LUCRARE MODALITATI DE PREGATIRE A COPIILOR PRESCOLARI IN VEDEREA ADAPTARII OPTIME LA ACTIVITATEA SCOLARA

profesor scoala

a.             perioada infantila (vârsta de sugar) de la nastere pâna la vârsta de 12- 14 luni;

b.            perioada anteprescolara (prima copilarie) de la un an pâna la vârsta de 3 ani;

c.             perioada prescolara (a doua copilarie) de la 3 ani pâna la 6-7 ani (cu cele 3 subfaze: mica, mijlocie si mare).

[1] (Ed. Claparede); "Cunoasterea personalitatii copilului este tot atât de importanta ca si cunoasterea lumii în care si prin care învatamântul îsi atinge scopurile" (B. Suchodolski).

[2] - "Capitole distincte ale aceleiasi istorii individuale", perioada vârstei prescolare se impune pentru întreaga dezvoltare interioara prin importanta si problematica ei.

[3]. Gradinita este prima institusie în care copilul învata sa desfasoare o activitate ordonata, încadrata într-un regim de munca, într-o disciplina a vietii.

Metode specifice învatamântului prescolar (grupa pregatitoare)

Pentru aplicarea în practica a cunostintelor tehnice acumulate de educatoare, o importanta deosebita o constituie cunoasterea metodelor si tehnicilor care le aplica sau utilizeaza pentru educarea copilului si realizarea procesului instructiv-educativ.

Astfel, explicatia este metoda expunerii, în care predomina argumentarea rationala.

Explicatia ca metoda de lucru îsi gaseste larga sfera de aplicatie în gradinita, deoarece însoteste întreg procesul instructiv-educativ, completând cu succes celelate metode de lucru. Astfel, în cadrul activitatilor frontale dirijate, cât si a celorlalte activitati desfasurate pe parcursul zilei, explicatia înlesneste însusirea cunostintelor, întelegerea si completarea lor cu ajutorul educatoarei.

Explicatia completeaza în mod automat demonstratia si îsi are ca teren direct de desfasurare activitatile de observare, lecturi dupa imagini, activitatile matematice. Explicatia contribuie, de asemenea, la crearea premiselor însusirii unor deprinderi tehnice de lucru si a unor modalitati de actiune (de exemplu la activitatile de desen, modelaj, aplicatii, confectii, educatie fizica, educatie muzicala, etc.).

Reusita acestor activitati depinde de corectitudinea cu care a fost aplicata explicatia. Prin explicatie educatoarea reuseste sa concentreze atentia copiilor spre aspectul dorit, dar contribuie si la cunoasterea cauzelor obiectului în studiu.

Mai dificile par a fi explicatiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep în momentul respectiv. În aceasta situatie, educatoarea apeleaza la reprezentarile formate anterior sau foloseste anumite texte literare, versuri, povestiri, povesti, tablouri, ilustratii, diverse piese muzicale, care sunt în concordanta cu tema explicatiei si constituie punct de sprijin pentru noile cunostinte.

Exemplu: cântecul "Unu-i soarele pe cer", copiii finalizeaza cântecul prin repetarea numarului 1-5 pe degetele mici ale mâinii.

Povestirea ca metoda de expunere este aplicata în cadrul procesului instructiv-educativ pentru prezentarea unor texte literare cu caracter realist, stiintific sau fantastic, în cadrul activitatilor frontale dirijate sau la începutul sau finalul activitatilor frontale dirijate, pentru a trezi interesul copiilor pentru ceea ce urmeaza si va urma, cât si pentru consolidarea sau verificarea cunostintelor.

Povestirea trebuie, în primul rând, sa fie accesibila copilului, sa-1 emotioneze puternic, sa fie la obiect si sa nu încarce memoria copilului cu date nesemnificative.

În cadrul activitatilor de povestire, educatoarea are posibilitatea de a aplica metode, procedee, lucruri diferite în functie de grupa careia se adreseaza, a nivelului copiilor, cât si a discutarii textului literar sub forma conversatiei, a dialogului, a explicatiei. Caracterizarea personajelor face apel la actiunea povestirii, atasamentul copilului spre cele pozitive, dar si la motivatia copilului pentru unele personaje. Pe marginea unei povestiri se poate da posibilitatea copiilor sa creeze noi întâmplari, povestioare posibile, din imaginatie sau cu fapte similare cu cele prezentate de educatoare. Subiectul acestora poate fi observat si din continutul unei poezii.

Exemplu: povestea creata de copii "Cum ar putea fi Zdreanta?" sau "Cum sa-1 ajutam pe catelusul schiop sa poata umbla?".

Copilul trebuie sa desprinda faptele bune de cele rele, sa domine "binele" asupra "raului". Textele literare de actualitate, cu aspecte din viata cotidiana sau stiintifico-fantastice, contribuie la largirea orizontului cognitiv, dar si la dezvoltarea limbajului, a imginatiei creatoare, a dezvoltarii formelor de analiza, sinteza, caracterizându-le.

Exemplu: "Ursul pacalit de vulpe".

Ursul - credul;

Vulpea - hoata, sireata, lacoma, mincinoasa.

Copiii au creat pe marginea acestei povestiri o alta poveste: "întâmplare din padure" - unde au venit alte animale si, în final, vulpea a fost judecata, pedepsita si ursului i s-a dat peste pe saturate.

Demonstratia este una din metodele de baza aplicate în gradinita.

Demonstratia este mereu însotita de explicatie si invers, nu se pot realiza separat.

Întrucât vârsta prescolara este caracterizata printr-o gândire concreta, este necesar ca în procesul cunoasterii sa se acorde o importanta deosebita treptei senzoriale, contactului nemijlocit cu realitatea. De aceea, ori de câte ori se va organiza o activitate care are ca scop predarea de noi cunostinte despre un aspect concret al realitatii se va folosi metoda demonstratiei îmbinata cu explicatia.

Materialul demonstrativ trebuie sa fie accesibil viziunii copilului, estetic realizat si prezentat in câmpul sau vizual, pentru a contribui la stimularea curiozitatii si a reusitei unei activitati.

Materialul trebuie sa fie astfel prezentat ca sa poata fi perceptat prin cât mai multe simturi. Se poate urmari transformarea unor substantive în diferite ipostaze: "Apa si transformarile ei", "Gheata", "Vaporii", etc.

Exemplu: "Focul si efectele lui". Demonstratia educatoarei, însotita de explicatie, la acestea adaugându-se observatia si problematizarea.

Etapele demonstratiei:

-aprinderea focului în soba prin folosirea unui chibrit;

-aprinderea lumânarii tot prin folosirea unui chibrit;

-perceperea focului, stabilirea însusirilor, flacara;

Copiii fac deductii, le verbalizeaza pe baza celor percepute:

-culoarea flacarii;

-forma alungita la ambele capete, luminozitatea;

-caldura crescuta de flacara;

-culoarea, mirosul, directii în care se ridica fumul;

-efectele focului;

-arderea chibritului;

-culoarea chibritului ars;

-transformarile în carbune;

Obtinerea cenusii:

-arderea hârtiei;

-arderea textilelor;

-fire de bumbac.

Întrebuintarile focului (foloase, pagube) - s-au facut demonstrate si pentru concretizarea în fata copiilor a efectelor pozitive sau negative, unde s-a precizat ca focul este folositor daca-1 folosim util, daca nu obtinem pagube. O importanta

deosebita am acordat si demonstratiei în cadrul tuturor activitatilor frontale dirijate, cat si a demonstratiei aplicate în cadrul activitatii didactice de dimineata, în special în cadrul sectorului stiinta.

