarii mai precise a efortului pe anumite segmente si grupe musculare, pe baza inhibitiei de diferentiere, mult îmbunatatita la aceasta vârsta.

Mobilitatea articulara scade, mai pregnant la baieti.

Eforturile de rezistenta sunt foarte bine raportate acum, indicii ei fiind mai buni la baieti decât la fete.

Forta, pe baza hipertrofiei musculare (mai accentuata la baieti), poate fi dezvoltata sub toate formele sale de manifestare.

Acum sunt prezente toate conditiile pentru formarea, consolidarea si perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice, indiferent de gradul lor de complexitate si dificultate (nivel ridicat al tuturor calitatilor motrice, stadiu avansat de dezvoltare a aparatului locomotor, suport metabolic solid, echilibru al proceselor nervoase - cu indici crescuti ai inhibitiei de diferentiere). În general, la fondul de deprinderi si priceperi motrice specific perioadei anterioare se adauga indici calitativi de executie si noi procedee tehnice sau actiuni tactice specifice ramurilor si probelor sportive abordate în învatamântul liceal si profesional, care corespund acestei perioade de vârsta.

Sub aspectul motricitatii s-a constatat un nivel mult mai scazut al fetelor fata de baieti si un progres mai lent, uneori nesemnificativ, al performantelor motrice si chiar o descrestere a lor în unele situatii (de exemplu alergarea de viteza).

PARTICULARITĂŢI PSIHOLOGICE

Perioada postpubertara cuprinde tineretea si maturitatea. Termenul de "tinerete" este adesea utilizat pentru a desemna o categorie larga de oameni, de la vârsta pubertatii, pâna la 25 de ani.

Daca adolescenta realizeaza în limitele sale definitorii profilul personalitatii umane, fiind perioada încheierii studiilor de baza si începutul calificarii profesionale, în etapa tineretii se realizeaza integrarea profesionala si sociala a individului.

Tineretul a fost întotdeauna generatia receptiva la nou, preocupata de propria situatie si devenire.

La vârsta tineretii se realizeaza unitatea dintre idealuri, nazuinte si aspiratii si activitatea concreta, productiva, pusa în slujba lor, ca si concordanta dintre aptitudini si interesele sociale majore. Tineretea este o vârsta a cautarii echilibrarii personalitatii cu cerintele vietii sociale, cu marile responsabilitati ale viitorului. Ea ramâne o perioada de trecere de la adolescenta la maturitate, nefiind scutita de unele framântari si contradictii. Acestea provin din trasaturile psihologice proprii vârstei - elan spre nou, aspiratii înalte, spirit revolutionar dar si o nedeplina integrare profesionala si sociala, care poate crea multe stari de insatisfactie si chiar conflicte.

Integrarea sociala deplina a tineretului se realizeaza odata cu întemeierea familiei, procrearea si educarea copiilor. Casatoria marcheaza maturizarea sexuala si echilibrarea erotismului specific vârstei. Latura sentimentala a vietii tânarului nu este calma si chiar în casatorie în relatiile între soti pot interveni momente mai încordate. Aparitia copiilor provoaca profunde restructurari în viata familiei tinere, în mentalitatea si modalitatile de petrecere a timpului liber care urmeaza sa fie structurat potrivit nevoilor de instruire, educare si îngrijire a acestora.

Aspecte generale privind programa scolara - ciclul liceal

În momentul de fata, la nivelul învatamântului liceal, exista patru programe de educatie fizica, câte una pentru fiecare an de studiu (ele au fost emise prin ordin al ministrului).

Cele pentru clasele a IX-a si a X-a au urmatoarea structura:

-nota de fundamentare, elaborata în scopul prezentarii relatiei dintre programele scolare pentru clasele a IX-a si a X-a si documentele de politica educationala si curriculara pe care acestea se fundamenteaza;

-nota de prezentare, în care se detaliaza rolul disciplinei de învatamânt si statutul specific al acesteia în cadrul curriculumu-lui national, precum si contributia disciplinei de învatamânt la cele opt domenii de competente cheie stabilite la nivel european;

-competente generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplina de învatamânt sau, dupa caz, pe o categorie de discipline de învatamânt, pentru a evidentia achizitiile finale de învatare ale elevilor la sfârsitul învatamântului obligatoriu si pentru a orienta pregatirea de specialitate a acestora;

-valori si atitudini, finalitati de natura axiologica, urmarite prin studiul disciplinei, definite pentru învatamântul liceal;

-competente specifice - continuturi, nucleul functional al programei scolare, definit pentru fiecare an de studiu;

-sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competentelor, valorilor si atitudinilor prevazute în programele scolare.

Cele pentru clasele a XI-a si a XII-a au aceeasi structura, mai putin nota de fundamentare.

