MANAGEMENTUL TIMPULUI. STRATEGII DE OPTIMIZARE
A TIMPULUI ACORDAT OREI DE CURS
"Setul de activitati prin intermediul carora profesorul promoveaza comportamentul adecvat al elevului si elimina comportamentul inadecvat, dezvolta relatii interpersonale bune si un climat socio-emotional pozitiv în clasa, stabileste si mentine o organizare eficienta si productiva a clasei".
TIMPUL CA RESURSĂ A EDUCAŢIEI
afecteze, sau poate fi perceput ca un discurs care poate fi rescris. A doua supozitie este tipica pentru un management de tip postmodern. Ghazi Binzagr si Michael Manning scriau
(în Reconstructions of Choice): "Un management postmodern eficient 141n1310b al educatiei - ar trebui sa-i învete pe manageri sa fie creatori activi ai propriei lor munci (realitatea sociala)".
" Managementul timpului- un pas important pe calea catre succes"
Managementul timpului este descris ca o actiune de a controla evenimentele. De aceea, pentru a asigura un bun control asupra timpului de care dispunem în fiecare ora de curs, trebuie sa aplicam si sa respectam o serie de reguli:
. timpul este o resursa limitata;
. timpul nu se poate economisi.... se poate doar consuma... într-un mod EFICIENT;
Nu este usor sa mentinem un bun control asupra timpului însa pentru a reusi sa-l
dozam în mod corespunzator unei ore de curs, putem constientiza ca avem anumite probleme în optimizarea timpului.
În special am subliniat caracterul limitat al timpului - constrângerea cea mai severa care obliga profesorul sa opereze cu prioritate si sa se încadreze în limitele date ale timpului de care elevii si profesorii dispun.
Calitatea analizei si administrarii resurselor de timp se afla cu certitudine la originea celor mai multe dintre fenomenele de succes/insucces scolar, de eficienta/ineficienta a procesului de învatamânt.
Caracteristicile resurselor temporale:
1. timpul este prin excelenta o resursa limitata. Orice activitate este consumatoare de timp, limitele timpului,sunt absolute si inextensibile.
2. timpul este o resursa cu o dinamica unidirectionala, el se consuma ireversibil si într-un singur sens. Expresia ,,a recupera timpul pierdut" este desigur o metafora care se refera la ,,timpul care a mai ramas" din cel pe care 1-am pierdut.
3. timpul este o resursa cu polivalenta maxima. În raport cu nevoia de timp toate activitatile sunt concurente, asa încât folosirea timpului pentnu o activitate înseamna lipsirea de resurse temporale a tuturor celorlalte activitati.
4.timpul este o resursa care se autoconsuma; este folosit rational si eficient, ori este irosit definitiv.
5. timpul este o resursa cu potential variabil: cosmic, biologic, social.
. timpul costa pentru ca este o resursa cu limitare absoluta;
. timpul costa pentru ca se consuma continuu;,
. timpul costa pentru ca cererea de timp este, în conditii normale, mull mai mare decât ,,oferta de timp";
. timpul costa pentru ca ,,pretul" lui se formeaza în conditii de ,,monopol", neexistând nici o oferta alternativa - nevoia de timp este ireductibila si nelimitata.
Unitatile de timp sunt larg utilizate si în pedagogie si psihologie, pentru masurarea sau evaluarea fenomenelor pedagogice si psihologice, în planificarea si organizarea
procesului de învatamânt. Testele de inteligenta, probele de cunostinte, examenele si concursurile sunt nu numai probe de performanta, dar si probe ,,contracronometru".
De asemenea, planurile de învatamânt, norma didactica a profesorilor, programul scolar, structura etapelor de predare, învatare, evaluare etc. sunt toate raportate la unitati de timp (ore, saptamâni, semestre, ani scolari s.a.m.d.).
