1. ROLUL DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL TEHNIC
actiunile de instruire conduse de maistru instructor.
actiunile de învatare desfasurate de elevi, sprijiniti sa învete prin îmbinarea optima a tuturor resurselor de care dispune (metode, procedee, mijloace materiale, forme de organizare.
nivelul de pregatire al elevilor ;
particularitatile individuale ale acestora ;
timpul aferent.
continutul programei scolare în vigoare si a manualului disciplinei respective ;
nivelul de pregatire si posibilitatile elevilor ;
conditiile necesare existente pentru desfasurarea instruirii: cabinete, laboratoare, mijloace de învatamânt.
cunostintele necesare dobândite la disciplinele studiate anterior: fie de cultura generala, fie de specialitate ;
deprinderi de munca intelectuala evidentiabile prin exprimarea corecta folosind vocabularul specific anumitor domenii, descriere sugestiva, capacitatea de a analiza, evalua, sintetiza, compara, clasifica;
deprinderi de folosire a unor resurse didactice, decodificarea unor mesaje audio-vizuale, efectuarea unor experimente cu truse didactice, utilizarea fiselor de munca independente, folosirea instrumentelor de masurat de larga utilizare, a instrumentelor de desen, calcul, etc.
v mediul de instruire
v dotarea cu mijloace de învatamânt;
v materialul bibliografic;
v posibilitatea de folosire a resurselor puse la dispozitie de alte unitati;
v posibilitati de autodotare;
v existenta unor materiale cu caracter metodologic penru disciplina respectiva.
organizarea stiintifica a activitatii ;
cresterea eficientei procesului instructiv ;
realizarea cu maxim de probabilitate a unui anumit nivel de performanta corelat cu cerintele domeniului pentru care se asigura pregatirea ;
sa respecte principiile pedagogice si ale psihologiei procesului instructiv ;
tehnicile de instruire sa fie subordonate continutului si obiectivelor pedagogice urmarite ;
modul de organizare a activiatilor instructive sa satisfaca particularitatile învatarii pentru fiecare vârsta ;
activitatile stabilite trebuie sa determine un nivel si un ritm ridicat al învatarii, sa mobililizeze toate resursele psihice în efortul de autoformare ;
sa tina seama de nivelul la care se gasesc resursele necesare desfasurarii activitatii didactice: dotarea didactico-materiala, natura spatiului repartizat instruirii, timpul alocat;
sa tina seama de asigurarea conditiilor unei bune comunicari între maistru si elev, evitarea factorilor de oboseala si supraîncarcare;
sa indice caile de evaluare continua a rezultatelor instruirii, oferind astfel posibilitatea reglarii procesului chiar în timpul desfasurarii lui, pentru obtinerea finalitatilor prestabilite.
Specificul cunostintelor. Tipul de actiuni practice si intelectuale pe care trebuie sa le întreprinda elevul pentru întelegerea ti însusirea cunostintelor pentru formarea capacitatilor difera de la o disciplina de învatamânt la alta. Spre exemplu, în însusirea cunostintelor de tehnologia meseriei, actiunile pe care le întreprinde profesorul cu elevii sunt de alta natura decât cele care se întreprind în predarea si învatarea literaturii. Deci, profesorul va alege metodele, în primul rând, în functie de specificul cunostintelor.
metode explicativ - demonstrative
conversatia
asaltul de idei
problematizarea
descoperirea
experimentul
exercitiul
studiul de caz.
a.Metode explicativ -demonstrative
A explica înseamna a clarifica, a lamuri, a dovedi ceva.
a.1 Explicatia prin demonstratie logica.
a.2 Explicatia prin demonstratie intuitiva.
demonstratia cu ajutorul obiectelor naturale
demonstratia cu ajutorul obiectelor tehnice. În învatamântul tehnic se folossc, în calitate de suport al explicatiei, obiecte tehnice.
