Invatarea activa. Ghid pentru formatori si cadre didactice

Invatarea activa. Ghid pentru formatori si cadre didactice

Cuprins

I. Introducere5

II. Formarea adultilor.9

III. Fundamente teoretice16

IV. Metode pentru o invatare activa..23

V. Materiale pentru formatori.44

VI. Materiale pentru cadre didactice.69

VII. Instrumente de evaluare..85

VIII. Concluzii.92

IX. Bibliografie selectiva96

Introducere

Reforma invatamantului are ca "nod gordian" al reusitei atitudinea educatorilor fata de diferitele dimensiuni ale schimbarii. Este esential ca educatorii sa fie abilitati sa foloseasca diferite instrumente metodologice ccare sa le permita operationalizarea elementelor teoretice in situatii foarte variate pentru tinerii de varsta scolara.

O directie importanta o constituie in acest sens modernizarea strategiilor didactice, care le permit educatorilor sa treaca din planul design-ului instructional, al proiectului in planul actiunii de predare. Sensul comun al termenului predare are in vedere actiunea de "predare-invatare" a unui obiect, a unei marfi. Legat de procesul de invatamant, termenul de predare are semnificatia de "a invata pe altul", in grecescul didaskein, pana la sensul de "arta universala de a invata pe toti totul" (in alte limbi, concepte sinonime cu cel de predare sunt teach, enseigner, lehren) din Didactica Magna a lui Comenius. Din definitia predarii ca fiind "o componenta a instruirii care consta in dirijarea invatarii elevului in vederea atingerii anumitor obiective educative", intelegem ca predarea:

Este o activitate a adultului care coopereaza cu elevii in realizarea procesului de instruire;

Constituie un proces dirijat, orientat catre atingerea unor obiective educative stabilite anterior;

Este in interactiune permanenta cu invatarea, fiind intim legata de aceasta;

Are sens numai in masura in care produce un efect corespunzator de invatare din partea elevului;

Este un proces social, realizat prin cooperarea mai multor persoane, fiecare cu rolul si statutul sau bine determinate;

Este un ansamblu de interactiuni, de comportamente verbale si nonverbale, care respecta o anumita organizare a conditiilor de mediu.

Metodele de invatare pot fi instrumente importante pe care educatorii le pot utiliza sa faca lectiile mai interesante, sa ajute elevii sa realizeze judecati de substanta si fundamentate, sa sprijine elevii in intelegerea continuturilor pe care sa fie capabili sa le aplice in viata reala. Metodele de invatare activa pot fi extrem de utile in procesul de predare, atat pentru continut cat si pentru dezvoltarea preceselor de gandire necesare elevilor in situatii obisnuite sau in situatii noi.

Pentru a fi capabili sa dea cea mai buna utiizare metodelor de predare, educatorii trebuie sa aiba o pregatire conceptuala privind fiecare metoda si cunostinte solide despre cxum pot sa fie dezvoltate lectiile, utilizand anumite metode. Educatorii trebuie de asemenea sa stie:

In ce circumstante sa utilizeze fiecare metoda pentru a obtine efectul cel mai bun, tinand cont de nivelul de pregatire si de disponibilitate al clasei, care sunt strategiile de predare-invatare pentru grupurile mici si care pentru grupul mare, cum sa evalueze eficacitatea metodei/lectiei in raport cu obiectivele urmarite;

Ghidul de invatare activa isi propune sa asigure cateva dintre elementele de baza pe care formatorii sa le dezvolte in cadrul diferitelor strategii de formare continua focalizate pe ridicarea casitatii in predare;

Acest ghid isi propune 616h72g sa serveasca drept:

Sinteza de literatura de specialitate psihopedagogica relevanta privind strategiile activ-participative si de invatare activa;

Premisa in efortul educatorilor de a-si ridica nivelul de metacognitie referitor la propriul stil de predare;

Set de aplicatii ale diferitelor metode didactice de invatare activa si circumstantele cele mai bune pentru utilizarea eficienta;

Ghid de referinta pentru formatori care sa fie utilizat in proiectarea, desfasurarea si evaluarea unor activitati de formare continua cu diferite categorii de educatori pe problematica invatarii active.

