Importanta activitatilor recreative

1. Importanta timpului liber in dezvoltarea copilului

Jocul este un aspect deosebit de important in dezvoltarea pozitiva a copiilor, constituind faza formarii ca viitori adulti. Din nefericire, multi copii trebuie sa creasca atat de repede, incat nu au timp sa experimenteze prea mult joaca. Cand se intampla acest lucru, ei pierd o parte importanta a unei dezvoltari sanatoase si tind sa prezinte comportamente depresive, probleme de relationare sau asociate cu furia la varsta adulta. Activitatile recreative pot implica multiple activitati, al caror continut poate varia de la cultural la sportiv.

Este important ca parintii si profesorii sa implice comunitatea, dar si autoritatile locale, in scopul de a sprijini activitatile recreative ale copiilor, prin realizarea unor spatii adecvate (parcuri, locuri de joaca etc.), dar si prin inlaturarea barierelor financiare sau de alta natura care ii impiedica pe copii sa mearga la teatru, cinema, muzee etc.

Beneficii pentru sanatate

In ceea ce priveste participarea la activitati fizice, in copilarie, aceasta promoveaza beneficii imediate pentru sanatate, prin facilitarea dezvolt&# 111d37b 259;rii musculare si scheletice, dar si prin reducerea riscului de boli cardiace.

Recomandarile agentiilor internationale de sanatate se pot rezuma in: acumularea unei ore de activitate fizica pe zi, de intensitate cel putin medie (in cadrul timpului de recreatie sau al activitatilor structurate); a doua recomandare este ca tinerii sa ia parte la activitati fizice care faciliteaza dezvoltarea musculara si scheletica, cel putin de doua ori pe saptamana. Activitatea fizica regulata a fost asociata cu un risc redus al tuturor cauzelor de mortalitate, dar in special cu bolile cardiace, cu cancerul de colon si diabetul zaharat.

Obezitatea, o problema in crestere

O problema actuala cu care se confrunta specialistii care lucreaza cu copii, dar in primul rand parintii, este obezitatea la copii. S-au realizat diverse programe pentru prevenire, atat in plan national, cat si international, dar cu toate acestea obezitatea ramane o problema in crestere. Obezitatea are efecte negative asupra sanatatii copilului si adolescentului, iar studiile arata ca efectele ei se extind si la varsta adulta, individul fiind expus la riscuri pe termen lung. Cu toate ca exercitiul fizic singur nu
s-a dovedit suficient de puternic pentru a reduce obezitatea existenta, el este totusi puternic asociat cu prevenirea cresterii in greutate de-a lungul vietii si cu o mai buna mentinere pe termen lung a scaderii in greutate (consecutiva unui program de tratament complex). In concluzie, putem spune ca timpul liber este absolut esential pentru dezvoltarea copilului, chiar daca uneori acest aspect este interpretat gresit de catre adultii din viata copilului (parinti, profesori).

Activitatile recreative relaxeaza si sporesc nivelul de energie

Activitatile recreative au rolul de a ajuta copiii sa se relaxeze si sa sporeasca nivelul de energie necesar unei bune dezvoltari psihice si intelectuale. Activitatile de timp liber si recreere, precum si jocul, prezinta o serie de avantaje, cum ar fi: activitatea fizica, mai exact practicarea diverselor sporturi, ajuta copiii sa interactioneze cu diverse persoane de varsta lor, fiind o cale de a-i mentine mereu activi, sustinand starea de sanatate fizica a celor care practica acest gen de activitati; prin activitatile de timp liber si joc, copiii isi pot dezvolta mai eficient abilitatile sociale, cooperarea cu ceilalti, strategii de rezolvare de probleme, precum si mijloace de negociere, cum ar fi compromisul; activitatile recreative ajuta copiii sa-si insuseasca noi experiente si cunostinte, experimentand activitati diverse, specifice copiilor provenind din diverse medii si culturi, ajutandu-i sa-si dezvolte respectul pentru cei din jur; jocul este important nu doar pentru copii, ci si pentru comunitatea din care acestia provin. Prin joc copiii au posibilitatea sa-si dezvolte abilitati constructive de a face fata situatiilor de viata, folosind resursele comunitatii; jocul si activitatile de timp liber pot, de asemenea, sa ajute copiii sa se implice in comunitatea locala (de exemplu, participand la activitati de voluntariat, cum ar fi plantarea de copaci etc).