Demonstrarea cu ajutorul modelelor obiectuale. Modelele obiectuale tind sa reproduca un original fie în ansamblul sau, fie partial. Modelul releva elementele esentiale prin surprinderea caracteristicilor necesare si suficiente pentru procesul desprinderii semnificatiei cunostintelor în procesul de învatare. În învatamântul tehnic cele mai eficace modele obiectuale sunt machetele, dar, în mod deosebit, cele în functiune, care se pot demonta sau sectiona. Asemenea modele fac posibila observarea aspectelor care în mod obisnuit nu pot fi percepute la obiectul original. Pentru explicarea cu ajutorul modelelor obiectuale, se foloseste, ca si în cazul obiectelor tehnice reale, procedeul analizei tehnice.
Demonstrarea cu ajutorul modelelor abstracte simbolice(metoda modlarii abstracte). În procesul de învatamânt se folosesc pe lânga modelele obiectuale, modele simbolice. Ele îmbraca forma graficelor, disgramelor, organigramelor, formulelor matematice si au functii deosebit de importante în procesul cunoasterii si dezvoltarii intelectuale ale elevilor. Modelele abstracte redau într-o forma stilizata si simplificata raporturi si dependente cauzale, structurale si functionale, concretizeaza un principiu, o teorie
Demonstrarea cu ajutorul desenului didactic, a schitelor reprezentate pe tabla. Prin natura sa, desenul este un limbaj simbolic prin care se traduc demersurile gândirii tehnice. Explicarea cu ajutorul schitelor la tabla urmareste sa initieze elevii în acest limbaj si sa le formeze capacitatea de exprimare a ideilor prin schite, prin desene. Deci, profesorul va urmari sa formeze elevilor deprinderi si priceperi de a descifra un mesaj transmis prin desen si de a comunica propriile idei prin desen.
v expunerea orala a problemelor ce se vor explica ;
v executarea în întregime a schitei la tabla si denumirea, pe masura reprezentarii, a partilor ansamblului desenat; denumind fiecare element atunci când este desenat se creaza posibilitatea ca elevii sa deseneze în caiete constientizând ce deseneaza. În acest caz ei vor asocia denumirea fiecarui element cu actiunea de reprezentare, fapt ce asigura conditii pentru reproducerea constienta a schitei în caiete ;
v scurt interval de timp dupa executarea schitei la tabla pentru a verifica exactitatea acesteia si, prin sondaj, corectitudinea desenelor din caietele elevilor ;
v demonstrarea si explicarea propriu - zisa, cu ajutorul schitei, a problemelor teoretice si practice pe care le presupune tema studiata.
sa se respecte principiile desenului tehnic ;
schita sa fie executata astfel încât sa respecte ordinea si logica de abordare în demersul ei explicativ ;
desenul sa fie executat corect si proportional, sa fie vizibil pentru toti elevii clasei, sa nu fie supraîncarcat cu date;
pentru a diferentia si sublinia anumite elemente se foloseste creta colorata ;
sa se evite în timpul executiei acoperirea desenului cu corpul ;
sa fie mentinuta schita pe tabla pâna la sfâsitul lectiei.
- Demonstrarea cu ajutorul planselor. Pentru a economisi timpul în favoarea explicatiilor, profesorul foloseste uneori demonstratia cu ajutorul planselor. Explicarea cu ajutorul planselor se face numai atunci când schita respectiva exista în manual sau într-o alta sursa bibliografica;
Demonstrarea experientelor. Prin demonstrarea experientelor, elevii au posibilitatea sa cunoasca pe cale intuitiva modul de producere a fenomenelor fizice, chimice, electrice, mecanice. Demonstrarea se realizeaza în etape succesive, urmarindu-se ca elevii sa înteleaga si sa-si însuseasca modul de efectuare a experientei, sa cunoasca utilajul, materialele folosite si functia acestora în producerea fenomenului studiat, sa generalizeze datele experientei.
