Fundamentele Pedagogiei si Teoria si Metodologia Curriculumului

Fundamentele Pedagogiei si Teoria si Metodologia Curriculumului(II)

CONŢINUTUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI -CONCEPTUL DE CURRICULUM

Termenul provine din limba latina, curriculum(la plural curricula) si înseamna alergare, fuga, întrecere, locul unde se desfasurau întreceri, mersul vietii(curriculum vitae).

Continutul învatamântului sau curriculum-ul reprezinta un sistem sau ansamblu de valori ideatice, gnoseologice, si de abilitati practice, sau ansamblul -sistemul de cunostinte, priceperi, deprinderi, selectat din ansamblul cunoasterii si practicii umane care se transmite si se dobândesc , se învata deoarece conduc la dezvoltarea personalitatii în vederea integrarii socio-profesionale a acesteia.

Curriculum-ul reprezinta o alegere succinta, o selectie informationala pentru nevoile învatamântului; un program de ansamblu al actiunilor instructiv-educative; reprezinta selectia continutului stiintific pentru elaborarea si organizarea obiectelor sau a disciplinelor de învatamânt; reprezinta sistemul componentelor de învatamânt: obiective, continut, strategii, etc.

.(G.Vaideanu, 1986)

Curriculum presupune un sistem complex de "procese decizionale, manageriale sau de monitorizare care preced, însotesc si urmeaza proiectarea, elaborarea, implementarea, evaluarea si revizuirea permanenta si dinamica a setului de experiente de învatare oferite în scoala. În sens restrâns, curriculum desemneaza ansamblul documentelor de tip reglator sau de alta natura, în cadrul carora se consemneaza experientele de învatare"(A.Crisan, 1998)

Continutul învatamântului se exprima prin disciplinele sau obiectele de învatamânt apartin ariilor curriculare fiind rezultatul selectiei unui sistem de informatii si abilitati practice dintr-un anumit domeniu al cunoasterii si practicii umane.

Conceptul de continut acopera doua dimensiuni: în sens larg desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientei de învatare prin care trece elevul pe durata parcursului scolar; în sens restâns curriculum-ul cuprinde ansamblul acelor documente scolare de tip reglator în cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesul educativ si experientele de învatare pe care scoala le ofera elevului. Acest ansamblu de documente poarta de regula denumirea de curriculum formal sau oficial.

Documentul curricular fundamental al învatamântului românesc este Curriculum-ul National pentru învatamântul obligatoriu - Cadru de referinta.

Continutul învatamântului are doua componente:

cantitatea - care se refera la cât trebuie transmis - însusit la o anumita disciplina, numarul, multimea, marimea, extinderea informatiei si abilitatilor practice, respectiv volumul cunostintelor teoretice si practice.

calitatea - care se refera la valoarea, functionalitatea, performanta, valabilitatea, durabilitatea, fiabilitatea si eficienta formativa a cunostintelor teoretice si practice în dezvoltarea si formarea personalitatii.

Caracteristicile curriculum-ului:

Coerenta

Stabilitatea- constanta si valabilitatea în timp a cunostintelor transmise.

Mobilitatea - este proprietatea curriculum-ului de a se înnoi permanent ca urmare a progresului, dar si a perimarii informatiei.

Diversificarea si specializarea

Amplificarea treptata a continutului

Functiile continutului :

Ideal(scop) - participarea nemijlocita a continutului la conceperea anticipativa a obiectivelor educationale. Idealurile reprezintpa un scop de asertiuni de politica educationla care consemneaza la nivelul legii învatamântului cât si în plan operational concret profilul de personalitate dezirabil al absolventilor sistemului de învatamânt în perspectiva societatii.

Mediere - priveste participarea continutului la organizarea si desfasuurarea procesului de predare-învatare asigurând informatiile necesare realizarii obiectivelor instructiv educative atât în plan general cât si în plan operational intermediar si concret.

Finalitati - pe niveluri de scolarizare descriu specificul fiecarui nivel de scolaritate, reprezentând un sistem de referinta atât pentru elaborarea programelor scolare cât si pentru orientarea demersului didactic la clasa.

Sursele continutului sunt:

stiinta, tehnica, cultura, arta,

obiectivele : cadru(sau generale), de referinta, operationale,

strategiile,

evaluarea .

Cultura reprezinta ansamblul valorilor create de omenire de-a lungul dezvoltarii istorice a societatii atât în plan ideatic cât si practic.

Cultura generala reprezinta ansamblul calorilor materiale si spirituale selectate din tezaurul cultural.

Cultura generala scolara este ansamblul selectat din cultura generala pentru nevoile învatamântului reprezentând o baza ideatica si actionala comuna.

Cultura de specialitate reprezinta ansamblul cunostintelor teoretice si practice dintr-un domeniu care asigura pregatirea profesionala corespunzatoare acestui domeniu.

Cultura este în functie de 3 nivele de performanta:

nivelul elementar: scoli primare, gimnaziale, scoli profesionale,

nivelul mediu : licee, scoli post-liceale,

nivelul superior: institutii de învatamânt superior.

Selectia si organizarea continuturilor : Acest lucru se desfasoara în baza unor principii de natura axiologica, logica, psihologica, pedagogica, ergonomica si tinând seama de:

exigentele societatii contemporane

rolul si ponderea disciplinelor si a grupelor de discipline

îmbinarea caracterului informativ si formativ

cresterea caracterului practic aplicativ

asigurarea caracterului interdisciplinar, pluridisciplinar si transdisciplinar.

Interdisciplinar- coordonarea la nivel superior a doua discipline

Pluridisciplinar - cooperare fara coordonare a mai multor discipline

Transdisciplinar - coordonarea multinivelara a mai multor discipline sau chiar a continutului învatarii în diversitatea lui pentru realizarea unor obiective si a unui ideal comun.

realizarea unor continuturi integrate - contopirea continuturilor - a doua sau mai multe discipline într-un sistem informatic unitar rezultând o disciplina integrata.

realizarea modulara - modulul este un element(componenta, parte, secventa) autonom care îndeplineste o anumita functie si care poate fi integrat într-un sistem.

Disciplina de învatamânt - este modulul de continut al învatarii care cuprinde sistemul de cunostinte, priceperi-deprinderi, selectate pe baza programei analitice pentru un anumit domeniu stiintific, tehnic, de cultura. Continutul disciplinei de învatamânt est împarti la rândul sau în modul sau parti, capitole, subcapitole, teme.

Procedee si operatii pentru cresterea eficientei continutului :

ilustrarea,

esentializarea - selectarea acelor cunostinte care exprima ceea ce este fundamental, cel mai valoros, stabil, fiabil, d.p.v. ideatic si practic,

actualizarea,

adaptarea,

restructurarea,

corelarea continuturilor.

Modelul didactic al unei discipline contine:

obiectivele cadru,

obiectivele de referinta,

obiectivele operationale,

continuturile,

standarde curriculare de performanta.

