Locul si rolul defectologiei in ansamblul stiintelor psihopedagogice

Locul si rolul defectologiei in ansamblul stiintelor psihopedagogice

In sens general pedagogia speciala este aceea disciplina de granita care elaboreaza metode si procedee pedagogice de interventie. Pedagogia speciala se ocupa de cazurile „speciale”, adica de acele categorii de populatie care se afl 616b14g a la extremele statistice ale curbei. De aceea pedagogia speciala are in vedere atat copii cu deficiente, care nu pot face fata cerintelor minime ale societatii, cat si copiii supradotati, care se remarca prin capacitati deosebite si carora, de multe ori, societatea nu este capabila sa le raspunda in maniera cea mai adecvata. Daca tinem cont de preocuparile tot mai frecvente privind educatia, recuperarea sau integrarea socio-profesionala a tinerilor si adultilor, observam cum domeniul de referinta al psihopedagogiei speciale depaseste cadrul copilariei.    De asemenea, se observa un interes tot mai mare pentru asistenta psihopedagogica a persoanelor de varsta a treia, dincolo de nevoile biologice, medicale si materiale ale acestora, deoarece starea de handicap nu se limiteaza la un anumit nivel de dezvoltare ontogenetica si ca situatiile de dezavantaj apar practic in orice moment al existentei. In consecinta, cu toate ca accentul cade in mod deosebit pe problematica varstei tinere (copii, puberi, adolescenti), in abordarea moderna pedagogia speciala tinde sa cuprinda intreg spectrul vietii, deoarece deficienta nu mai ramane o preocupare exclusiva al individului si a apropiatilor acestuia. Prin transformarea ei in handicap, devine subiect de interes al intregii comunitati.

Tot despre handicap, dar de o alta natura, putem vorbi si in cazul copiilor supradotati. Daca societatea nu devine constienta de cerintele speciale ale acestora, substimularea scolara, conformismul social, neatractivitarea locului de munca pot conduce in timp la demobilizarea copiilor si tinerilor supradotati Unii din ei isi vor irosi disponibilitatile in dispute sterile, altii vor alege calea strainatatii, in cautarea unor oferte de masurare a capacitatilor demonstrate. In acest caz o reforma a scolii fara o reforma a societatii ramane doar un inutil exercitiul de imagine.

Prevenind in cazul persoanelor cu disabilitati, folosim termenul de defectologie intr-un sens restrans, adica de domeniu al psihopedagogiei speciale preocupat de cunoasterea si remedierea starilor de handicap.

Defectologia este o disciplina a stiintelor psihopedagogice, biologice si fizice ale persoanelor cu disabilitati (intelectuale, motore, senzoriale, de limbaj etc.), principiile si metodologia instruirii, educarii, recuperarii si formarii pentru munca si viata a acestora. Preocuparile specialistilor in domeniu sunt de ordin pur aplicativ.

Obiectivele pe care ni le propunem in cadrul acestui curs sunt urmatoarele:

• Precizarea cadrului conceptual-metodologic al pedagogiei speciale (obiect de studiu si relatii interdisciplinare; concepte de baza; clasificarea deficientelor; finasitati teoretice si practice ale pedagogiei speciale etc.).
• Identificarea specificului diagnozei si prognozei in pedagogie speciala. Cu accent pe activitatea de expertiza, orientare scolara si profesionala.
• Expunerea principalelor caracteristici ale diferitor categorii de disabilitati (tulburari de dezvoltare, tulburari de invatare, deficiente fizice si neuromotorii, deficiente mintale, auditive, vizuale), precum si abordarea fenomenului de policandicap (autism si surdocecitate).
• Prezentarea tulburarilor de limbaj mai frecvent intalnite (descrierea, diagnostic, terapie).
• Formarea unor reprezentari sociale corecte privind persoanele cu disabilitati si locul acestora in societate (conceptele de „integrare”, „incluziune”, „normalizare”, invatamant segregat, invatamant incluziv).

Asistenta psihopedagogica si sociala a persoanelor cu Cerinte educative speciale constituie un ansamblu de masuri de natura psihologica, pedagogica si sociala in vederea depistarii, diagnosticarii, recuperarii, educarii, instruirii, profesionalizarii, adaptarii si integrarii sociale a persoanelor care prezinta o serie de deficiente de natura intelectuala, senzoriala, fizica, psihica, comportamentala sau de limbaj, precum si a persoanelor aflate in situatii de risc datorita mediului in care traiesc, resurselor insuficiente de subzistenta sau prezentei unor boli cronice, sau a unor fenomene generative care afecteaza integritatea lor biologiva, fiziologica sau psihologica.