Formarea adultilor

Folosirea caracteristicilor de invasare a adultilor la elaborarea si desfasurarea programelor de formare

Acest capitol cuprinde urmatoarele sectiuni:

Rolul formatorului

Caracteristicile de invatare a adultilor

Sugestii pentru elaborarea programelor de formare pe baza caracteristicilor de invatare a adultilor

Consideratii etice pentru formatori

Rolul formatorului

Obiectivul instructorului este de a elabora si desfasura programe educationale care sa faciliteze participantilor intelegerea completa a continutului, cu importanta si aplicabilitatea acestuia si sa le dezvolte capacitatea de a gandi critic si de a folosi continutul in mod eficient. Pentru a-si atinge acest obiectiv, formatorul are mai multe roluri impotante, care includ:

• Analizarea nevoilor de formare ale participantilor in contextul continutului informational vizat;
• Dezvoltarea obiectivelor instructionale ale stagiului de formare;
• Incorporarea acestor nevoi in cadrul sesiunilor;
• Selectarea metodelor instructionale care faciliteaza invatarea in modul cel mai eficient;
• Selectarea mijloacelor/ instrumentelor media care vor imbunatati invatarea;
• Adecvarea rolului formatorului la structura sesiunii de formare;
• Evaluarea stagiului si incorporarea rezultatelor evaluarii in structura stagiului urmator;
• Reevaluarea obiectivelor initiale pentru a determina daca acestea au fost cela mai adecvate pentru atingerea scopului formarii si valorificarea concluziilor.

Caracteristicile invatarii adultilor

Sugestii pentru elaborarea programelor pe baza caracteristicilor de invatare a adultilor

Luarea in considerare a experientei participantilor

Structurarea programului pe baza nevoilor si disponibilitatilor participantilor  

Programul de formare trebuie sa combine continutul despre care formatorul stie ca este util sa sa fie prezentat cu ceea ce participantii percep ca au nevoie. O sugerstie ar fi:

Instructorii trebuie sa ramana flexibili pentru a putea raspunde nevoilor participantilor pe masura aparitiei acestora. Programul trebuie apoi structurat in concordanta cu disponibilitatea constatata a participantilor.

Disponibilitatea/predispozitia de a participa trebuie evaluata permanent pentru fiecare grup. Disponibilitatea se refera la dorinta participantilor de a participa, gradul de experienta anterioara pozitiva a acestora, cuostintele lor despre subiect precum si nivelul lor de entuziasm. Regulile sunt urmatoarele:

Exemplele de "structurare"sunt relifate prin:

Formatorul poate imbunatati disponibilitatea participantilor prin utilizarea unor motivatii puternuice care sa-i implice. De asemenea, formatorul trebuie sa fie constient de faptul ca prin desfasurarea unui program foarte structurat, cu experiente active, participantii isi vor ridica nevelul de disponibilitate. La acel moment, instructorul trebuie sa ofere participantilor mai multe oportunitati de colaborare si intr-un mod mai putin structurat.

Punerea la dispozitia poarticipantilor a plicabilitatii imediate si specifice a continutului

Implicarea participantilor in rezolvarea problemelor relevante pentru situatia acestora

Ghidarea participantilor spre actiune si reflectie, incorporarea gandirii critice si utilizarea perspectivelor multiple

Abordarea invatarii ca efort de colaborare intre formator si participanti

Asigurarea bazei pentru directionare si invatare continua

Consideratii etice pentru formatori

Rolul formatorului este deosebit de important. Formatorul are o influenta considerabila asupra participantilor si, ca urmare, comportamentul sau este deosebit de important. Formatorul ar trebui sa reprezinte un model pentru participanti. Este un truism faptul ca, in cele mai multe cazuri, profesorii predau cum li s-a predat. Prin urmare formarea implica mai mult decat continut, metode si suport, intrucat stilul si comportamentul formatorului vor fi potential limitate.

In mod special este foarte important ca formatorii "sa practice ceea ce predica". Participantii vor observa imediat daca li se cere sa se comporte intr-un anumit fel, in timp ce instructorul se comporta altfel.

