Jocul
Motto: "Si nu e pacat
ca sa se lepede
clipa cea repede
ce ni s-a dat?"
(Lucian Blaga)
Inainte de toate, poate ar trebui spus ca jocul este
mai mult decat o simpla "experienta de viata". Desigu 525n133f r ca jocurile,
care se invata, constituie o experienta de viata. Insa jocul ca atare trebuie
privit ca o componenta a omului. Pentru
a se dezvolta normal, fiinta umana trebuie "sa se joace" (sau
"sa joace"). Este suficient sa ne imaginam
un copil caruia nu i se permite deloc, niciodata sa se joace. O astfel de educatie, care ar exclude complet jocul, i-ar reteza,
din start, copilului aripile. Pentru ca orice copil, indiferent de rasa
sau de poporul din care face parte, are nevoie de joc la fel de mult cat are
nevoie de hrana, ori de atentie si de afectiune.
Poate ca lumea aceea de unde vin copiii este chiar o
lume de basm, de poveste. Poate ca entuziasmul copiilor, dorinta lor continua
de a se juca, rasetul lor sanatos sunt semne ale acelei lumi, semne pe care
adultii nu ar trebui sa le ignore. Copiii nu se nasc numai pentru a prelua si a
duce mai departe mostenirea trecutului, ceea ce le
lasa generatiile anterioare. Copiii se nasc in primul rand pentru a inviora
lumea, pentru a-i oferi acesteia o adiere proaspata, primavaratica. Jocul lor
nu este o experienta de viata, ci una de dinainte de
viata, de dinainte de viata asta. Copiii se desprind din rai pentru a se ninge
peste pamant, pentru a obloji ranile pamantului. Prin
tot ceea ce sunt ei, copiii reprezinta o chemare a
vietii, o chemare a fericirii si a bucuriei.
Apoi, nu numai copiii simt nevoia de joc. Este dificil
de inchipuit macar o singura persoana adulta care sa
nu aiba, din cand in cand, experienta jocului. Este lucru stiut ca, pentru a elimina tensiunile acumulate de-a lungul unei zile de
munca, sunt necesare cateva ore de relaxare. Iar relaxarea cea mai eficienta este tocmai cea pe care o asigura jocul, fiind o relaxare
activa. Dupa opt ore de munca (poate chiar mai multe), timp in care a depus un efort constant, fizic sau intelectual, omul nu poate
intrerupe brusc acest efort, pentru a se relaxa. Mintea si corpul s-au obisnuit
atat de mult cu efortul incat este nevoie de o trecere
printr-o stare intermediara, de depunere a unui efort - de aceasta data placut.
Recreerea prin joc este poate cea mai buna metoda de a
obtine starea de relaxare dupa o zi de munca.
Mai trebuie spus si ca exista trei mari categorii de jucatori: jucatorii
activi, care se implica direct, fizic si/sau intelectual in joc, jucatorii
pasivi, care prefera sa ii urmareasca pe altii jucand (asa cum fac, de pilda,
pasionatii de fotbal, care participa la meci doar identificandu-se cu
adevaratii jucatori - cei de pe teren) si jucatorii intermediari, deopotriva
pasivi si activi (cum sunt, de exemplu, iubitorii jocurilor pe computer, care,
pe de o parte, fac ceva concret, se implica direct in joc, insa, pe de alta
parte, raman intr-un fel pasivi, jocul in care se implica nefiind unul real, ci
doar virtual).
Orice joc are anumite reguli, care trebuie respectate. Or, a respecta regulile
jocului - in limbaj sportiv se cheama "fair-play" - nu este lucru tocmai usor. Majoritatea oamenilor tin cu orice
chip sa castige, indiferent de jocul la care iau
parte. Se intampla insa adesea ca tentatia castigului sa
ii abata de la regulile stabilite dinainte. Se ajunge sa se
triseze si iata, astfel, ca pana si in joc minciuna isi gaseste loc. A trisa e a minti, iar jocul si minciuna nu fac niciodata casa
buna. Din contra, a respecta regulile fiecarui joc in parte inseamna in
primul rand a-i respecta pe colegii tai jucatori. Iar
a-i respecta pe ceilalti jucatori e a te respecta pe
tine insuti. Chiar daca miza jocului e mare, cinstea si onoarea raman la fel de importante ca in toate celelalte domenii ale
vietii.
Sunt oameni pentru care jocul devine o cariera, si inca
una care aduce, de multe ori, foarte multi bani. Numerosi
sportivi se afla in aceasta situatie. Pentru ca sportul, inainte de
toate, este tot un joc. Iar jocul, spre deosebire de
joaca, are intotdeauna o miza, se joaca de fiecare data pentru victorie, iar
victoria intotdeauna atrage dupa sine ceva valoros pentru invingator - stima
celorlalti, dragostea impatimitilor, castiguri materiale etc
Poate ca jocurile sportive nu ar trebui sa insemne in primul
rand o mare afacere, asa cum de altfel se si intampla in prezent, insa ele
continua sa isi pastreze sau chiar sa isi sporeasca farmecul pe masura
trecerii timpului.
Sunt oameni care isi traiesc intreaga viata ca pe un
joc, care se bucura deopotriva atunci cand castiga si atunci cand pierd. Iar a
nu sti sa pierzi e, de fapt, a nu sti sa joci. Astfel
de oameni sunt sarea si piperul pamantului, pentru ca oriunde ar fi si orice ar
face, indiferent ca se afla la munca sau in timpul liber, stiu sa se bucure de tot ceea ce fac si de tot ceea ce sunt.
Orice li s-ar intampla, isi pastreaza acelasi zambet strengaresc in coltul
buzelor, pentru ca sunt constienti ca viata este o
minune prea mare pentru a merita sa ti-o pierzi in griji si suparare, in chin
si crispare. Desi rari, astfel de oameni exista, si, ceea ce este cel mai
important, astfel de oameni putem deveni cu totii, -
pentru ca e scris in gena noastra sa fim fericiti, sa pasim prin viata
tinandu-ne de mana ca intr-un dans si-un joc fara sfarsit.
Din nefericire, situatia este insa aceea ca majoritatea
oamenilor sunt prea bogati in lacrimi, in nevoi si in frustrare si prea saraci
in zambet si-n vesela de ochi lumina. Prea multa incruntare, prea multa
tensiune, prea multe priviri pe care trecatorii si le-arunca de parc-ar vrea sa se ucida. E nevoie azi de mult mai
multa bucurie, de mult mai mult joc si mai putin venin. Poate daca
oamenii ar fi constienti ca varstele prin care au trecut nu au disparut in
neantul timpului. Poate daca s-ar intelege o data ca nu raman
doar amintirile dintr-o adolescenta, dintr-o copilarie, ci ca, in realitate,
varstele se suprapun in noi ca si mai multe straturi. Poate ca asa s-ar ajunge
ca oamenii, chiar mai batrani, sa stie a privi copiii
cu ochi tot de copil. Dintr-un batran, copilul n-a fugit.
Doar s-a ascuns, s-a pitulat. Pentru ca asa ii sta
bine copilului - sa faca giumbuslucuri, sa isi joace jocul ca
pe o scamatorie menita sa faca lumea si viata mai frumoase. Poate ca, in
general, asa ii sta mai bine omului - cu jocul.
Liviu Plesoianu
