Invatamantul individual

INVATAMANTUL INDIVIDUAL

invatamantul individual reprezinta cea mai veche forma de organizare a corelatiei profesor-elev.

Aceasta forma este anterioara invatamantului frontal, care a instituit in secolul XVII, organizarea instruirii/educatiei pe clase si lectii. invatamantul individual corespunde momentului in care societatea, pe de o parte, 'avea nevoie de un numar mic de persoane instruite', iar pe de alta parte nu beneficia, de un numar adecvat de cadre specializate in instruirea si educatia copiilor.

in acest context, organizarea invatamantului revenea 'parintilor - reprezentand clasele dominante - care angajau un profesor sau mai multi spre a-si instrui copiii'. Iar metodologia angajata reflecta situatia speciala creata. Astfel, 'chiar daca in camera invatau mai multi copii, profesorul se ocupa cu fiecare elev in parte' (Tircovnicu, Victor, 1981, pag. 51).

invatamamtul individual evolueaza de la solutia extrema, inaplicabila social, in cadrul careia 'fiecare profesor lucreaza cu un elev in parte in ritmul acestuia', la procedeele de inspiratie curriculara, integrate in diferite strategii de actiune didactica organizata frontal sau in grup. fise de munca individuala, teme pentru acasa individuala, sarcini de invatare (joc, munca sau creatie) individualizate in mediul scolar sau extra-scolar.

Aceasta forma de organizare a corelatiei profesor-elev stimuleaza, pe de o parte, invatarea individuala, independenta, posibila inclusiv la nivelul unor mijloace de instruire tipice societatii informatizate (vezi instruirea programata; instruirea asistata pe calculator). Pe de alta parte, ea intretine riscul diminuarii influentelor morale pozitive, posibile doar in cazul unor activitati organizate frontal sau pe grupe.

invatamantul individual angajeaza practic doua modalitati de organizare a corelatiei subiect-obiect, dependente, pe de o parte, de specificul treptei si a disciplinei de invatamant, iar, pe de alta parte, de particularitatile comunitatii educative. organizatiei scolare, colectivului de elevi (idem, vezi pag.54-56):

modalitatea de organizare a corelatiei subiect-obiect la nivelul unor actiuni didactice/educative care solicita 'profesorului sa se ocupe de instruirea unui singur elev': educatie estetica (muzica, arte plastice), educatie fizica (discipline sportive individuale), educatie tehnologica (indrumarile/consultatiile individuale); activitatile de instruire/educatie nonformala (cercuri de specialitate, aplicative etc);

modalitatea de organizare a corelatiei subiect-obiect la nivelul unor actiuni didactice care solicita 'realizarea unor sarcini scolare de catre fiecare elev, independent de colegii sai, cu ajutor sau fara ajutor din partea cadrului didactic' (idem, pag.54).

invatamantul individual vizeaza indeosebi operatia de fixare si consolidare a cunostintelor, realizabila prin activitati: cu teme comune, cu teme diferentiate pe grupe de nivel, cu teme diferentiate pentru fiecare elev.

Activitatea individuala, realizata/realizabila prin teme comune, solicita fiecarui e-lev - dupa parcurgerea unei secvente didactice (modul de studiu, capitol, subcapitol, grup de lectii, lectii) - 'sa execute singur si pentru sine exercitiile date de profesor, a-ceste exercitii fiind aceleasi pentru toti, buni sau slabi, dinamici sau lenti' (Dottrens, Robert si colaboratorii, 1970, pag.55).

Activitatea individuala realizata/realizabila pe grupe de nivel solicita elevilor rezolvarea prin efort propriu a unor teme diferentiate, ca volum si grad de dificultate, in vederea asigurarii succesului scolar la standarde de performanta minime-medii-maxime, obtinute prin indrumarea permanenta a profesorului, cu indrumarea partiala a profesorului, fara indrumarea profesorului.

Activitatea individuala realizata/realizabila personalizat propune teme diferite, a-daptate particularitatilor fizice si psihice si ritmului de munca propriu fiecarui elev. A-ceasta activitate 'urmareste progresul necontenit si sistematic al fiecarui elev pe baza propriei lui activitati, si eliminarea greselilor ivite pe parcursul instruirii si educarii lui' (Tircovnicu, Victor, 1981, pag.56).

invatamantul individual - care poate fi proiectat in cadrul clasei si in afara clasei (vezi rolul consultatiilor realizate individual sau la nivel de microgrup) - prezinta urmatoarele avantaje de ordin metodologic:

stimuleaza activitatea independenta a elevului, increderea in (re)sursele de reusita scolara ale acestuia, deschise perfectionarii in sensul educatiei permanente si in sensul autoeducatiei;

stimuleaza activitatea profesorului de cunoastere si de asistenta psihopedagogi-ca a fiecarui elev, realizabila pe baza institutionalizariiTife/o/' scolare;

stimuleaza activitatea profesorului de proiectare curriculara a unor strategii de predare-invatare-evaluare necesare pentru insusirea tehnicilor de munca intelectuala, eficiente in cadrul fiecarei discipline de invatamant;

stimuleaza capacitatea profesorului de operationalizare a unor metode/procedee de instruire integrabile in orice strategie de predare-invatare-evaluare: munca elevului cu manualul si alte carti, observarea independenta, experimentul, tehnicile de instruire programata, tehnicile de instruire asistata pe calculator, fisele de lucru individuale, necesare pentru: verificarea, recuperarea, consolidarea, aprofundarea cunostintelor; dezvoltarea unor capacitati si atitudini relevante la nivelul personalitatii elevilor; realizarea unor exercitii graduale, cu continut diferentiat; stimularea muncii de cercetare, de investigatie stiintifica (fise de exercitii cu caracter euristic, fise cu scop creativ/inventiv, inovator etc); individualizarea temelor pentru acasa (vezi Tircovnicu, Victor. 1981, pag.76-130).