Preocuparea pentru sanatatea copilului trebuie sa se extinda si la timpul extrascolar, astfel incat copilul sa beneficieze de sprijin pentru desfasurarea unor activitati care sa ii faca placere, indiferent daca este vorba de lecturarea unei carti la biblioteca, desfasurarea unor activitati la un club sportiv sau joaca in parc alaturi de alti copii. Odihna copilului ramane si ea in prim plan chiar daca necesita restructurarea programului preexistent, beneficiile pe termen lung fiind de neegalat.

2. Importanta activitatilor extrascolare

Importanta activitatilor extracurriculare

Importanta activitatilor extracurriculare

Reusim sa avem anumite activitati si sa le indeplinim cu succes datorita cunoasterii, invatarii si exercitiului. Acestea sunt cele trei elemente, in opinia mea, care asigura integritatea, buna desfasurare si persistenta lucrarilor, procedeelor, executiilor in diverse domenii sociale.

Pornind cu primul concept aflat in prezentul articol, si anume  Cunoasterea, mentionez ca acesta reprezinta prima relatie a unei persoane cu o activitate. Prin cunoastere apare identificarea de catre persoana a domeniului in care va presta anumite lucrari, procedee, va elabora planuri si va rezolva probleme.

Invatarea permite raportarea persoanei la o anumita activitate. Raportare insemnand o cunoastere mai aprofundata despre un anume subiect, fenomen sau domeniu social. Sunt prezentate intr-acest de-al doilea concept metodele teoretice prin care un om poate lucra intr-un domeniu.

Cu referire la cel de-al treilea concept Exercitiul, acesta asigura partea practica a invatarii. Metodele teoretice despre care am vorbit sunt puse in practica in activitati concrete, palpabile.

Scopul acestui articol consta in promovarea activitatilor extracurriculare care asigura cel de-al treilea concept prezentat, si anume Exercitiul. Rezultatele acestuia din urma, daca a fost efectuat, sunt numeroase: O sa enumar cateva dintre ele putin mai tarziu.

In unele dintre scolile, liceele si facultatile din Romania se asigura doar “Cunoasterea” si “Invatarea” – chiar si acestea intr-o maniera insuficienta –  neglijandu-se activitatile practice, concrete, intr-un cuvant cele extracurriculare. Se preda matematica, romana, logica, fizica etc. Unii dintre copii fac scoala, se duc acasa, se uita la desene, filme pentru ca apoi sa o ia de la capat. Nu se mai ia in considerare si o alta activitate constructiva in afara orelor de scoala.

In facultati, la psihologie spre exemplu, mai mult se face filozofie, se vorbeste intr-una si se citesc carti informative fara ca acestea sa fie puse in practica. Ii vezi pe unii dintre studenti cum inca de la inceptul semestrelor se grabesc sa afle ce carti trebuie sa citeasca pentru examen. Atat doar – carti pentru examen. Daca pentru examen ar trebui citite doar reviste de divertisment atunci unii dintre studenti doar asta ar citi.  Oarecum sunt “setati” si captivi in acele preconceptii conform carora examenul este greu si trebuie sa-ti dedici tot timpul semestrial pentru el.

Aici intervin activitatile extracurriculare. Acestea sunt contexte sociale adiacente scolilor, liceelor si facultatilor, unde se presteaza activitati practice pentru formarea sociala, profesionala si, cum imi place mie sa spun, invatarea pentru cunoasterea vietii

Cu alte cuvinte sunt prezent si alte activitati decat cele de la scoala unde formarea socio-profesionala este insuficienta deoarece nu este tratata cu seriozitate si constanta. Uneori orele se tin, alteori nu, se intarzie la ora, profesorii sunt inlocuiti, intervin greve, orgolii si cate si mai cate. Desigur, se acorda o diploma cu care te poti angaja ulterior in domeniul respectiv, insa la nivelul competentelor dobandite exista un risc ca acestea sa nu fie complete sau desavarsite. Poate unii angajatori vor observa lipsa de experienta si dexteritate. La cum se schimba societatea de azi – si refuz sa zic ca se dezvolta deoarece observ multe nereguli (despre acest subiect poate o sa scriu un alt articol) – angajatorii vor sa vada experienta de lucru ci nu doar simple diplome. Bineinteles, palaria jos pentru persoanele care invata cu seriozitate, care au un grad de inteligenta si de adaptare sociala crescuta, care prefera lucru in biblioteca – dar, vorbind la nivel general, sunt sanse mai mari sa prestezi o activitate intr-un mod organizat, complet, ingrijit, avand la baza formari adiacente institutiilor de invatamant.