prezentarea problemelor teoretice ;
prezentarea utilajului si a materialelor folosite, montarea aparaturii si explcarea functiei acestuia în producerea fenomenului ;
efectuarea experientei ;
înregistrarea datelor si interpretarea lor cu ajutorul elevilor ;
stabilirea concluziilor si generalizarea datelor experientei ;
demonstrarea experientei sa se integreze în logica demersurilor explicative pe care le întreprinde maistrul instructor ;
sa se evite nereusita prin controlul utilajelor si al conditiilor necesare efectuarii experientei ;
Demonstrarea cu ajutorul mijloacelor audio - vizuale moderne. Mijloacele audio - vizuale se pot defini ca instrumente pedagogice de substituire si reprezentare a realitatii prin procedee moderne de redare a imaginilor si sunetelor în scopul realizarii obiectivelor instructic - formative ale învatamântului. Cu ajutorul acestor mijloace se recreaza realul, se organizeaza informatiile astfel încât devine posibila intuirea unor structuri microscopice sau macrocosmice, surprinderea esentialului; se pot prezenta fenomene ce se desfatoara prea lent sau prea rapid pentru perceperea normala. Fenomenele, procesele sunt prezentate în dinamica desfasurarii lor astfel încât elevii pot sesiza si distinge transformarile succesive, etapele pricipale ale evolutiei acestora. Importanta mijloacelor audio - vizuale în activitatea didactica rezida în faptul ca asociaza modalitati diferite de receptare a informatiei, care pot fi asociate cu actiunile practice si mintale în scopul consolidarii cunostintelor, formarii deprinderilor.
b.Metoda conversatiei.
întelegerea si însusirea temeinica a cunostintelor ;
dezvoltarea capacitatilor de gândire si a interesului pentru cunoastere si învatare ;
sistematizarea si fixarea cunostintelor ;
verificarea nivelului de însusire a cunostintelor si de formare a capacitatilor.
o frontala (generala sau de ansamblu) adresata tuturor participantilor ;
o directa, adresata unui anume partipant ;
o inversata (redirijata), primita de conducatorul discutiei de la unul din participanti si returnata acestuia ;
o de releu si de comunicare, întrebarea pe care un participant o adreseaza conducatorului, iar acesta o repune unui alt participant ;
o de revenire, întrebare pe care conducatorul desbaterii o pune, reluând o observatie, o idee, o parere emisa anterior de unul din participanti si a carei luare în seama nu ere indicata în acel moment ;
o imperativa, se formuleaza de fapt, o cerere categorica si neconditionata ;
o de controversa, presupune raspunsuri contradictorii în chestiuni principale.
c.Asaltul de idei ( brainstorming; brain=creier, storm=furtuna).
eliberarea elevilor de inhibitie si emotie, de teama de a fi etichetat neconvenabil de catre colegi
suspendarea conventionalismului si relatiilor formale dintre elevi în scopul circulatiei optime a informatiei
dezvoltarea capacitatilor de a face cu usurinta asociatii de idei
dezvoltarea capacitatilor creative ale elevilor
elevii intervin stabilind ei însisi caile, mijloacele prin care se desprind semnificatia cunostintelor sau descopera solutia problemelor propuse. În acest caz metoda este descoperirea (învatarea prin descoperire)
elevii intervin în desfasurarea fenomenelor, dar actioneaza potrivit unui algoritm prezentat de catre profesor. În acest caz, metoda este experimentala.
de a sintetiza cunostintele însusite secvential la diferite discipline de învatamânt si de a le aplica în vederea obtinerii unor rezultate practice;
de a se documenta;
de a gândi prospectiv si plurifactorial;
de a-si folosi inteligenta si spiritul practic ;
de a anticipa un rezultat, caile de ajunge la el, materialele si mijloacele necesare.