Conversatia este metoda de instruire si educare a copiilor cu ajutorul întrebarilor si raspunsurilor. Aceasta metoda presupune ca prescolarul sa posede un material perceptiv, pe baza caruia sa se poata discuta. Metoda conversatiei constituie prilejul de a stabili unele aspecte semnificative, de a le preciza dupa ce ele au fost transmise, studiate si se completeaza cu noi secvente.

Copiilor li se formeaza deprinderea de a-si exprima gândurile cu ajutorul cuvintelor, de a expune acele cunostinte despre care este vorba la un moment dat.

Contribuie pe deplin la sistematizarea cunostintelor si imprimarea lor bine în memorie. Copiii au posibilitatea, sub îndrumarea educatoarei, sa faca asociatii între cunostintele anterioare, sa-si spuna parerea si sa faca comparatii, tragând anumite concluzii sau sa argumenteze cu exemple proprii subiectul abordat.

Întrebarile adresate de catre educatoare trebuie sa fie scurte, precise, clare, la obiect.

Exemplu: "Cum este floarea?" este o întrebare prea generala, copilul nu poate da un raspuns satisfacator, dar la întrebari ca acestea, copilul va raspunde usor.

-Ce culoare are frunza?

-De ce s-a îngalbenit frunza?

-De ce are pete ruginii?

Tema conversatiei trebuie sa ofere copilului sistematizarea cunostintelor dintr-o succesiune logica de întrebari si raspunsuri bine gândite, esalonate si conduse de educatoare.

Metoda conversatiei îsi gaseste aplicabilitate în special la grupele mari, dar începe cu grupa mica sub forma dialogului.

La grupa mare pregatitoare, metoda conversatiei se va axa pe aspecte care duc la cunoasterea cât mai diversa, obiectiva a lumii, a mediului ambiant pe toate domeniile de activitate.

Exercitiul:

Aceasta metoda vine sa completeze, sa sistematizeze si sa segmenteze toate deprinderile de munca practica, intelectuala, etc. înca de la venirea copilului în gradinita si pâna la plecarea lui la scoala. Consta de fapt în repetarea unor deprinderi de munca: intelectuala, practica, în mod sistematic, în scopul consolidarii diferitelor actiuni ale copilului.

Exercitiul îsi gaseste teren de exprimare pentru copil pe tot parcursul activitatilor, astfel:

- exercitiul înseamna chiar salutul la intrarea în gradinita, apoi;

- îmbracarea, servitul mesei civilizat;

- pregatirea salii de grupa pentru activitati;

În cadrul activitatilor frontale dirijate, exercitiul este nu numai o modalitate de observare, dar este si o necesitate, fara exercitiu copilul "uita" si nu-si consolideaza deprinderile de munca necesare, indiferent de natura lor. Pentru a aplica aceasta metoda trebuie sa tinem seama de gradarea exercitiilor de la: "simplu la complex" si de la "usor la greu". În cadrul activitatilor de scriere, la început copilul apasa tare, rupe creionul, strânge puternic creionul în mâna, schimba pozitia corpului, ceea ce îl oboseste foarte mult. Sub indrumarea educatoarei si prin exercitiu foarte mult, copilul îsi va elimina aceste neajunsuri.

O importanta deosebita o are coordonarea corecta dintre ochi - mâna, care trebuie sa stea în atentia educatoarei, pentru a nu-si forma gresit pozitia scris-citit.

Coordonarea analizatorului vizual si auditiv. Aceasta înseamna ca miscarile se diferentiaza, devin mai precise, ca urmare a faptului ca procesul de excitatie se restrânge tot mai mult la celulele nervoase care dirijeaza direct activitatea muschilor mâinii. Schimbarile propuse de educatoare sporesc interesul copiilor pentru a efectua acelasi exercitiu, dar sub alta forma.

Exemplu: "Linia"

Linia frânta

Vaporul;

Acoperisul casutei lui Zdreanta;

Gard cu uluci;

Dintii fierastraului.

O alta tema pentru exemplificare: "Ovalul".

Conturul balonului;

Bobite de struguri;

Palete de tenis.

Metoda exercitiului se poate aplica cu succes în cadrul activitatilor matematice pentru însusirea în mod constient a tuturor exercitiilor, problemelor matematice, pentru formarea si consolidarea reprezentarilor matematice si aplicarea imediata în practica activitatilor din gradinita- familie.

Folosirea judicioasa în cadrul activitatilor a metodei exercitiului contribuie la dezvoltarea gândirii, a independentei în actiune, în miscari. În acelasi timp, se stimuleaza activitati creatoare si se creeaza conditii pentru dezvoltarea aptitudinilor copiilor, fiecare exersând mai mult în directia în care-i place.

Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode si procedee moderne vor duce la situarea prescolarului pe treapta cea mai apropiata de scoala, situând scoala ca o continuitate a muncii din gradinita.

Ca metode moderne se aplica în practica algoritmizarea, modelarea, problematizarea, învatarea prin descoperire si tratarea diferentiata.

Modelarea în stiinta si tehnica Prin model se intelege un sistem mai simplu, elaborat ca un înlocuitor a unui sistem mai complex ( originalul) si care, pe baza analogiei lui cu sistemul original, serveste ca mijloc de a studia indirect proprietatile si transformarile posibile ale sistemului original.

Deci, prin modelare se întelege metoda de a cerceta obiecte si fenomene din natura si societate cu ajutorul modelelor. Modelarea presupune, ca metoda de predare, folosirea modelelor în cadrul activitatilor de predare-învatare, principala functie având-o cea demonstrativa si cognitiva. Modelul, de fapt, ilustreaza obiectul original prin felul cum este conceput, confectionat, prezentat copiilor spre observatie, pentru a-i descoperi caracteristicile sub aspectele esentiale, conduse de educatoare spre intuitia copilului. Modelarea îsi are efectul în cadrul activitatilor de exercitii grafice, desen, pentru a aprecia în special proportia dintre obiecte, având un punct de reper stabilit de educatoare (modelaj, confectii etc.).

a si cel de rezolvare practica a unei probleme.

În cadrul activitatilor de dezvoltare a vorbirii, problematizarea se poate aplica în cadrul jocurilor didactice orale, exemplu: "Ghiceste ce-am gasit". Educatoarea formuleaza intentionat propozitii cu nonsens, iar copiilor le revine sarcina de a repeta si corecta exprimarea si sensul adecvat al cuvintelor în propozitie.

Algoritmizarea este metoda care se bazeaza pe cuceririle psihologice privitoare la operativitatea gândirii. Un algoritm este un procedeu, o regula bine determinata de a rezolva o problema tipica. Daca algoritmul este urmat corect, dupa un anumit numar de operatii, se va gasi în mod cert solutia problemei. Se pune întrebarea daca putem transpune si în învatamântul prescolar aceasta metoda. Exercitiile de formare de grupe de obiecte dupa un anumit criteriu, de formare de perechi, de aranjare în sir crescator si descrescator a grupelor de obiecte sunt de fapt niste algoritmi pe care copiii i-au însusit în mod constient. Este important ca în formarea algoritmilor sa se respecte doua momente esentiale: fixarea lor si aplicarea repetata. Educatoarea trebuie sa aprecieze just folosirea algoritmilor, sa elimine problemele stereotipe, mecanice, care nu conduc la dezvoltarea gândirii, a creativitatii.

