b. Formularea obiectivelor de evaluare, pornind de la analiza de curriculum
Scopul studierii istoriei īn perioada scolaritatii obligatorii este acela de-a forma un tānar cu o cultura comunicationala de baz&# 24524d318y 259;, capabil sa īnteleaga lumea, sa comunice si sa interactioneze cu semenii, sa-si utilizeze īn mod eficient si creativ capacitatiile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viata cotidiana, sa poata continua īn orice faza a existentei sale procesul de īnvatare, sa fie sensibil la frumosul din natura si la cel creat de om.
Dintre evolutiile majore ale teoriei si practicii educative care au avut la originea lor problemele evaluarii, una dintre cel mai importante este, fara indoiala, aceea privind obiectivele educationale si taxonomiile de obiective.
Cunoscuta taxonomie a obiectivelor educationale elaborata de B.S. Bloom īsi are sorgintea tocmai īn problemele de examinare si evaluare. Succesul de care s-a bucurat taxonomia lui Bloom si, īn general ideea definirii operationale a obiectivelor este, fara īndoiala, expresia nevoii de rigoare īn actul proiectarii si evaluarii procesului de īnvatamānt, caci numai pe baza obiectivelor clar definite se pot construi criterii obiective si coerente de evaluare.
Precizia si eficienta evaluarii sunt strāns legate de formularea obiectivelor si de desfasurarea demersurilor de instruire. Īn aceste conditii, probele de evaluare trebuie selectate si elaborate īn strānsa legatura cu obiectivele (cadru, de referinta si operationale) si, mai ales īn functie de gradul de complexitate al obiectivului (asimilare de cunostinte, aplicatie, sinteza, evaluare), precum si īn functie de rezultatele asteptate ale instruirii (cunostinte, deprinderi sau capacitati intelectuale, priceperi si deprinderi practice, comportament ).
Verificarea si aprecierea progresului scolar al elevilor īn procesul receptarii istoriei īn scoala sunt operatii complexe, care suscita, mai ales īn ultima vreme, ample discutii. Ele trebuie īncadrate īn viziunea de ansamblu, moderna privind tehnica instruirii si sarcinilor speciale ale disciplinei. Īn acest context, ne īntrebam ce trebuie sa verificam si sa evaluam, atunci cānd ne propunem aceste obiective, īn procesul didactic al receptarii istoriei romānilor? Īn primul rānd trebuie sa stie sa plaseze īn timp si spattiu faptele; sa selecteze, sa utilizeze si sa analizeze informatiile furnizate de sursele istorice; sautilizeze īn contexte noi termenii istorici īnvatati; sa poata fi capabil sa prezinte relatia cauza-efect din perspectiva istorica. Cred ca toate acestea trebuie sa stea īn atentia celui care verifica si evalueaza procesul scolar īn studiul istoriei, dar cu o conditie esentiala, si anume: sa se aiba īn vedere un dozaj al obiectivelor, determinat de specialitatea artistica a domeniului investigat. Īn consecinta, obiectivele prioritare trebuie sa fie gradul de dezvoltare a receptivitatii istorice a elevilor si activarea cunostintelor pentru a percepe si a realiza fapte de comunicare, orala si scrisa.
Īn aceasta viziune, verificarea si aprecierea elevilor are īn vedere, totodata, si evaluarea deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor, īn strānsa legatura cu dezvoltarea posibilitatilor de comunicare.
Cantitatea de informatii (istorico-sociale) nu trebuie sa cunostituie un obiectiv important, ci unul subsidiar.
Īn verificarea si evaluarea progresuli scolar la disciplina istorie sunt implicati factori precum: programa scolara (etalon al cunostintelor, priceperilor si deprinderilor pe care trebuie sa le dobāndeasca elevii), profesorul si elevul.
Este recunoscut faptul ca structurarea continutului īnvatamāntului ilustreaza implicit obiectivele educationale, tipurile de experiente de īnvatare menite sa contribuie la realizarea acestora, formele de organizare a instruirii si īnvatarii si, din perspectiva care ne intereseaza, prefigureaza modalitatea de evaluare.
Sub acest aspect am urmarit urmatoarele obiective de evaluare care sunt strāns legate de curriculum:
Plasarea, īn timp si spatiu, a faptelor istorice;
Selectarea, utilizarea si analizarea informatiilor furnizate de surse istorice;
Utilizarea īn contexte noi, a termenilor istorici īnvatati;
Prezentarea relatiei cauza-efect din perspective istorica.
Folosind un cadru de referinta mai larg decāt cel dat de obiectivele educationale, adica luānd īn consideratie ansamblul factorilor, conditiilor si componentelor procesului de īnvatamānt, evaluarea - prin rezultatele ei devine o sursa de obiective, ea indica nu numai gradul īn care obiectivele au fost realizate,dar si daca aceste obiective au fost corect stabilite.
|
