METODOLOGIA ACTIVITATII DIDACTICE
Prin metoda de invatamant trebuie sa se inteleaga, in general, calea pe care, potrivit principiilor didactice, o parcurg profesorul si elevul in activitatea de predare si respectiv de insusire a cunostintelor fundamentale si a convingerilor, precum si in aceea de formare si dezvoltare a capacitatilor intelectuale ale elevului. Problema fundamentala a oricarei activitati metodice este de a gasi, in fiecare faza a procesului de invatamant, forma cea mai adecvata logicii interioare a procesului de instruire. Si in invatamant, ca de altfel in orice domeniu, metoda este determinata de continut , iar continutul , la randul lui , depinde de scopul urmarit. De aici reiese ca , de fapt, domeniul de referinta al notiunii de metoda nu este categoria de ,,continut", ci cea de ,,scop". Prin urmare , procesul de invatamant este marcat de sistemul pedagogic specific categoriilor scop-continut-metoda. Relatiile obiective ce exista intre scopul,continutul si metodele de invatamant se caracterizeaza prin: a) rolul conducator al scopului fata de continut (materia de invatamant) si de metoda;
b) functia de ,,suport" pe care o exercita materia de predare; c) potentele instructiv -educative ale acestuia si d) eficacitatea instructiv-educativa a metodei.
In procesul de invatamant, invatatorul, ca si elevii, actioneaza prin intermediul unor metode de predare si invatare. Calitatea muncii lor este in functie de aceste metode; ele constituie o sursa insemnata de crestere a eficacitatii si eficientei invatamantului. Aplicandu-se metode diferite se obtin diferente esentiale in pregatirea elevilor. De asemenea , insusirea unor cunostinte noi poate deveni mai dificila sau mai usoara pentru unii si aceiasi elevi, in functie de metodele utilizate. In acelasi timp, s-a putut constata ca exersarea functiilor intelectuale este conditionata nu numai de continuturile date, ci si de forma in care acestea sunt aduse la cunostinta elevilor, adica de metodele utilizate.
Metoda reprezinta calea sau modalitatea de a rezolva problemele instructiei si 20420c212u educatiei.In practica scolara metoda se defineste drept o cale de urmat in vederea atingerii unor obiective instructiv-educative dinainte stabilite, ca cele de transmitere si insusire a unor cunostinte, de formare a unor priceperi si deprinderi, sau mai nou , metoda desemneaza o cale pe care invatatorul o urmeaza pentru a ajuta elevii sa gaseasca ei insisi o cale proprie de parcurs in vederea aflarii(redescoperirii) unor noi adevaruri, consemnate in noi cunostinte, in forme comportamentale etc. In sens general, metoda presupune ansamblul operatiilor ce se constituie ca instrument al actiunii umane prin intermediul caruia subiectul(cercetatorul)dezvaluie esenta lumii obiective.
Procedeele reprezinta auxiliare ale metodei sau parti componente, elemente structurale metodice.Astfel ,vorbind intr-o alta acceptiune, metoda este ansamblul de procedee si procedeul reprezinta componenta metodei.
Mijloacele de invatamant reprezinta materialele didactice pe care le folosim in lectie. Materialele didactice sunt traditionale si moderne.
Lectia este cu atat mai bine organizata cu cat putem sa imbinam intr-un mod ideal metodele clasice cu cele moderne, respectiv materialele didactice traditionale ,clasice, cu cele moderne. Intre metoda, procedeu si mijloc de invatamant exista o strasa interrelatie, ele sunt absolut necesare in organizarea si desfasurarea procesului de invatamant. Trbuie sa stim cand folosim anumite procedee in contextul metodei expunerii sistematice a cunostintelor, in contextul demonstratiei, al conversatiei, a metodelor de munca independenta, sau procedee in contextul metodelor moderne: problematizarea, algoritmizarea, modelarea, invatarea prin descoperire, invatare-investigare,cercetare etc.
De asemenea este foarte interesant sa stim cand trebuie sa folosim materialele didactice: prealabil lectiei, concomitent cu lectia sau dupa ce se termina lectia pentru consolidarea cunostintelor.
In cadrul unei metode, procedeele pot varia ca numar si pozitie, isi pot schimba locul, fara sa afecteze atingerea scopului urmarit. Varietatea procedeelor face metoda mai atractiva, mai interesanta si mai eficace. Intre metoda si procedeu relatiile sunt dinamice: metoda poate deveni ea insasi un procedeu in cadrul altei metode; tot asa un procedeu poate fi ridicat la rang de metoda la un moment dat. De ex. prezentarea unei planse , demonstrarea unui fenomen, pot constitui un simplu procedeu in cadrul metodei povestirii, explicatiei, descrierii sau conversatiei euristice. Dar si invers, explicatia poate deveni un procedeu in cazul demonstratiei unui fenomen etc.