Formatorul trtebuie sa se implice in toate caracteristicile descrise mai sus nu numai pentru participanti, dar si pentru sine. Formatorii trevuie sa fie reflectivi si sa aractice gandirea critica. El trebuie sa acodre atentie sporita testarii propriilor presupozitii si sa se asigure ca acetea reflecta corect continutul, fara a-l prezenta intentionat sau nu ca o reflectie a propriilor opinii asu ca punct de vedere unilateral. Este esential sa fie colaborativi si dechisi feedback-ului participantilor.

A fi formator inseamna satisfactii si in acelasi timp extindarea permanenta a propriilor cunostinte si capacitati. Se stie ca "cel mai bun mod de a invata un lucru este predarea acestuia". Daca instructorul este reflectiv si gandeste in mod critic, atunci acesta invata in permanenta. Formarea trebuie sa fie deschisa in fata noilor opinii si flexibila pentru satisfacerea unor nevoi neprevazute. Un formator eficient este un artist care este capabil sa-si ofere siesi si participantilor o deosebita oportunitate de invatare si dezvoltare a capacitatilor.

III. Fundamente teoretice

Acest capitol este conceput in asa fel incat sa poata fi folosit atat de formatori cat si de profesori.

In casete se afla instructiuni care pot fi utilizate de catre participantii la stagiile de foemare. La subsol, se afla sugestii pentru formatori si profesori. Continutul de idei se poate valorifica in situatii si moduri variate tinand cont de specificul disciplinelor de invatamant.

Invatarea - caracterizare generala[1]

"Fiti sigur, spuse plugarul

Ca nu vindeti mostenirea

Lasata de inaintasi:

Inauntru sta ascunsa o comoara

La Fontaine

"Dar batranul a fost intelept

Sa le arate inainte de a muri

Ca invatatura este acea comoara

Desi invatarea nu este un proces exclusiv uman, la nivelul oamenilor ea suporta o modelare socio-culturala, devenind o trasatura definitorie pentru fiintele umane.

In sens larg, invatarea poate fi definita ca

Invatarea are nu numai un acracter adaptativ la solicitarile tot mai complexe ale mediului, dar ea constituie si principala modalitate de implinire intru uman. Decalajul uman, conform raportului Clubului de la Roma, intitulat Orizontul fara limite al invatarii, are la baza faptul ca nu se invata cat si cum ar trebui. In acest sens, in locul unor tipuri de invatare anacronice (de mentinere si prin soc), dianmismul fara precedent al timpului istoric actual impune invatarea de tip inovator (cvare are drept caracteristici esentiale: caractarul anticipativ si participativ). Cei patru piloni ai educatiei in secolul XXI ar fi: a invata sa cunosti, a invata sa faci; a invata sa fii; a invata sa convietuiesti.[3]

Variabile psihipedagogice ale invatarii scolare

In sens restrans, invatarea este sinonima cu invatarea scolara, acre are particularitati specifice si la care vom face trimiteri in continuare. Invatarea poate fi abordata din tripla perspectiva: ca proces, in functie de diversi factori si ca produs. Insistand asupra caracterului procesual al invatarii, subliniem faptul ca ea se realizeaza in etape, parcurgand mai multe faze.

Indeosebi in primele stadii de varsta, pe baza suportului concret, intuitiv, copilul realizeaza procesul de intzeriorizare a operatiilor din plan extern cu obiectele. Sugerand promovarea unei educatii "a descoperirii active", Piaget critica excesul de verbalism, care conduce la "proliferarea de pseudonotiuni agatate de cuvinte, fara semnificatii reale" (1975) si care diminueaza caracterul activ al invatarii.

Mai multi teoreticieni (Ausubel, Robinson, Gagné, Giordan) au subliniat ca invatarea are los tocmai plecand de la ceea ce stiu elevii despre subiectu respectiv la uhn moment dat, elementele noi integrandu-se activ in structurile anterioare.

