Ipotesti - intre legenda si metafora
Grup Scolar 'Mihai Viteazul', Vulcan, Hunedoara
O noua carte documentara a aparut in librarii, menita, ca atatea altele, sa dea o inalta cinstire Centenarului Eminescu. Este vorba de studiul monografic al cercetatorului Valentin Cosereanu 'Ipotesti - casa memoriala Mihai Eminescu', editura Sport-Turism, colectia 'Monumente si muzee'. Structurata in patru capitole, cu titluri metaforice, sugestive, extrase din creatiile si cugetarile marelui poet, lucrarea isi propune sa schiteze, dincolo de mitologie, imaginea unui Eminescu viu, cu o fata pamanteasca, asa cum a trait si s-a petrecut in acest spatiu romanesc.
Utilizand o vasta sursa documentara, preluand critic pe cele existente, cercetatorul ofera numeroase referiri, eliminand informatia superflua, cu privire la: istoria satului Ipotesti - spatiul mirific geografic, etnografic si poetic al copilariei lui Eminescu, ca centru al universului, povestea labirintica a casei copilariei, apelandu-se in primul rand la 'logica documentului', precum si la numeroase conexiuni istorico-literare luate din universul imagistic, poetic si din caietele manuscrise care acopera numeroase spatii albe din existenta poetului.
In privinta primelor atestari documentare ale satului natal, autorul se opreste asupra actelor de proprietate, de pe la 1400, care pomenesc de un anume Ipate, stapan al satului, de la care s-ar trage si denumirea. In jurul anului 1800 documentele dovedesc ca mosia de la Ipotesti a fost impartita celor cinci batrani, care de altfel sunt intemeietorii tinutului, cu unele implicatii toponimice. Eminovicii, dupa o succesiune de mosteniri, vanzari si cumparari intra in posesia proprietatii in anul 1847, tinand-o in stapanire timp de 30 de ani, mosie care va fi ipotecata din cauza unor constrangeri materilale, spre durerea poetului care zadarnic va incerca sa-si salveze leaganul copilariei sale.
Intrata in legenda, casa copilariei are o istorie complicata si adevarul planeaza in incertitudine. Se pot retine trei sate importante: anul 1855, cand Gheorghe Eminovici vinde casele de la Botosani si se muta, cu intreaga familie definitiv, la Ipotesti, unde, tot atunci, construieste cu dificultate o noua casa pe vechea fundatie; 1884 cand moare caminarul si casa se instraineaza trecand in posesia dr. V. Papadpol din Botosani care o si demoleaza in 1924 starnind un adevarat scandal; anul 1979 cand, avandu-se ca model casa originala, se ridica in spiritul autenticitatii si se inaugureaza noua casa devenita muzeu, inefabil spatiu al 'aducerilor aminte', unde vizitatorul intors in sine si in timp, viseaza si cugeta asupra 'sfantului preacurat al ghersului romanesc'.
In fata acestor 'curti ale dorului' spre care autorul ne indruma pasii intr-un spatiu strajuit simbolic de arborii cerului si ai durabilitatii - teiul si salcamul; 'primul ca este pornit din vechime, ca un dat, al doilea ca lemn obisnuit al locului' - se afla bustul din bronz al poetului, opera a sculptorului Gh. Anghel, care imortalizeaza un Eminescu spiritualizat si visator, privind nemarginirile intr-o permanenta devenire. Eminescu isi traieste nemurirea si prin acest somn al bronzului.
Scrisa cu responsabilitate, intr-un stil alert accesibil oricarui cititor, lucrarea lui Valentin Cosereanu imbogateste in chip necesar si fericit istoriografia si documentatia eminesciana, recostituind, pe baza a numeroase resurse informationale, adevarul despre cel care va ramane pentru eternitate intruchiparea genului poetic national.
|