Ansamblul metodelor de predare si invatare utilizate constituie ceea ce se numeste metodologia procesului de invatamant (metodologia instruirii, metodologia activitatii didactice in sens restrans). Ea studiaza, totodata, natura, functiile,locul si clasificarea metodelor, principiile si regulile care stau la baza utilizarii lor optimale.
Metodologia are un caracter dinamic, se distinge prin flexibilitate si suplete, permanenta deschidere la innoire, preocupare de racordare la cerintele actuale ale invatamantului.
Metodele indeplinesc cateva functii, unele cu caracter general si comun, altele cu caracter particular. Dintre functiile cu caracter general, pot fi amintite:
functia cognitiva- de organizare si dirijare a cunoasterii, de elaborare a unor noi cunostinte;
functia instrumentala(operationala)- de intermediar intre elev si materia de studiat, intre obiective de indeplinit si rezultate;
functia normativa- de a arata cum anume sa se procedeze, cum sa se predea, cum sa se invete,incat sa se obtina cele mai bune rezultate la conditiile date
functia motivationala- de stimulare a curiozitatii, de trezire a interesului si a dorintei de a cunoaste si actiona; de energizare a fortelor intelectuale ale elevilor;
functia formativ -educativa- de exersare si dezvoltare a proceselor psihice si motorii, concomitent cu insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor; de influentare si modelare a atitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor, calitatilor morale etc.
Aceasta inseamna ca o metoda sau alta poate avea un caracter polifunctional.
CONDITIONAREA SOCIAL - ISTORICA A METODELOR. OBIECTIVITATEA METODELOR DE INVATAMANT
Metodele de invatamant au evoluat si s-au dezvoltat in raport de societate. Acestea sunt conditionate social si istoric, ele isi au obiectivitatea lor. Metodele sunt determinate de progresul social existent in societate si de interesele claselor dominante in societate.
Astfel in scoala feudala metodele erau dogmatice, mecaniciste, elevii invatau reproductiv, de cele mai multe ori fara sa inteleaga, invatarea catehetica; catehismul fiind metoda ,dar si cartea religioasa prin care atat intrebarile cat si raspunsurile se memorau fara sa dezvolte inteligenta, intelegerea ,explicatia.
Perioada de ascensiune a burgheziei a criticat vehement invatamantul si, in general , metodele de invatamant. Citandu-l pe Montaigne, acesta considera scoala sa ,, o tortura a mintii", dar preconiza un invatamant formativ, inca din sec.XVI. Multiplele critici ale reprezentantilor umanismului burghez au insemnat o ameliorare a metodei ca un raspuns al necesitatii de evolutie si progres in contextul burgheziei.
Comenius, in ,,Didactica magna" preconizeaza metode ce au darul sa incite interesul, curiozitatea copilului, sa-i creeze posibilitatea de a intelege relatiile, conexiunile; Pestalozzi creaza metodicile in intreg procesul de invatamant; John Locke preconiza cunoasterea pe calea senzoriala; Rousseau a militat pentru metode independente de munca, de studiu, de cercetare.
Pedagogi romani au criticat scoala timpului- Creanga, Caragiale, Eminescu; si alti oameni de litere, de catedra, preocupati de metodele culturii, invatamantului si ale educatiei, au preconizat metode umanitare de instructie si educatie. Eminescu a criticat metodele dogmatice care n-aveau darul sa suscite interes, sa realizeze flexibilitatea gandirii copilului, posibilitatea de intelegere, de pricepere, de interpretare a fenomenului.
Intelegem ca metodele au evoluat in raport cu evolutia societatii, de interesele claselor dominante in societate. Prin astfel de metode mecaniciste, dogmatice, nu se urmarea luminarea poporului, se mentinea dimpotriva, in mod tacit,dar constient acel obscurantism, acea ignoranta,acele stari de inapoiere prin care se exploata crunt.
Fenomenele incep sa fie inlaturate in retrospectiva si evolutia societatii, ele culmineaza cu evolutia si revolutia democratica in diferite state; cu exigentele contemporane, cu implicatiile progresului contemporan, acele tehnologii care se integreaza tot mai mult in problematica scolii, a posibilitatilor de a edifica tot mai mult invatamantul, de a-l lega de nevoile productiei, ale tehnicii, ale stiintei, ale artei, de a realiza rapid personalitatea umana pe coordonatele multilateralitatii si ale armoniei si evolutiei lor.
