sCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE sI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE COMUNICARE
sI RELAŢII PUBLICE
Metode actuale si instrumente de evaluare
în învatamântul primar
Metodele de evaluare a rezultatelor scolare ale elevilor nu sunt importante în sine, ci în raport cu situatiile educationale în care sunt folosite. Importanta lor se stabileste îndeosebi dupa modul de aplicare în situatiile cele mai potrivite. Fiecare metoda, tehnica sau instrument de evaluare prezinta avantaje si dezavantaje. Ele vizeaza capacitati cognitive diferite si, în consecinta nu ofera toate aceleasi informatii despre procesul didactic. Datorita acestui fapt, precum si diversitatii obiectivelor activitatii didactice, nici o metoda si nici un instrument nu pot fi considerate universal valabile pentru toate tipurile de competente si toate continuturile. Asadar, ele nu pot furniza un tablou cuprinzator, integral al schimbarilor si rezultatelor elevilor.
"Spre deosebire de metodele traditionale - precizeaza profesorul Ion T. Radu - care realizeaza evaluarea rezultatelor scolare obtinute pe un timp limitat si de regula cu o arie mai mare sau mai mica de continut, dar oricum definita - metodele alternative de evaluare prezinta cel putin doua caracteristici:
- pe de o parte realizeaza
evaluarea rezultatelor în strânsa legatura cu instruirea /
învatarea, de multe ori concomitent cu aceasta;
- pe de alta parte ele privesc rezultatele scolare obtinute pe o
perioada mai îndelungata, care vizeaza formarea unor
capacitati, dobândite de competente si mai ales
schimbari în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de
învatare".
Acestea sunt:
- portofoliul ;
- hartile conceptuale;
- proiectul ;
- jurnalul reflexiv ;
- tehnica 3-2-1;
- metoda RAI.;
- studiul de caz ;
- observarea sistematica a activitatii si a
comportamentului elevului ;
- fisa pentru activitatea personala a elevului ;
- investigatia ;
- interviul ;.
Este recunoscut faptul ca aceste metode de evaluare constituie o alternativa la formulele traditionale a caror prezenta domina. Alternativele oferite constituie optiuni metodologice si instrumentele care îmbogatesc practica evaluativa evitând rutina si monotonia. Valentele formative le recomanda sustinut în acest sens. Este cazul, în special, al portofoliului, al hartilor conceptuale, al investigatiei care, în afara de faptul ca reprezinta importante instrumente de evaluare, constituie în primul rând sarcini de lucru a caror rezolvare stimuleaza învatarea de tip euristic.
Valentele formative care
sustin aceste metode alternative ca practici de succes atât pentru
evaluare cât si pentru realizarea obiectivului central al
învatamântului si anume învatarea, sunt
urmatoarele:
- stimuleaza implicarea activa în sarcina a elevilor,
acestia fiind mai constienti de responsabilitatea ce si-o
asuma;
- asigura o mai buna punere în practica a
cunostintelor, exersarea priceperilor si capacitatilor
în variate contexte si situatii;
- asigura o mai buna clarificare conceptuala si o integrare
usoara a cunostintelor asimilate în sistemul national,
devenind astfel operationale;
- unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, ofera o perspectiva de
ansamblu asupra activitatii elevului pe o perioada mai
lunga de timp, depasind neajunsurile altor metode
traditionale de evaluare cu caracter de sondaj în materie si între
elevi;
- asigura un demers interactiv al actelor de predare - evaluare, adaptat
nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev,
valorificând si stimulând potentialul creativ si originalitatea
acestuia;
- descurajeaza practicile de speculare sau de învatare doar
pentru nota;
- reduce factorul stres în masura în care profesorul este un consilier,
iar evaluarea are ca scop în primul rând îmbunatatirea
activitatii si stimularea elevului si nu sanctionarea
cu orice pret, activitatile de evaluare cuprinzând materiale
elaborate de-a lungul unui interval mai mare de timp;
Evaluarea formatoare îl ajuta pe elev sa învete cerându-i sa anticipeze. Obiectivele de reglare pedagogica, de gestionare a erorilor si întarire a reusitelor, obiective comune diferitelor modele de evaluare formativa, dispozitivul de evaluare formatoare le mai adauga o exigenta, care-l priveste pe elev: reprezentarea corecta a scopurilor, planificarea prealabila a actiunii, însusirea criteriilor si autogestionarea erorilor. Aceasta abordare largeste si mai mult conceptul de evaluare, în masura în care tot ce are legatura cu construirea unui model personal de actiune este considerat parte integranta a evaluarii formative si obiectiv prioritar de învatare. "Versiune moderna a vechiului contract de munca individual, acest model îi înfatiseaza elevului diferite obiective ale învatarii. Acestea din urma fac, însa, pe de o parte, obiectul unei negocieri între profesor si elev, ceea ce constituie o prima conditie pentru îmbunatatirea învatarii; pe de alta parte, elevului i se ofera doua posibilitati: sa abordeze învatarea pe baza unei logici combinatorii, legata de un scop, de un produs, si sa reflecte la mijloacele, metodele si criteriile de realizare a obiectului finit. Urmele evaluarii formatoare a unei competente vor fi deci, pe de o parte, etapele sau obiectivele intermediare prin care elevul a hotarât sa treaca si, pe de alta parte, lista metodelor sau instrumentelor pe care elevul le va utiliza sau pe care le-a utilizat ( criterii de realizare ). Accentul cade, în acest model, pe reperarea de catre elev a criteriilor de realizare. Aceasta este si principala dificultate de ordin pedagogic" - afirma Genevieve Meyer ( 2000 ).
Bibliografie:
-Iucu, Romita ; Manolescu Marin - Pedagogie , Editura Fundatiei ,,D.Bolintineanu'', Bucuresti, 2001
- Manolescu , Marin - Evaluarea scolara - un contract pedagogic , Editura Fundatiei ,,D.Bolintineanu'', Bucuresti, 2002
-www. didactic. ro
|