Învatarea prin descoperire Pentru ca în procesul de învatamânt copilul sa devina cât mai activ si munca sa-si imprime un caracter creator, educatoarea cauta permanent noi metode si procedee care sa vina în sprijinul sau prin descoperirea noului. Una din aceste metode eficiente si creative este " învatarea prin descoperire ". Aceasta metoda ofera cunostinte durabile, solide având în prim plan dezvoltarea gândirii, creativitatea si nu memorizarea, obliga copilul sa nu se multumeasca cu ce i se spune, ci sa aiba gândire critica, obiectiva, disciplinata si cere un volum de observatii, analize, aprecieri, trecerea de la analiza la sinteza, de la concret la abstract, dezvolta perseverenta, vointa, modeleaza aptitudinile de investigatie. Aceasta metoda se aplica tinând cont de nivelul dezvoltarii psihofizice si intelectuale ale copiilor, altfel duce la esec sau neaccesibilitate, sau la confuzii.

În cadrul activitatilor de cunoastere a mediului, copiii pot descoperi prin experiente efectuate împreuna cu educatoarea: însamântarea grâului, cresterea lui cu toate etapele dezvoltarii, pâna la coacerea bobului de grâu si apoi analiza acestuia pe baza observatiei si demonstratiei. în cadrul activitatiilor de dezvoltare a vorbirii, copiii descopera alte modalitati sau caracteristici ce i se pot atribui unui personaj sau obiect în discutie, descoperiri realizate de ei si conduse cu mult tact de educatoare prin efectul scontat.

Aceste metode se folosesc la toate activitatile din gradinita.

În lucrarea mea m-am oprit în principal la activitatile liber creative si la unele aspecte privind dezvoltarea limbalului. Dintre metodele prezentate în cadrul activitatilor liber-creative, cele mai utilizate sunt: explicatia, conversatia, exercitiul.

Metode specifice folosite în cadrul activitatilor liber-creative

Activitatea didactica de dimineata se desfasoara în functie de centrele de interes produse în cadrul activitatii" frontale dirijate " cu " tema " si " subtema " precizata la începutul fiecarei saptamânii.

Ca puncte precise de reper în stabilirea obiectivelor spre realizare,
Programa activitatii instructiv-educative în Gradinita de Copii propune realizarea acestora pe sectoare.

Sector "stiinta"

Sector "Constructii"

Sector "Jocuri cu rol"

Jocuri de masa

Sector "Biblioteca"

Sector "Arta"

Aceste sectoare constituie diferite tipuri de jocuri, tinând seama de obiectivele specifîce fiecarui sector al centrului de interes (teme, subteme în discutie, în observatie), cât si în domeniul din care se inspira acestea.

Organizarea si desfasurarea jocurilor la libera alegere (activitatea didactica de dimineata) nu poate fi eficienta daca nu se tine seama de metodologia de lucru si pregatirea lor pe baza unei scheme obiective concret abordate.

În organizarea si îndrumarea acestora se va tine seama de necesitatea îndrumarii activitatii la alegere:

Principiul organizarii si îndrumarii la alegere:

principiul liberei optiuni;

principiul ierarhizarii obiectivelor operationale;

principiul îndrumarii sistematice;

principiul activizarii.

Pregatirea activitatii la alegere:

Pregatirea cadrului specific la alegere.

Obiectivele activitatii la alegere:

Obiective generale;

Obiective speciale ( particulare);

Obiective generale si specifice.

Continutul activitatii la alegere:

a. Caracterul de larga deschidere a programei activitatii la alegere;

b. Continutul activitatii la alegere pe grupe de vârsta.

Jocuri simbolice, joc cu reguli, ocupatii individuale si cu grupuri mici de copii.

Organizarea si îndrumarea jocurilor evaluate:

a. Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiana;

b. Jocuri cu subiecte din basme si povesti (jocurile dramatizarii);

c. Jocuri cu reguli (jocuri simple);

d. Jocuri distractive, jocuri hazlii, jocuri de atentie, jocuri de perspicacitate, jocuri de expresie afectiva.

Referiri speciale ale obiectivelor si continutul jocurilor la libera alegere
Obiective generale

Extinderea sferei de cuprindere a continutului activitatii la alegere pe baza reprezentarilor acumulate despre realitatea înconjuratoare, prin contactul divers, nemijlocit sau prin exercitarea sistematica si continua a influentelor instructiv- educative.

Practica sustinuta a jocurilor simbolice prin abordarea creativa a unei tematici variate si prin reproducerea simbolica a actiunilor si a relatiilor sociale tot mai complexe, asimilate în procesul cunoasterii.

Stimularea aptitudinilor de colaborare originala a jocurilor simbolice cu subiecte din viata cotidiana si cu subiecte din povesti si basme cunoscute si de organizarea practica a acestora în sensul crearii atmosferei de joc, al repartizarii rolurilor, al interpretarii acestora cât mai veridic si în sensul desfasurarii actiunilor în toata complexitatea lor.

Formarea capacitatilor copiilor de a practica în mod independent sau sub conducerea liderilor formali a jocurilor cu reguli ce pot fi introduse în repertoriul ludic cu usurinta.

Dezvoltarea capacitatiilor intelectuale, morale, estetice si fizice prin antrenarea copiilor la variate activitati optionale sub forma jocului simbolic si a jocului cu reguli si în spiritul jocului prin cresterea ponderii ocupatiilor ludice cu finalitati practice.[6]

Dezvoltarea prin joc si exercitii a gândirii si imaginatiei creatoare, a capacitatii de a efectua în actiunea de joc operatii simple de analiza, sinteza, comparatie, generalizare si abstractizare, concretizare, în perspectiva familiarizarii copiilor cu activitati de tip scolar.

Valorificarea tuturor activitatilor la alegere în scopul îmbogatirii si adâncirii cunoasterii, al însusirii limbii materne, al intensificarii, comunicarii si autocomunicarii, cât si în scopul largirii relatiilor de cooperare, ca premisa a realizarii lor.

. Exemplificari de jocuri de diferite tipuri:

a. Jocuri simbolice:

"De-a mamicile"

"De-a familia"

"De-a santierul de constructii"etc.

b. Jocuri de constructie:
"Casa bunicilor"
"Gradinita noastra"
"Cartierul nostru"
"Satul nostru".

c. Jocuri cu subiecte din povesti si basme:
Jocul dramatizarii
"De-a scufita rosie"
"De-a capra cu trei iezi"
"De-a punguta cu doi bani"

Dramatizari
"Anotimpurile"
"Sarea în bucate"
"Iedul cu trei capre"
"Greierele si furnica etc.

Jocuri de miscare

"Lupul si vânatorul"
"Rândunica îsi cauta cuibul"
"Gâstele si vulpea"
"Broscutele sar în lac"

Jocuri sportive si distractive

"Mingea la capitan"
"Ocheste tinta"
"De-a caii si calaretii"
"Prindem fluturi"
"Atinge clopotelul"
"Ne dam în leagan"

Jocuri de circulatie rutiera

"Atentie la semafor"
"Stop rosu, treci pe verde"

"De-a politistii"

4. Jocuri senzoriale

"Saculetul fermecat"
"Ghici ce forma are"
"Spune cum este"
"Ghici din ce este facut"

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitatii vizuale

"Ghici ce culoare se potriveste"
"Aseaza la culoarea potrivita"
"Arata-mi culoarea pe care sa ti-o spun"
"Cine are aceeasi culoare"

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitatii auditive

"Deschide urechea bine"

"Ghici cine te-a strigat?"