Pentru toate cele patru clase de liceu competentele generale sunt urmatoarele:

integrarea cunostintelor si a tehnicilor specifice educatiei fizice în actiuni de optimizare a dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice proprii;

valorificarea cunostintelor si a deprinderilor sportive dobândite, în organizarea si în practicarea competitionala si/sau necompetitionala a disciplinelor sportive;

analiza si evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului;

Pentru toate cele patru clase de liceu valorile si atitudinile sunt urmatoarele:

responsabilitatea fata de propria sanatate si dezvoltare fizica;

dorinta de autoperfectionare si perseverenta în atingerea obiectivelor prestabilite;

spirit competitiv;

respect fata de: reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori;

disponibilitate pentru colaborare si pentru initierea si mentinerea relatiilor interumane;

interes constant pentru fenomenul sportiv;

optiunea pentru o viata sanatoasa si echilibrata, prin adoptarea unui regim de activitate care sa îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu timpul liber;

Pentu jocul de handbal continuturile programelor sunt urmatoarele:

Clasa a IX-a:

Procedee tehnice folosite în atac:

-prinderea si pasarea mingii de pe loc si din deplasare;

-driblingul simplu si multiplu, cu variatii de ritm si schimbari de directie;

-aruncarea la poarta de pe loc si din deplasare;

-structuri tehnice complexe;

-jocul portarului;

Procedee tehnice folosite în aparare:

-pozitiile si deplasarile specifice pe semicerc;

-blocarea mingii aruncate de adversar;

-culegerea mingii de pe sol;

Actiuni tactice folosite în atac:

Actiuni tactice folosite în aparare:

Joc bilateral:

actiuni tactice individuale si colective simple, folosite în atac;

actiuni tactice individuale si între doi jucatori, folosite în aparare;

un sistem de joc în atac;

un sistem de joc în aparare;

consolidarea - perfectionarea - extinderea, dupa caz, a fondului de deprinderi specifice diferitelor discipline sportive si a cunostintelor aferente acestora;

perfectionarea capacitatii de practicare optionala, sub forma de întrecere - concurs a disciplinelor sportive însusite;

continuarea dezvoltarii calitatilor motrice, cu precadere în forme combinate de manifestare a acestora;

abordarea, dupa caz, a componentelor capacitatii motrice solicitate de domeniul în care se specializeaza elevii;

asigurarea conditiilor de pregatire a probelor specifice incluse în examenul de bacalaureat, pentru elevii interesati;

extinderea ofertei de continuturi cu discipline sportive dorite de catre elevi, a caror practicare se poate continua si în activitatea independenta;

transmiterea catre elevi a unor programe cu exercitii de întretinere fizica si a cunostintelor necesare aplicarii lor.

Modelul final de educatie fizica din învatamântul liceal trebuie sa reflecte finalitatile acestui proces instructiv - educativ, având în vedere ca majoritatea absolventilor nu mai urmeaza o alta forma de învatamânt si ca vor desfasura activitatea în diferite sectoare ale vietii cultural - sociale si economice. Componentele si structura acestui model final sunt asemanatoare, în general, cu cele specifice modelului final si al celor intermediare (pe clase) specifice educatiei fizice din învatamântul gimnazial. Difera, esential, aspectele de ordin cantitativ si - mai ales - calitativ. Sintetizând, se poate afirma ca absolventul învatamântului liceal trebuie sa aiba:

indici superiori de dezvoltare fizica corecta si armonioasa;

calitati motrice de baza cu potente de manifestare eficienta a tuturor formelor specifice;

sistem bogat si elevat de cunostinte teoretice de specialitate;

deprinderi si priceperi motrice de baza si utilitar - aplicative, corect însusite si eficient valorificate;

deprinderi specifice probelor si ramurilor de sport prevazute de programa si capacitatea de a le aplica (adica "pricepere ) în conditiile solicitate de viata (inclusiv cele necesare petrecerii utile si placute a timpului liber).

Obiectivele educatiei fizice, la acest ciclu de învatamânt, deriva din modelul anterior. Acestea sunt:

integrarea cunostintelor si a tehnicilor specifice educatiei fizice în actiuni de optimizare a dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice proprii;

valorificarea cunostintelor si a deprinderilor sportive dobândite, în organizarea si în practicarea competitionala si/sau necompetitionala a disciplinelor sportive;

analiza si evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului.