Etapele desfasurarii activitatii de învatare prin proiecte
a. stabilirea temei si a obiectivelor proiectului ;
b. elaborarea proiectului:
etapa de documentare
formularea unor solutii provizorii
analiza solutiilor si stabilirea avantajelor si dezavantajelor acestora
prezentare prin descrieri, calcule, grafice, a solutiilor care raspund exigentelor de ordin tehnic, economic si ergonomic
c.executarea,testarea si eventual ameliorarea produsului
e.Experimentul.
o demonstarea exercitiului de catre profesor este însotita de aplicatii complete ;
o elevii înteleg scopul si importanta actiunilor pe care trebuie sa le repete ;
o elevii sunt motivati si participa efectiv la realizarea scopului ;
o exersarea se face în conditii variate, urmarindu-se gradul si continuu îmbunatatirea performantelor elevilor ;
o profesorul verifica imediat rezultatele, pregatind elevii pentru autocontrol si autoapreciere ;
o profesorul diferentiaza exercitiile în functie de nivelul însusirii cunostintelor si al dezvoltarii intelectuale a elevilor ;
o exercitiile se desfasoara esalonat în timp, potrivit curbei învatarii.
g.Studiul de caz.
profesorul prezinta toate informatiile despre cazul studiat
profesorul prezinta informatiile despre caz iar elevii primesc sarcini de a studia un altul din aceeasi categorie pentru a stabili asemanari, deosebiri, avantaje si dezavantaje pe care le presupun cele doua cazuri
elevii nu primesc informatii despre cazul supus analizei, în schimb li se propun sarcini concrete de realizat.
v baza tehnico-materiala a învatamântului ;
v materialele didactice.
3.1.BAZA TEHNICO - MATERIALĂ.
masini de antrenament
simulatoare
instrumente
unelte de munca
dispozitive de verificare si masurare
calculatorul.
sa stabileasca daca elevii detin acele cunostinte parcurse anterior , care stau la baza întelegerii si însusirii cunostintelor ce urmeaza
sa cunoasca poaentialul intelectual si motivatia pentru învatare a elevului. Pentru reusita în evaluarea initiala, maistrul instructor va consulta programele disciplinelor parcurse si va stabili ce cunostinte, ce capacitati formate anterior sunt importante pentru realizarea obiectivelor pedagogice la disciplina pe care o preda.
numarul de ore afectat disciplinei prin planul de învatamânt
gradul de dificultate al cunottintelor
nivelul pregatirii si motivatia elevilor
În sens restrâns, itemii reprezinta elementele componente ale unui instrument de evaluare, sub forma unei simple întrebari, un enunt (cu sau fara elemente grafice) urmat de o întrebare, exercitii si probleme, întrebari structurate etc.
În sens larg, itemii contin nu numai elementele mentionate anterior, ci si tipul de raspuns asteptat din partea elevului .
Tipul de itemi utilizat în contextul evaluarii este determinat de cel putin patru factori importanti :
Nivelul si tipul de rezultate ale învatarii ce vor fi masurate prin intermediul itemilor în cauza ;
Modalitatile concrete în care pot fi valorificate rezultatele obtinute în urma testarii prin itemi ;
Caracteristicile elevilor carora li se adreseaza itemii, corelate cu specificul disciplinei pentru care se realizeaza itemii ;
Timpul efectiv disponibil pentru proiectarea, administrarea si prelucrarea datelor obtinute .
A. Obiectivi
B. Semiobiectivi
de completare
cu raspuns scurt
întrebari structurate.
C. Subiectivi
cu raspuns deschis .
verificarea acelor obiective ce tin cont de originalitate, creativitate si contibutie personala la formularea raspunsului;
completarea itemilor obiectivi ,punând în evidenta modul de învatare al elevului prin întelegere sau memorare ;
perpetuarea formei traditionale de evaluare.
4.5.FACTORI PERTURBATORI ÎN APRECIEREA REZULTATELOR sCOLARE.
comunicarea sau transmiterea cunostintelor ;
formarea deprinderilor ;
recapitularea, sistematizarea si consolidarea cunstintelor ;
verificarea si aprecierea cunostintelor si capacitatilor.
o lectie de transmitere a cunostintelor ;
o lectie de formare a priceperilor si deprinderilor ;
o lectie de recapitulare, sistematizare si consolidare a cunostintelor ;
o lectie de verificare si apreciere a cunostintelor si capacitatilor elevilor ;
o lectie de tip mixt.
captarea atentiei ;
comunicarea obiectivelor ;
reactualizarea cunostintelor
dirijarea învatarii si obtinerea performantei ;
asigurarea feed - back - ului învatarii ;
asigurarea retentiei si transferul cunostintelor.