"Ghici cine este la telefon"

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitatii gustativ-olfactive

"Ghici ce-ai gustat?"

"Ce a cumparat mama de la piata?"

"Ce floare am mirosit"

"Spune ce gust are?"

5. Jocuri intelectuale

a. Jocuri de stimulare a comunicarii orale

"Povesteste ce-ai visat"

"Povesteste cum ti-ai petrecut vacanta"

b. Jocuri de exersare a pronuntiei corecte

"Spune la fel ca mine"
"Sa facem ca sarpele"
"Se aude sirena"
"Cântecul greierasului"
"Cocosul si gaina"
"Bunica toarce"

c. Jocuri de atentie si de orientare spatiala

"Ghici ce jucarie am ascuns"
"Gaseste locul potrivit"
"Unde am asezat papusa"
"Aseaza ursuletul unde iti spun"
"Spune-mi vecinii tai"

d. Jocuri de realizare a abstractizarii si generalizarii

"Cum se numesc toate acestea la un loc"
"Cine poate face mai multe grupe"
"Ghici la ce cuvânt m-am gândit"
"Alege imaginile"

e. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacitatii

"Gaseste drumul lui Grivei spre cusca"
"Care masina ajunge mai repede la tine?"
"Este ceva gresit în tablou?"
"Ce se potriveste?"
"Unde este mai multa apa?"

f. Jocuri pentru dezvoltarea imaginatiei

"Spune mai departe"

"Hai sa facem o poveste"

"Ce s-a întâmplat mai departe?"

g. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibitie voluntara si a autocontrolului

"Jocul mut"
"Sus-jos"
"Zboara - zboara"
"De-a visul"etc.

Jocuri logico-matematice

"Aseaza la casuta potrivita"
"santierul de constructii"
"Trenul cu o diferenta"
"Ce piesa lipseste?"

Jocuri de cunoastere a mediului înconjurator

"Când se întâmpla?"

"Sa facem un tablou de iarna"

"Dupa mine cine vine?"

Jocuri de miscare cu text si cant

"Ursuletul doarme"
"Lantul"
"Dansul rozelor"
"Ţaranul e pe camp"

Jocuri pentru însusirea de comportare morala

"Sa sarbatorim ziua colegilor"

"La teatru"

"Avem oaspeti la masa"

Desi activitatile sunt liber-creative, copiii se manifesta liber, totusi, educatoarea foloseste o serie de metode specifice. Acestea sunt explicatia, demonstratia, conversatia si exercitiul.

Jocurile propriu-zise, ocupatiile ludice si exercitiile-joc, judicios folosite si la aceasta vârsta, în etapa consacrata jocului ca forma de activitate instructiv- educativa, trebuie sa se remarce sub aspectul conceperii prin riguorozitate stiintifico-metodica, iar sub aspectul finalitatii practice prin maxima eficienta formativa. La toate grupele, jocurile copiilor nu trebuie sa fie privite ca o simpla joaca, ci ca o activitate gândita, proiectata mental judicios, îndrumata diferential în functie de obiectivele stabilite, de natura activitatilor si de individualizarea acestora.

Aplicarea noii programe, cu comentarea întregii activitati instructiv- educative pe "centre de interes", contribuie la modernizarea si restructurarea întregii activitati educationale.

Activitatea didactica de dimineata se desfasoara pe sectoare, are drept arii de stimulare concentrate pe urmatoarele domenii: stiinta, arta, constructie, jocuri cu rol, joc de masa, biblioteca. Aceste arii de stimulare concentreaza desfasurarea jocului la libera alegere, pe un subiect prestabilit, dar ofera largi posibilitati de manifestare libera a copilului, tocmai prin varietatea de organizare si desfasurare a acestuia.

Prin reducerea numarului de activitati frontale dirijate în formarea ariilor de stimulare, se ofera copiilor largi posibilitati de achizitii de cunostinte, deprinderi de munca intelectuala, practica, cât si formarea abilitatilor si a comportamentelor dupa posibilitatea de actiune a fiecarui copil.

Daca sunt riguros organizate, vor oferi fiecarui copil teren, cadru de manifestare larg, favorabil, iar printr-o atentie si orientare cu tact educativ, fiecare copil va fi adus la nivelul de dezvoltare normala a unui copil de 5-7 ani.

O importanta deosebita în desfasurarea acestor activitati, arii de stimulare, are organizarea salii, a spatiului grupei pe centre de interes (arii de stimulare), care definite si bine echipate, pun in miscare sensibilitatea si activitatea copilului.

În organizarea ariilor de stimulare este necesar sa se tina seama de zona de desfasurare, sa se creeze spatiu suficient, în special pentru aria "biblioteca" sau a "jocului de masa". În folosirea materialului se porneste de la experienta de viata si limbaj a copiilor, jucariile trebuie sa corespunda nu numai posibilitatilor de antrenare în diferite tipuri de joc, dar si a vârstelor si nivelului de dezvoltare psihica a copiilor.[7]

Prin manipularea jucariilor, materialul cu care copilul emite judecati, decizii, compara si deosebeste, învata sa asculte si sa se concentreze. Ele asigura trecerea de la viata instructiva, egocentrica, la deschiderea spre lumea sociala, de a stii uneori sa uite de sine pentru a întelege si a se ajuta reciproc.

Prin folosirea, în cadrul ariilor de stimulare, a unui material variat si adecvat, prin antrenarea tuturor copiilor unui grup, grupe, se evita însusirea mecanica de cunostinte, iar copilul este mai activ si învata din placerea de a se juca. Desfasurarea jocurilor pe arii de stimulare asigura o strânsa legatura între ceea ce se lucreaza pe microgrupuri si în comun, pentru a oferi copilului o adaptare individuala si sociala, pentru a face legatura cu învatarea de tip scolar.

Îmbinarea activitatilor pe microgrupuri cu activitatea comuna ofera conditii de realizare a obiectivelor pe care activitatea individualizata nu le poate realizat total.

Educatoarea va aprecia modul de desfasurare libera dirijata sau semidirijata.

Aceste structuri de activitati promoveaza jocul ca activitate fundamentala si asigura:

accesul liber si direct la jucarii, materiale, truse, unelte;

formarea unor deprinderi de conduita ale copiilor în timpul jocului, unor deprinderi de a-si lua singuri jucariile sau alte materiale si de a le reaseza în ordine la locul lor.

- formarea deprinderilor de comunicare în mod liber între ei, fara sa strige sau sa se produca zgomote, zgomote de cooperare cu partenerii de joc, de a-si distribui si asuma roluri astfel încât fiecare sa aiba acces la interpretare.

Educatoarei i se ofera ocazia de a constata priceperile si deprinderile formate, precum si lacunele acestora, având posibilitatea sa se defineasca elementele specifice prin care trebuie sa intervina în îndrumarile individuale necesare.

Alegerea ariilor de stimulare se face în functie de obiectivele pe care dorim sa le realizeze copilul (a centrului de interes, tema, subtema care preocupa saptamânal educatoarea - grupa) esalonate pe cinci zile lucratoare a saptamânii.