Obiectivele

Obiectivele pedagogice reprezinta finalitati pedagogice microstructurale care asigura orientarea activitatii educative/didactice la nivelul procesului de învatamânt.Acestea reflecta dimensiunea valorica a finalitatilor macrostructurale, (idealul pedagogic, scopurile pedagogice) definite pe temen mediu si la scara sociala a întregului sistem educational.(cf. Sorin Cristea - Dictionar de Pedagogie, pag. 323).

Obiectivele urmaresc rationalizarea demersurilor pedagogice în vederea ameliorarii actului pedagogic prin : (a) precizarea intentiilor educative în sesnul unor comportamente observabile, (b) anuntarea tintelor instruirii înaintea declansarii actiunii didactice-educative, (c) evaluarea întregului proces în termenii raportului "intrare"(obiective proiectate) - "iesire"(obiective realizate).

Obiectivele cadru(generale) - au un grad ridicat de generalitate si complexitate. Acestea privesc realizarea unor capacitati si atitudini generate de specificul disciplinei si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studiu. Obiectivele cadru au o structura comuna pentru toate disciplinele apartinând unei arii curriculare si au rolul de a asigura coerenta în cadrul acesteia.

Obiectivele de referinta(de generalitate medie) - sunt obiective care specifica rezultatele asteptate ale învatarii la finalul unui an de studiu si urmaresc progresul în formarea de capacitati si achizitia de cunostinte ale elevului de al un an de studiu la altul.

Obiectivele operationale - vizeaza "telurile" sau "tintele" concrete ale fiecarei activitati didactice (lectie, activitate de laborator, curs, seminar, etc.), realizata de elevi/studenti sub conducerea manageriala a profesorului , pe secvente de timp exacte care valorifica resursele interne - externe ale învatarii disponobile în situatia respectiva. Obiectivele operationale reprezinta opera cadrului didactic . integrarea în structura acestora a criteriilor si a mijloacelor de evaluare a rezultatelor asigura perfectionarea continua a activitatii de predare-învatare-evaluare, premisa realizarii în timp a saltului de la instruire la autoinstruire, de la educatie la autoeducatie.

Competentele - reprezinta ansambluri structurate de cunostinte si deprinderi dobândite prin învatare care permit identificarea si rezolvarea în contexte diferite a unor probleme si situatii noi specifice unui domeniu, discipline.

Competentele generale - se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata unui ciclu curricular-de învatamânt. Au un grad ridicat de generalitate si complexitate si au rolul de a orienta demersul didactic catre achizitiile finale dobândite de elev prin învatare.

Competentele specifice - se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe parcursul unui an scolar fiind derivate din competentele generale constituind etape în dobândirera acestora. Competetelor specifice li se asociaza din programa de studiu unitati de continut.

Taxonomia obiectivelor pedagogice

Reprezinta o clasificare sistematica a finalitatilor procesului de învatamânt.

a)      dupa gradul de generalitate exprimat:

obiective pedagogice generale, valabile pe verticala si orizontala procesului de învatamânt,

obiective pedagogice specifice, valabile pe niveluri, trepte, discipline, forme de învatamânt si de instruire,

obiective pedagogice concrete - valabile la nivelul activitatii didactice/educative realizata în diferite forme de organizare - lectie, ora, seminar, curs.

b)      în functie de politica educationala

c)      dupa tipul de comportament asteptat : implica doua criterii de referinta : competenta proiectata si realizata si performanta proiectata si realizata.

d)      de performanta

Specificul activitatii de instruire permite delimitarea urmatoarelor obiective de performanta, interdependente la nivelul procesului de învatamânt: obiective de stapânire a materiei, obiective de transfer, obiective de exprimare.

Obiectivele de performanta pot fi analizate si din perspectiva triadei traditionale : cunostinte - priceperi - deprinderi.

Tipuri de taxonomii:

1. conform lui     B.S. Bloom(1948) : articulate în 3 planuri: domeniul cognitiv-afectiv-psiho-motor

1. cunoasterea
2. comprehensiunea
3. aplicarea
4. analiza
5. sinteza
6. evaluarea

D. conform lui Harrow: psihomotor: orice miscare umana voluntara observabila, care tine de domeniul învatarii;

1. miscarile reflexe
2. miscarile naturale sau fundamentale
3. aptitudinile perceptive
4. aptitudinile fizice
5. îndemânarile motorii
6. comunicare nonverbala

5. conform .lui     J. P. Guildford: (un model de structurare a intelectului):

CICLURILE CURRICULARE

Introducerea ciclurilor curriculare se exprima la nivel de:

• obiective care particularizeaza finalitatile gradinitei, ale învatamântului primar si ale învatamântului secundar;
• metodologie didactica specifica.

Introducerea ciclurilor curriculare devine operativa prin:

• modificari în planurile de învatamânt, privind:
• gruparea obiectelor de studiu;
• momentul introducerii în planurile-cadru a unor anumite discipline;
• ponderea disciplinelor în economia planurilor;
• modificari conceptuale la nivelul programelor si al manualelor scolare;
• modificari de strategie didactica (conditionate de regândirea formarii initiale si continue a profesorilor).

Fiecare ciclu curricular ofera un set coerent de obiective de învatare, care consemneaza ceea ce ar trebui sa atinga elevii la capatul unei anumite etape a parcursului lor scolar. Prin aceste obiective, ciclurile curriculare confera diferitelor etape ale scolaritatii o serie de dominante care se reflecta în alcatuirea programelor scolare.

Introducerea ciclurilor curriculare vizeaza urmatoarele efecte:

• crearea continuitatii la trecerea de la o treapta de scolaritate la alta (gradinita-învatamânt primar, primar-gimnaziu, gimnaziu-liceu) prin:
• transferul de metode
• stabilirea de conexiuni explicite la nivelul curriculumului;
• crearea premiselor necesare pentru extinderea scolaritatii catre vârstele de 6 si 16 ani si
• construirea unei structuri a sistemului de învatamânt mai bine corelate cu vârstele psihologice.

Obiectivele ciclurilor curriculare

Întrucât activitatea la clasa ar trebui orientata catre atingerea obiectivelor ciclurilor curriculare, le reamintim în cele ce urmeaza:

Ciclul curricular al achizitiilor fundamentale (grupa pregatitoare a gradinitei - acolo unde exista, urmata de clasele I si a II-a) are ca obiective majore acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala. Acest ciclu curricular vizeaza:

• asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris, citit, calcul aritmetic);
• stimularea copilului în vederea perceperii, cunoasterii si stapânirii mediului apropiat;
• stimularea potentialului creativ al copilului, a intuitiei si a imaginatiei acestuia;
• formarea motivarii pentru învatare, înteleasa ca o activitate sociala.