Metodologia de realizare a obiectivelor la aceasta treapta de învatamânt nu ridica probleme esentiale de diferentiere fata de treapta anterioara de învatamânt. Majoritatea elementelor de continut sunt acum reluate, pe un plan superior ca volum - intensitate - complexitate. Apar aspecte suplimentare pe planul autoorganizarii, autoconducerii si autoaprecierii. Se manifesta, de asemenea, mai pertinent respectarea optiunilor elevilor, mai ales pentru practicarea unor probe sau ramuri sportive (motivate din punct de vedere al dotarii materiale specifice sau, de "ofertele" locale. În aceeasi masura cresc rolul si ponderea temelor pentru acasa, care vizeaza, cu precadere, dezvoltarea calitatilor motrice de baza, dar si consolidarea unor deprinderi si priceperi motrice. În cazul grupurilor scolare industrale se pune problema necesitatii de a se folosi o metodologie care sa vizeze - prioritar - dezvoltarea calitatilor motrice specifice exersarii meseriilor respective, prevenirea aparitiei atitudinilor deficiente sau stabilirii deficientelor fizice pe care le implica profesiile specifice si chiar consolidarea unor deprinderi si priceperi motrice de baza sau utilitar - aplicative incluse în "fluxul tehnologic" specific. La acest nivel, de mare valoare praxiologica sunt masurile pentru formarea reflexelor de autoasigurare si de postura corporala corecta.

Ca forma organizatorica de baza, lectia de educatie fizica are tipologie si structura asemanatoare cu cea de la învatamântul gimnazial. Predomina, totusi, lectiile de tip "consolidare" sau chiar de "perfectionare", cele de tip "învatare" (sau de initiere primara) fiind putine. Destul de frecvent, la colectivele (clasele) de elevi deosebit de bune si omogene din punct de vedere al dezvoltarii indicilor somatici si functionali, nu se mai face veriga a III-a din lectie, destinata integral optimizarii dezvoltarii fizice. Întrecerea, mai ales sub forma de concursuri regulamentare, deci pe baza prevederilor regulamentelor oficiale, capata pondere mult sporita fata de ciclul anterior de învatamânt (gimnazial).

În lectii creste participarea elevilor la organizarea, conducerea si evaluarea propriilor executii sau a executiilor colegilor de grup. Elementele de autoorganizare si autoconducere (individuala sau în grup) sunt frecvente în multe verigi ale lectiei. Important este ca sa se cuprinda - în aceste actiuni pedagogice - cât mai multi elevi sau chiar toti; tehnicile de autoorganizare, autoconducere si conducere a colegilor si - implicit - de autoevaluare, trebuie sa fie transferabile în activitatea independenta din timpul liber al elevilor.

În lectii se lucreaza sau ar trebui sa se lucreze, mult sau chiar exclusiv pe grupe de nivel valoric biomotric "deschise", în toate verigile (excluzându - le pe prima si pe ultima). În acest grupe, de cele mai multe ori liderii (adica si colaboratorii profesorului) trebuie sa fie alesi de catre colegi, cu toate ca în realitate - în majoritatea cazurilor - sunt numiti de catre profesor. De ce pe grupe valorice "deschise"? Pentru ca, în lectie, conform principiului accesibilitatii, trebuie sa se modifice grupele în functie de temele abordate, cel putin! Posibilitatile individuale ale fiecarui elev nu sunt la acelasi nivel pentru toate temele abordate. si la verigile netematice se poate aplica aceasta tratare diferentiata pe grupe valorice. Teoretic este corect; practica poate sa confirme sau sa infirme.

Tratarea diferentiata în functie de sex, este o necesitate atât sub aspectul dozarii efortului, cât si al continutului instruirii (mai ales pentru fete în gimmnastica, dar si pentru baieti în fotbal sau rugby, etc.).

Temele pentru acasa se dau, aproape exclusiv, pe parcursul lectiei si nu în ultima veriga.

Creste, în lectie, preocuparea profesorului de a constientiza procesul de efectuare a exercitiilor fizice, de a explica - în mod stiintific - efectele acestor exercitii si necesitatea unei metodologii cât mai corecte si eficiente (ca dozare a efortului fizic, formatii de lucru, refacere dupa efort, etc.).

Sunt necesare câteva sugestii metodologice privind activitatea didactica în formele de organizare si realizare a educatiei fizice si sportului în liceu. Dat fiind faptul ca în clasele a IX-a se formeaza colective cu elevi proveniti din medii scolare diferite, având cunostinte si deprinderi diferentiate, practicând ramuri - probe sportive diferite, principala sarcina a profesorului de educatie fizica si sport, cel putin în primul semestru al acesti an de studiu, este aceea de a efectua evaluarea predictiva a tuturor elevilor, depistarea si recuperarea lacunelor de instruire, în scopul omogenizarii claselor si orientarii optiunilor elevilor pentru ramurile - probele sportive oferite de liceu.