Calitatea acestei experinte anterioare este o premisa importanta a unei invatari eficiente si de aceea educatorii trebuie sa faca u efort de a o cunoaste si valorifica in procesul de predare-invatare. Giordan ne sugereaza ca o parte a experientei anterioare trebuie:

v    Ignorata, pentru ca:

reprezentarile nu sunt cunoscute

nu sunt decat structuri artificiale sau accidentale ale fenomenului

nu servesc la nimic in clasa;

v    evitata,

caci risca sa se inradacineze

si este preferabila inducerea situatiilor adecvate.

v    Iar o parte trebuie sa fie cunoscuta, pentru ca:

Furnizeaza o informare asupra subiectului

Permite pregatirea cursului

Permite o imbunatatire a cursului.

O astfel de padagogie ii dezvolta elevului curiozitatea, increderea in forsele proprii, capacitatea de comunicare, ii da o libertate mai mare in alegerea obiectivelor tinand cont de interesele sale.

Invatarea are loc nu numai prin contact prin confruntarea experientei vechi cu cele noi, a elevului, dar si printr-un "conflict socio-cognitiv" cu experienta celorlati. Psihologia sociala genetica a argumentat (prin mai multe experiente) ca interactiunile dintre indivizi sunt constructive numai daca are loc "o confruntare intre solutiile divergente"a le unoir parteneri de niveluri cognitive diferite.

Numai intr-un mediu educativ care evita complezenta, asimetria si cultiva reciprocitatea "se poate realiza o coordonare socio-cognitiva intr-un ansamblu mai echilibrat, din punct de vedere cognitiv, a diferitelor cercetari" . Scoala neopiagetiana de la Geneva are tocmai meritul de a fi demonstrat ca invatarea in grupul mic constituie un cadru favorabil dezvoltarii structurilor intelectuale ale elevilor.

In acest context al argumentatiei se pune si problema competitiei si cooperarii in cadrul unui grup. Jean-Marc Monteil concluzionaza, pe baza unor cercetari experimentale, ca "simpla anticipare a unor actiuni competitive este suficienta pentru a da nastere unor reprezentari negativa a celuilalt, influentand, la randul lor, comportamentle ce decurg de aici" .

Dimpotriva, situatiile de invatare intemeiate pe cooperare sunt mult mai eficiente decat cele structurate competitiv. Cooperarea in cadrul grupului nu trebuie sa conduca la uniformizarea conduitelor membrilor sai, ci la "crearea unui spatiu social finalizat de o sarcina care le care actorilor sa stabileaca o interdependenta functionala necesitand conflictuari cognitive menimale". Prezentul ghid va incerca sa ofere sugestii pentru organizarea invatarii atat in grupuri mici, precum si in grupul mare.

Punctul arhimedic al invatarii il constituie masura in care elevii dispun de energia psihonervoasa care sa declanseze si sa sustina efortul personal al elevului in procesul de depasire a obstacolelor de orice natura.

Dezvoltarea motivatiei invatarii se realizeaza, pe de o parte, prinvalorizarea elementelor pozitive ale fiecarui elev in parte (cu acent pe aspectele de ordin afectiv) si construirea, pe aceasta baza, a unei atitudini favorabile fata de invatarea din scoala si din afara ei.

Pe de alta parte, modelul educatorului este determinant deoarece lui ii revine nobila misiune de a stimula dorinta de a invata, adica de a face din stiinta o enigma si de a cultiva enigma cu buna stiinta.

Dati exemple de modalitati pe care le-ati folosit in activitatea didactica pentru a stimula motivatia invatarii la elevii dumneavoastra (activitate pe grupe)[7].

Abordarile sistemico-cibernetice ale invatarii realizate de catre psihologia cognitiva au insistat asupra mecanismelor de procesare a informatiei care au loc in "cutia neagra" a elevului in momentul invatarii. De multe ori vorbim despre invatare dar "nu spunem nimic despre operatiile mentale care sunt efectuate, despre maniera precisa in care un element nou este integrat intr-o structura veche si modificata."

In acest sens, in ghid educatorii vor gasi sugestii de tehnici de organizare a informatiei. De asemenea, educatorii trebuie sa-i ajute pe elevi sa realizeze un demers metacognitiv prin care sa constientizeze mecanismele psihologice care au loc in timpul invatarii.