MANAGEMENTUL CLASEI
O clasa de elevi se individualizeaza prin maniera în care participa la activitatile pe
care le desfasoara. Aceste activitati fac parte din ceea ce se numeste viata scolii. Conform
lui Ole B. Larsen ,,este un labirint care cuprinde: munca, succese si esecuri, tovarasie sau
izolare, o realitate prin intermediul careia participantii experimenteaza << realitatea lor
sociala >> si care le ofera cadrul pentru realizarea aspiratiilor, sperantelor si temerilor lor"
În acest cadru se insereaza si cultura clasei în care sunt incluse: ,,proceduri de
rutina, obiceiuri, norme, valori importante, ritualuri, mituri, modalitati colective distincte
prin intermediul carora fiecare organizatie sociala dobândeste si mentine o stabilitate
relativa
Preluând ideile, vom defini cultura clasei ca fiind modul specific de viata al unui
grup de elevi. Fiecare clasa are o cultura proprie, deci anumite constante a carei interactiune o individualizeaza. Anita Woolfolk si Charles Galloway au identificat sase asemenea constante:
. modalitatea în care se desfasoara procesul de învatare;
. continutul academic care face obiectul procesului de învatare;
. elementele spatio-temporale ale mediului în care se desfasoara procesul de învatare;
. maniera în care profesorul evalueaza activitatea elevilor;
. ,,actorii" angajati în procesul de învatare;
. interactiunea concreta, dinamica dintre ,,actorii" respectivi.
Aceste sase componente ale culturii unei clase interactioneaza reciproc, astfel într-o modificare a parametrilor uneia dintre ele afecteaza configuratia tuturor celorlalte, dar si a
întregului:
- prima componenta vizeaza strategia de predare utilizata de catre profesor
(expunere, întrebari si raspunsuri, dezbatere, problematizare etc.). Tipul de strategie va impune un anume ambient, un anume tip de evaluare, un anume tip de reactii din partea elevilor etc.
- a doua componenta se refera la continutul propriu-zis al lectiei care trebuie predata.
Este evident ca vom avea continuturi diferite de la un obiect de studiu la altul dar si în cadrul aceluiasi obiect de studiu, de la o lectie la alta. În functie de continut, profesorul va individualiza un anume tip de strategie, un anumit ambient, un anume tip de evaluare etc.
- a treia componenta vizeaza acele elemente spatio-temporale care contureaza orele de clasa, într-o sala aranjata anume. În ceea ce priveste timpul, în general învatamântul românesc utilizeaza orele de clasa de 50 de minute, cu pauze de 10 minute între ele. Elementele speciale includ configuratia clasei; salile de clasa din scolile românesti standard: foarte înalte, cu trei (mai rar patru) ferestre, cu trei rânduri (mai rar doua sau patru) de banci fixate în podea.
- a patra componenta se refera la tipul de evaluare adecvat (teste, lucrari de control, elaborare de proiecte individuale )
- a cincea componenta se refera la elevi, profesor si relatiile care se stabilesc între ei;
- a sasea componenta vizeaza articularea concreta a tuturor factorilor amintiti anterior în cadrul unei ore de clasa.
În aceste conditii, criza de timp este si va fi tot mai mult factorul principal care va impune regândirea conceptiei privind proiectarea si evaluarea programelor de studii.
1. Excesul cantitativ si accentul pe ocuparea a cat mai mult timp sunt înca reperele care ghideaza, direct sau indirect, întocmirea planurilor de învatamânt si a programelor scolare. Chiar si noul curriculum national reflecta înca aceasta viziune. De pilda, pentru învatamântul ginmazial sunt prevazute 25-28 de ore/ saptamâna la clasa a VII-a si 26-29 de ore la clasa a VIII-a, adica o medic de5-6 ore pe zi. Daca pe langa cele 5 -6 ore de activitati desfasurate în scoala, luam în considerare ansamblul activitatilor de învatare ale elevilor, se ajunge la un program zilnic de munca de cel putin 8 ore, dar care poate depasi 10 ore, în anumite perioade (de exemplu în perioada evaluarilor finale ).
2.Distribuirea cantitatii de timp pentru învatare (a numarului de ore) pe discipline, pe arii curriculare si pe ansamblul curriculum-ului nu se are în vedere în mod explicit,
ansamblul activitatilor de învatare desfasurate de elevi, ci numai activitatile de predare/învatare desfasurate în scoala.
3. Evaluarea elevilor pierde legatura cu evaluarea procesului de învatamânt, ea nu mai este un indicator al eficientei acestui proces, ci doar un indicator care poate reflecta cel mult capacitatea profesorului de a acapara cât mai mult din timpul de studiu individual al elevilor. Cauza acestor fenomene nu trebuie plasata în mod pe seama profesorilor, desi în mod evident ei au raspunderi mari în acest sens. În fapt, profesorii sunt, de cele mai multe ori, ob1igati sa procedeze în acest fel, atât datorita programelor supraîncarcate (care nu pot fi ,,parcurse" în limitele numarului de ore alocat disciplinei), cât si datonta lipsei unei proiectii unitare si coerente a resurselor de timp pe ansamblul planului de învatamânt si pe ansamblul activitatilor (colecti si individuale) de învatare desfaurate de elevi.