Daca la cele doua ore prevazute în planul de învatamânt se poate obtine la fiecare clasa înca o ora din curriculum la decizia scolii, situatia instruirii devine deosebit de avantajoasa. Având în vedere situatiile mentionate, profesorii de educatie fizica si sport din liceu vor face demersuri insistente pentru obtinerea orei din curriculum la decizia scolii la fiecare clasa, chiar daca pentru aceasta renunta la o parte din orele prevazute în curriculum la decizia scolii, care ar urma sa li se acorde claselor a X-a - a XI-a.

În acest caz, în ora de curriculum la decizia scolii se pot aborda, ca optional, noi continuturi la disciplinele prevazute în trunchiul comun al programei sau discipline noi, realizându-se, astfel, o instruire optima care sa-si puna amprenta pentru tot ceea ce urmeaza sa se realizeze în ceilalti ani de studiu.

Desi programa scolara permite si predarea - învatarea unor ramuri - probe sportive alternative, pentru a asigura o instruire corespunzatoare care sa poata crea o mai mare diversitate de optiuni în clasa a X-a, se recomanda ca la acest an de studiu sa se abordeze în mod temeinic perfectionarea continuturilor obligatorii prevazute în programa.

La clasele a-X-a si a XI-a lectia de educatie fizica si sport prevazuta în trunchiul comun pastreaza atât situatii de instruire si componente comune (organizarea grupei/clasei, pregatirea organismului pentru efort si influentarea selectiva a aparatului locomotor, revenirea organinismului dupa efort si încheierea lectiei), cât si elemente care le diferentiaza substantial de la un an de studiu la altul, cum ar fi:

abordarea simultana a mai multor ramuri - probe sportive, potrivit cu oferta educationala a profesorului si optiunile elevilor;

organizarea predarii - învatarii pe grupe stabile, pe durata unui ciclu tematic;

stabilirea diferentiata a competentelor în functie de continut si de anul de studiu;

sisteme de actionare diferentiate pe grupe, si dupa caz, pentru fiecare elev, înlesnindu-le acestora realizarea traseelor individuale de pregatire;

instrumente si criterii de evaluare diferite.

La clasa a XII-a (a XIII-a), pe lânga ora din trunchiul comun, ora din curriculum la decizia scolii poate deveni necesara pentru a se putea realiza eficient contributia educatiei fizice si sportive la realizarea obiectivelor - cadru, cât si la realizarea cadrului necesar recreerii si practicarii sportului potrivit optiunilor individuale.

Documente specifice emise de M.E.C.T. precizeaza si responsabilitati pentru factorii educationali: conducerea liceului, catedra de educatie fizica, profesorul de educatie fizica si sport, elevii (ca practicanti si beneficiari).

Evaluarea elevilor se face conform precizarilor actualului "Sistem National de Evaluare la Disciplina Educatie Fizica si Sport". Pe baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii, rezultate din dezbaterea colectivului de catedra, profesorii trebuie, pentru fiecare clasa:

sa stabileasca numarul total al probelor de control la care elevii vor fi evaluati în anul scolar respectiv si sa realizeze repartizarea acestora de-a lungul celor doua semestre;

sa elaboreze scale proprii pentru acordarea notelor 6 - 10 la probele masurabile în sistemul de evaluare;

sa precizeze structura probelor de evaluare introduse în completarea celor prevazute în sistemul national de evaluare si scale proprii pentru acordarea notelor 1 - 10;

sa determine criteriile de apreciere si notare pentru probele de evaluare prevazute în sistemul national sau stabilite personal, care nu sunt masurabile;

sa prezinte elevilor fiecarei clase sistemul de evaluare elaborat;

Continutul modelului de performanta (avansati)

A. OBIECTIVE

cresterea indicilor calitatilor motrice de baza si trecerea la formele de manifestare a acestora în jocul de handbal;

consolidarea tehnicii de baza în conditii apropiate de joc si învatarea procedeelor tehnice speciale;

recerea la specializarea pe grupe de posturi (6 m si 9 m ) si începerea însusirii tehnicii de baza specifice postului pentru care elevul are aptitudini reale;

3. portarul - ca jucatorii de 9 m.

C. CONŢINUTUL INSTRUIRII FIZICE

Viteza

1. Exercitii pentru dezvoltarea vitezei:

starturi din pozitii diferite: asezat, culcat dorsal sau facial, cu spatele spre directia de alergare;

starturi precedate de alte actiuni specifice: deplasari în pozitie fundamentala, fandari, sarituri de pe loc pe doua picioare cu bratele sus;

sprinturi pe distante variind între 15-30 m cu starturi diferite, la semnale sonore sau vizuale;

pase de pe loc (cu joc de picioare) în doi, în triunghi, în patrat, folosind una si apoi doua mingi;

câte doi pe lungimea terenului, cu fata la una din porti: pase în patrundere si retragere, executate în viteza mare, timp de 30 , 45" sau 1';

deplasare laterala pe semicercul de 6 m, în pozitie fundamentala, sprint pe diagonala mica a terenului, deplasare laterala pe linia de centru, sprint pe cealalta diagonala mica a terenului;

pase din deplasare, în doi si în 3 jucatori cu schimb de locuri;

dribling multiplu pe lungimea terenului în viteza mare;

contraatac cu un vârf prin conducerea mingii;

contraatac direct cu unul si cu doua vârfuri (fara si apoi cu repliere).

