S-a spus nu o data, ca "viitorul începe azi". De fapt el începe sa se concureze nu numai din punct de vedere theoretic, conceptual, ci si pe plan organizatoric, practic.
Au aparut numeroase studii de prognoza în legatura cu omul viitorului si, respectiv, cu viitorul educatiei. O seama de organizari internationale, partide 20120l112u si guverne, institutii academice, experti si alti specialisti au încercat sa dea un raspuns întrebarii esentiale care se pune în fata oricarui sistem educativ: cum trebuie sa actioneze în domeniul educatiei pentru a raspunde nu numai cerintelor prezentului ci si celor ale viitorului, care, exceptând neprevizibilul, se proiecteaza, în liniile lui esentiale, chiar în zilele noastre.
Din diversitatea opiniilor exprimate si a solutiilor propuse, se desprind câteva idei esentiale si anume:
democratizarea educatiei, în sensul egalizarii sanselor de acces pentru toate categoriile populatiei;
continuitatea si functionarea ei;
multilateralitatea;
programe în raport de necesitatile si cerintele beneficiarilor, în present si în perspectiva;
fundamentarea stiintifica, pe baza cunoasterii si luarii în considerare în cea mai mare masura a specificului învataturii umane la diferite vârste, a motivatiilor si aspiratiilor oamenilor;
utilizarea unui sistem de metode si tehnici în care mijloacele de comunicare în masa si calculatoarele electronice sa joace un rol tot mai însemnat;
participarea beneficiarilor la elaborarea programelor, la stabilirea continuturilor si la alegerea metodelor;
individualizarea educatiei;
stabilirea unor modalitati cât mai precise de evaluare a eficientei activitatilor educative;
înlocuirea educatiei bazate pe rolul autoritar al educatorului cu o educatie permisiva, participativa, în care educatia sa apara ca un rezultat al cooperarii dintre educator si educat;
utilizarea cât mai deplina a mijloacelor puse la dispozitia educatiei de societate, multiplicarea si modernizarea acestor mijloace, în accord cu evolutia stiintifico-tehnica;
reconsiderarea relatiei scolii cu colectivitatea si educatia adultilor, în sensul descinderii scolii în viata, al deschiderii portilor ei spre colectivitate precum si în sensul implicarii acesteia în solutionarea problemelor scolii;
educarea oamenilor pentru viitor în toate articulatiile educatiei, stabilind obiectivele si metodele de educatie în raport de viitorii posibili, învatându-I sa anticipeze schimbarile si implicatiile lor asupra individului si a colectivitatii;
deplasarea accentului pe activitatile menite sa dezvolte creativitatea, spiritual de inovare, capacitatea de adaptare a omului la schimbari, la noutatea permanenta;
dezvoltarea autoinstructiei si autoeducatiei;
familiarizarea maselor cu problemele conducerii societatilor si a diferitelor domenii cu folosirea cotidiana a tehnicii automatizate, a mijloacelor de civilizatie, cu modalitatile cele mai eficiente de utilizare a timpului liber;
educarea în spiritul cooperarii între oameni si comunitati, al coexistantii pasnice pe planeta.
Fara îndoiala, caracterul aleatoriu al evenimentelor si fenomenelor din natura si societate impune anumite limite prognozei educative care nu va putea niciodata sa prevada în detaliu obiectele, continuturile, metodele si mijloacele de educatie, mai ales daca prognoza se face pe termen lung.
Reflectia pe termen lung si viziunea în perspectiva în educatie nu sunt însa mai putin necesare din acest motiv, ci dimpotriva, întrucât educatia manifesta o inertie la schimbarea mult mai mare decât stiinta, tehnica si economia.
Problema care se pune însa cu toata acuitatea este de a fundamenta prognoza educativa pe cercetari interdisciplinare temeinice, imaginatiei rezervându-i un loc secundar.
Evident problema se pune în mod diferit de la tara la tara, în raport de orânduirea social politica, de nivelul de dezvoltare, de traditiile în domeniul culturii si educatiei etc.
Pentru unele tari, în centrul atentiei politice si educative se va situa lichidarea analfabetismului, pentru altele democratizarea educatiei si învatamântului, asigurarea accesului la tezaurul stiintei si culturii pentru unele clase si paturi sociale, care au fost private în trecut de acest drept.
Într-o seama de tari capitaliste, batalia se va da pentru protejarea educatiei, a tineretului în deosebi, de poluarea spirituala produsa de cei care sub paravanul libertatii încearca sa obtina profituri de pe urma literaturii si filmelor pornografice sau sa reînvie momente de trista amintire din istoria omenirii, pentru care milioane de oameni au platit un tribut coplesitor.
În tarile socialiste, prospectarea viitorului în materie de educatie se va face pe baza unor cercetari si experimente, încercând sa se asigure astfel, un suport stiintific viitoarelor orientari si programe educative.
|