Am fost nemultumit cand am aflat ca facultatea particulara la care sunt student nu-mi va asigura un loc in care sa fac practica pentru a obtine adeverinta in acest sens, adeverinta  care era ceruta chiar de facultatea care nu-mi asigura nimic. Apoi mi-am multumit mie si chiar facultatii deoarece am reusit sa-mi gasesc singur locuri de practica psihologica. Acolo am aflat ca nici macar nu conteaza adeverintele, pe care le-am obtinut de altfel, ci conteaza exercitiul, conteaza partea aplicativa, concreta pe care o inveti. Dupa prima perioada de practica am spus ca iubesc activitatile acestea adiacente facultatii si astfel m-am implicat in mai multe sectoare precum: Alte perioade de practica psihologica, voluntariat, colaborarea cu un ONG, participarea la dezbateri studentesti, participari la cursuri gratuite, blogul acesta, studiu individual atat in domeniul psihologiei cat si in domeniul literaturii, timp petrecut la biblioteca si, poate cel mai important pentru mine, locul de munca unde in curand o sa sarbatoresc cei doi ani de cand sunt angajat si pe care il aveam inaintea inceperii activitatilor extracurriculare.

M-am dat exemplu pe mine pentru a arata cam cum se prezinta aceste activitati adiacente. Un elev de liceu poate sa fie voluntar intr-o organizatie, poate chiar sa-si gaseasca un loc de muna pentru weekend. Un scolar poate petrece ceva timp la biblioteca si, chiar daca profesorii nu promoveaza, elevii le pot cere acestora activitati mai practice in timpul orelor. De ce nu? Mi se pare corect deoarece si elevii trebuie sa aiba punctul lor de vedere. In psihologie exista teorii conform carora o relatie constructiva, benefica in timpul orelor de clasa este acea relatie in care profesorul sau invatatorul respecta si ia in considerare, cand este cazul, parerile elevilor sai asa cum, de cealalta parte, un elev trebuie sa respecte parerile profesorului sau si sa-si exprime eventualele nemultumuri. O relatie deschisa da nastere invataturii naturale, ci nu aceleia fortate, chinuite sau cu un randament scazut.

Un student poate lucra in regim cu jumatate de norma (part-time), poate sa fie implicat intr-un ONG, poate chiar sa-si faca propriul ONG. Din fericire exista multe astfel de activitati care iti ofera experienta de lucru, de viata, de implicare in societate prin intermediul carora devii o persoana mai experimentata, mai sigura, mai competenta.

Activitatile acestea extracurriculare sunt, asadar, acele tipuri de activitati pe care le prestezi in timpul liber. Pleci de la facultate si te duci catre serviciul tau cu jumatate de norma (part-time) spre exemplu, in loc sa te duci acasa si sa stai pe messenger, pleci de la liceu si te duci la un ONG sau la niste cursuri gratuite in loc sa stai si sa vorbesti in fata blocului cu colegii si sa mananci sticsuri.

De ce sunt necesare aceste activitati? In institutiile de invatamant se promoveaza foarte mult teoria… Cu care ce faci? Aceasta teorie nu trebuie sa fie si aplicata la modul concret? Pentru a vedea cum functioneaza? Activitatile acestea extracurriculare sunt necesare deoarece il dezinhiba pe individ, il face sa cunoasca si alte contexte decat cele cu care este “prea familiarizat”, il scoate din confortul sau zilnic pentru a-l face sa depune eforturi, pentru a invata cum este sa muncesti, cum este sa lucrezi in echipa, sa vezi cum altii te simpatizeaza sau te antipatizeaza, sa observi cum primesti laude sau mustrari, sa afli cum este sa castigi un ban pe cont propriu, sa intri in legatura cu propriile tale simtaminte profunde atunci cand ajuti pe cineva sau cand esti ajutat.