Ciclul curricular de dezvoltare (clasele a III-a - a VI-a) are ca obiectiv major formarea capacitatilor de baza necesare pentru continuarea studiilor. Ciclul de dezvoltare vizeaza:

• dezvoltarea achizitiilor lingvistice si încurajarea folosirii limbii române, a limbii materne si a limbilor straine pentru exprimarea în situatii variate de comunicare;
• dezvoltarea unei gândiri structurate si a competentei de a aplica în practica rezolvarea de probleme;
• familiarizarea cu o abordare pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii;
• constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista;
• încurajarea talentului, a experientei si a expresiei în diferite forme de arta;
• formarea responsabilitatii pentru propria dezvoltare si sanatate;
• formarea unei atitudini responsabile fata de mediu.

Ciclul curricular de observare si orientare (clasele a VII-a - a IX-a) are ca obiectiv major orientarea în vederea optimizarii optiunii scolare si profesionale ulterioare. El vizeaza:

• descoperirea de catre elev a propriilor afinitati, aspiratii si valori în scopul construirii unei imagini de sine pozitive;
• formarea capacitatii de analiza a setului de competente dobândite prin învatare în scopul orientarii spre o anumita cariera profesionala;
• dezvoltarea capacitatii de a comunica, inclusiv prin folosirea diferitelor limbaje specializate;
• dezvoltarea gândirii autonome si a responsabilitatii fata de integrarea în mediul social.

Ciclul curricular de aprofundare are ca obiectiv major adâncirea studiului în profilul si specializarea aleasa, asigurând, în acelasi timp, o pregatire generala pe baza optiunilor din celelalte arii curriculare. Acesta vizeaza:

• dezvoltarea competentelor cognitive ce permit relationarea informatiilor din domenii înrudite ale cunoasterii;
• dezvoltarea competentelor socioculturale ce permit integrarea activa în diferite grupuri sociale;
• formarea unei atitudini pozitive si responsabile fata de actiunile personale cu impact asupra mediului social;
• exersarea imaginatiei si a creativitatii ca surse ale unei vieti personale si sociale de calitate.

Ciclul curricular de specializare are ca obiectiv major pregatirea în vederea integrarii eficiente în învatamântul universitar de profil sau pe piata muncii. Acesta vizeaza:

• dobândirea încrederii în sine si construirea unei imagini pozitive asupra reusitei personale;
• luarea unor decizii adecvate în contextul mobilitatii conditiilor sociale si profesionale;
• întelegerea si utilizarea modelelor de
• functionare a societatii si de schimbare sociala.

Curriculum National:

Structura acestuia este :

A - Curriculm nucleu 70% - constituie unicul sistem de referinta pentru toate tipurile de evaluare externa a scolii si care va fi consemnat la nivelul standardelor nationale de performanta.

B - Curriculum la decizia scolii(CDS) 30% - cuprinde urmatoarele categorii :

B1 - Curriculum extins - scoala urmeaza sugestiile autoritatii centrale(Ministerul Educatiei si Cercetarii) prin programele incluse în Curriculumul National pentru segmentul de 30%. Este recomandat pentru elevii cu aptitudini si interese cognitive înalte ca o modalitate de accelerare si îmbogatire a curriculum-ului.

B2 - Curriculum nucleu aprofundat - scoala nu abordeaza deloc segmentul de 30%, ci aprofundeaza exclusiv curriculum nucleu. Este recomandat pentru elevii cu ritm lent si moderat de învatare.

B3 - Curriculum elaborat de scoala - activitati adaptate posibilitatilor si cerintelor specifice ale scolii si ale comunitatii locale, în general activitati trans si interdisciplinare, desfasurate de elevi individual sau în echipa , prin metode intens participative, de ex. elaborarea de proiecte. Este recomandat tuturor elevilor. Pentru categoriile de elevi dotati(dezavantajati economic, cultural, cu handicapuri senzoriale sau motrice, cu dificultati emotionale sau de integrare sopciala, etc.), acest tip de curriculum este o ocazie potrivita de identificare si diversificare a expresiei atitudinale.

Curriculum la decizia scolii (CDS) - ansamblul proceselor educative si al experientelor de învatare pe care fiecare scoala le propune în mod direct elevilor sai în cadrul ofertei curriculare proprii. La nivelul planurilor de învatamânt, CDS reprezinta numarul de ore alocate scolii pentru construirea propriului proiect curricular.

• Curriculum aprofundat - reprezinta, pentru învatamântul general, acea forma de CDS care urmareste aprofundarea obiectivelor de referinta ale Curriculumului-nucleu prin noi obiective de referinta si unitati de continut, în numarul maxim de ore prevazut în plaja orara a unei discipline. Conform Ordinului ministrului nr. 3638/11 aprilli 2001, aprofundarea se aplica numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reusesc sa atinga nivelul minimal al obiectivelor prevazute de programa în anii anteriori.
• Curriculum extins - reprezinta, pentru învatamântul general, acea forma de CDS care urmareste extinderea obiectivelor si a continuturilor din Curriculumul-nucleu prin noi obiective de referinta si noi unitati de continut, în numarul maxim de ore pervazut în plaja orara a unei discipline. Acesta presupune parcurgerea programei în întregime (inclusiv elementele marcate cu asterisc).
• Optionalul - reprezinta, pentru învatamântul obligatoriu, acea varietate de CDS ce consta într-o noua disciplina scolara; aceasta presupune elaborarea în scoala a unei programe cu obiective si continuturi noi, diferite de acelea existente în programele de trunchi comun.

La nivelul liceului, CDS se poate realiza prin mai multe tipuri de optionale, respectiv:

• Optional de aprofundare - reprezinta acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina studiata în trunchiul comun, care urmareste aprofundarea obiectivelor/competentelor din curriculumul-nucleu prin noi continuturi propuse la nivelul scolii (sau a acelora marcate cu asterisc, în cazul specializarilor pe care nu le parcurg în mod obligatoriu la trunchiul comun).
• Optional de extindere - reprezinta acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina studiata în trunchiul comun, care urmareste extinderea obiectivelor-cadru/competentelor generale din curriculumul-nucleu prin noi obiective de referinta/competente specifice si noi continuturi definite la nivelul scolii.
• Optional preluat din trunchiul comun al altor discipline - reprezinta acel tip de CDS generat prin parcurgerea unei programe care este obligatorie pentru anumite specializari si care poate fi parcursa în cadrul orelor de CDS la acele specializari unde disciplina respectiva nu este inclusa în trunchiul comun.
• Optional ca disciplina noua - consta într-un nou obiect de studiu, în afara acelora prevazute în trunchiul comun la un anumit profil si specializare; acesta presupune elaborarea în scoala a unei programe noi, diferite de programele disciplinelor de trunchi comun.
• Optional integrat - consta într-un nou obiect de studiu, structurat în jurul unei teme integratoare pentru o anumita arie curriculara sau pentru mai multe arii curriculare. Acesta presupune elaborarea unei programe prin integrarea a cel putin doua domenii apartinând uneia sau mai multor arii curriculare; în acest caz, obiectivele/competentele sunt diferite fata de acelea existente în programele disciplinelor care se integreaza.