Altfel spus, trebuie sa-i invatam pe elevi sa invete, sa-i abilitam cu diferite tehnici de invatare eficienta, pregatindu-i in acelasi timp pentru autoinvatare si educatie permanenta. In esenta, invatarea este (ar trebui sa fie tot mai mult) un proiect personal al elevului, asistat de catre un educator care este mai degraba un organizator, un animator, un manager al unor situatii de instruire care sa faciliteze invatarea eficienta.

De fapt, pe baza acestor variabile multiple ale invatarii, din care noi am punctat doar cateva, educatorul trebuie sa proiecteze un dispozitiv pedagogic de calitate.

Scoala trebuie sa devina un ansamblu de ateliere de lucru diversificate si de tutorat sistematic. Atmosfera specifica unei scoli moderne pare sa fi fost anticipata de catre Mircea Eliade: templu si laborator.

Gandirea critica

Gandirea este o trasatura distinctiva a fiintei umane si care se realizeaza in diferite feluri. Unul dintre acestea este gandirea critica, cu semnificatie mai degraba pozitiva.

Caracteristici ale gandirii critice:

a)    Formularea de catre fiecare elev/student a unor pareri proprii, personale, eventual originale, rteferitoare la o problema;

b)    Dezbaterea ideilor si solutiilor propuse de catre fiecare persoana, in mod individual sau in grup;

c)     Alegerea rationala a uneri solutii optime intre multe posibile;

d)    Rezolvarea de probleme in timp optim si cu eficienta scontata.

Ea este asociata cu o gandire de tip superior si se realizeaza indeosebi prin obiectivele de nivel superior ale taxonomiei lui Bloom (analiza, sinteza si evaluare). "Gandirea critica este o conceptie si o modalitate de realizare a invatarii eficiente cu rol esential in dezvoltarea personalitatii individului". Dezvoltarea gandirii critice presupune respectarea unor conditii:

Crearea unor situatii de invatare pentru a se exersa procesul gandirii critice;

Incurajarea capacitatii de reflectare, a independentei in gandire;

Acceptarea dicersitatii de opinii si de idei;

Implicarea activa a elevilor in realizarea uneininvatari prin colaborare si cooperare;

Incurajarea de a-si exprima ideile fara riscul de a fi ridiculizat;

Increderea in capacitatea fiecarui elev de a gandi in mod critic;

Aprecierea pozitiva a gandirii   critice.

Invatarea activa

Dezvoltarea gandirii   critice constituuie un important obiectiv de tip formativ si se realizeaza pri folosirea cu precadere a unor strategii activ-participative. Aceste strategii nu trebuie rupte de cele traditionale, ele marcheaza un nnivel superior in spirala modernizarii strategiilor didactice. Prin metzode activ-participative intelegem toate situatiile si nu numai metodele active propriu-zise in care elevii sunt pusi si care-i scot pe acestia din ipostaza de obiect al formarii si-i transforma in subiecti activi, coparticipanti la propria formare. "A activiza inseamna, deci, a mobiliza/a angaja intens toate fortele psihice de cunoastere ale elevului, pentru a pbtine in procesul didactic performante maxime, insotite constant de efecte instructiv-educative, optimale in toate componenetele personalitatii".

In spatele fiecarei metode de predare sta ascunsa o ipoteza asupra mecanismului de invatare al elevului (Mircea Malita). Educatorii tebuie sa fie preocupati de gasirea unor metode si procedee variate adaptate diferitelor situatii de instruire in care elevii vor fi pusi. Pe baza competentelor sale profesionale mereu actualizate, educatorul va incerca noi metode de predare. Este loc in acst domeniu pentru manifestarea imaginatiei si creativitatii didactice, cu efecte pozitive nu numai asupra elevilor, ci si asupra dascalilor.