4. În distribuirea numarului de ore pe discipline de învatamânt se porneste de la premiza-potrivit careia importanta unei discipline este data de numarul de ore pe care îl ocupa în planul de învatamânt ceea ce este fals din punct de vedere pedagogic.
Aceasta mentalitate se transfera si în structurile de coordonare, la nivel de sistem, asa încât lupta pentru ore a fost si este înca unul din factorii explicativi pentru structura planurilor de învatamânt.
5. Consumul de timp pentru predare si învatare nu este înca luat în considerare ca un criteriu de evaluare a eficientei procesului de învatâmânt si a rezultatelor scolare ale elevilor.
Din aceasta perspectiva, criteriul eficientei poate fi reformulat astfel:
" O activitate este cu atât mai eficienta cu cât produce rezultate cantitative si calitative sporite cu un consum de timp cât mai redus"
Munca si invatatura sunt activitati deosebite sub aspectul scopurilor motivatiilor care ghideaza si le sustin, al formelor de organizare, metodelor, mijloacelor prin care se realizeaza si al statutului social al celor care desfasoara o activitate sau alta.
Este important sa nu confundam munca cu învatarea datorita faptului ca în existential, cele doua activitati coexista, atât în cazul elevilor sau studentilor, cât si în cazul adultilor
(al oamenilor calificati). Exista elevi sau studenti care, în paralel cu programul scolar desfasoara alte activitati de munca.
Timpul institutionalizat de învătare
Învatarea se realizeaza însa prin variate modalitati participând la lectii sau cursuri, învatarea în atelierul scolar sau în laboratorul de informatica sau pe terenul de sport, Invata prin studiu individual acasa sau la biblioteca, învata jucându-se" cu calculatorul etc.
Pe langa activitatile explicite de invatare, elevul invata si prin alte activitati, care nu urmresc scopuri explicite de invatare: prin munca, prin joc,.prin divertisment. Sub un alt aspect, unele activitati de invatare sunt obligatorii, impuse si programate, in timp ce altele sunt optionale sau ocazionale.
În aceste conditii, pentru a fi utila în distribuirea rationala a resurselor temporale, analiza timpului de învatare trebuie sa permita delimitarea mai precisa a diferitelor modalitati ale învatarii, a timpului alocat sau alocabil fiecareia, si a pozitiei pe care fiecare o ocupa în cronologia activitatilor cotidiene, trimestriale s.a.m.d. desfasurate de elev.
Pentru început, timpul global de învatare poate fi delimitat în doua categorii principale: timpul institutionalizat si timpul optional sau facultativ. Pentru necesitatile analizei, aceste doua categorii vor fi considerate drept reciproc exclusive: o activitate de învatare poate fi plasata ori în prima, ori în a doua categorie, dar nu simultan în ambele.
Timpul institutionalizat de învatare este acea parte a timpului total disponibil al elevului care este alocata învatarii scolare, reglementata si programata institutional, în baza unor documente oficiale privind durata, structura, si continutul activitatilor de învatare aferente programului de studii pe care elevul sau studentul îl parcurge. Timpul institutionalizat de învatare este un timp standardizat la nivelul sistemului de învatamânt si programat la nivelul institutiei scolare, el contituând temeiul principal al recunoasterii sociale a studiilor si a statutului de elev, sau student. La rândul lui, timpul institutionalizat de învatare se distribuie pe doua categorii de activitati de învatare :
. activitati colective ( care presupun prezenta elevului în clasa)
. activitati individuale ( independente).
Activitatile colective de învatare
Activitatile colective de învatare sunt activitatile de tipul lectiilor, cursurilor, laboratoarelor, practicii sau altor forme de organizare a procesului de învatământ, care au urmatoarele carateristici comune:
a) sunt organizate si desfasurate pe grupuri de elevi sau studenti (clase, serii, grupe);
b) se desfasoară în scoala (facultate) sau în alte locuri stabilite de scoala, sub conducerea directa a cadrelor didactice;
c) sut progranate zilnic si saptamânal (prin orarul scolar), precum si trimestrial, semestrial si anual (prin prevederile planului de învatamânt),
d) sunt obligatorii pentru elevi sub aspectul frecventarii, abaterile fiind sanctionate disciplinar, indiferent de gradul participarii active si efective sau de ,,calitatea de
învatare" pe care o produc la nivelul elevilor (se sanctioneaza numarul absentelor nemotivate si nu numarul prezentelor formale.
