Evaluarea in procesul de invatamant

Evaluarea in procesul de invatamant

Evaluarea, alaturi de predare si invatare, reprezinta unul din elementele procesului de invatamant, elemente ce se intrepatrund in cadrul activitatii comune a profesorilor si elevilor. Vorbind despre evaluare ne gandim la masurarea, interpretarea si aprecierea rezultatelor, la obtinerea unor informatii asupra elevului, cu ajutorul unor instrumente de evaluare in vederea elaborarii unor aprecieri pe baza carora se vor lua o serie de decizii privind continutul, metodele, strategiile, demersul sau produsul didactic.

Masurarea presupune cantarirea obiectiva a competentelor elevilor, pe baza unor probe exacte. Pentru a-i conferi acesteia un inalt grad de credibilitate, specificarea obiectivelor urmarite si convertirea acestora in criterii de evaluare consti 212h76c tuie o operatie obligatorie.

Aprecierea se refera la exprimarea unei judecati de valoare in raport cu rezultatele masurarii. In cadrul stiintelor socioumane, masurarea devine mai elastica (neexistand criterii stricte) si poate interfera cu aprecierea.

Decizia reprezinta luarea unor masuri cu privire la modificarile impuse, astfel incat precesul instructiv-educativ sa castige pertinenta si eficienta.

De ce evaluez?

Consider evaluarea o etapa importanta a procesului didactic, ea reprezentand rezultatul trudei zilnice a invatatorului, dar si semnalul de alarma asupra unor lacune ale elevului. Ne ajuta sa cunoastem mai bine scolarul si ne indeamna sa reflectam asupra metodelor si strategiilor folosite. Ne ajuta la eventualele ierarhizari, iar elevii sunt motivati sa lupte pentru a progresa.

Ce evaluez?

Cum evaluez?

Folosind metode si instrumente de evaluare traditionale (probe scrise, probe orale, probe practice) sau moderne (proiectul, portofoliul, tema, autoevaluarea).

Realizez evaluarea in functie de obiectivele stabilite, de particularitatile de varsta ale elevilor si de descriptorii de performanta. In urma efectuarii masurarii, urmeaza aprecierea exprimata prin calificative si stabilirea unor decizii ameliorative, daca este cazul.

Cand evaluez?

La inceputul unui program de instruire (ciclu de invatamant, an scolar, semestru), in vederea cunoasterii pregatirii anterioare a elevilor. Evaluarea initiala este foarte importanta pentru anticiparea procesului didactic adecvat, posibilitatilor elevilor si cunostintelor lor anterioare. Cea mai importanta evaluare initiala consider a fi cea de la inceputul clasei intai. Descoperim atunci elevii care au deja formate deprinderi de citit-scris, de desen, de colorat, de socotit, povestit, cantat, recitat.Din pacate, nu toti elevii frecventeaza gradinitele si exista mari discrepante intre cei instruiti in cadru organizat si cei ce vin din mediu familial. Aceste ramaneri in urma pot fi corectate numai dupa multe ore de munca pe grupuri mici sau individual si se recupereaza abia spre sfarsitul clasei I.

Continuu, pe parcursul procesului didactic. Prin evaluarea formativa urmaresc progresele elevilor, ii familiarizeaza cu obiectivele urmarite, atat pe ei cat si familiile. Continuu, caut, daca este cazul, motivele rezultatelor slabe, ameliorez strategiile de lucru si randamentul scolar. Descopar dupa fiecare secventa elevii care au nevoie de explicatii suplimentare, le acord atentie sporita, indrum familiile in vederea ajutorarii copiilor.

La sfarsitul procesului (sau capitolului). Evaluarea sumativa este o evaluare de bilant care nu poate oferi informatii complete si sistematice privind insusirea continuturilor parcurse. O consider destul de putin eficienta intrucat nu mai poate fi urmata de masuri ameliorative (trecem la alt capitol) si nu prezinta intotdeauna obiectivitate. Se intampla ca elevii foarte buni sa obtina la un moment-dat un calificativ slab, influentat de starea fizica (boala, oboseala), de probleme familiale (mutari, certuri), de starea emotionala.