Desfasurarea ariilor de stimulare cum ar fi: Aria jocului cu rol, Aria jocului de masa, Aria biblioteca, Aria stiinta, conduce la formarea reprezentarii copiilor sub aspectele esentiale ale cunoasterii obiectelor, animalelor, plantelor, anotimpurilor, vârstelor.

Toate acestea sunt ca o completare a cunostintelor acumulate în cadrul activitatii frontale dirijate, a descoperirii unor valente proprii a subiectilor, a folosirii unei game variate de materiale din natura sau confectionate de copii, raspunzând tuturor centrelor si conducând copilul spre o personalitate multilaterala, cunostinte, deprinderi care se formeaza, consolideaza si verifica în acest mod educatia.

Dezvoltarea limbajului si pregatirea pentru scoala

Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de scopul suprem al comunicarii umane. Din acest unghi, la o analiza atenta, devine vizibila organizarea materialului de constructie, fie la nivelul enuntului, fie la cel al unitatii de comunicare. Copilul se deprinde cu aceste caracteristici intuitive, la vârsta când i se formeaza primele abilitati de comunicare. Acestea si-i le va perfectiona si constientiza odata cu regimul scolar care utilizeaza functia metalingvistica si prin aceasta traducem în limbaj didactic o realitate instrumentala abstracta.

Învatarea se întemeiaza, deci, pe achizitiile spontane din anii prescolaritatii, fara a realiza o delimitare neta a acestor doua faze.

Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comporta un aspect înnascut si unul dobândit, dar nu se stie unde se afla frontiera dintre ele"; este firesc sa fie asa, pentru ca o noua achizitie se cladeste pe un sistem de cunostinte si deprinderi sedimentat deja si nu pe un teren gol.

Este cunoscut faptul ca formarea capacitatilor operationale si functionale reprezinta o problema importanta în cadrul formarii intelectuale. Functiile mintale apar si se maturizeaza diferit, de aceea învatarea limbajului si a anumitor forme de rationament sunt posibile numai atunci când aceste functii au atins un anumit grad de dezvoltare si maturizare.

Însusirea limbii materne reprezinta un element esential pentru asimilarea de cunostinte, pentru formarea deprinderilor si priceperilor. Fara limbaj nu este posibila gândirea si învatarea. Grija pentru însusirea si folosirea corecta a limbii se coreleaza cu preocuparea pentru depistarea si cercetarea tulburarilor de vorbire.

În gradinita, învatarea orala a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învatarea cititului si scrisului. Limba de "neînlocuit cu alta" (George Sion) este un fagure de miere filtrat prin raze de suflet si "curge prin veac pentru a ajunge în viers o nuanta de graiuri si cuminti" (Tudor Arghezi).

Cercetarile psihologice au aratat, iar experienta muncii didactice din gradinita confirma, ca dezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului, în special, are loc sub influenta mediului si a educatiei. Acest lucru se realizeaza cu efîcienta optima în cadrul întregului program din gradinita, în procesul relatiilor copil-copil si copil-educatoare, pe baza experientei cognitive capatate.

Copilul vine în gradinita cu anume competenta lingvistica, garantia integrarii sociale si conditie a dobândirii performantei lingvistice.

Respectând obiectivele sub aspect fonetic, sub aspect lexical, sub aspect al structurii gramaticale, al comunicarii orale, al expresivitatii vorbirii, si totodata particularitatile psihologice ale limbajului cu ceea ce este caracteristic în acest sens, acestea se materializeaza, se realizeaza.

Cu ajutorul limbajului se formeaza si se organizeaza sisteme în care sunt integrate cunostintele, ceea ce contribuie la sistematizarea si la complicarea conditiilor interioare de formare a personalitatii.

Interventia adultului asupra dezvoltarii vorbirii copilului se face fie prin canalele verbale, fie prin cele ocupationale, în special prin cele de organizare a jocului, exersarii sau executarii unor sarcini.

În procesul comunicarii cu adultul, copilul foloseste acelasi limbaj, dar este original dupa felul cum gândeste. În procesul instructiv-educativ, prin intermediul limbajului se realizeaza transmiterea cunostintelor cu noi reprezentari, limbajul este mijloc de comunicare, mijloc de cunoastere.

Prin intermediul limbajului, educatoarea face cunoscut copiilor denumirea lucrurilor, fenomenelor, a legaturilor cauzale dintre acestea. Educatoarea realizeaza prin comunicarea cu copilul stimularea proceselor psihice, a gândirii cu procesele ei (analiza, sinteza, comparatie etc.). Interactiunea cognitiva verbalizata a educatoarei cu copilul va fi cu adevarat formativa, numai daca în aceasta relatie copilului îi va fi satisfacuta curiozitatea si daca va gasi raspuns la atâtea "necunoscute" ale realitatii cu care vine în contact.

În procesul comunicarii copilul îsi formeaza si dezvolta viata afectiva, cu ajutorul cuvântului, educatoarea contribuie la educatia estetica dezvoltându-i frumosul din natura, viata, societate.

În cadrul activitatilor frontale dirijate se vor selecta teme care sa conduca familiarizarea copilului cu dezvoltarea vorbirii sub toate aspectele sus amintite, pentru integrarea cât mai eficienta în activitatea scolara.

Pentru a rezolva sarcina principala, aceea de a pregati prescolarul pentru integrarea activa în procesul instructiv din scoala, se încearca gasirea unor solutii, mijloace si metode eficiente care sa contribuie la dezvoltarea vorbirii. în acest sens, mijlocul cel mai eficient pentru dezvoltarea gândirii si a vorbirii copiilor este jocul didactic de dezvoltare a vorbirii.

Jocul didactic, ca forma specifica de învatare la vârsta prescolara, reuseste mai bine decât oricare alt gen de activitate sa îmbine elementele instructive cu cele educative si sa antreneze intens copilul în stimularea si exersarea jocului, fara ca el sa constientizeze acest efort.

Jocul didactic reuseste, de asemenea, sa antreneze în joc toti copiii grupei, astfel ca acestia depun acelasi efort de gândire si exprimare. Astfel, prin intermediul jocului didactic, se fixeaza si activeaza vocabularul copiilor si contribuie la îmbunatatirea pronuntiei, la formarea unor noi notiuni.

Eficienta acestor jocuri didactice depinde, însa, în mare masura de modul în care educatoarea stie sa le selectioneze, în raport cu situatiile concrete existente în grupa pe care o conduce.

Aceasta presupune o buna cunoastere a posibilitatilor fiecarui copil, precum si defectelor de vorbire, astfel ca, în functie de aceste realitati, sa se actioneze si prin intermediul jocului didactic - eficient mijloc de formare si educare a copilului.

Realizarea cu succes a obiectivelor propuse în cadrul jocurilor didactice s-a pornit de la un stadiu aprofundat, tinând seama de specificul jocului si de particularitatile evolutiei intelectuale a copiilor de vârsta prescolara. La grupa mare, jocurile didactice desfasurate la începutul anului scolar vizeaza exersarea deprinderii de a izola cuvintele din propozitii prin jocurile: "Ce cuvinte am spus?", "Raspunde repede si bine", "Jocul cuvintelor". Se va continua cu jocuri de despartire a cuvintelor în silabe si sunete.

Exemplu: "Alege jetoanele", joc cu obiective complexe si bine determinate.

Sarcina didactica a acestui joc consta în recunoasterea si denumirea obiectelor ilustrate, a caror denumire este formata dintr-o silaba sau exersarea deprinderii de a forma propozitii în care sa existe cuvinte monosilabice si bisilabice.