Invatamantul tomanesc se confrunta cu nota sa predominant teoretizanta, chiar cu tendinte de supraincarcare informationala. De aceea, efortl educatorilor trebuie canalizat in dorectia operationalizarii cunostintelor, ceea ce va conduce la o crestere a interesului si motivatiei elevilor pentru diferite domenii ale cunoasterii, ii va pregati mai bine pe acestia in perspectiva integrarii acestora in viata sociala. Invatarea asistata pe calculator si multimedia, imbinarea activitatii frontale cu cea individuala si pe grupe, realizarea diferentierii si personalizarea ativitatii de instruire constituie alte directii ale modernizarii strategiilor didactice.

IV. METODE PENTRU O INVATARE ACTIVA

Metodele constituie elementul esential al strategiei didactice, ele reprezentand latura executorie, de punere in actiune a intregului ansamblu ce caracterizeaza un curriculum dat.

In acest context, metoda poate fi considerata ca instrumentul de realizare cat mai deplina a obiectivelor prestabilite ale activitatii instructive. De aici si o mare grija pentru adoptarea unor metode variate, eficiente si adecvate nu numai specificului disciplinelor, profilul scolii, ci si scopului general al invatamantului si cerintelor de educatie ale grupului cu care se lucreaza.

Din aceasta perspectiva, metodele pentru o invatare activa se pot clasifica in:

I. Metode care favorizeaza intelegerea conceptelor si ideilor, valorifica experienta proprie a elevilor, dezvolta competentte de comunicare si realtionare, de deliberare pe plan mental si vizeza formarea unie atitudini active: discutia, dezbaterea, joci'ul de rol etc.

II.   Metode care stimuleaza gandirea si creativitatea, ii determina pe elevi sa cautesi sa dezvolte solutii pentru diferite probleme, sa faca reflectii critice si judecati de valoare, sa compare si sa analizeze situatii date: studiul de caz, rezolvarea de probleme, jocul didactic, exercitiul etc.

III.           Metode prin xare elevii sunt invatati sa lucreze preoductiv cu altii si sa-si dezvolte abilitatile de colaborare si ajutor reciproc: mozaicul, cafeneaua, proiectul in grupuri mici etc.

Exemple de metode cu valente activizatoare

Discutia

Discutia are semnificatia unui schimb reciproc si organizat de informatii si de idei, de impresii si de pareri, de critici si de propuneri in jurul unei teme sau chestiuni determinate in scopul examinarii si clarificarii in comun a unor notiuni si idei, al consolidarii si sisitematizarii atelor si conceptelro, al explorarii unor analogii, similitudini, al solutionarii unor probleme care comporta alternative.

Utilizarea discutiei prezinta numeroase avantaje dintre care mentionam crearea unei atmosfere de dechidere, facilitarea intercomunicarii si a acceptarii punctelor de vedere diferite, constientizarea complexitatii situatiilor in aparenta simple, optimizarea relatiior profesor-elevi si statornicirea unui climat democratic la nivelul clasei. Prin discutie se exesseaza abilitatile de ascultare activa si de respectare a regulilor de dialog.

Etape ale discutiei:

Reamintiti elevilor regulile de discutie.

Un mod de a crea un mediu in care toti elevii sa se simta in siguranta si capabili sa participe la discutii este se a stabili o lista scurta de reghuli pe care toti elevii sa le inteleaga si pe care sa le respecte. Aceasta se poate realiza la inceputul anului scolar, cand se stabilesc impreuna cu elevii anumite reguli care pot fi schimbate ori de cate ori va fi nevoie pe parsursul anului scolar. Exemple de reguli convenite:

Asculta persoana care vorbeste.

Vorbeste cand iti vine randul.

Ridica mana daca doresti sa spui ceva.

Nu interupe pe cel care vorbeste.

Critica ideea si nu persoana care o exprima.

Nu rade de ce spune colegul tau.

Incurajeaza-ti colegii sa participe la discutii.

Aranjati elevii in cercsau in semicerc si stati impreuna cu ei pentru a modera discutia (optional).