Ariile curriculare

Aria curriculara reprezinta un grupaj de discipline scolare care au în comun anumite obiective si metodologii si care ofera o viziune multi-si/sau pluridisciplinara asupra obiectelor de studiu. Curriculm-ul national din tara noastra este structurat în sapte arii curriculare pe baza unor principii si criterii de tip epistmologic si psiho-pedagogiuc.

Ariile curriculare au fost selectate în conformitate cu finalitatile învatamântului având în vedere importanta diverselor domenii culturale care structureaza personalitatea umana, precum si legaturile care exista între aceste domenii.

Ariile curriculare ramân aceleasi pe toata durata scolaritatii obligatorii si a liceului însa poderera lor este variabila în cadrul ciclurilor curriculare si de-a lungul aniilor de studii.

Ariile curriculare în învatamântul din tara noastra sunt :

Limba si comunicare : între obiectivele acestei arii curriculare distingem : fundamentarea unui model comunicativ functional; vehicularea unei culturi adapte realitatilor societatii contemporane; constientizarea identitatii nationale ca premisa a dialogului inter-cultural. Disciplinele acestei arii sunt: Limba si literatura româna, Limba si literatura materna, Limbi moderne, Optionale.

Matematica si stiinte ale naturii: între obiectivele acestei arii curriculare distingem: formarea capacitatii de a construi si interpreta modele si reprezentari adecvate ale realitatii, interiorizarea unei imagini dinamice asupra stiintei, construirea de ipoteze si verificarea lor prin explorare si experimentare. Disciplinele apartinând acesti arii sunt: matematica, Fizica, Biologia, Chimia, Optionale.

Om si societate: între obiectivele acestei arii curriculare distingem: cunoasterea si întelegerea proceselor din societate care au relevanta din perspectiva trecutului cât si a perspectivei viitoare, dobândirea unor valori si atitudini care sa permita o insertie sociala activa si responsabila, formarea unor comportamente de tip activ-participativ favorabile cristalizarii unei solidaritati sociale reale. Disciplinele acestei arii sunt: Istoria, Geografia, Cultura Civica, Logica, Filosofia, Psihologia, Religia, Optionale.

Arte: între obiectivele acestei arii curriculare distingem: receptarea critica a culturii artistice, formarea sensibilitatii estetice si îmbogatirea experientei proprii prin participarea la diferite tipuri de activitati artistice, stimularea disponobilitatii de expresie artistica. Discipline: Muzica, desen, optionale.

Educatie fizica si sport: între obiectivele acestei arii curriculare distingem: dezvoltarea armonioasa a elevului, stimularea interesului pentru participarea la activitati sportive, respectarea regulirlor specifice diferitelor jocuri.

Tehnologii: între obiectivele acestei arii curriculare distingem : întelegerea si utilizarea în mod adecvat a tehnologiilor, utilizarea limbajelor informatice ca instrumente de comunicare si interactiune sociala, formarea unor atitudini privind consecintele dezvoltarii tehnologice asupra omului si mediului.

Consiliere si Orientare: între obiectivele acestei arii curriculare distingem: asistenta psihopedagogica si sociala, informare si consultare de specialitate, orientare scolara si profesionala.

Tipuri de Curriculum

din perspectiva cercetarii fundamentale:

- curriculum general

curriculum specializat

curriculum subliminal

curriculum informal

Curriculum general sau core curriculum ofera o baza de cunostinte, abilitati si comportamente obligatorii pentru toti cursantii în cadrul primelor stadii ale scolaritatii. Curriculum general reprezinta fundamentul pe care aptitudinile speciale pot fi dezvltate.

Curriculum specializat pe categorii de cunostinte si aptitudini are ca scop îmbogatirea ai aprofundarea competentelor, exersarea abilitatilor înalte, formarea comportamentelor specifice determinarii performantelor în domenii particulare de studiu.

Curriculum subliminal rezulta ca experinta de învatare din mediul psiho-socialsi cultural al clasei de elevi, al scolii , al universitatii. Elementele care influenteaza imaginea de sine, atitudinea fata de altii, sistemul propriu de valori sunt climatul de studiu, personalitatea profesorilor, relatiile interpersonale, sistemul de recompensari si sanctionari. Evolutia afectivitatii finnd influentata de climatul nestructurat al vietii din institutia educationala.

Curriculum informal rezulta din ocaziile de învatare oferite de societati educationale non-guvernamentale, din mass-media, muzee, institutii culturale, atmosfera cotidiana a familiei, etc.

din perspectiva cercetarii aplicative:

curriculum formal

curriculum scris

curriculum predat

curriculum învatat

curriculum testat

curriculum recomandat

Curriculum scris - are caracter oficial si este specific unei institutii educationale concrete. Deseori acest a nu este consonant cu ceea ce se preda de fapt în scoala.

Curriculum predat reprezinta experienta de învatare oferita direct de cadrele didactice elevilor în activitatea curenta instructiv-educativa.

Curriculum de suport desemneaza materialele curriculare aditionale(culegeri de texte, probleme si exercitii) precum si timpul alocat experientei de învatare, cursuri de perfectionare si specializare, echipamente electronice pentru valorizarea mijloacelor informationale educationale.

Curriculum testat este experienta de învatare transpoozitionata în teste, probe de examinare si alte instrumente de apreciere a progresului scolar.

Curriculum învatat semnifica ceea ce achizitioneaza de fapt elevul ca rezultanta a actiunii cumulate a celorlalte tipuri de curriculum.

Curriculum recomandat de catre un comitet de experti sau autoritati guvernamentale ca fiind cel mai bun la un moment dat.

Produsele curriculare sunt

Produsele curriculare - sunt toate documentele normative care rezulta în urma demersurilor curriculare:

1. Planuri-cadru de învatamânt - reprezinta documentul reglator esential care jaloneaza resursele de timp ale procesului de predare-învatare. Planurile-cadru ofera o solutii de optimizare a bugetului de timp: pe de o parte, sunt cuprinse activitati comune tuturor elevilor din tara în scopul asigurarii egalitatii de sanse a acestora; pe de alta parte, este prevazuta activitatea pe grupuri/clase de elevi în scopul diferentierii parcursului scolar în functie de interesele, nevoile si aptitudinile specifice ale elevilor.

Organizarea planurilor de învatamânt pe arii curriculare ofera ca avantaje:

• posibilitatea integrarii demersului mono-disciplinar actual într-un cadru interdisciplinar;
• echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii si obiecte de studiu;
• concordanta cu teoriile actuale privind procesul, stilul si ritmurile învatarii;
• continuitatea si integralitatea demersului didactic pe întreg parcursul scolar al fiecarui elev.

Planul de învatamânt este :

cel mai important produs al demersului curricular, dupa experimentare, evaluare, corectare, validare devine un document obligatoriu si instrumentul fundamental de conducere si desfasurare a proc. De inv. în institutia-institutiile respective.

Repsonsabilitatea validarii revine în învatamântul românsc Ministrului Educatiei Nationale.