FORME ALE MUNCII IN GRUP LA DISCIPLINA CHIMIE
În cadrul procesului instructiv-eduativ la orele de chimie am format echipe de elevi pentru:
. activitati practice
. colectionarea si prelucrarea informatiilor
. dezvoltarea imaginatiei si a creativitatii în realizarea posterelor
. cresterea implicarii în rezolvarea exercitiilor si problemelor. Rezolvarile de exercitii si probleme constituie piatra de încercare a cunostintelor de chimie. Ele presupun
operationalizarea cunostintelor însusite prin efectuarea constienta si repetata o unor operatii si actiuni mintale si practice în scopul formarii de priceperi si deprinderi.
Exersarea în contexte diferite - alte forme de organizare - faciliteaza aparitia posibilitatilor de transfer a cunostintelor.
Metodele aplicate pentru înlaturarea inhibitiei si a nesigurantei în rezolvarea problemelor (adica pentru cresterea implicarii în rezolvarea problemelor) sunt: metoda "bulgarelui de zapadă" si metoda "buzz-grups".
Metoda "bulgarelui de zapada"
Metoda "bulgarelui de zapada" îmbina activitatea individuala cu cea a grupurilor de elevi. Are rolul de a încorpora activitatea fiecarui elev într-un demers menit sa rezolve o problema.
Presupune organizarea activitatii în urmatoarele etape:
. Individuala - elevii primesc o problema pe care o rezolva individual într-o perioada scurta de timp.
. Perechi - se formeaza grupe de doi elevi si îsi verifica reciproc rezultatele
. Grupuri de patru - grupurile se unesc doua câte doua; îsi confrunta rezultatele
concep un raspuns în scris nou la care si-au adus toti aportul (folosind creioane cu culori diferite)
. Întreaga clasa - un reprezentat al fiecarui grup prezinta concluziile echipei sale. Evaluarea activitatii elevilor se poate face tinându-se seama de aportul fiecaruia,
conceperea concluziilor finale (la raspunsul scris contributia fiecaruia cu o alta culoare).
Metoda "buzz-grups"
Numele metodei "buzz-grups" se datoreaza zgomotului produs de elevi când discuta în mini grupuri ( 4-5 elevi).
Organizarea clasei în astfel de grupuri este avantajoasa pentru ca ofera, tuturor elevilor posibilitatea de a se implica în dezbaterea si rezolvarea problemei.
Mini grupurile formate au de rezolvat aceeasi sarcina: rezolvarea unei probleme (dar de complexitate diferita în functie de obiectivul urmarit de profesor la grupul respectiv:
înlaturarea inhibitiei, cresterea sigurantei,...).
În functie de situatii, se poate desemna sau afla un lider de grup, pentru ca fiecare membru îsi aduce contributia la rezolvarea temei.
Dupa rezolvarea problemei, rezultatul este prezentat de un elev desemnat aleator.
Raspunsurile elevilor pot deveni subiectul unei dezbateri.
Tema: Rezolvarea de exercitii si probleme
Clasa: toate clasele
Categoria/tip de lectie: exersare, fixare
Obiective operationale:
O - înlaturarea inhibitiei în procesul rezolvarii problemelor
O - cresterea sigurantei în procesul rezolvarii problemelor
O - participarea la activitatile grupului
O - cresterea nivelului de încredere între membrii grupului
O - intensificarea eforturilor pentru un scop comun
Strategia didactica:
. Sistemul metodologic: metoda ,,buzz - groups"
. Sistemul mijloacelor de învatamânt: fise de lucru diferentiate
. Forme de organizare a activitatii elevilor: grupuri de 4-5 elevi (grupe formale sau grupe informale în functie de scopul urmarit)
. Evaluarea: - chestionar al rolurilor în cadrul echipei
Desfŕsurarea lectiei
|
ACTIVITATEA PROFESORULUI |
ACTIVITATEA ELEVILOR |
OBSERVAŢII |
|
Elaborarea fiselor de lucru diferentiate |
|
O , O |
|
Formarea grupurilor formale cu stabilirea liderilor |
Rezolvarea exercitiilor sau problemelor propuse |
O , O , O , O , O |
|
Alegerea elevului care prezinta rezolvarea |
Participa la dezbateri |
O |
|