Prezentati subiectul discutiei cu claritate si intr-un mod care sa incurajeze exprimarea ideilor.

moderati discutia, avand grija sa orientati cu subtilitate raspunsurile elevilor, facilitand exprimarea pounctelor de vedere difrite si lansand intrebari care sa provoace continuarea dicutiei. Sugestii:

Puneti intrebari la care pot fi date mai multe raspunsuri, evitand intrebarile cu raspunsuri "da" sau "nu";

Pentru a aprofunda problema pusa in discutie, adresati o intrebare de genul "de ce credeti asta? De ce credeti ca?";

Duceti discutia in directia care sa permita o explorare eficienta a problematicii abordate, a situatiei analizate utilizand o gama variata de intrebari, cum ar fi:

Ce s-a intamplat? (o astfel de intrebare ii ajuta pe elevi sa-si clarifice perspectiva asupra cazului);

De ce s-a intamplat aceasta? (se incurajeaza intelegerea cauzelor si a efectelor, se deplaseaza accentul spre cautarea motivelor);

Se putea intampla si altfel? Cum? (se subliniaza ideea ca actiunile sunt de fapt rezultatul unei alegeri sau sunt influentate dea faptul ca nu s-a ales cea mai buna alternativa);

Ce ai fi facut tu intr-o astfel de situatie? Ce crezi ca a simtit persoana respectiva? Ce ai fi simtit tu intr-o astfdel de situatie? (Elevii sunt invatati sa devina capabili sa dezvolte empatie);

A fost corect? De ce ? (sunt intrebari esentiale care trebuie puse pentrru a stimula dezvoltarea morala a elevilor);

Acordati elevilor suficient timp de reflectie pentru a-si organiza raspunsurile.

Nu permiteti monopolizarrea discutiei de catre anumiti elevi si incurajati pe elevii timizi sa participe la discutii.

Formulati intrebari care presupun analiza, sinteza si evaluarea elementelor situatiei.

Accentuati in mod pozitiv partea de raspuns care este corecta.

Jocul de rol

Metoda jocului de rol se bazeata pe ideea ca se poate invata nu numai din experienta directa ci si din cea simulata. A simula este ceva similar cu a mima, a te preface, a imita, a reproduce in mod fictiv situatii, actiuni, fapte, etc. Scopul este de a-i pune pe participanti in ipostaze care nu le sunt familiare tocmai pentru a-i ajuta sa inteleaga situatiile respective si pe alte persoane care au puncte de vedere, responsabilitati, interese, preocupari si motivatii diferite. Este stiut faptul ca de cele mai multe ori avem tendinta de a subaprecia, blama sau dimnpotriva, de a supraaprecia "rolurile" pe care diferite persoane cu care intram in contact se intampla sa le indeplineasca. De asemenea, de multe ori "incremenirea in propriul proiect" ne impiedica sa vedem posibile variante si alternative ale propriilor "roluri". Din acaasta perspectiva, prin jocul de rol elevii pot invata despre ei insisi, despre personajele si lumea din jur intr-o maniera placuta si atragatoare.

Simularea prin jocul de rol duce la cresterea gradului de adaptabilitate si la ameliorarea relatiilor dintre persoane, dezvoltand in acelasi timp gandirea critica, capacitatea de exprimare si pe cea empatica. De exemplu, in cadrul unui joc de rol despre un furt, jucand rolul victimei, elevul poate intelege ce simte o persoana atunci cand este victima unui delict.

Exista mai multe variante, dintre care mentionam:

Jocul cu rol prescris, dat prinn scenariu - participantii primesc cazul si descrierea rolurilor si le interpreteaza ca atare;

Jocul cu rol improvizat, creat de cel c are le interpreteaza - se porneste de la o situatie data si fiecare participant trebuie sa-si dezvolte rolul.

Etapele metodei:

Stabiliti obiectivele pe care le urmariti, tema/problema pe care jocul cu rol trebuie sa le ilustreze si personajele de interpretat

Pregatiti fisele cu descrierile de rol

decideti impreuna cu elevii cati dintre ei vor juca roluri, cati vpr fi observatori, daca se interpreteaza simultan, ingrupuri mici sau cu toata clasa

stabiliti modul in care se va desfasura jocul de rol:

ca o povestire in care un narator povesteste desfasurarea actiunii si diferite personaje o interpreteaza;

ca o sceneta in care personajele interactioneaza, inventand dialogul odata cu derularea actiunii

ca un proces care respecta in mare masura procedura oficiala.

