Educatia informala
Este acea forma a educatiei care se realizeaza in intreg mediul nostru de viata, prin intermediul unor influente/experiente eterogene care actioneaza difuz, nediferentiat, spontan si accidental, fara intentionalitate explicita asupra fiecaruia dintre noi. O mai putem intalni, in diferite surse bibliografice, sub numele de educatie spontana sau educatie incidentala.
Influentele educationale informale sunt nestructurate sau slab structurate, sunt extrem de diverse si neprelucrate din punct de vedere psihopedagogice. Ele pot avea atat semnificatii pozitive cat si valente negative, se pot fi atat la informatii, cunostinte, experiente de natura cognitiva, cat si/mai ales experiente de viata, de natura actionala sau atitudinal/comportamentala. Asa dupa cum invatarea –ca activitate specific umana - in sensul ei cel mai larg este inteleasa ca proces de dobandire de noi comportamente urmare a actiunii repetate a unor stimuli asupra individului si a fixarii unor reactii, asimilare activa de informatii (experiente) si formare de noi operatii si scheme de actiune )interne si externe) si educatia – ca actiune transformatoare a individului – trebuie inteleasa si definita prin raportare la totalitatea continuturilor si contextelor care, intr-o forma sau alta – determina evolutia individului de la un nivel la altul de dezvoltare, de adaptare.
Astfel, influentele educationale spontane, informale provin din partea intregului mediu de viata, a ambiantei familiale si sociale imediate: grup de varsta sau/si de prieteni, mediul rezidential (sat/oras, cartier, zona, ambient stradal[1], etc) sau din contextul muncii/activitatii profesionale desfasurate, a participarii la viata social-culturale, etc. Ele actioneaza in imprejurarile si contactele spontane ale existentei cotidiene, sunt aleatorii, infuzate inconstient in gandirea si comportamentele individuale. Sunt influente care se situeaza/se plaseaza in afara unui cadru organizat, institutionalizat.
In acest mod, fiecare individ achizitioneaza in decursul vietii sale informatii, interiorizeaza valori, adopta atitudini, exteriorizeaza comportamente, in functie de contextele in care este implicat, ceea ce conduce la imbogatirea profilului sau spiritual.
Chiar daca influentele spontane au, in general, un efect secundar asupra dezvoltarii personalitatii, ponderea in timp (este vorba despre o actiune pe parcursul intregii vieti), pe de o parte, mecanismele prin care actioneaza, si care sunt predominant de natura afectiv – motivationale, stimuland tendintele imitative ale fiintei umane, pe de alta parte, pot induce atitudini si stiluri comportamentale durabile si bine fixate in maniera de a se manifesta a personalitatii. O mare parte din experienta noastra de viata este dobandita din aceste contexte si prin mecanisme mai putin constientizate. Influentele spontane asupra personalitatii individului pot determina formarea/structurarea unor raporturi din ce in ce mai nuantate si eficiente in raport cu solicitarile realitatii si vietii sociale. Mai trebuie sa precizam ca in contextul educatiei informale, initiativa asimilarii influentelor educative ii apartine (sau nu) individului. Fiecare copil/persoana selecteaza si filtreaza intr-o maniera proprie ansamblul influentelor care actioneaza asupra si in jurul lui, iar „grilele” de evaluare sunt diferite fata de cele aplicate in context scolar.
[1] Vorbim adesea despre „civilizatia strazii”, fara sa ne gandim intotdeauna la semnificatia profunda a acestei expresii; strada „ne educa” in masura in care stim sa vedem, sa percepem si sa interiorizam influentele pozitive ce decurg dintr-o astfel de realitate: curatenie, o anumita arhitectonica, coloritul cladirilor, armonia si echilibrul arhitectonic, eleganta oamenilor, etc Toate acestea pot avea efecte educative, contin un potential educativ.
|