In general, se pot adopta criterii diferite de clasificare a metodelor. Analizate in functie de izvorul principal al cunoasterii sau invatarii scolare, care poate fi: a) experienta social-istorica sau mostenirea culturala; b) experienta individuala dedusa din contactul mijlocit sau nemijlocit cu lumea obiectelor si fenomenelor realitatii si c) experienta dobandita prin actiune(practica) de interventie activa, transformatoare a realitatii. Metodele se pot ordona astfel:
A. Metode de transmitere si insusire a cunostintelor:
a)metode de comunicare orala, dintre care unele pot fi:
expozitive; povestirea, descrierea, explicarea, instructajul etc.,iar altele:
conversative(dialogate): conversatia, conversatia euristica, discutia colectiva, problematizarea etc;
b) metode de comunicare scrisa(de munca cu manualul); lectura explicativa, lectura independenta etc.
B. Metode de explorare si descoperire (de invatare prin descoperire dirijata sau nedirijata):
a)metode de explorare directa( nemijlocita) a obiectelor si fenomenelor: observarea sistematica si independenta, efectuarea de mici experiente si experimente, examinarea relicvelor si a documentelor istorice, studiul de caz etc.;
b) metode de explorare indirecta prin intermediul substitutelor realitatii: demonstratia cu ajutorul imaginilor, graficelor, priectiilor fixe si dinamice, inregistrarilor electronice si magnetice, modelelor, machetelor etc.
C. Metode bazate pe actiune;
a) metode de invatare prin actiune reala: exercitii, algoritmi operationali, lucrari practice etc.;
b) metode de invatare prin actiune fictiva (simulata):jocuri didactice, invatare dramatizata etc.
La toate acestea se mai poate adauga o metoda complexa si anume instruirea programata, ca si invatarea asistata de calculator.
Privite din punctul de vedere al organizarii activitatii, aceste metode pot fi individuale, de grup (echipa) sau colective.
TENDINTE SI ORIENTARI NOI IN MODERNIZAREA METODELOR DE INVATAMANT
Modernizarea invatamantului impune regandirea fundamentala a tehnologiei didactice.Nu modernizam facand apologia metodelor moderne si respingand pe cele clasice, ignorand unele adevaruri clasice si preluand teze adesea neintelese, aplicate trunchiat, neadecvat, nediferentiat.
Invatamantul modern de azi, nu-si propune edificarea celei de-a doua revolutii coperniciene. Literatura moderna pe plan national si mondial contureaza temeliile acestei mari revolutii care in opera instructiei pleaca de la cel ce se instruieste- elevul- spre cel ce instruieste - profesorul.
Lupta intre scoala clasica si cea moderna, intre educatia veche si educatia noua este deschisa, angajanta, revolutionara.,, Ea s-a pus in serviciul copiilor concreti asa cum sunt ei in sine, si nu cum se simt prezentati de ideologiile doctrinarilor; scolarii activi cauta sa cultive in ei umanul,tot umanul, punandu-le la indemana realul, tot realul. Ei cauta sa produca in educatie aceeasi revolutie pe care a produs-o Copernic in astronomie (Claparede) : in loc de a face pe copil sa graviteze in jurul programelor si orarelor preconcepute, invatamantul este acela care va gravita de aici inainte in jurul lui. Copilul are dreptul la un mediu construit pe masura lui."
1.Educatia noua (stiintifica) realizeaza necesitatea integrarii plenare a copilului, prin fortele sale proprii, in universul cunoasterii, al productiei si al vietii.
2.Se impune reanalizare scolii in forme, organizare, continut, metode, mijloace; trecerea de fapt, de la traditional si empiric la modern si stiintific.
3. Elevul invata prin fortele sale proprii, individual si independent, din interes si sete de cunoastere, fara tutela si amenintari, sanctiuni si privatiuni.
4. Profesorul va invata de la elev; exigenta sa se face in raport cu natura umana a celor ce-i educa, mai bine spus,, ce se educa".
5. Scoala dogmelor si a sanctiunilor ,va deveni scoala creatiei si a libertatii de intelegere, cunoastere, cautare, integrare in productie si viata a elevului la toate varstele.
6. Metoda este calea de acces a copilului pentru propria sa umnizare; pentru trecerea sa din stadiul de natura la cel al umanitatii, pentru a-l integra plenar in nevoile vietii prezentului si ale perspectivei, ale viitorului. De aici gasim atatea si atatea incercari, preocupari, solutii ,investigatii, uneori chiar erori in a crede ca metodele moderne inseamna totul, cele traditionale nu- si mai au ratiune sau, dimpotriva, altii raman conservatori si pastreaza cu sfintenie traditia, ignorand incercarile, innoirile posibilitatile de modernizare si optimizare ale procesului de invatamant.