ŢA CA FINALITATE A PREGĂTIRII PRIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL.
Amploarea si complexitatea problemelor determinate de transformarile economice si sociale, de cerintele economiei de piata, de necesitatea modernizarii si retehnologizarii productiei, prin intoducerea tot mai accentuata a cuceririlor stiintei si tehnicii, impun cu prioritate, folosirea în activitatea tehnico - profesionala a unor lucratori tot mai bine pregatiti, tot mai competenti.
Potrivit traditiei învatamântului românesc si nu numai, calificarea de înalta competenta se asigura, în primul rând, prin scoala. Activitatea didactica din scoala urmareste si asigura pregatirea de cultura generala concomitent cu dobândirea competentei profesionale.
În plan social,
competenta desemneaza un ansamblu , o
Sarcinile pe care le presupune desfasurarea unei activtati sunt ordonate si structurate diferit în functie de complexitatea instrumentelor meteriale si intelectuale implicate în activitatea, de extensia a relatiilor si interactiunilor umane, de rezultatele ce se urmaresc.
În mod uzual termenul de competenta este folosit si la plural pentru a desemna categorii de atributii ce revin aceluiasi post. În literatura de specialitate de regula se face distinctie între urmatoarele categorii de competente:
o competente de ordin general
o competente tehnice
o competente polifunctionale.
Competente de ordin general - asigura satisfacerea exigentelor partenerilor economici si sociali. Sfera competentelor de ordin general cuprinde valori etice si de comportament, principiile deontologice ale profisiei si nivelul culturii generale.
Competente tehnice - asigura integrarea competentelor de ordin general în ansablul cunostintelor si deprinderilor tehnice de specialitate în vederea realizarii atributiilor si performantelor în activitatea de baza.
Pentru dobândirea acestor nivele diferite de competenta, pregatirea profesionala se organizeaza si se desfasoara prin cursuri de scurta durata, scoli profesionale, licee , învatamânt post - liceal si învatamânt superior.
a) cunoasterii si întelegerii bazelor stiintelor, a legaturii disciplinelor fundamentale cu viata practica si felul cum se aplica legile lor în principalele ramuri ale industriei ;
b) formarii la elevii a priceperilor si deprinderilor corecte a uneltelor de munca cele mai simple, a masinilor corespunzatoare vârstei scolare ;
c) orientarile generale asupra diferitelor profesiuni, pregatindu-i astfel ca sa poata sa-si aleaga viitoare profesie în mod liber si constient, în concordanta cu aptitudinile si înclinatiile lor ;
d) dezvoltarii interesului elevilor pentru tehnica, formându-le o gândire tehnica, stiintifica.
Succesul obtinut în procesul instructiv-educativ se bazeaza foarte mult pe cunoasterea elevilor. De obicei rezulta necesitatea cunoasterii profunde a elevilor, pregatirea maistrilor-instructori cu metode de cunoastere a elevilor.
Se cunoaste faptul ca principala conditie a unei lectii bune este eficienta ei pedagogica.
Aceasta presupune printre altele, determinarea justa a continutului ei cât si a metodelor de predare, precum si a raportului just între toate partile componente ale ueni lectii.
Toate acestea ca si alte cerinte evidentiaza necesitatea pregatirii pedagogice si metodice a maistrilor- instructori. Pentru a umple acest gol pedagogic si metodic din activitaea maistrilor -instructori este imperios necesar ca o conditie esentiala:
a)Studierea manualului de pedagogie a metodicilor de specialitate, reviste de pedagogie etc.
Un sprijin important în pregatirea pedagogica a maistrului -instructor îl poate da activitaea în cadrul comisiilor metodice si cercurilor pedagogice.