Planul de învatamânt stabileste:

(a)    finalitatile si obiectivele generale ale pregatirii,

(b)   competentele finale si standardele pregatirii,

(c)    structura continutului pregatirii, grupate modular, sub forma de discipline, inter sau trans disciplinar, etc.

(d)   Esalonarea în timp a pregatirii cu precizarea:(1) succesiunii experientelor de învatare(parcurgerii disciplinelor), (2) numarul saptamânal si anual de ore afectate fiecarui obiect de studiu(disciplina);(3) limitele maxime si minime ale pregatirii(nr. de ani de studiu, posibilitati de accelerare a studiului); structura anilor de studiu, cu precizarea succesiunii intervalelor de timp afectate studiilor, vacantelor, etc.;

(e)    Sistemul de acces si sistemul de finalizare al pregatirii;

(f)     Modalitati de evaluare a competentelor si standardelor pregatirii pe parcurs si finale.

Planul(trebuie) reflecta integral principiile curriculum-ului, exigentele de proiectare si exigentele de reforma curriculara. În structura lui se regasesc: (a) un core curriculum(nucleu, discipline obligatorii) si (b) un curriculum secundar(discipline optionale, - fused curriculum, discipline facultative - curriculum centrat pe cel care învata).

Planul este influentat si de etosul pedagogic al educatorilor, al culturii comunitatii si de un hidden curriculum(curriculum ascuns).

Principiul functionalitatii

Vizeaza racordarea diverselor discipline, precum si a ariilor curriculare:

• la vârstele scolare si la psihologia vârstelor;
• la amplificarea si la diversificarea domeniilor cunoasterii.

Conform principiului functionalitatii, asociat criteriului psihopedagogic vizând vârstele scolaritatii, se propune asigurarea conditiilor pentru trecerea la structura sistemului de învatamânt de tipul 4+5+3(4).

Principiul functionalitatii, coroborat cu o serie de strategii de organizare interna a curriculumului, a determinat structurarea procesului de învatamânt în cicluri curriculare.

Principiul coerentei

Vizeaza caracterul omogen al parcursului scolar. Acest principiu are în vedere gradul de integrare orizontala si verticala a ariilor curriculare în interiorul sistemului, iar, în cadrul acestora, a obiectelor de studiu.

Principiul coerentei vizeaza în esenta raporturile procentuale, atât pe orizontala, cât si pe verticala, între ariile curriculare, iar în cadrul ariilor, între discipline.

Principiul egalitatii sanselor

Are în vedere asigurarea unui sistem care da dreptul fiecarui elev în parte sa descopere si sa valorifice la maximum potentialul de care dispune. Aplicarea acestui principiu impune: obligativitatea învatamântului general si existenta trunchiului comun, în masura sa asigure elevilor accesul la "nucleul" fiecarei componente a parcursului scolar.

Principiul flexibilitatii si al parcursului individual

Vizeaza trecerea de la învatamântul pentru toti la învatamântul pentru fiecare. Acest lucru poate fi realizat prin descentralizarea curriculara.

În învatamântul obligatoriu numarul total de ore alocat prin planurile-cadru variaza între un minim si un maxim. Planurile-cadru prevad de asemenea, pentru majoritatea obiectelor de studiu, o plaja orara ce presupune un numar de ore minim si unul maxim. Aceasta variabilitate permite concretizarea la nivelul scolii a planului-cadru prin schemele orare.

Plaja orara ofera:

• elevilor, posibilitatea optiunii pentru un anumit domeniu de interes;
• profesorilor, flexibilitate în alegerea unui demers didactic mai adaptat posibilitatilor unei anumite clase de elevi;
• managerilor de scoli, organizarea unei activitati didactice corelate cu resursele umane si baza materiala de care dispune scoala.

Tot la învatamântul obligatoriu, curriculumul la decizia scolii, prin cele trei variante ale sale: curriculum-nucleu aprofundat, curriculum extins, curriculum elaborat în scoala, urmareste sa coreleze mai bine resursele scolii cu dorintele copiilor, contribuind în final la valorizarea fiecarei scoli, la crearea unei personalitati proprii acesteia prin diferentierea ofertei de educatie.

Diferentierea creata în acest mod între scoli este echilibrata prin prezenta în plan a trunchiului comun.

La liceu, curriculumul la decizia scolii urmareste sa coreleze mai bine resursele scolii cu dorintele elevilor, contribuind în final la valorizarea fiecarui liceu, la crearea unei personalitati proprii a scolii prin diferentierea ofertei de educatie.

Competitia între scoli poate deveni astfel o competitie a valorilor, având ca efect sporirea calitatii procesului de învatamânt. Diferentierea creata în acest mod între scoli este echilibrata prin prezenta în plan a trunchiului comun.

Principiul racordarii la social

Presupune ca planurile sa fie astfel concepute încât sa favorizeze tipuri variate de iesiri din sistem. Astfel, gimnaziul ofera orientarea catre:

• liceul teoretic
• liceul tehnologic
• liceul vocational
• scoala profesionala.

Liceul ofera orientarea catre: 

• pregatirea universitara
• pregatirea postliceala
• piata muncii.

Conform principiului racordarii la social, în vederea asigurarii legaturii optime dintre scoala si cerintele sociale, este necesar ca, pe termen mediu, bacalaureatul sa asigure în mod real diplome diferite ca specializare, singurele în masura sa ofere posibilitatea accesului direct la specializarea universitara. De asemenea, pentru a veni în întâmpinarea reorientarii elevilor, este necesar sa existe pasarele de trecere de la o filiera/profil/specializare la alta, în diverse puncte ale parcursului scolar.

 2. Planificarea calendaristica - este un document administrativ alcatuit de profesor care asociaza într-un mod personalizat elemente ale programei (obiective de referinta si continuturi, respectiv competente si continuturi) cu alocarea de timp considerata optima de catre acesata pe parcursul unui an scolar.

Planificarile calendaristice

sunt "pre-proiecte" de transpunere semestriala a programelor de catre educatorii

însisi pe baza metodicii de specialitate si a principiilor didactice;

O planificare calendaristica trebuie sa cuprinda:

(a)    evaluarea corecta a act. Didactice;

(b)   datele calendaristice precise de sustinere a fiecarei activitati;

(c)    obiectivele fiecarei unitati de continut si activitatile didactice;

(d)   forma de desfasurare a fiecarei activitati si mijloacele de realizare-organizare a experientei de învatare;

(e)    instrumentele de evaluare a fiecarei activitati didactice(teste docimologice, probe de cunostinte, etc.);

(f)     modalitatile de simulare a studiului independent al elevilor,

(g)    perioadele , formele, metodele si instrumentele de organizare a "activitatii de îmbogatire" pentru elevii capabili de performante superioare(consultatii(;

(h)    perioadele , formele , metodele si instrumentele de organizare a "activitatilor de retrapare" a elevilor cu ritm lent de învatare;

(i)      programul propriu al profesorului , de autoperfectionare pedagogica si de specialitate.