Pe baza materialului concret prezentat, copiii denumesc aceste obiecte si despart cuvintele în silabe, precizând câte silabe are cuvântul. în complicarea jocului s-au folosit fise pe care erau desenate diferite obiecte si s-a cerut copiilor sa deseneze în dreptul fiecarei imagini atâtea liniute câte silabe are cuvântul corespunzator. Pentru verificarea acestor cunostinte, atunci când copiii sunt familiarizati cu silaba si sunetul si stapânesc tehnica de separare a propozitiei în cuvinte, silabe si sunete, se poate organiza la grupa mare un joc didactic de evaluare a cunostintelor: jocul "Cine stie mai bine?", unde se pot folosi ca material didactic jetoane cu fructe, legume, animale, un flanelograf - ilustratie. Jocul se desfasoara având câte un conducator. Se numeste din fiecare echipa câte un copil pentru a alege de pe masa educatoarei imagini a caror denumire începe cu un anumit sunet, pe care sa le aseze pe flanelograf. Copiii care aleg corect si integral jetoanele si se încadreaza în timp câstiga o bulina pentru echipa lor. A doua cerinta a jocului consta în taierea cu o linie a notiunilor a caror denumire începe cu sunetul dat.

Jocul cuprinde trei cerinte, cea de a treia cerinta constând în alegerea de catre fiecare grupa a cuvintelor preferate (3-4 cuvinte) si despartirea lor în silabe.

Acest joc asigura participarea activa si individualizata a fiecarui copil în sarcinile date, îsi însusesc semnificatia cuvântului, adica notiunile care se schimba, se îmbogatesc si se precizeaza treptat, pe masura acumularii experientei si a perfectionarii operatiilor gândirii. Prescolarii nu învata regulile gramaticale, nu cunosc definitii, nu stiu ce este substantivul, verbul, declinarea, dar respecta aceste regului de vorbire, deoarece atât prin joc cât si prin modelul de vorbire corecta sunt antrenati sa le cunoasca, corectându-i doar atunci când gresesc.

Întrucât la copii se observa deseori folosirea gresita a formelor de genitiv si dativ (ei pun deseori întrebari de genul: "A lu cui sunt cartile?" sau "A lu cine este umbrela?"), pentru înlaturarea acestor defecte se pot desfasura jocuri didactice ca: "A cui hrana este?", "A cui îmbracaminte este?", punându-i de fiecare data pe copii în situatia de a folosi corect desinentele cauzale, cât si întrebarile corespunzatoare acestor cazuri. Se urmareste, totodata, dezvoltarea atentiei vizuale si a capacitatii de analiza.

Sarcina didactica pentru jocul "A cui hrana este?" este de a formula un raspuns corespunzator întrebarii si de a recunoaste hrana si animalele care o folosesc. Jocul presupune existenta în fata fiecarui copil a unei imagini reprezentând un animal, imaginile reprezentând hrana lor aflându-se pe masa educatoarei. Se cere copiilor sa intuiasca imaginea data de educatoare si imaginile din fata lor si se explica regula. La întrebarea "A cui hrana este?", copilul care are în fata reprezentarea animalului respectiv trebuie sa raspunda, formulând corect propozitia.

Exemplu: "Morcovul este hrana iepurasului", "Iarba este hrana vacii", "Aluna este hrana veveritei". Prin acest joc se urmareste exprimarea corecta a formelor de genitiv masculin si feminin la numarul singular si plural. Pornind gradat, de la jocul în care s-a stabilit numai acordul complet (gen, numar si caz ), copiii capata deprinderea de a folosi acordul gramatical pentru toate partile de vorbire.

Prin jocul didactic "Raspunde repede si bine" se urmareste formarea deprinderilor de a realiza în timpul vorbirii acordul corect între determinant si determinat (între atribut si substantiv, între subiect si predicat), precum si precizarea si activizarea vocabularului privind unele cuvinte cu sens contrar.

În partea a doua a acestui joc se foloseste banda de magnetofon, pe care au fost înregistrate propozitii cuprinzând adjective acordate corect cu substantive, de exemplu: "Maria este o fata harnica". în timp limitat, copilul numit de educatoare raspunde cu aceeasi propozitie, gasind însa antonimul adjectivului enuntat. Aceleasi adjective însotesc, în continuare, un substantiv la masculin, de exemplu: "Andrei este un baiat harnic", "Andrei este un baiat lenes". Acest joc contribuie si la dezvoltarea intelectuala a prescolarilor.

Pentru dezvoltarea capacitatii de sinteza, se mai pot desfasura diverse jocuri didactice care stimuleaza creativitatea copiilor în exprimarea orala si le îmbogateste vocabularul activ. Astfel, prin jocul didactic "Citeste în carticica" se urmareste formarea deprinderilor de a compune o scurta povestire.

Jocurile didactice pentru stimularea unei vorbiri expresive, fluente, coerente, au o contributie deosebita la vârsta prescolara. Acum, dezvoltarea expresivitatii limbajului presupune cultivarea capacitatii de comunicare prin exprimarea reprezentarilor din experienta personala, adaptata la diverse situatii si la diversi parteneri.

Având în vedere ca la dezvoltarea expresivitatii limbajului contribuie mai multi factori, cum ar fi: mimica, intonatia, intensitatea vocii, ritmul expunerii, se desfasoara cu copiii jocuri care sa-i puna în situatia de a utiliza toti acesti factori.

Astfel de jocuri sunt: "Ce stim despre eroul îndragit?" si "Oglinda fermecata". Obiectivele fixate în aceste jocuri sunt:

recunoasterea personajului si a povestii;

caracterizarea personajelor;

redarea unui fragment din povestea respectiva.

Paralel cu organizarea si desfasurarea jocurilor didactice, în gradinita un rol deosebit de important îl detin jocurile - exercitii, menite sa contribuie la optimizarea sarcinilor si obiectelor programei, la valorificarea potentelor intelectuale ale copiilor.

Importanta jocurilor - exercitiu desfasurate în gradinita deriva din faptul ca ele au o influenta mare asupra dezvoltarii limbajului atât sub aspect fonetic, lexical, gramatical, cât si expresivitatii vorbirii.

Indiferent de forma de realizare, activitatile de dezvoltare a vorbirii, prin specificul de organizare si desfasurare, stimuleaza copilul în mod creativ- formativ. Pe lânga activitatile de joc didactic, activitatile de povestire, memorizare, povesti create de copii, povestiri cu un început dat de educatoare si continuat de copii, vor face copilul sa dialogheze cu el însusi si cu realitatea înconjuratoare, apropiindu-1 de aceasta în modul cel mai firesc si spontan. Educatoarei îi revine sarcina de a conduce, orienta si contribui prin "viu grai", prin relatia educatoare - copil, prin vorbire dialogata despre toate câte sunt, la estetica tintei limbajului, a plasticitatii lui în exprimare.

Exemple-memorizari la grupa mare:
"Revedere" - M. Eminescu
"Somnoroase pasarele" - M. Eminescu
"Zdreanta" - T. Arghezi
"Catelusul schiop" - E. Farago

Convorbirile tematice, prin subiectele abordate, vin sa completeze varietatea temelor posibile spre realizarea în diferite domenii, în special a celor cognitive de cunoastere a mediului:

"Gradinita noastra, bucuria copiilor"

"Toamna pe strada mea"

"Au plecat pasarile calatoare"

"Baba iarna intra-n sat"

"Vine primavara"

"Plecam la scoala"etc.