Sunt constient de faptul ca exista tineri studenti, liceeni, scolari care nu au bani pentru a se implica in activitati extracurriculare. Gandul meu pentru ei este legat de faptul ca totusi poate vor citi carti, se vor informa despre cele mai avantajoase activitati practice, locuri de munca, pot vorbi cu profesorii sa-i implice in activitati. Bineinteles, fac apel si la profesori: Daca va puteti implica elevii, studentii, liceenii in activitati practice, benefice, faceti acest lucru! Nu conteaza daca sunt saraci sau bogati, poate puteti gasi cate ceva potrivit pentru fiecare categorie.

Ganditi, consultati-va parintii, profesorii, colegii etc. Nu trebuie sa fiti extremisti, sa va aruncati slabiti, fara energie in diverse actiuni. Ganditi intai. Poate chiar profesorii vostri va pot da sfaturi bune! Nu trebuie sa actionati neaparat singuri!

Sa nu fiti dezamagiti daca veti avea si esecuri sau evaluari mai putin dorite ori alte situatii asemanatoare. Important este ca ati primit evaluarea! Ati facut ceva, ati observat ce nu a fost bine, posibil sa va indreptati si sa va intariti sau, citand-o pe bunica mea, sa va caliti!

Iar cand vine vorba despre succese, bucurati-va! Desigur, parerea mea este sa nu exagerati in bucurii si sa ramaneti cu picioarele pe pamant.

In final doresc sa mentionez ca nu exista doar tipurile de activitati pe care le-am prezentat in acest articol, ele sunt mai numeroase. Va puteti interesa, sunt atatea surse de informare. Poate cea mai pretioasa sursa sunteti chiar voi insiva! Este posibil sa va puteti crea propriile activitati!

Daca aveti nevoie de idei sau de schimburi de pareri despre activitatile extracurriculare, dati-mi e-mailuri la [email protected] sau mesaje pe blog.

In studiul „Drept si morala”, Mircea Djuvara defineste cele doua domenii in felul urmator: „Cand activitatea, obiect al judecatii, este pur interoara, cand este un sentiment, o pura intentie, o tendinta non-exteriorizata, ne aflam in domeniul moralei; dimpotriva, orice actiune exteriorizata si manifestata printr-un gest material al agentului in raport cu celalat intra in domeniul dreptului”.

Aceasta delimitare intre morala si drept este numai partial corecta si ea simplifica o relatie deosebit de complexa, a doua domenii care caracterizeaza in cel mai inalt grad omul si societatea in care traieste.

A caracteriza morala drept simplu sentiment, o simpla intentie, inseamna a o reduce la o simpla posibilitate pentru ca, ceea ce este posibil nu este cu necesitate si real.

Daca

morala, care se naste in forul interior al omului, nu se manifesta si nu se transpune in relatii interumane, nu are nici o valoare.

Ea poate fi o simpla intentie, si atunci ramane pentru individ ca o simpla posibilitate, ca tendinta de a se conforma perceptelor interioare ale sale, fara a se manifesta in exterior, in relatiile cu natura si cu ceilalti oameni.

Aceasta teorie nu poate fi inteleasa cu usurinta la nivelul copiilor prescolari si de aceea ea trebuie structurata, prelucrata , adaptata incat sa ajunga sa fie transpusa in comportamente specifice varstei.

In noua viziune a curriculumului un loc deosebit il are cel aflat la decizia scolii, deoarece permite ca planul de invatamant sa contina activitati care au fie caracter optional, fie extinderea unor continuri ce au la baza obiectivele programei .

In cadrul unei singure arii curriculare „Om si societate” sau la nivelul mai multor discipline (educarea limbajului,educatia pentru societate), aceasta abordare permite educarea celor mici in spiritul drepturilor fundamentale ale copilului, in vedera cunoasterii, respectarii si promovarii acestora in societate.

Chiar daca este un subiect mai greu accesibil copiilor, daca sunt gasite acele strategii care sa faciliteze intelegerea, obiectivele propuse vor fi realizate.

Idealul suprem al omului si al educatiei il constituie formarea personalitatii.

Personalitatea presupune spontaneitate, libertate de actiune, avant, iesire din anonimat, deci originalitate si gasirea celui mai favorabil mod de a-si folosi toata inzestrarea, a acelui mod care il avantajeaza cel mai mult in promovarea originalitatii.