Îndemânarea

1. Exercitii pentru dezvoltarea îndemânarii:

sarituri în lungime cu bataie pe un suport sau într-o zona delimitata (mingi medicinale, banci, lazi, zona marcata);

jonglerii cu mai multe mingi;

dribiling executat alternativ, cu mâna stânga si mâna dreapta;

dribiling cu doua mingi conduse simultan cu ambele mâini;

câte doi fata în fata, cu o minge în fiecare mâna: pasarea simultana a celor doua mingi si prinderea lor.

Rezistenta

1. Exercitii pentru dezvoltarea rezistentei:

alergare pe teren variat;

alergare pe teren plat cu intensitate variabila;

pase de pe loc si din deplasare (în 2 -3 jucatori, în triunghi, în patrat), cu numar mare de repetari;

deplasari în pozitie fundamentala de aparator, urmate de pase si aruncari la poarta;

deplasari în pozitie fundamentala de aparator, pase din alergare, aruncare la poarta si repliere la locul de plecare;

aruncari succesive la poarta precedate de alte actiuni specifice: deplasari în pozitie fundamentala, sprinturi scurte, pase în doi;

exercitii complexe de circulatie a jucatorilor;

200 m alergare usoara + 100 m mers + 200 m alergare usoara: 8'-10';

jocul "cine tine mingea mai mult" reprize de 2'-3'

Forta

1. Exercitii pentru dezvoltarea fortei:

din culcat dorsal, ridicarea trunchiului la verticala de 10-15 ori;

din culcat dorsal, ridicarea picioarelor la verticala de 10-15 ori;

din culcat dorsal, ridicarea si mentinerea picioarelor la 45 grade;

deplasarea cu pas saltat;

deplasarea cu pas sarit;

deplasari cu pas saltat legat cu pas sarit;

tiile;

tractiuni cu benzi elastice, cu extensoare;

atârnat la scara fixa, ridicarea si coborârea genunchilor;

sarituri peste obstacole, imitând miscarea de aruncare;

sarituri succesive pe un picior si pe doua picioare, pe trepte si la banca de gimnastica;

sarituri în adâncime de pe lada;

aruncari la poarta de la distanta mare, cu trecere peste banca de gimnastica;

aruncari la poarta de la distanta mare, cu bataie pe banca de gimnastica si aterizare în partea opusa;

aruncarea la poarta de la distanta mare, cu trecere peste o frânghie asezata la înaltimi diferite.

D. CERINŢE TEHNICE

Atac

1. Jucatorii de semicerc:

1.1. procedee tehnice de pasare (de baza si speciale), în viteza mare (de deplasare si de executie) si în conditii de lupta cu adversarii la semicerc;

1.2. aruncari specifice de pe extreme:

aruncare din saritura de pe extrema stânga, cu aterizare pe piciorul drept;

aruncare din saritura de pe extrema dreapta (stângaci), cu aterizare pe piciorul stâng;

aruncare din saritura de pe extrema dreapta (dreptaci), cu îndoirea trunchiului spre stânga (aruncare cu evitare).

1.3. aruncari din plonjon, cu :

2. Jucatorii de 9 m:

2.1. procedee tehnice de pasare în mare viteza (de executie si deplasare);

2.2. sa cunoasca cel putin doua procedee de angajare la semicerc, dintre cele prezentate mai jos:

pasa pe la spate;

pasa înapoi peste umar;

pasa din pronatie;

pasa din saritura;

pasa pe sub picior;

pasa cu pamântul;

pasa împinsa cu doua mâini;

2.3. procedee de aruncare la poarta:

din saritura peste adversari;

de pe picioare: de la nivelui soldului, pe la umar, cu evitare;

2.4. fente de pasare, urmate de pase sau aruncari la poarta;

2.5. fente de aruncare, urmate de angajari la semicerc.

Aparare

1. Atacarea adversarului aflat în posesia mingii:

cu pieptul;

2. Scoaterea mingii de la adversar:

din dribling;

din interceptie.

3. Blocarea mingiilor aruncate la poarta:

cu doua mâini de deasupra capului;

cu o mâna din lateral;

cu doua mâini din lateral.