Aceste convorbiri ofera dialogul larg deschis cu educatoarea, cu copilul si îi dau posibilitatea de a cunoaste nivelul cunostintelor acumulate si vocabularul activ al copiilor.

O contributie importanta în plan apropiat o are literatura "stiintifico- fantastica" care propune subiecte foarte îndragite de copii, personaje cu care copilul comunica, care le reprezinta si îmbogateste fantezia. Prin exemlificari concrete putem face copiii sa înteleaga ca, în decursul timpului, ceea ce în trecut era de domeniul fantasticului sau a incredibilului, astazi acestea sunt lucruri realizabile, iar fanteziile timpului nostru, prin dezvoltarea tehnicii si a creatiei, a inventiei umane, pot deveni lucruri realizabile.

Activitatile de memorizare, de povestire a educatoarei, jocuri didactice, convorbirile contribuie în mare masura la îmbogatirea vocabularului, a exersarii acestuia în vederea pregatirii copilului pentru scoala.

4.2. Tipul cercetarii

4.3. Obiectivele cercetarii

4.4. Ipoteza cercetarii

4.5. Variabilele cercetarii

Considerat ca test de inteligenta, (cerem copilului sa deseneze un omulet), constituie un veritabil sistem de simboluri, prin care se realizeaza o comunicare. Este deci, o comunicare prin simboluri, în spatele careia se ascund si o serie din procesele specifice gândirii.

În urma aplicarii acestei probe, am calculat QI prin raport cu VM (QI = cât intelectual;

VM = vârsta mentala).

Calculul performantelor s-a facut dupa urmatoarele criterii:

prezenta capului;

prezenta picioarelor - doua, când e în fata si unul în profil;

prezenta bratelor;

prezenta trunchiului;

lungimea mai mare decât latimea trunchiului;

îndoirea umerilor;

bratele si picioarele tangente pe lânga corp;

bratele si picioarele atasate, desi incorect;

prezenta gâtului;

conturul gâtului - o linie continua între trunchi si corp;

prezenta ochilor;

prezenta nasului;

prezenta gurii;

nasul si gura sunt reprezentate corect, indicarea buzelor;

prezenta narinelor;

prezenta parului;

parul bine plasat, fara ca sa fie vazut capul prin intermediul transparentei;

prezenta hainelor (prima manifestare a vesmintelor sunt nasturii);

lipsa transparentei vesmintelor;

patru articole vestimentare bine marcate (palarie, vesta, cravata, nasturi, pantaloni);

costumul perfect, fara defecte;

prezenta degetelor;

evidentierea palmelor;

bratele articulate la umeri, la coate;

proportia capului ( mai mic decât jumatate din trunchi si mai mare 1/10 din corp);

proportia bratelor;

proportia gambelor;

proportia picioarelor lungimea lor sa fie mai mare decât latimea si mai mica decât

înaltimea corpului);

prezenta calcâiului;

coordonarea motrica a conturului;

coordonarea motrica a bratelor;

prezenta urechilor;

pozitia si proportia corecta a urechilor;

detalii oculare - pupile;

prezenta barbiei si a fruntii;

capul, trunchiul si picioarele de profil; profilul perfect (fara transparenta sau pozitia gresita )

Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului

stabilirea asemanarilor­­/deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte;

completarea lacunelor dintr-un text;

memorarea unor grupe de cifre;

denumirea unor culori;

imitarea unor actiuni ;

stabilirea unor contrarii fara imagini ale obiectelor;

denumirea unor materiale din care sunt confectionate unele obiecte.

Subproba nr. 1:

Stabilirea asemanarilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte

Material:

desenul unei case mari si al unei case mici;

o carte noua si una veche;

o minge tare si o minge moale;

desenul unui pom înalt si al unui pom scund;

o bucata de hârtie neteda si una zgrunturoasa;

fotografia unui batrân si a unui tânar;

o foaie de hârtie întinsa si una mototolita;

desenul unei linii drepte si a uneia curbe;

imaginea unui copil trist si a unuia fericit;

doua bile de aceeasi marime si culoare una grea si una usoara care se pun în palmele copilului.

Desfasurare:

Spunem copilului (pentru prima grupa de contrarii) "vezi, aceasta casa este mare, în timp ce aceasta este...(mica)

se continua astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;

se noteaza raspunsurile copilului;

se calculeaza numarul de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 2:

Completarea de lacune într-un text

Material: am folosit urmatorul text:

"Este timp frumos, cerul este ..(senin, albastru), soarele este foarte..(stralucitor) . Jana si Maria merg sa se plimbe pe câmp. Ele aduna ..(flori) . Fetele sunt foarte multumite auzind cântecele frumoase ale micilor .(pasarele) . Deodata cerul se întuneca, se acopera de .(nori) . Fetele se grabesc sa se întoarca .(acasa) .Cerul este spintecat de.(fulgere) . Jana si Maria se sperie de zgomotul facut de.(tunete) . Ele roaga pe cineva sa le adaposteasca în casa deoarece ploua puternic si nu aveau la ele.(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor erau complet.(ude).

Desfasurare:

I se spune copilului: "Îti voi spune o povestire, te rog sa fii atent, când eu ma opresc si n-am sa stiu ce sa spun, tu va trebui sa ghicesti si sa spui ce trebuie sa fie completat".

Se va citi rar si cu accentul necesar;

Se noteaza raspunsurile copilului;

Se calculeaza numarul de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 3:

Memorare de cifre si reproducerea lor

Material: am folosit urmatoarele serii de cifre:

Desfasurare:

Se spune copilului: "Fii atent! Îti voi spune niste cifre, iar tu le vei repeta imediat ce eu le-am spus".

Se prezinta fiecare serie în ritm de comanda de gimnastica;

Se opreste proba la seria pe care copilul nu reuseste sa o reproduca desi i s-a citit de trei ori. Performanta subiectului este egala cu ultima serie realizata corect. Pentru prima serie primeste coeficientul 2, pentru seria a II-a primeste coeficientul 3, pentru seria a III-a primeste coeficientul 4, pentru seria a IV-a primeste coeficientul 5, pentru seria a V-a primeste coeficientul 6.

Subproba nr. 4:

Denumirea unor materiale

Material de desfasurare: am folosit urmatoarele întrebari:

Din ce este facuta cheia­­?

Din ce este facuta masa?

Din ce este facuta lingurita?

Din ce sunt facuti pantofii?

Din ce sunt facute ferestrele?

Din ce sunt facute casele?

Se consemneaza numarul de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 5:

Stabilirea unor contrarii fara obiecte sau imagini ale acestora

Material si desfasurare: am folosit urmatoarele cupluri contrarii:

cald - ..(frig sau rece)

uscat - ..(ud sau umed)

frumos - ..(urât)

neascultator - ..(ascultator sau cuminte)

curat - ..(murdar)

mare - ..(mic)

usor   - ..(greu)

vesel -..(trist, indispus, nefericit)

Se noteaza de la 0 la 8 în functie de numarul de raspunsuri exacte.

Subproba nr. 6:

Denumirea a 10 culori

Material si desfasurare:

Se prezinta culorile:

rosu;   6. violet;

verde; 7. gri;

negru; 8. galben;

roz; 9. maro;

alb; 10. albastru

a) Se mimeaza urmatoarele actiuni si se cere copilului sa le denumeasca:

a tusi;

a frictiona;

a cânta;

a arunca;

a spala;

a respira.

b) se mimeaza urmatoarele 6 actiuni, cerându-le copilului sa le imite si sa le denumeasca:

a scrie;   4. a se ridica;

a se apleca;   5. a sari;

a se balansa;   6. a împinge

Se consemneaza rezultatele care se noteaza de la 0 la 12 în functie de numarul de raspunsuri corecte.