3.Programele analitice: Programa scolara este parte a Curriculumului National.

denumita deseori "analitica", este un "macroproiect pedagogic al disciplinei-domeniului de studiu de regula strucutrata pe ani de studiu;

detaliaza elementele obligatorii de parcurs la o anumita disciplina, modul, devening ghidul fundamental al activitatii parcursului didactic.

transcriu, traduc, în termenii logicii pedagogicea învatarii logica stiintifica a domeniului studiat,

constructia programei are la baza modelul pedagogic al disciplinei din care pot fi derivate urmatoarele elemente(a) obiectivele generale ale domeniului descrise sub forma competentelor si capacitatilor finale;(b) standardele de performanta ale capitolelor(unitatilor de învatare) si modalitatile de testare ale acestora;(c) unitatile de continut - care descriu succesiunea în care trebuie parcurse , însotite eventual de sugestii privind organizarea experientelor de învatare pentru atingerea obiectivelor fiecarei unitati-secvente.

Programele scolare - stabilesc obiectivele cadru, obiectivele de referinta, exemplele de activitati, continuturile învatarii, precum si standardele curriculare de performanta prevazute pentru fiecare disciplina existenta în planurile cadru de învatamânt.

Programa scolara descrie oferta educationala a unei anumite discipline pentru un parcurs scolar determinat.

4.Profilul de formare - reprezinta o componenta reglatoare a Curriculum-ului National, care descrie asteptarile exprimate fata de elevi la sfârsitul învatamântului obligatoriu si care se fundamenteaza pe cerintele sociale exprimate în legi si în alte documente de politica educationala, precum si pe caracteristicile psiho-pedagogice ale elevilor. Capacitatile si atitudinile vizate de profilul de formare au un caracter transdisciplinar si definesc rezultatele învatarii, urmarite prin aplicarea noului curriculum.

5.Schema orara - reprezinta o particularizare a planurilor-cadru de învatamânt pentru o anumita clasa, în functie de optiunea exprimata pentru completarea trunchiului comun cu diferite tipuri de CDS. Schema orara pune în relatie discipline obligatorii si discipline optionale cu numarul de ore pentru care s-a optat.

6.Standardele curriculare de performanta - sunt criterii de evaluare a calitatii procesului de învatare. Ele reprezinta enunturi sintetice în masura sa indice gradul în care sunt atinse obiectivele fiecarei discipline de catre elevi, la sfârsitul fiecarei trepe de învatamânt obligatoriu.

7. Manualul scolar (manuale alternative) - reprezinta un document scolar oficial de politica educationala care asigura concretizarea programei scolare într-o forma care vizeaza prezentarea cunostintelor si capacitatilor într-un mod sistematic, prin diferite unitati didactice, operationalizabile, în special, din perspectiva elevului/studentului: capitole, subcapitole, grupuri de lectii/cursuri, seminarii, secvente de învatare. Manual are functii de informare, formare, antrenare, autoinstruire. Din perspectiva curriculara are calitatile unui proiect pedagogic deschis. Manualele alternative propun structuri de operationalizare a continutului echivalente valoric, stimulând realizarea obiectivelor generale si specifice stabilite unitar la nivelul unei programe unice, deschisa pedagogic din persepctiva proiectarii si a dezvoltarii curriculare.

este cel mai important instrument de lucru pentru elevi, urmeaza îndeaproape programa analitica detaliind într-un limbaj adecvat ceea ce este necesar pentru ca elevii sa poata atinge obiectivele pedagogice stabilite prin programa scolara în conditiile definite prin principiile pedagogice generale si specifice;

elaborarea unui manual este totodata o opera care presupune ingeniozitate pedagogica si talent artistic;

Conditii pentru realizarea manualului:

este o carte a elevului si nu a profesorului, este scris din perspective elevului, "traduce în limba elevilor limba savantilor nu este chiar la îndemâna oricui, nici macar a savantilor";

trebuie elaborat a.î. sa poata fi folosit ca instrument de autodidaxie, este o carte exclusiv pentru studiu independent;

este o carte riguroasa din p.d.v. pedagogic trebuind sa cuprinda:(a) obiectivele pedagogice urmarite enuntate -formulate pe întelesul elevului;(b) sarcinile de lucru(de învatare9 conexe obiectivelor;(c) informatiile utile realizarii sarcinilor de lucru-învatare într-o forma clara, precisa, sugestiva(ilustrate corespunzator, scheme, grafice, etc.);(d) sarcinile de lucru suplimentare pentru aprofundarea studiului;(e) sursele suplimentare pentru completarea cunostintelor(audio, video, etc.), (f) exercitii de autoevaluare, autolistele, etc.

Manualul traditional versus manualul modern

. Metodicile

sunt "manuale ale profesorilor", sunt "didactici de specialitate", contin în mod obligatorit(a) modulul pedagogic al disciplinei;(b) tabloul complet al finalitatilor si obiectivelor disciplinei;(c) standardele de performanta pe ani de studiu, semestre, capitole(unitati de continut, module, etc.);(d) proiecte pedagogic model pentru toate activitatile didactice esentiale;(e) baterii de teste docimologice(predicitive, formative, sumative); (f) consideratii teoretico-pedagogice privind specificul disciplinei(domeniului); recomandari bibliografice pentru aprofundarea pedagogica si de specialitate a domeniului.

Distingem 3 categorii de obiectivari ale demersurilor curriculare:

1. obiectivari primare: planul de învatamânt si programele analitice
2. obiectivari secundare: manuale(pentru elevi) si metodicile (manualele profesorilor)
3. obiectivari tertiare: paorgrame(orare) scolare, planificari calendaristice, ale materiei(semestriale, anuale), proiecte pedagogice.

ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND ELABORAREA UNUI CURRICULUM

Factorii luati în considerare la elaborarea unui curriculum sunt:

Globalitatea în raport cu :

a.       Sursele unui continut pertinent: evolutia stiintelor exacte, evolutia tehnologica, evolutia municii, evolutia stiintelor socio-umane, a artei si culturii, a sportului, aspiratiile tineretului, cercetarea psiho-pedagogica, problematic lumii contemporane.

b.      Subsistemele sistemului de învatamânt

c.       Tipurile de educatie

Coerenta

Relevanta curriculum-ului

relevanta aptitudinala: formele si nivelele de manifestare a capacitatii individului dotat

relevanta psihologica : nevoile cognitive, afective si etice ale individului dotat

relevanta ecologica-sociala

relevanta nationala

relevanta universala

relevanta temporala

Echilibrul optim între curriculum-ul general si cel specific pentru nivelele aptitudinale înalte.

predarea continuturilor pentru care elevul manifesta interese ânclinatii si ponderea continuturilor obligatorii,

echilibrul între obiectivele culturii generale si cele ale antrenarii în aria de manifestare a abilitatilor performante,

echilibrul între categoriile comportamentale vizate,

echilibrul între formele de organizare a învatamântului pentru dotasi si variantele acestuia,

echilibrul ponderat între asistenta psihopedagogica acordata "punctelor tari" si "punctelor slabe" ale prestatiilor elevilor cu aptitudini înalte.