E. CONŢINUTUL INSTRUIRII TEHNICE

1. procedeele tehnice de pasare incluse în continutul jocului modern (pase de baza si speciale):

1.1. exercitii pentru consolidarea paselor în conditii de mare viteza:

pase în doi de pe loc si din deplasare, executate în mare viteza;

pase în triunghi si în patrat:

- cu deplasare la coada sirului unde s-a pasat mingea;

- cu deplasare la coada sirului opus directiei de pasare a mingii;

pase în trei:

- cu si fara schimb de locuri;

- cu încrucisare dubla - doi jucatori se deplaseaza pe o latura a terenului iar al treilea pe latura cealalta;

în suveica:

- dubla;

- dubla cu retragere;

- dubla cu încrucisare simpla, la mijlocul distantei de deplasare;

1.2. exercitii complexe de circulatie în fata portii pentru consolidarea si perfectionarea paselor în conditii apropiate de joc:

câte trei-patru jucatori asezati pe urmatoarele posturi din atac - extrema stânga, inter stânga, inter dreapta, extrema dreapta, mingea la extrema stânga:

circulatie de extreme cu pase la interul apropiat;

circulatie de extreme, cu pase la interul opus;

2. procedee tehnice specifice postului de pivot; învatarea pasilor pivotului:

2.1. exercitii pentru învatarea demarcajului direct si indirect:

din alergare usoara, la semnal, schimbare de directie;

joc "cine tine mingea mai mult";

pe perechi, fata în fata, pe lungimea terenului: din alergare la semnal, jucatorul cu fata la directia de deplasare executa schimbari de directie si încearca sa se demarce, în timp ce aparatorul se deplaseaza odata cu acesta;

joc "om la om" pe tot terenul.

2.2. exercitii pentru învatarea paselor si aruncarilor la poarta, specifice postului de pivot, în conditiile unor combinatii simple între pivot, inter si extrema:

din coloana câte unul pe extrema dreapta, fiecare cu mingea: deplasare cu dribling pe semicercul de 9m, ocolirea unui jalon si aruncarea la poarta din saritura, cu bataie pe piciorul stâng;

acelasi exercitiu, cu plecare de pe extrema dreapta si aruncare cu bataie pe piciorul drept;

acelasi exercitiu, cu plecare de pe extrema dreapta, dar aruncarea cu bataie pe piciorul stâng;

în coloana câte unul pe extrema stânga, fiecare cu minge: deplasare cu dribling pe semicercul de 9m pâna în dreptul jalonului, oprire pe piciorul stâng, pivotare pe piciorul drept, bataie pe piciorul stâng si aruncare la poarta;

în coloana câte unul pe extrema dreapta, fiecare cu minge: deplasare cu dribling pe semicercul de 9m pâna în dreptul interului stânga, oprire pe piciorul stâng, bataie si aruncare la poarta din saritura.

3.1. exercitii pentru învatarea aruncarilor la poarta de pe extreme, precedate de pase, fente de pasare si schimbari de directie:

câte un sir de jucatori pe cele doua extreme, fiecare jucator cu minge: dribling si aruncare la poarta din saritura;

0 - 10% omogenitate mare;

Valorile coeficientilor de variabilitate pot fi influentate de unii factori ca: numarul de cazuri, de distributia rezultatelor.

3.4. Jocuri de miscare, exercitii si structuri de exercitii folosite în cadrul experimentului

VITEZA

Alergarea cu schimbare de directie la stimul sonor; 2 x 45", pauza 15".

Alergare uniform accelerata 4 x 20 m; pauza 30".

Starturi:

din picioare;

din ghemuit;

din ghemuit cu spatele catre directia de deplasare; 4 x 15 m; pauza 15".

Alergare cu genunchii sus; 4 x 30 m; pauza 45''.

Joc de glezne; 4x30 m; pauza 30 ''.

Alergarea de viteza (cu start din picioare); 4x30 m;pauza 45 ''.

Alergare de viteza 3x50 m; pauza 30''.

Alergare de viteza; 4x50 m; pauza 1'.

Alergare de viteza, atingerea unui reper, întoarcere,40m; 4x50 m; pauza între repetari 1'.

Deplasarea rapida cu pas adaugat pe semicercul de 6m, stânga.

Alergare cu accelerari la intervale de 15 m, 8x; pauza 45''.