ETAPA POST-EXPERIMENTALĂ

Este etapa în care am înregistrat rezultatele obtinute de cele doua esantioane de subiecti, grupa experimentala si grupa de control, am stabilit diferentele, am prelucrat statistic datele si am interpretat rezultatele. Aceasta etapa am realizat-o în ultima perioada a semestrului II al anului scolar 2007-2008.

Evaluarea finala

TEST DE EVALUARE FINALĂ

(evalueaza cunostintele dobandite în urma interventiei)

Cuprinde:

I1 item de completare (proba orala) - propozitii simple si dezvoltate 1p

I2 item subiectiv   1p

I3 item obiectiv cu alegere multipla   1p

I4 item obiectiv cu alegere duala   1p

I5 item de asociere (tip pereche) - asociere sonora 1p

Punctaj maxim 5 puncte

TEST

CUVINTE, SILABE, SUNETE

I1 : Spune mai departe (proba orala)

Ana are ....."

I2 : Reprezinta grafic propozitia în caseta

I3 : Încercuieste cifra care corespunde numarului de cuvinte din propozitie

I4 : Încercuieste cuvântul alcatuit din mai multe silabe si reprezinta silabele în casute

C O P I L G R Ă D I N I Ţ Ă

I5 Coloreaza imaginile în a caror denumire se afla sunetul " r "

4.9. Prezentarea interventiei ameliorative

Pe parcursul programului de interventie am folosit în cadrul activitatilor de educarea limbajului, jocuri didactice pe arii de stimulare a abilitatilor de comunicare, conversatie si îmbogatire a vocabularului. (Anexe)

Programul s-a implementat pe durata semestrului II al anului scolar 2007-2008. S-au sustinut un numar de 10 activitati specifice în care s-au folosit urmatoarele metode: conversatia, explicatia, exercitiul, demonstratia, experimentul, braistormingul, comunicarea rotativa, învatarea în cerc, examinarea povestirii, turnirul întrebarilor.

Între evaluarea initiala si cea finala, în cadrul programului de interventie, pe langa probele administrate (Testul Omuletul si Testul de stabilire a vârstei psihologicea limbajului) în vederea ameliorarii dificultatilor de comunicare si achizitionarii de noi abilitati, am desfasurat o serie de activitati si jocuri didactice (vezi esantionul de continut, cap IV), utilizând în cadrul lor metode si procedee specifice grupei pregatitoare (vezi metode utilizate, cap IV), cu o frecventa de o activitate pe saptamâna timp de 10 saptamâni.

4.10. Strategia de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute

Modalitatea de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute s-a realizat prin introducerea scorurilor în tabele si compararea acestora cu valorile standard ale testelor aplicate. S-au analizat pe rând rezultatele (sub forma de punctaje) si s-au interpretat prin analiza comparativa a procentelor obtinute de copiii din cele doua grupuri: experimental si de control.

4.11. Prezentarea si interpretarea rezultatelor

Rezultate obtinute la testul initial:

Interpretarea rezultatelor:

Observând tabelul de mai sus putem concluziona asupra urmatoarelor aspecte. Datorita faptului ca asupra grupului experimental s-a actionat prin aplicarea de metode si procedee specifice si s-au realizat activitati, jocuri didactice cu caracter stimulativ si de dezvoltare a limbajului, atât în anul anterior cât si în anul curent, regulat, se pot observa diferente semnificative a procentelor calculate în urma punctajelor obtinute.

Aceste aspecte de diferentiere se datoreaza faptului ca cele doua grupe sunt diferit constituite, grupa de control cuprinzând mai multi copii proviniti din medii sociale defavorizate, la care rata frecventarii gradinitei este scazuta si asupra carora nu s-a intervenit prin activitatile care au fost realizate la grupul experimental.

Rezultate obtinute la testul "Omuletul"

TESTUL OMULE UL

Rezultatul global (maxim 52 de puncte) se analizeaza in fucntie de baremul urmator :

Exemple:

sTEFANIA - 16 - PUNCTE - O dezvoltare buna si o buna cunoastere a propriului corp;

GEORGE - 20 - PUNCTE - O dezvoltare excelenta, ca si o constiinta bine dezvoltata a propriului corp ;

ANTONIA - 16 - PUNCTE - O dezvoltare buna, o cunoastere moderata a propriului corp.

Date brute:

Punctaj total: 127p

Punctaj total: 109 p

Rezultate obtinute la testul "Omuletul":

Interpretarea rezultatelor:

8 copii din grupul experimental s-au înscris în baremul 10-18 corespunzator vârstei de la 5-7 ani si 2 elevi au obtinut punctajul de 8p, respectiv 9p, ceea ce denota o inteligenta scazuta a celor din urma.

La grupul de control putem observa ca 6 copii au obtinut punctaje între 10-18 p, corespunzatoare vârstei, dar reduse, iar 4 copii nu s-au înscris în barem.

Comparând procentele celor doua grupuri observam ca exista o diferenta de 15,5 procente, diferenta semnificativa.

Diferenta de punctaj se datoreaza nefrecventarii regulate a gradinitei si conditiilor socio-culturale si familiale defavorizate precum si lipsei utilizarii metodelor adecvate.

Putem spune, din acest punct de vedere, ca testul îmbraca aspecte proiective, deci am putea sa-l apreciem si ca proba de personalitate.

Punctajele obtinute de cele doua grupe denota o inteligenta normala, cu usoare tendinte de trecere spre treptele superioare ale acesteia. Rezultatele obtinute demonstreaza ca din totalul de 20 de copii 5 sunt sub capacitatea intelectuala corespunzatoare vârstei.

Rezultate ale testului de stabilire a vârstei psihologice a limbajului

Punctajul obtinut la fiecare proba corespunde unei anumite vârste a limbajului (vezi tabelul urmator); se face media acestor vârste si se obtine vârsta psihologica a limbajului copilului care poate sau nu corespunde vârstei cronologice.

Prin raportarea vârstei de dezvoltare a limbajului la vârsta cronologica se poate constata ca:

daca vârsta psihologica a limbajului este egala cu vârsta cronologica (V.L..=V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare normala a copilului;

daca vârsta psihologica a limbajului este mai mare decât vârsta cronologica (V.L.>V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare superioara a copilului;

daca vârsta psihologica a limbajului este mai mica decât vârsta cronologica (V.L.>V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare deficitara a copilului.

Vârsta

Proba 1

Proba 2

Proba 3

Proba 4

Proba 5

Proba 6

Proba 7

Vâr

sta

 

Nr

.c

r

t.

Nu

me

Cro

no

logi

ca

Coe

ficient

Vâr

sta

Coe

fi

cient

Vâr

sta

Coe

fi

cient

Vâr

sta

Coe

fi

cient

Vâr

sta

Coe

fi

cient

Vâr-sta

Coefi

ci

ent

Vâr

sta

Coefi

ci

ent

Vâr

sta

Psi

ho

logi

ca a

Lim

ba

Ju

lui

L.A.

M.S.

L.D.

V.I.

C.L.

E.M.

M.I.

C.T.

S.E.

R.A.