Fiecare copil este un „unicat” cu particularitatile originale riguros individualizate.

In gradinita el devine o fiinta de sine statatoare, independenta, deoarece aici el invata sa-si regaseasca propria autonomie, in procesul foarte complex de libera exprimare – personalizare – autorealizare.

In gradinita jocul indeplineste functii formative prin el se imbogateste sfera cognitiva, afectiva si conativa a vietii psihice a copilului, se extinde aria relatiilor psiho-sociale interpersonale.

Prin joc copilul invata sa-si petreaca timpul liber cat mai util, incat sa-l influenteze pozitiv mai tarziu in viata de adolescent si de adult.

Programele distractive - fie ca se desfasoara ca activitati complementare, fie ca apar in programul optionalei sau in cele extracurriculare – ofera numeroase ocazii de bucurie, veselie, dar in acelasi timp un mijloc de realizare a obiectivului propus: „dreptul la odihna si timp liber, la joc si activitati proprii varstei copilului”.

Incluse in programul zilei copiii constientizeaza alternanta activitatilor de invatare cu cele de joc – distractiv, sportiv, de perspicacitate etc. – si a celor de odihna, alternanta etapelor de munca independenta-individualizata cu cele frontale si de grup.

La varsta prescolara mare jocul presupune din ce in ce mai mult parteneri de joc. Acum copii inteleg raportul dintre individ si ceilalti membri ai grupului, caci programul distractiv pe langa momentele de bucurie si relaxare are si un rol formativ ce vizeaza perspicacitatea, promptitudinea, agilitatea copiilor.

Se stabilesc relatii de preitenie in urma desfasurarii acestui gen de activitati, iar cele existente deja sunt sudate mai bine.

Vechiul proveb romanesc „spune- mi cu cine mergi, ca sa-ti spun cine esti”, se traduce stiintific prin sociograma colectiva realizata in urma unui test care l-am dat copiilor la inceputul unui pachet de activitati si dupa parcurgerea lui.

In activitatea de cunoasterii sintalitatii colectivului de copii am urmarit sa surprind particularitatile structurale ale colectivului, cunoasterea unor apecte privitoare la relatia dintre conducatorii grupului , detectarea normelor, valorilor si regulilor care tind sa domine viata interna a colectivului.
De aceea am folosit cu precadere tehnicile sociometrice in care am inclus testul sociometric si sociograma individula si colectiva. Relatiile selective bazate pe simpatie si care au avut la baza motive diferite le-am cunoscut in situatii special organizate care au necesitat si au permis manifestarea atitudinii proprii fata de diferiti copii din grupa.

Intreg programul a cuprins vizionari de filme pentru copii, spectacole de teatru , de circ, dramatizari, concursuri sportive, jocuri de miscare in aer liber, actiuni ecologice, studii de caz, teme de discutie in urma desfasurarii unor serbari, sezatori etc.

Pe linie cognitiva a crescut capacitatea de intelegere, interesul fata de nou, limbajul copiilor devine mai fluid, vocabularul mai bogat, incep sa glumeasca, sa aiba replici pline de haz, se implica in rolul jocului desi face deosebirea intre real si fantastic.

In plan creativ, programul distractiv a condus la formarea unor copii activi, capabili de se cocentra mai mult timp, de a face efot intelectual, le-a stimulat potentialul creator in mod individual, dar si in cadrul grupurilor care au fost dupa caz omogene sau eterogene, le-a dezvoltat imaginatia prin exercitii specifice.

In plan afectiv, sentimentele umane de care sunt stapaniti copiii, sunt parghii ale reusitei si eficientei muncii educative. Copiii participa cu placere la vizionari, dramatizari, la jocurile distractive cu reguli si incep sa recunoasca valoarea regulilor de joc, manifesta seriozitate in pregatirea programelor distractive cu caracter festiv, li se formeaza simtul responsabilitatii.

In plan socio- relational, copiilor le place sa se distreze in colectiv, in timpul liber, in jocurile de competitie pierd sau castiga fara suparare; li se formeaza deprinderea ca viata in colectiv presupune respectarea anumitor reguli; se dezvolta relatiile: eu-tu; eu-tu-el; eu-noi; eu-noi-voi-ei,etc., ce constituie primii pasi importanti in constientizarea identitatii si afirmarii.