ÎNDEMÂNAREA

1. Atinge mingea daca poti; 2x3'; pauza 1'.

2. Ocheste tinta miscatoare (cercul rostogolit); 2x4'; pauza 20''.

3. Dribling printre jaloane; 4x20m; pauza 20''.

4. Dribling în slalom cu ambele mâini; pauza 30''.

5. Dribling cu 2 mingi simultan cu ambele mâini;4x40m;pauza 1'.

6. Trecerea mingiei printre picioare 1',8x;pauza 30''.

7. Jonglerii cu mingea de hanbal; 1'; 8x; pauza 30''.

REZISTENŢA

1. Alergarea cu schimbarea tempoului din 300 în 300 m; 900m; 2x; pauza activa 1'.

2. Alergarea în tempo uniform; 2x3'; pauza activa 1'.

3. Alergare în tempo Ÿ; 2x400m; pauza activa 30''.

4. Alergare în tempo uniform; 2x500m; pauza activa 30''.

5. Alergare pe teren variat; 2x3'; pauza activa 1'.

6. Alergare în tempo variat; 2x3'; pauza activa;

7. Cross (alergare pe teren variat) 1000m; 3x; pauza 3-5'.

FORŢA

1. Genoflexiuni cu ridicare pe vârfuri 4x15 repetari; pauza 30''.

2. Sarituri succesive peste banca de gimnastica; 4x20''; pauza 30''.

3. Pas saltat; 4x25m; pauza 15''.

4. Pas sarit 4x30m; pauza 30''.

5. Mersul piticului; 4x25m; pauza 15''.

6. Dansul Cazacilor; 4x30''; pauza 30''.

7. Flotari cu sprijinul palmelor pe perete; 4 serii x 10 repetari; pauza între serii 30''.

8. Tractiuni la scara fixa; 6 serii x 4 repetari; pauza 30''.

9. Flotari din culcat facial cu bataia palmelor; 4 serii x 4 repetari; pauza 30''.

10. Roaba distanta 20m; 4x; pauza 30''.

11. Pase de pe loc si din deplasare cu mingea medicinala de 1 kg; 4 x 40m; pauza 30''.

12. Aruncarea la distanta cu mingea medicinala înainte cu 2 mâini deasupra capului; 20x; pauza 10''.

13. Aruncarea la distanta înapoi, cu 2 mâini de deasupra capului, cu mingea medicinala; 20x; pauza 10''.

14. Culcat facial cu bazinul în sprijin pe banca de gimnastica, palmele la ceafa, îndreptarea si extensia spatelui; 4 serii x 8 repetari; pauza 15''.

15. Stând departat, cu mingea de 2 kg tinuta deasupra capului, aplecari înainte si ridicari; 4 x 10 repetari; pauza 30''.

Mijloace tehnico-tactice utilizate în procesul instruirii

Miscarea în teren (Mt)

Mt1. Deplasarea în pozitie fundamentala de-a lungul semicercului de 6 m;

Mt2. Deplasarea în pozitie fundamentala, iar la semnal auditiv alergare cu schimbari de directie pe lungimea terenului de handbal, pâna la poarta din terenul opus.

Mt3. Joc de miscare "Cine tine mingea mai mult în dribling".

Mt4. Joc de miscare "Leapsa pe perechi cu atingerea gleznei partenerului".

Mt5. Joc de miscare "Apara cetatea".

Mt6. Joc de miscare "Cine tine mingea mai mult".

Mt7. stafeta cu porniri, alergari, întoarceri, opriri, alergari cu fata si cu spatele spre directia de alergare, sarituri, schimbari de directie; 4 x 30 m; pauza activa 30''.

Mt8. Alergare cu pasi adaugati si cu pasi încrucisati; 6 x 30 m, pauza 1'.

Mt9. Galop lateral, înainte, înapoi, 4 x 30 m; pauza 45''.

Mt10. Pozitia fundamentala de aparare: deplasari înainte, înapoi, lateral stânga-dreapta, 6 x 30''; pauza 20''.

Prinderea si pasarea mingii(P)

P9. Pase în 2 si 3 jucatori de pe loc 3x5 min., pauza între serii.

P10. Pase în triunghi cu iesire la minge 6x3 min., pauza 40 sec.

P11. Pase în zig - zag 6x3 min., pauza 30 sec.

P12. Pase în patrat 6x3 min., pauza 30 sec.

P13. Pase în stea 6x3 min., pauza 30 sec.

P14. Pase în alergare 2, 3, si 4 jucatori 6x25 m, pauza 30 sec.

P15. Suveica simpla (la distanta de 3 m) 4x5 min., pauza 30 sec.

P16. Suveica dubla (la distanta de 4 m) 2x 10 min., pauza 45 sec.

P17. Patratul miscator (cu 2 mingi) 4 x 4 min., pauza 45 sec.

P18. Pase speciale: lansate, din pronatie, cu pamântul, 3x10 min., pauza 45 sec.

P19. Pase speciale pentru angajarea pivotului.

P20. Pase speciale în atacul în potcoava 2x10 min., pauza 45 sec.

Aruncarea la poarta(AP)

AP9. Concurs de aruncari la distanta cu mingi de oina, tenis, 4x2 min., pauza de 30 sec.

AP10. Aruncare la poarta de pe loc 2x10 min.., pauza 45 sec.

AP11. Aruncare la poarta împartita în 9 patrate, 2x10 aruncari, pauza 1 min.

