FUNDAMENTE FILOSOFICE SI ETICE ALE EDUCATIEI SPECIALE
[1]. Incadrarea sociala reprezinta scopul intregii munci duse cu deficientii, pe baza principiului reabilitarii timpurii, individualizarii si continuitatii procesului recuperatoriu. Procesul de recuperare a deficientilor parcurge trei etape. In majoritatea cazurilor, prima etapa o constituie recuperarea medicala, care trebuie completata cu recuperarea propriu‑zisa, prin metode psiho‑pedagogice speciale si masuri sociale. In cele din urma vin masurile "catamnestice" de recuperare, care urmaresc sa consolideze succesul recuperarii profesionale si extra‑profesionale, respectiv sa readuca rezultatele recuperarii la nivelul cerintelor mereu crescande ale societatii contemporane (Roth, 1970) .
[5]. Ambivalenta psihologica se observa la deficientii la care aspectul psihologic al recuperarii este deficitar, in sensul ca educarea deficientului nu a reusit sa i determine o atitudine adecvata fata de propria‑i persoana si fata de deficienta sa. Acesta tinde spre integrarea sociala, dar din cauza sentimentelor de inferioritate, a lipsei de maturitate in conduita etc. ramane un inadaptat. Daca insa deficientul, prin activismul sau, ajutat de o ambianta socio‑psihologica adecvata, realizeaza un echilibru psihic, integrarea sociala va fi mult usurata. Ambivalenta sociologica se refera la cerintele normative incompatibile ale atitudinilor si comportamentelor atribuite statutului social al grupului in care s‑au integrat deficientii. Ea este asociata cu atitudinea neadecvata fata de rol si poate fi rezultatul unei contradictii care provine fie de la un individ valid, fie de la un deficient.
[14], in urma erorilor comise de predecesorii sai, a ajuns la concluzia ca aplicarea in practica a principiului normalizarii trebuie realizata din punct de vedere structural "pe patru nivele functionale", dupa cum urmeaza:
Roth, W. (1970). Tifologie (Psihologia deficientilor vizuali), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
Oléron, P. (1969). L'éducation des enfans physiquement handicapés, P.U.F., Paris.
Coser, L. R. (1966). Role distance, sociological ambivalance and transitional status systems, American Journal of Sociology, 72, 2.
Preda, V. (1995). Principiul normalizarii si etica interventiei precoce asupra copiilor cu nevoi speciale, "Recuperarea si integrarea persoanelor cu handicap".
Wolfensberger, W. (1972). The principle of normalization in human services, Toronto, National Institute of Mental Retardation.
Nirje, B. (1976). The normalization principe. In: R. Kugel and A. Shearer (Eds.), Changing pattern in rezidential services for mentaly retarded, REV Ed DHEW No (OHD) 76-21015, Wagshington President Committee on mental retardation.
Flynn J., Nitsh, R., Kathleen, E. (1980). Normalization, social integration and communitiy services, University Park Press, Baltimore.
Perrin, B., Nirje, B. (1985). Setting the record streight: A critique of some frequent misconceptions of the normalization principe in Australia and New Zeeland. Journal of Developmental Disabilities, vol. 11, nr. 2, p. 69‑74.
Nirje, B. (1985). The basis and logic of the normalization principe in Australia and New Zeeland, Journal of Developmental Disabilities, vol. 11, nr. 2.
|