Un larg schimb de experienta în ceea ce priveste modul de organizare si desfasurare a unei lectii practice îl constituie interasistentele.
Aceasta participare reciproca la lectii între maistri-instructori si profesorii de rehnologie, desen, matematica, fizica, chimie, constituie o cerinta obiectiva pentru realizarea legaturii indisolubile dintre cunostintele teoretice si practice.
b)În munca de pregatire a maistrului - instructor pentru lectie, se disting doua etape:
Prima etapa trebuie sa înceapa înainte de deschiderea anului scolar.
Aceasta pregatire consta în:
v studierea amanuntita a programei scolare;
v consultarea cartilor tehnice, pedagogice si metodice;
v consultarea revistelor de specialitate;
v elaborarea planificarii calendaristice - care trebuie sa cuprinda si lucrarile practice ce se executa.
În cea de a doua etapa pregatirea maistrului-instructor se refera la munca înainte de a tine lectia practica.
Aceasta cuprinde:
stabilirea scopului si continutului lectiei;
alegerea metodelor si procedeelor de predare;
alegerea pieselor pentru demonstrarea procedeelor de munca si pentru lucrarile practice ale elevilor;
pregatirea SDV-urilor;
pregatirea documentatiei tehnice si a materialului intuitiv.
Înainte de a se trece la pregatirea lectiei noi, trebuie sa se analizeze rezultatele lectiilor precedente, sa se clarifice în ce fel si în ce masura au fost atinse scopurile didactice propuse, pentru a fi luate în consideratie lipsurile si golurile în cunostintele, priceperile si deprinderile practice ale elevilor.
De regula, lectia trebuie sa înceapa cu:
-verificarea cunostintelor;
-verficarea priceperilor;
-verificarea deprinderilor practice dobândite de elevi în lectiile precedente si cu sarcinile date pentru acasa.
O importanta deosebita o prezinta pregatirea pentru comunicarea cunostintelor si formarea de priceperi si deprinderi noi practice, care trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) stabilirea subiectului lectiei;
Acesta se ia din planificarea calendaristica.
Stabilirea subiectului este de o mare importanta întrucât determina continutul si volumul de cunostinte, priceperi si deprinderi practice.
b)alegerea reperelor pentru aplicatii, trebuie sa se faca tinând cont de subiectul si de scopul lectiei.
Aceste repere trebuie sa fie alese în raport cu nivelul de cunostinte tehnice la care au ajuns elevii si cu posibilitatile tehnico-materiale existente în atelierul-scoala.
c)continutul cunostintelor, priceperilor si deprinderilor practice noi.
Acestea urmeaza sa fie transmise în partea introductiva a lectiei si trebuie sa fie bazate pe programa scolara, pe manual etc. Maistrul- instructor trebuie sa studieze cu atentie:
-capitolele din manual;
-sa consulte cartile tehnice ale masinilor;
-sa cunoasca nivelul de cunostinte al elevilor legate de orele de practica de la obiectele înrudite.
d)în timpul demonstrarii procedeelor de munca, maistrul-instructor trebuie sa-si dea seama de eventualele greseli pe care le-ar putea comite elevii, fapt ce îl determina sa faca unele recomandari tehnice.
Nu trebuie sa se uite respectarea instructiunilor de securitate si sanatate în munca, în timpul demonstrarii procedeelor de munca.
Pregatirea exercitiilor de munca în etapa instructajului curent are o mare importanta în cadrul lectiei.
Maistrul - instructor trebuie sa prezinte elevilor:
desenele;
fisele tehnologice;
piesa model;
SDV-urile necesare;
Pregatirea pentru partea finala a lectiei reprezinta o alta veriga principala a lectiei în atelierul scoala.
Concluziile generale sunt determinate de modul de desfasurare a lectiei. Dar este necesar ca ele sa fie formulate în mod precis si stiintific, pe baza însemnarilor facute în caietul de observatii al maistrului-instructor.
|