AP12. Aruncare la poarta precedata de pase, 2x15 min., pauza 45 sec.

AP13. Aruncare la poarta precedata de dribling, 2x15 min., pauza 1 min.

AP14. Aruncare la poarta din încrucisare simpla si dubla, 2x15 min., pauza 45 sec.

AP15. Pase în potcoava, urmate de aruncari la poarta, 2x15 min., pauza 45 sec.

AP16. Aruncare la poarta cu pasi adaugati, 2x15 min., pauza 1 min.

AP17. Aruncare la poarta din saritura precedata de pase, 3x10 min.

AP18. Aruncare la poarta din saritura peste banca de gimnastica, 3x5 min., pauza 45 sec.

AP19. Aruncare la poarta de la 7 m, 4x2 aruncari, pauza 20 sec.

Driblingul(D)

D5. Dribling multiplu de pe loc, alternativ cu mâna stânga si dreapta, 4x45 sec., pauza 30 sec.

D6. Dribling cu alergare în linie dreapta, 6x30 m, pauza 30 sec.

D7. Suveica simpla cu dribling, 4x2 min., pauza 45 sec.

D8. Dribling printre jaloane, 4x 30 m, pauza 30 sec.

D9. stafeta cu dribling (în linie dreapta si printre jaloane), 5x30 m.

D10. Dribling în viteza 15 m, urmata de pasa lunga, 6x15m, pauza 20 sec.

D11. Dribling-pasa-dribling-aruncare la poarta, 2x10 min., pauza 1 min.

Atacarea adversarului(AA)

AA1. Deplasari în oglinda în perechi, 4x45sec., pauza 20 sec.

AA2. Din deplasare în pozitie fundamentala de aparare, pe perechi, atingerea umerilor partenerului, 4x45 min., pauza 15 sec.

AA3. Deplasare laterala în pozitie fundamentala pe semicerc, cu iesirea si atingerea unor jaloane, 6 x 45 sec., pauza 30 sec.

AA4. Joc scoala 3:3, 4:4, 6:6, lucru 4x5 min., pauza 2 min.

Scoaterea mingii de la adversar(Sm)

Sm1. Pe perechi, un jucator efectueaza dribling, celalalt încearca sa scoata mingea (din deplasare pe tot terenul), 2x4 min., pauza 30 sec.

Sm2. Pe perechi, un jucator efectueaza dribling din alergare în linie dreapta, celalalt din lateral - încearca sa-i scoata mingea, 4 x 30 m, pauza 30 sec.

Sm3. Pe perechi, (saltarea) mingii tinuta în palma, 4x2 min., pauza 45 sec.

Sm4. Joc scoala (scoaterea mingii), 2x10 min., pauza 1 min.

Blocarea mingilor aruncate la poarta (Bm)

Bm1. Jocuri: "Apara cetatea", "Fereste-te de minge", 2 x 5min., pauza 45 sec.

Bm2. Pe perechi, blocarea mingilor aruncate la poarta de partener, 4x4 min., pauza 30 sec.

Bm3. Blocarea mingii "Prastie", 2x45 sec., pauza 10 sec.

Bm4. Blocarea mingilor aruncate alternativ de cei doi interi, 4x4 aruncari, pauza 20 sec.

Marcajul si demarcajul (MD)

Md9. Joc 2:2, 4x3 min., pauza 45 sec. (pe jumatate de teren).

MD10. Joc 3:3, 4x4 min., pauza 45 sec. (pe jumatate de teren).

ÎNĂLŢIMEA

ANVERGURA

LUNGIMEA PALMEI

GREUTATEA

G

IORDACHE IRINA

PORTAR

AVASILOAIE LUCIANA

PORTAR

DONOSE GEORGIANA

CENTRU

BURUIANA ANCA

CENTRU

GHEORGHIŢĂ ALINA

EX. DR

PANAGATOS GABRIELA

EX. DR

IFTIMIE MANUELA

EX. STG

COSTEA ALINA

EX.STG

GHIONEA DANIELA

PIVOT

MÂNZĂ FLORENTINA

PIVOT

BERCEA ANA MARIA

INTER DR.

NICA LOREDANA

INTER DR.

JIGLĂU IULIANA

INTER STG.

MIRON NICOLETA

INTER STG.

INDICATORI STATISTICI

X

S

Cv

REZULTATELE

sI

MODELUL PENTRU JUNIOARE III

ANEXA 3

REZULTATELE OBŢINUTE LA PROBELE MOTRICO - TEHNICE

ANEXA 4

MODEL SOMATIC PENTRU EsALONUL

COPII DE PERFORMANŢĂ

(JUNIOARE III)

ANEXA 5

MODEL MOTRIC PENTRU EsALONUL

COPII DE PERFORMANŢĂ

(JUNIOARE III)