LOCUL PE CARE ÎL OCUPĂ CITIREA sI IMPORTANŢA OBIECTULUI CITIRE
Însusirea citit-scrisului, formarea deprinderilor de citire si scriere corecta si constienta reprezinta baza întregii munci instructive - educative desfasurarea în scoala. Cunoasterea lumii înconjuratoare nu se face prin observare directa, ci si indirect, din carti.
Prin însusirea deprinderilor de citire si scriere, copilul are posibilitatea sa cunoasca lumea ce-l înconjoara; prin intermediul obiectelor de învatamânt orizonturile sale se deschid spre însusirea bazelor stiintelor, a culturii omenirii.
scoala valorifica disponibilitatile intelectuale ale copiilor, capacitatea lor de asimilare, cunostintele dobândite si posibilitatile de exprimare în familie si la gradinita.
scoala perfectioneaza deprinderile de vorbire, largind necontenit aria cunostintelor, dezvoltându-le gândirea, memoria si imaginatia, educându-le vointa si oferind modele de exprimare pentru a le stimula dorinta de imitare si perfectionare.
A-i învata pe elvi limba româna înseamna a-i ajuta sa comunice, prin practicarea limbajului oral si a celui scris. Învatatorul nu-i va angaja pe copii într-un proces de învatare mecanica, pasiva, ci va constientiza actul citirii, a carui tehnica o va consolida si stabiliza în scopul dobândirii unor instrumente de lucru cu cartea, prin suscitarea, încurajarea si dezvoltarea dorintei de lectura.
Îndeplinirea exigentelor societatii actuale fata de calitatea vorbirii orale si scrise a membrilor sai se realizeaza în scoala prin continutul si diferitele activitati pe care le comporta predarea diverselor discipline. Studiul limbii române are o situatie privilegiata, caci fiecare din compartimentele disciplinei ( citirea, scrierea, comunicarea, gramatica ) ofera mari posibilitati pentru cultivarea vorbirii.
Aportul psiholingvisticii, pedagogiei si docimologiei privind conceptia structurala asupra limbii si proliferarea tehnicilor de comunicare verbala si imagistica determina schimbarea raportului dintre aspectul oral si cel scris, facând necesara o noua viziune asupra învatarii limbii române în ciclul primar, care presupune initierea elevilor în interpretarea unor mesaje verbale.
Schimbarile vizeaza îndeosebi obiectivele si metodele care sunt diversificate si îmbogatite.
Trebuie sa-i ajutam pe elevi, într-un mod eficient si util, sa-si însuseasca limba materna, care le permite sa gândeasca si sa comunice, sa înteleaga procesele lumii înconjuratoare si ale propriei maturizari. Accentul se va deplasa pe comunicare , pe perfectionarea exprimarii orale si a receptarii mesajului, asigurând accesul elevilor la tipurile variate de comunicare, stimulându-le activitatea verbala.
În planul de învatamânt al primelor patru clase ale scolii generale, citit - scrisul si citirea, parti componente ale obiectului limba româna, ocupa un loc deosebit de important începând cu clasa I, unde pentru citit - scris se acorda pe toata durata anului scolar 8 ore saptamânal si o ora de comunicare pe saptamâna, din totalul de 20 de ore ( deci aproape jumatate ); în clasa a II -a sunt alocate pentru limba româna - 7 ore saptamânal, în clasa a II -a 8 ore, iar în clasa a IV - 7 ore.
Ţinând seama de puterea de concentrare a copiilor de 6-7 ani, de nevoia acestora de variatie si de miscare, durata efectiva a lectiei nu va putea depasi 25-40 de minute. Lectia va avea doua parti : lectia propriu-zisa 25-30 minute în primul semestru, ajungând la 30-40 minute în ultimul semestru. Restul minutelor ramase vor fi folosite pentru jocuri si activitati aplicative dirijate de învatator. Acestea pot fi efectuate în orice parte a orei, în functie de conditiile concrete ale colectivului.
Citirea si scrierea sunt instrumente intelectuale de care omul se foloseste tot timpul vietii. Primele deprinderi se formeaza în clasa I, de aceea este asa de importanta pentru întreaga formare a elevului.
Citirea nu este o operatie simpla. Cel care citeste trebuie sa perceapa semnificatia fiecarui cuvânt, sa faca legaturi între cuvintele unui enunt astfel încât sa înteleaga ceea ce citeste, sa retina ce i se transmite prin cuvântul scris, sa redea faptele prezentate, etc. A citi nu înseamna numai a transforma literele în sunete, ci si a întelege, a retine si a retransmite informatia scrisa.
Trebuie avute în vedere etapele de parcurs pâna la constientizarea citirii.
