Interdependenta dintre informarea si formarea intelectuala in invatamantul primar

Interdependenta dintre informarea si formarea intelectuala în învatamântul primar

Pornind de la varietatea situatiilor de învatare si de la gradul diferit de intentionalitate actionala, educatia se poate obiectiva în trei ipostaze: educatia formala, educatia nonformala si educatia informala.

Educatia formala. Se refera la totalitatea influentelor intentionate si sistematice, elaborate în cadrul unor institutii specializate (scoala, universitate), în vederea formarii personalitatii umane. Educatia si instruirea sunt explicite în virtutea unor obiective clar formulate, iar procesul se caracterizeaz 20320w221u 59; prin intensitate, concentrare a informatiilor si continuitate. Scopul acestui tip de educatie îl constituie introducerea progresiva a elevilor în paradigmele cunoasterii si instrumentalizarea lor cu tehnici culturale care le vor asigura o anumita autonomie educativa. Pregatirea este elaborata în mod constient si esalonat, fiind asigurata de un corp de specialisti pregatiti în aceasta directie. Informatiile primite sunt cu grija selectate si structurate, caracterizându-se prin densitate si riguro­zitate stiintifica. Educatia formala permite o asimilare sistematizata a cunostintelor si faciliteaza dezvoltarea unor capacitati, aptitudini si atitudini necesare pentru insertia individului în societate. Formalul raspunde unei comenzi sociale, fie de asigurare a transmiterii zestrei istorice si culturale, fie în vederea formarii profesionale. "O caracteristica nu mai putin însemnata a educatiei formale - observa Teodor Cozma - o constituie actiunea de evaluare care este administrata în forme, moduri si etape anume stabilite, pentru a facilita reusita scolara, succesul formarii elevilor. Trebuie sa retinem si faptul ca evaluarea în cadrul educatiei formale revine cu deosebire fiecarui cadru didactic si institutiei în ansamblu" (Cozma, 1988).

Educatia informala. Include totalitatea informatiilor neintentionate, difuze, etero­gene, voluminoase - sub aspect cantitativ - cu care este confruntat individul în practica de toate zilele si care nu sunt selectate, organizate si prelucrate din punct de vedere peda­gogic. Informatiile respective pot fi organizate" si institutionalizate (însa din perspectiva altor instante si interese decât cele pedagogice, întrucât mass-media, de pilda, poseda si o anumita structura si intentionalitate), dar deseori sunt complet aleatorii, infuzate inconstient în gândirea si comportamentele indivizilor, în împrejurarile si contactele spontane ale existentei cotidiene. Se pare ca educatia informala preceda si depaseste ca durata, continut si modalitati de insinuare practicile educatiei formale. Cele mai semnifi­cative mesaje informale sunt cele emise de mass-media. Pentru ca o informatie obtinuta prin mass-media sa devina functionala, adica o cunostinta, ea trebuie integrata, conexata si semnificata valoric în sistemul de reprezentari si cunostinte achizitionate anterior. În educatia informala, importante sunt încercarile si trairile existentiale, care, cumulate si selectate, pot încuraja aparitia unor raporturi noi, din ce în ce mai eficiente, cu realitatea înconjuratoare. În contextul informal de educatie, initiativa învatarii revine individului; educatia este voluntara, iar grilele de evaluare sunt altele decât în educatia formala, competenta într-un domeniu sau altul fiind criteriul reusitei.

Analiza comparativa a formelor educatiei ne face sa credem ca toate strategiile sunt necesare, având în vedere diferentele la nivel de cadre, mijloace, continuturi si pozitii ale educatilor, aceasta variabilitate venind în întâmpinarea situatiilor tot mai complexe în care sunt pusi oamenii în societatea contemporana.

Într-o perspectiva sistemica, se poate lesne observa ca toate cele trei dimensiuni ale educatiei au câte ceva specific de îndeplinit

Educatia formala ofera : ca demers initial, introducerea individului în tainele muncii intelectuale organizate ; posibilitatea de a formaliza cunostintele, plecând de la achizitii istorice si practici reiesite din actiune; recunoasterea achizitiilor individuale; formalizarea si concretizarea achizitiilor în alte modalitati educative pe plan social.

Educatia nonformalâ: raspunde adecvat la necesitatile concrete de actiune; ofera un prim moment de abstractizare prin extragerea de cunostinte din practica; faciliteaza contactul cu cunostinte plecând de la nevoile resimtite de educati; demitizeaza functia de predare.

Educatia informala furnizeaza : o sensibilizare la contactul cu mediul ambiant;    momentul declansarii unui interes de cunoastere pentru subiect; posibilitatea trecerii de la un interes circumstantial la o integrare mai cuprinzatoare; posibilitatea unei explorari personale, fara obligatii sau prescriptii ferme; o marja de libertate de actiune pentru elaborarea unui proiect personal; posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare.

În acelasi timp, pot fi invocate mai multe ratiuni pentru o integrare a celor trei modalitati: capacitatea de a raspunde la situatii si nevoi complexe; constientizarea unor situatii specifice, cu totul noi; o mai buna constientizare a unor nevoi individuale si colective; o mai mare sensibilitate la situatii de blocaj care cer noi abordari si rezolvari; ameliorarea formarii formatorilor; facilitarea autonomizarii "formatilor"; conjugarea eforturilor din mai multe subsisteme sociale care au în vedere educatia.

Dar pot fi retinute, simultan, si unele ratiuni contrare acestei integrari posibile dintre educatia formala, nonformala si informala, atunci când : se pune în aplicare un sistem mai selectiv al indivizilor; aceasta conjugare functionala apeleaza la un sistem centralizat care poate rapi din marja de libertate a actiunii în interiorul fiecarei modalitati;

este urmarita mentinerea unei disjunctii între inteligenta abstracta si inteligenta concreta (scop care, cel putin teoretic, poate fi admis).

Cert este ca toate cele trei educatii "paralele", chiar daca au propriul câmp de actiune si functionalitati diferite, îngaduie extensiuni si întrepatrunderi benefice, aceasta articu­lare conducând la întarirea lor reciproca si la eficientizarea demersului educativ. Formele educatiei se sprijina si se conditioneaza reciproc. Trebuie recunoscut totusi ca, sub aspectul succesivitatii în timp si al consecintelor, educatia formala ocupa un loc privilegiat, prin necesitatea anterioritatii ei pentru individ si prin puterea ei integrativa si de sinteza. De amploarea si profunzimea educatiei formale depinde calitatea coordonarii si integrarii influentelor nonformale si informale. Ca la un moment dat ponderea educatiei se poate deplasa în favoarea nonformalului sau a informalului este adevarat. Depinde când, cu ce se pleaca mai departe si ce reuseste individul sa (mai) faca în continuare.