"incalziti" grupul in vedrea acceptarii jocul de rol. In cazul unui grup cu care se foloseste metoda pentru prima data, sugerati o situatie usoara pentru a se obisnui (Ei afla, de exemplu, ca au castigat o suma mare de bani - cum reactioneaza?)

acordati elevilor cateva minute pentru a naliza situatia si pentru a-si pregati rolurile/reprezentatia. Daca ete nevoie, aranjati mobilierul pentru a avea suficient spatiu.

Elevii interpreteaza jocul de rol;

In timpul reprezentarii, uneori este util sa intrerupeti interpretarea intr-un anumit punct pentru a le cere elevilor sa reflecteze la cea ce se intampla (daca se ajunge la un moment exploziv in interpretarea unui conflict este chiar necesar sa le cereti sa-l rezolve intr-un mod nonviolent).

In final, este important ca elevii sa reflecteze la acticitatea defasurata ca la o experienta de invatare. Evaluati activitatea impreuna cu "actorii" si "spectatorii". Intrebatii-i:

Ce sentimente aveti in legatura cu rolurile/situatiile interpretate?

A fost interpretarea conforma cu realitatea?

A fost rezolvata problma continuta de situatie? Daca da, cum? Daca nu, de ce ?

Ce ar fi putut fi diferit in interpretare?ce alt final ar fi fost posibil?

Ce ati invatat din aceasta experianta?

In catul in care jocul de rol nu este reutit , discutati cu elevii in ce mod poate fi imbunatatit.

De retinut

Deoarece jocul de rol simuleaza situatii reale, se pot ivi intebari care nu au un raspuns simplu, de exemplu despre comportamentul corect sau incorect al unuii personaj. In aceste situzatii, este indicat sa sugerati ca nu exista un singur raspuns si nu trebuie sa va impuneti propriul punct de vedere asupra unor probleme controversate. Este foarte important ca elevii sa accepte puncte de vedere diferite ca pe ceva natural si normal. Se pot insa rezuma punctele in care se pare ca s-a ajuns la o intelegere si se pot lasa dechiseanumite aspecte care sunt discutabile;

Jocurile de rol trebuie folosite acordand atentie componentei etnice si sociale a clasei si sentimentelor individuale. De exemplu, un joc de rol despre minoritati etnice organizat intr-o clasa cu elevi apartinand respectivei minorutati trebuie desfasurat in asa fel incat elevii sa nu se simta vizati sau marginalizati.

Studiul de caz

Este o metoda care se bazeaza pe cercetare si stimuleaza gandirea critica prin analiza, intelegerea, diagnosticarea si rezolvarea unui caz. Pentru a intari ideea de participare activa si efectiva la solutionarea unei probleme, se recomanda ca situatiile folosit sa fie unele reale.

Alegerea cazului se fade in functie de anumite criterii - nu orice situatie este un caz. Pentru ca o situatie sa devina un caz, trebuie sa intruneasca urmatoarele caracteristici:

Sa fie autentica

Sa presupuna o inteventie urgenta, sa fie o situatie problema care suscita interesul;

Sa fie legata de preocuparile grupului,pentru ca participantii la rezolvarea cazului sa detina informatiile necesare sa sa dezvolte solutii de rezolvare;

Sa fie complet prezentata - sa contina toate datele necesare pentru a fi solutionata.

Etapele unui studiu de caz

Alegerea cazului

Cercetarea materialului de catre elevi;

Pentru a-i ajuta, formulati intrebari de genul: ce s-a intamplat in situatia cercetata, care sunt partile implicate, ce elemente sunt importante, lipseste ceva semnificativ din prezentarea faptelor, de ce au actionat cei implicati in acel mod?

Solicitati elevilor impresii la prima vedere asupra cazului - este faza in care se emit solutii bazate pe perceptia personala, fara a se lua in considerare toat elementele cazului si din acest motiv parerile vor fi diferite si controversate.

3. se revine la caz, se stabilesc din nou