Personal ma straduiesc sa imbin cat mai armonios tipurile de evaluare sus amintite, sa consemnez permanent rezultatele intr-un caiet al invatatorului, iar in catalog sa trec "o medie" a acestora. S-ar putea ca acest mod de consemnare a rezultatelor sa-mi fie considerat un punct slab, dar eu consider ca scolarul, cel putin cel mic, trebuie permanent incurajat pentru a dobandi incredere in sine, respect de sine si, in acelasi timp, incredere in invatator, care-i este adevarat prieten, si nu vanator de greseli. De altfel, avut surpriza ca, in clasa I, multi elevi sa vina cu teama de "note", de aceste "lucrari de control". Cand auzeau cuvantul "test" incepea starea de agitatie, aveau nevoie la toaleta, incepeau diverse dureri (capul, burta etc). A fost nevoie de multa rabdare din partea mea pentru a-i convinge ca aceste "teste" imi arata mie ce n-au inteles pentru a mai lucra.

De asemenea, permanent imbin evaluarea scrisa cu cea orala si prin probe practice. Tot in caietul invatatorului consemnez calificativele luate de elevi la "oral", "la teme", la portofolii si proiecte.

De pilda, la limba romana elevii sunt evaluati oral pentru: citit, povestit, folosirea cuvintelor noi in enunturi, probleme de ortografiere si punctuatie. La fiecare astfel de evaluare este apreciat de un calificativ. Dupa trei-cinci calificative acumulate , trec in catalog pe cel predominant. In concluzie, calificativele de la limba romana reflecta exact indeplinirea tuturor obiectivelor prevazute in programa scolara.

La matematica evaluarea orala urmareste: insusirea operatiei de adunare, operatia de scadere, aflarea termenului necunoscut, cunoasterea terminologiei matematice, probleme cu una-doua operatii. Fiecare elev acumuleaza 2-3 calificative pentru fiecare subcapacitate.

Caietul invatatorului este util pentru ca ma ajuta sa am o evidenta stricta a evolutiei elevilor, dar si a subcapacitatii mai putin evaluate la unii dintre ei.

Metoda proiectelor este apreciata de elevi intrucat deseori lucreaza in grup. Nu am inceput inca sa o folosesc la aceasta serie de elevi (sunt clasa a doua) intrucat nu ii consider inca destul de capabili sa o aplice si nu as vrea ca inceputul sa fie un esec pentru ei. In clasa a treia insa, am propus un optional in care portofoliul si proiectul vor fi principale metode de evaluare (literatura si stiinte).

Portofolii am inceput sa lucram la limba romana (Expresii deosebite, Obiceiuri de sarbatori, Liste de lecturi) si la cunoasterea mediului (Plante de gradina, Livada, Padurea). Scolarii sunt atrasi de aceste modalitati de lucru, le stimuleaza motivatia, curiozitatea stiintifica. Sunt mandra ca ii gasesc la biblioteca scolii solicitand atlase sau carti de literatura.

Autoevaluarea presupune cunoasterea de catre elevi a obiectivelor urmarite, a criteriilor de corectare si evaluare. Pentru lucrarile scrise am folosit aceasta metoda mai mult in clasele a treia si a patra. In evaluarea orala insa, inca din clasa intai am cerut elevilor sa aprecieze ce calificativ ar merita ei insisi sau colegii lor, precum si sa sesizeze greselile. In cele mai multe cazuri copiii dau dovada de spirit crititc si autocritic, de obiectivitate, de capacitate de comparare si mai ales de capacitate de imitare a invatatoarei (caci toate argumentele le aduc folosind cuvintele mele).

In concluzie pot spune ca o preocupare majora a activitatii mele didactice este aceea de a fi un evaluator obiectiv, de a face din evaluare un proces lipsit de stress pentru copii, firesc si util "ca sa vedem ce mai avem de invatat".