Integrarea si compactizarea continuturilor.(C. Cretu, 1998).

MANAGEMENTUL CURRICULUM-ULUI DIFERENŢIAT sI PERSONALIZAT

Realizarea unui proiect de diferentiere a experientelor de învatare a elevilor conform nivelului aptitudinal presupune:

Viziunea

Initializarea

Conceptualizarea

Expertizarea

Climatizare

Planificarea

Aplicarea-Implementarea

Pregatirea implementarii

Desfasurarea efectiva a programului

Observarea elevilor si a cadrelor didactice

Evaluarea

Institutionalizarea

Formele de organizare administrativa a curriculum-ului diferentiat si personalizat

a.       Grupe omogene de elevi dupa criteriile nivelelor aptitudinale si ale intereselor cognitive

gruparea elevilor în scoli speciale

gruparea elevilor în clase omogene aptitudinal

b.      Accelerarea studiilor cu precizarea variantelor de accelerare alese

- admiterea devansata în clasa I, sarirea claselor, accelerarea studiilor prin întrepatrunderea claselor, progresul continuu(sistemul creditelor), accelerarea studiilor la o singura disciplina, accelerarea studiilor în clase speciale pentru elevi talentati(schema de orar individualizat), accelerarea prin desfasurarea unor ore suplimentare, accelerarea prin sistem tutorial, accelerarea prin sistemul de educatie la distanta, accelerarea prin stagii de elev-invitat la o unioversitate.

c.       Îmbogatirea curriculum-ului prin programe de educatie formala, non-formala, si informala.

reducerea la minimum a programelor obligatorii în avantajul optiunilor multiple pentru cursurile care raspund intereselor particulare,

scutirea elevilor de anumite cursuri obligatorii pentru intensificarea eforturilor în directia compatibila înclinatiilor înalte,

organizarea de "ateliere", "cercuri" pe discipline,

initierea unor proiecte de cercetare

studiul individual dirijat,

organizarea de tabere, academii, scoli de vara în vacantele scolare.

3. ASPECTE ALE ACŢIUNII DE DIFERENŢIERE

Instruirea diferentiata este un raspuns al profesorului la nevoile celor care învata pe baza principiilor generale ale diferentierii cum ar fi:

Sarcini obligatorii- Grupari flexibile -Evaluare formativa si reglare

Profesorii pot diferentia în functie de :

Continut - Proces instructive -educativ - Produs

In accord cu :

Disponibilitatile elevilor - interesele elevilor - profilul de învatare al elevilor

Prin intermediul diferitelor strategii manageriale si educationale

Proiectarea unui curriculum

Elementele de care se tine seama la proiectarea unui curriculum:

1. finalitati - care definesc orientari valabile la nivelul sistemului de educatie si învatamânt;
2. continutul- anasamblul deprinderilor, strategiilor-cunostintelor- atitudinilor comportamentale, cf. Ob. Pedagogice la nivelul planului de învatamânt, a programei scolare;
3. metodologia. Anasamblul strategiilor de predar-învatare-evaluarea continutului, educatiei, instruirii.
4. Evaluarea

principii cf. lui D Hainaut(1981):

obiectivele specifice unui domeniu(nivel de învatamânt, profil, disciplina scolara),

continutul de date, inf.,

conditiile de realizare,

evaluarea rezultatelor.

Principii cf. lui Wheeler:

selectarea finalitatilor, obiectivelor:trebuie stabilite pe baza diagnozei, a starii educatiei în momentul în care se decide proiectarea unui curriculum;

alegerea experientei de învatare: se aleg în ordinea realizarii obiectivelor, pentru fiecare dintre ele, câte una sau mai multe activitati;

alegerea continuturilor: trebuie sa fie strict în raport cu obiectivele ti scopurile propuse;

organizarea si integrarea experientei de învatare: întelegerea continuturilor si a experientei de învatare;

evaluarea eficientei: (a) eval. În vitro - o preevaluare - înainte de aplicare; (b) în vivo - pe teren - în timpul aplicarii.

Principii de dezvoltare a curriculum-ului

1. principiul colaborarii - este o realizare colectiva la care participa cei competenti si cei interesati-implicati (specialisti, reprezentanti ai unor institutii, cercetatori, cadre didactice , parinti, elevi, comunitatea locala);
2. principiul evaluarii - evaluarea este un element principal cercetarii, proiectarii, experientei si validarii.
3. principiul asigurarii. Exista asigurate toate elementele pentru sustinerea practica(resurese, laboratoare, cursuri, seminarii, programe , etc.);
4. principiul testarii

Organizarea dezvoltarii curriculum-ului

În baza criteriilor: filosofice, pedagogice, socio-economice, psihologice(respectarea part. De vârsta si individuale), culturale.

Participantii: administratia scolara, profesori, elevi, grupuri sociale(parinti, comunitate), experti.

Factori care influenteaza organizarea:

-normativi si legislativi,

-cvasi-legali: sistemul de acreditare, admitere.

- extrascolari: sanatatea mintala, structura sociala, schimbarile de populatie, schimbarile economice, familia, valorile, interesele speciale, crizele sociale, noile tehnologii, progresul de la un nivel la altul al pregatirii.

- pedagogici interni.

1. trebuintele celui care învata:"îmbatrânirea" sau "îmbolnavirea" curriculum-ului este anuntata de elevi prin : abandon scolar, insuccesele absolventilor, disciplina, evaluarea standardizata.
2. structurile scolare: randamentul profesorilor, evaluarea scolilor, participarea profesionala, echipamente si facilitati.
3. cresterea cunoasterii: "explozia stiintifica", frontiere în construirea cunoasterii( discipline de granita; strucutrare a curriculum-ului din aceste perspective: (a) stiinte si matematica; (b) studii sociale si limbajul artelor; (c= educatie artistica , muzicala, psihica, si sanitara).
4. comunitatea locala: comunitatile joaca rolul unor adevaarate "scoli de mentalitate".
5. Progresul societatii: educati si scoala nu îndeplinesc doar o functie de perpoducere sociala ci si una de înnoire sociala si progres economic.

Alegerea câmpului de influenta:

câmp de învatare(arie de experienta, arie de continut) - nu sunt simple liste de discipline.

Olivier(1964) - alegerea este o activitate care se desfasoara la 2 nivele:

(1) stabilirea "curriculum-ului ca întreg" si ariile majore în care el opereaza. Proiectantul(designer-ul) trebuie sa raspunda unor întrebari precum: În ce domeniu va fi format educatul? În ce profesie va fi el competent? Raspunsul la astfel de întrebari presupune delimitarea de ansamblu a curriculum-ului.

(2) se precizeaza "subdomeniile curriculare" sau domenii interdisciplinare , modele, "pachete de continuturi". Proiectantul (desinger-ul) va raspunde la întrebari precum. "Ce teoreme geometrice trebuie învatate?", "ce elemente transdisciplinare biofizice?"

