se spunea despre necorespunderea acestor științe, deoarece ele au diferite obiecte ale influenței pedagogice - copilul cu dezvoltarea in norma și cel cu disabilitați.
O alta parere afirma ca pedagogia speciala este o metodica speciala, un compartiment aplicativ al pedagogiei generale.
Fiind o disciplina pedagogica relativ tinara, pedagogia speciala a acumulat o experiența vadita teoretica și practica , ceea ce dovedește ca nu este un simplu compartiment al pedagogiei generale. In același timp dezvoltarea pedagogiei speciale și organizarea eficiența a lucrului cu copaii cu disabilitați este de neconceput fara asimilarea teoriei pedagogiei generale și practicii școlii de masa.
Pedagogia speciala are la temelie aceleași izvoare ca și pedagogia generala, printre care:
pedagogia populara,
teoriile pedagogice,
invațamintele pedagogilor cu renume.
Pedagogia speciala iși pune sarcinile sale speciale reeșind din regularitațile comune ale dezvoltarii copiilor și specificul dezvoltarii copiilor cu disabilitați.
Pedagogia speciala intra in sistemul științelor pedagogice. Pe de o parte contribuie la realizarea obiectivelor pedagogiei generale, pe de alta parte - celor specifice, corespunzatoare obiectului pedagogic de acțiune.
Scopul general este asigurarea condițiilor pentru educația personalitații copilului. Sarcina speciala este corecția dezvoltarii copilului cu disabilitați in scopul formarii lui pentru integrare sociala, munca și viața independența. Metodele instruirii și educației copiilor cu disabilitați sunt specifice in corespundere cu particularitațile activitații de cunoaștere (cognitive) și a personalitații acestor copii, in funcție cu posibilitațile și dificultațile acestora.
Ca știința Pedagogia speciala are obiectul sau de cercetare - generalizarea experienței practice acumulate in realizarea teoriei instruirii și educației copiilor cu disabilitați. Necesitatea realizarii unor cai specifice de aplicare a principiilor pedagogiei generale in instruirea și educația copiilor cu disabilitați dovedește ca pedagogia speciala este o știința independenta.
Dupa unul din principiile de baza a psihologiei despre unitatea direcțiilor și factorilor dezvoltarii copilului in norma și a celui cu disabilitați, ne permite de-a accepta și aplica unele principii de baza a pedagogiei generale in pedagogia speciala.
Problemele teoriei și practicii cercetarii, instruirii, educației copiilor cu disabilitați se abordeaza ținind cont de realizarile științelor apropiate.
Științele medicinale inarmeaza pedagogia speciala cu bazele științelor naturale (firești normal) pentru ințelegerea esenției deficiențelor in dezvoltare, desfașoara cauzele (etiologia), patogeneza și tabloul clinic al starii, evidențiaza particularitațile individuale a unor anumite grupe clinice, propun diferite metode clinice de diagnosticare a deficiențelor.
Pedagogia speciala nu poate rezolva nici o problema a instruirii și educației copiilor cu disabilitați daca nu dispune de datele despre particularitațile și legitațile dezvoltarii psihice copiilor dezvoltați normal și copiilor cu disabilitiți. Științele psihologice servesc drept baza pentru construirea metodelor și tehnicilor speciale didactice și educative.
Pedagogia speciala este o știința independenta și servește drept baza pentru dezvoltarea altor științe pedagogice particulare. Existența obiectului sau de acțiune pedagogica - copilul cu disabilitați, care in mod analogic nu se cerceteaza, permite sa-și pastreze independența ca disciplina pedagogica.
|