,, Metodele noi - subliniaza Jean Piaget - sunt cele care tin seama de natura proprie a copilului si fac apel la legile constitutiei psihologice a individului si la legile dezvoltarii lui.Cu cat o metoda este mai adecvata situatiei psihologice date, cu atat efectele aplicarii ei vor fi mai evidente; nici o metoda nu poate fi considerata la fel de eficienta pentru orice situatie, pentru orice categorie de elevi si mai ales pentru toti elevii. De aceea ,unele metode prezinta variante diferite pentru varste diferite, pentru stadii de dezvoltare intelectuala diferite.Insasi alternanta metodelor si procedeelor, durata utilizarii lor in clasa,etc. tin seama de o psihologie diferentiala. Gandirea concreta a scolarului din clasele I- IV bazata pe elemente intuitive, ca si fluctuatia atentiei lui vor impune utilizarea unui material intuitiv bogat si variat, un apel mai frecvent la metoda demonstratiei, precum si o mai mare alternanta si variatie a metodelor; predominarea gandirii abstracte la adolescenti, va face posibila aplicarea unor metode care se vor baza mai putin pe elementele intuitive si mai mult pe cele logice, pe stimularea conceptualizarii. Aceasta inseamna ca nu numai individualizarea elevilor sufera transformari, ci si comportamentul profesorului se adapteaza la conditiile psiho- sociale ale clasei, realizandu-se o adevarata dialectica pedagogica - dupa expresia lui H. Wallon - in care elevii si profesorul se afla intr-o constanta interactiune si acomodare reciproca, subtila si neincetata. Informatiile pertinente despre performantele fiecarui ins in parte si ale grupului scolar cu care se lucreaza, in ansamblu, stau la baza cumpanirii metodelor de lucru, constituie temeiul rational pe care profesorul isi construieste metodologia ce urmeaza sa o aplice pe mai departe, comportamentele sale de viitor.
OBIECTIVELE SCOLII MODERNE SI RENOVAREA METODELOR DE INVATAMANT
Elevul invata prin cat mai multe simturi; cunoasterea sa este rezultatul propriilor observatii si analize; a studiului naturii generale si umane.
Lumea sa nu va fi privita pe fereastra scolii; se va integra la varsta frageda in studiul nemijlocit al lumii materiale si spirituale.
Educatia permanenta realizata in scoala moderna va facilita elevului integrarea sa plenara in scoala, productie, cercetare.
Scolile moderne trebuie sa devina,, atelierele umanitatii (Comenius), sa- si deschida larg portile spre marile probleme ale educatiei prezentului si mai ales al viitorului.
Eficienta scolii contemporane rezida in metode; metodele active elibereaza copilul de catusele conformismului, mecanicismului si dogmatismului.
Reinnoirea metodelor intr-o scoala moderna este determinata de cateva mobiluri dinamizatoare ale scolii actuale si de perspectiva, cum sunt:
-promovarea unui tip de personalitate umana multilaterala, polivalenta si armonios dezvoltata, cu spirit revolutionar, ferm, dinamic, flexibil, creator;
-afirmarea invatamantului ca o forta a progresului social, solicita, de asemenea, introducerea si folosirea unor metode care sa asigure o crestere substantiala a randamentului muncii cuplului profesor - elev;
-realizarea unitatii invatamantului cu cercetarea si activitatea productiva, care va ridica valoarea formativa a intregii activitati scolare;
-valorificarea tehnicilor moderne de comunicare umana in folosul instructiei si educatiei scolare pentru a-i spori eficienta;
-progresele psihologiei si ale stiintelor pedagogice in societatea contemporana ,care fundamenteaza metodele didactice si obliga la reconsiderarea conceptului de ,, metode active" ,sprijinind individualizarea invatamantului si dezvoltarea motivatiei;
-orientarea sistemului de invatamant dupa principiile educatiei permanente obliga, de asemenea, la o reconsiderare a metodologiei didactice - in sensul dezvoltarii unei autoinstruiri si autoeducatii.(I. Cerghit)
Didactica moderna nu impune folosirea metodelor si procedeelor ca pe niste retete, ci, dimpotriva, tinand seama de numeroasele criterii valabile ,in alegerea lor lasa libertate deplina profesorului. Aceasta optiune se va face in urma unei analize temeinice a fiecarei situatii didactice, in functie de specificul disciplinei si dupa criterii precise, cum ar fi: obiectivul si scopul urmarit, continutul si tipul activitatii, particularitatile de varsta si nivelul de pregatire a elevilor, normele (legile) de desfasurare a procesului didactic, forma de organizare a activitatii(individuale, pe grupe, colective),personalitatea profesorului etc. Multimea criteriilor atesta dificultatea de a opta, dar si creativitate din partea celui care alege si aplica.
L. VLASCEANU
I.CERGHIT Metode de invatamant
Editura didactica si pedagogica , Bucuresti - 1976
NICOLAE N. CEAUSESCU Pedagogie
Didactica generala si teoria educatiei vol .II
Ministerul Invatamantului si Stiintei
Academia de Educatie Fizica-Bucuresti -1992
N.C.MATE Probleme de psihopedagogie scolara I.C.P.P.D. Bucuresti
|