Prima etapa este cea a recunoasterii literelor, deoarece nu se poate utiliza nici o forma de citire fara ca elevul sa cunoasca toate literele, mari si mici.
În continuare, se are in vedere formarea câmpului vizual de citire, a "spatiului de litere si de cuvinte posibil de cuprins într-o privire în vederea citirii printr-o singura miscare a ochilor, dupa care urmeaza p scurta."
Pentru începatori, acest câmp este foarte redus, pornind de la o litera. Este necesara scurtarea la minim a acestei perioade, deoarece duce la întârzierea formarii citirii corecte si constiente si prin pronuntarea exagerata a consoanelor împreuna cu vocale de sprijin: « râ » în loc de « r » etc.
Urmatoarea etapa este citirea pe silabe, care-i permite copilului largirea câmpului vizual la nivelul silabei.
si aici este important ca pauza dintre silabe sa nu fie prea mare si sa duca la distorsionarea sensului cuvântului. Trebuie, de asemenea, sa se efectueze citirea integrala a cuvântului, dupa perceperea silabelor. Exercitiul continuu duce la marirea câmpului vizual dincolo de cuvânt, realizându-se o citire corecta si cursiva. Corectitudinea pronuntiei influenteaza si scrierea, deoarece multe greseli de scriere au ca punct de plecare pronuntarile gresite. Prin citire si scriere, copilul dobândeste capacitati intelectuale ca : mobilitatea si flexibilitatea gândirii, educarea atentiei, a curiozitatii, stimularea imaginatiei, exersarea exprimarii.
În clasa a II -a, a III-a si a IV-a, programa largeste progresiv cerintele legate de realizarea citirii.
Astfel, în clasa a II-a se cere de la elevi sa citeasca corect, constient si curent povestirii, basme, legende, poezii, ghicitori accesibile lor din punct de vedere al continutului, evitând silabisirea sau repetarea literelor, silabelor sau cuvintelor.
Tot la clasa a II-a, programa prevede redarea continutului unui text sau al unor imagini într-o succesiune logica.
În clasa a III-a, elevii trebuie sa realizeze o citire corecta, constienta si sa citeasca expresiv texte mai bogate si mai lungi decât cele din clasa a II-a, respectând în timpul citirii accentul logic al continutului textului.
Cerintele se diversifica, ei având sarcina sa gaseasca sinonime sau antonime ale unor cuvinte date, sa împarta textul în fragmente si sa extraga ideea principala. Elevii trebuie sa stie sa povesteasca cele citite.
Programa clasei a IV-a presupune ca elevii sa citeasca corect, cursiv, constient si expresiv, ei având de explicat expresii plastice, sa înteleaga si sa analizeze faptele personajelor si sa le faca o scruta caracterizare.
În clasele primare elevii memoreaza o serie de poezii, proverbe si ghicitori care le sunt accesibile, aceasta contribuind în mod deosebit la dezvoltarea vorbirii copiilor, facând-o din ce în ce mai expresiva si mai frumoasa.
Din aceasta scurta prezentare a cerintelor de citire pentru clasele I - IV, se observa atentia acordata cresterii volumului de cunostinte, priceperi si deprinderi pe care trebuie sa si le însuseasca elevii, tinând cont de particularitatile lor de vârsta.
Ţinând cont de cerintele programei în ceea ce priveste citirea si dezvoltarea exprimarii copiilor, manualele de citire ofera - într-o tratare tematica si concentrica - o tematica adecvata sarcinilor instructive - educative din primele clase. Temele prevazute de programa sunt realizate în manualele de citire pentru clasele I -IV sub forma de scurte naratiuni, povestiri, legende, fabule, poezii, proverbe etc.
Unele texte sunt scrise de autorii manualelor, altele sunt adaptate de acestia sau sunt reluate sau fragmentar din opere ale scriitorilor români sau universali.
Gradarea textelor asigura sistematizarea în procesul de însusire a cunostintelor trecând de la descrierea unor fenomene la evidentierea anumitor caracteristici, de la generalizari la abstractizari care solicita mai mult gândirea.
În clasele I si II textele sunt scurte si au mai ales caracter narativ, dar apoi ele se îmbogatesc în continut, iar întinderea lor creste odata cu dezvoltarea deprinderilor de citire.
Textele sunt însotite de întrebari si exercitii referitoare la continutul textului, care tin cont de experienta de viata acumulata de copii si îi orienteaza spre aspectul educativ l textului, spre exprimarea corecta, plastica. Manualele de citire pentru clasele I-IV cuprind si teme care urmaresc în mod deosebit dezvoltarea exprimarii orale si scrise a copiilor.
|
