Lectia, ca microsistem de instruire, încorporeaza toate componentele procesului de învatamânt: obiective, continuturi, metodologie, relatii pedagogice, evaluare etc.
Fata de proiectarea traditionala centrata pe lectie (ora de curs), proiectarea unitatii de învatare are urmatoarele calitati si avantaje:
Creeaza un mediu de învatare coerent în care asteptarile elevilor devin clare 17217q164r pe termen mediu si lung;
Implica elevii în proiecte de învatare personale pe termen mediu si lung, în rezolvarea de probleme complexe, luarea de decizii complexe cu accent pe explorare si reflectie;
Implica învatatorul/profesorul într-un proiect didactic pe termen mediu si lung, cu ragaz pe ritmurile de învatare proprii elevilor;
Da perspectiva lectiilor, printr-o relatie neliniara între ele, situându-le în secvente diferite ale unitatii de învatare.
Proiectul de lectie, conceput ca document separat, este recunoscut ca o formalitate consumatoare de timp si energie. Proiectul unei unitati de învatare contine suficiente elemente pentru a oferi o imagine asupra fiecarei ore. Ca urmare, în tabelul care sintetizeaza proiectarea unitatii de învatare se pot delimita prin linii orinzontale (punctate) spatiile corespunzatoare unei ore de curs. Astfel, pentru fiecare lectie, proiectul unitatii de învatare ofera date relevante referitoare la elementele de continut si obiectivele de referinta vizate la care se raporteaza anumite activitati de învatare; totodata, sunt indicate resurse materiale, forme de organizare a clasei pentru fiecare activitate precum si instrumente de evaluare necesare la nivelul lectiei (orei).
Lectia este înteleasa ca o componenta operationala (Cum? pe termen scurt a unitatii de învatare. Daca unitatea de învatare ofera întelegerea procesului din perspectiva strategica, lectia ofera întelegerea procesului din perspectiva operativa, tactica. Proiectul unitatii de învatare trebuie sa ofere o derivare simpla a lectiilor componente. Ca urmare, trecerea de la unitatea de învatare, o entitate supraordonata, la o lectie componenta trebuie sa permita o replicare în acelasi timp functionala (De ce?), structurala (Cu ce?) si operationala (Cum?) a unitatii de învatare, la o scara temporala mai mica si într-un mod subordonat. Acest mod de tratare orientata spre scopuri precise caracterizeaza organizarea nu numai a unitatii de învatare, ci si a lectiei.
Lectia este o succesiune de evenimente externe ce, valorificând resursele avute la dispozitie, conduce la învatare.
Tipul unei lectii este determinat de scopul didactic avut în vedere:
1. Lectii de achizitionare de noi informatii (de predare-învatare, de comunicare de noi cunostinte),
2. Lectii de repetare si sistematizare a cunostintelor,
3. Lectii de aplicare a cunostintelor pentru formarea de priceperi si deprinderi,
4. Lectii de verificare si evaluare a rezultatelor scolare,
5. Lectia mixta, cea mai frecvent întâlnita asigura mentinerea interesului elevilor pe întreg parcursul lectiei.
1. Pregatirea organizatorica a lectiei (materiale necesare pentru elevi si profesor, pregatirea psihologica, crearea unei atmosfere specifice),
2. Verificarea masurii în care elevii stapânesc informatiile si dispun de capacitatile corespunzatoare, parcurse anterior, ceea ce asigura întelegerea noilor cunostinte. Se verifica temele efectuate acasa precum si cunostintele deja dobândite din cadrul temei ce urmeaza a fi predata,
3. Anuntarea subiectului noii lectii, a scopului si obiectivelor acesteia,
4. Comunicarea si asimilarea noilor cunostinte este etapa principala a fiecarei lectii mixte. Ea presupune masuri referitoare la volumul si calitatea informatiilor ce vor fi asimilate de catre elevi, sistematizarea lor, metodele si mijloacele folosite etc.,
5. Fixarea cunostintelor noi prin exercitii imediate de întarire a celor învatate, exercitii aplicative de consolidare a unor algoritmi,
6. Tema pentru acasa împreuna cu explicatiile necesare efectuarii ei de catre elevi,
Ordinea acestor secvente nu este obligatorie. De exemplu, la predarea de noi cunostinte, la început de capitol, se poate omite secventa verificarii cunostintelor, atunci când a fost anticipata de o lectie de evaluare scrisa sau orala. Anuntarea subiectului, a scopului lectiei se realizeaza pe parcursul comunicarii-asimilarii noilor cunostinte. Fixarea cunostintelor se poate face pe parcursul receptarii lor, pe unitati logice, sau pe fragmente. Tema pentru acasa se anunta si în etapa comunicarii-receptarii noilor cunostinte, dupa ce a fost explicat un exercitiu de fixare si întarire.
Structura proiectului de lectie (dupa Emil Stan în Teoria istruirii)
1.Subiectul, 2. Obiective, 3. Activitatile de învatare, 4. Materiale instructionale în functie de resurse, 5. Introducerea (captarea atentiei - diverse tehnici, motivarea), 6. Prezentarea (continuturi, metode si procedee), 7. Încheierea, 8. Tema pentru acasa, 9. Evaluarea.
Bifati raspunsul corect:
1. În structura unei lectii mixte, comunicarea si asimilarea noilor cunostinte se face:
a) la începutul lectiei,
b) dupa pregatirea clasei pentru lectie, verificarea temei pentru acasa si anuntarea subiectului noii lectii,
c) dupa fixarea cunostintelor si stabirea temei pentru acasa.
2. Lectia ca microsistem de instruire încorporeaza
a) obiective,
b) continuturi,
c) metodologie,
d) raporturi sociale si interese de grup
e) evaluare,
f) relatii pedagogice.
|