La acest nivel se stabilesc componentele planului de învatamânt - care apare ca un proeict de "experineta de învatare" prin intermediul unor "arii de continut".

Alegerea câmpurilor de învatare trebuie sa fie opera expertilor.

Acestei etape îi urmeaza pedagogizarea continuturilor: (a) rearanjarea continuturilor în ordinea logica a învatarii(sau în conformitate cu "logica pedagogica"), (b) elaborarea suporturilor învatarii(manuale, cursuri, etc.); (c) organizarea practica a conditiilor de învatare.

"Experienta de învatare" desemneaza o învatare activa si utila pentru viata celui care se formeaza.

Exista 3 elemnte care "populeaza" câmpurile formarii umane:

1. elemente de continuitate culturala impuse de traditie;
2. elemente care pot fi considerate valori universale si eterne ale unamitatii;
3. elemente culturale achizitionate de contemporaneitate si de tendinta evolutiva (valorile progresului versus valorile traditiei).

Organizarea curriculum-ului

presupune respectarea-asigurarea urmatoarelor condintii:

(a)    articularea: pe orizontala(corelare) - articulatii (corelatii) interdisciplinare, transdisciplinare;

-pe verticala- oferite celui care învata pentru a pregati 2progresul de la un nivel la altul";

(b) balansarea- sau "echilibrul curriculum-ului"- modul cum trebuie distribuite diferite categorii de valori antagonistice în anasambulul curriculum-ului; acest ecgilibru este atins cînd cel care învata îsi dezvolta un optim de competente în fiecare dintre ariile care alcatuiesc curriculum propriu.

(c) continuitatea.

Paradigme de tip curricula

1. C. "extreme"

centrate pe deisciplina(materie),

centrate pe elev(student).

2. C. "intermediare":

corelat pe disciplina(materie) sau pe profesori;

fuzionat(fused curr.)

core curriculum(curr. Miez, nucleu, de baza, central)

c. centrate c. corelate c. fuzionate c. miezuri....c. centrate pe cel care învata

magistro-centris-------- ----- ------ -------- ----- ------ -------------puero-centrism

(septem artes liberale-trivium+quadrivium)

tendinte de strucutrare

Core curriculum:

core - este pentru toti- aspectul general al educatiei;

centrat pe probleme- problemele celor care învata;

este un proces- pregatirea pentru viata într-o societate democratica;

reprezinta o dezvoltare cooperativa- la achizitionarea educatiei participa toti;

scopurile acestui tip rpivesc pe toti ai întreaga actiune;

este flexibil;

este orientare controlata.

Scheme si modele de dezvoltarea a curriculum-ului

Modelul pe baza sarcinilor de dezvoltare(develomental tasks):

indivizii umani sunt considerati ca variabile de raspuns atât la nevoi proprii cât si la cerinte sociale;

schemele si modelele au în vedere . cresterea-dezvoltarea-formarea copilului;

cele 10 sarcini:(1) a realiza un model adecvat la dependenta-independenta fata de ceilalti;(2)a dobândi un model adecvat de primire-oferire a afectivitatii;(3) a se adapta la schimbarile grupului social;(4) a accepta si a se adapta la schimbarile propriului corp;(5) a-si stapâni schimbarile corporale învatând noi modele de miscari;(6) a învata rolul bio-psiho-social al sexului;(7) a învata sa controleze lumea fizica înconjuratoare;(8) a dezvolta un model adecvat de simboluri si de abilitati conceptuale;(9) a dezvolta o constiinta, o moralitate, o scara de valori proprii si un sistem etic pentru ghidarea comportamentului;(10) a se raporta în mod propriu la lume.

Fiecare dintre aceste"sarcini de dezvoltare" se pot transcrie ca "finalitati ale educatiei" pe baza lor putând fi concepute "experientele de învatare".

Taxonomia obiectivelor pedagogice:

taxonomia lui Bloom(cunoastere, întelegere, aplicare, analiza, sinteza, evaluare); Krathwohl, Harrow.

Taxonomia lui D"Hainaut- inventarul de demersuri intelectuale transdisciplinare ;

Pedagogia prin oameni(by men).

Zetetica( zetesis-cerere, nevoie, lb. greaca), concept introdus de J.T.Tykonciner(1964), trebuie sa studieze originile multiple ale cunoasterii sistematice în corespondenta cu procesele mentale implicate în cercetarile respective si interrelatiile dintre diferitele câmpuri ale cunoasterii.

Obiectivele zeteticii: (a) ordonarea - acestor racordari;(b) rezultatul - o clasificare a ariilor si domeniilor cunoasterii care respecta relatiile dintre acestea; aceasta clasificare poate apoi deveni baza de ordonare a oricarui curriculum.

Cele 12 arii ale cunoasterii:

Z1: artele si simbolistica informaticii

Z2: hilenergetica(fizica, chimia, astonomia, geologia si mineralogia); stiintele biologice, stiintele psihologice; stiintele sociale.

Z3: exelimologia(exelixis-evolutie, devenire)(cosmologie, stiintele evolutiei, istoria); pronoetica(agricultura, medicina, tehnologia, disciplinele utilitare); cibernetica sociala(stiintele politice, economia, managementul); stiintele diseminarii(stiintele educatiei, psihologia educatiei, biblioteconomia, jurnalismul).

Z4: stiintele zetetice- care studiaza modul de crestere al cunoasterii.

Z5: stiintele integrative- care studiaza informatia în sisteme explicative generale, precum ideologiile si teologiile.

Modelul holist(Titone, 1964)

învatarea umana se desfasoara pe 3 planuri: tactic, strategic si egodinamic; integreaza psihologia genetica a lui J. Piaget , teoria ierarhica a tipurilor de învatare descrise de Gagne.

Învatarea: (a) tactica: este exterioara si extrinseca;(2) strategica- este interioara si atin ge planul superior al proceselor cognitive;(3) dinamica- este intima si profunda.

Organizarea modelului holodinamic: de la "periferia comportamentelor" la "centrul trairilor intime si profunde ale eului".

se observa astfel realizarea unui continuum formativ în prelungirea c. biologic si al celui psihogenetic.

Modelul demersurilor transdisciplinare

A sti

A sti - A face-A fi(integrarea lui D Hainaut)

Cuprinde 20 demersuri(sau competente, vezi lista obiectivelor cf. D Hainaut) transdisciplinare:exploatarea informatiei(a dobândi si a trata informatia); relationarea cu mediul(a gasi relatii în mediul înconjurator); comunicarea eficienta(a receptiona si a emite mesaje).

Dezvoltarea si reforma curriculum-ului

Curriculum developmental- reforma curriculara

(a)    obligativitatea analizei- diagnosticului

(b)   obligativitatea evaluarii continue : evaluare în etapa-faza de: proiect, experiment, corectat, reexperimentat, în vederea validarii, aplicare.

(c)    Obligativitatea experimentarii

(d)   Obligativitatea cercetarii.