MODELAREA PREGATIRII SPORTIVE
Studiul variabilelor implicate in activitatea de predare, ca sistem operational profesionalizat al antrenorului , precum si al conditiilor optime in care acestea pot capata eficienta, trebuie sa se intemeieze atat pe elemente descriptiv-explicative (cum sa se comporte antrenorul i 414h72e n interactiunea lui cu sportivul) , cat si pe elemente prescriptiv-normative (cum poate fi invatarea mai bine indusa si realizata).
Acesta este si unul dintre motivele pentru care orice teorie a predarii are, intre anumite limite, si un caracter ipotetic, poate fi descrisa partial in termeni comportamentali, dar nu poate fi impusa ca standard. Arta predarii in antrenamentul sportiv nu se opune stiintei sistematicii predarii, ci o completeaza, ii da deschidere si semnificatie axiologica. In acest sens, se poate spune ca o teorie a predarii va fi asimilata de antrenori ca practicieni, in masura in care :
- inalta performanta; (ultimele trei corespund celor trei stadii ale antrenamentului sportiv).
Desigur acest sistem piramidal de construire a procesului de anternament situeaza intr-o pozitie centrala personalitatea antrenorilor care prin competenta si cunostinte folosesc judicios timpul corespunzator modelelor de pregatire prin respectarea urmatorilor trei factori :
- Aptitudinea de invatare conditioneaza durata timpului de realizare a sarcinilor, in dependenta cu cantitatea de invatare anterioara, de talentul si personalitatea sportivilor;
Calitatea instruirii reprezinta un alt factor care influenteaza timpul de invatare si este asigurata prin personalitatea si cunostiintele antrenorului, conditiile organizatorico-materiale, programarea si planificarea instruirii, aplicarea de metodologii si tehnologii moderne corespunzatoare principiilor instruirii prin respectarea particularitatilor de varsta si individuale.
Acest mod de a vedea problema, simplu, dupa unii chiar simplificator, presupune o analiza mult mai complexa si centrata pe interactiunile si implicatiile celor trei variabile fundamentale: predare, invatare si evaluare prin modele:
Modele ale predarii bazate pe programare
Din categoria modelelor de acest gen retinem pe cele cunoscute sub numele de programare lineara (B.F. Skinner), programarea ramificata (N.A. Crowder) si programarea criteriala.
Modele ale predarii bazate pe altgoritmi si
semialtgoritmi
Unul din intemeietorii acestor tipuri de modele poate fi socotit psihopedagogul rus L.N. Landa, ale carui lucrari sunt de referinta pentru cei ce au adoptat sau dezvoltat modele de tip altgoritmic.
a) stabilirea continutului si a scopului instruirii (sub forma starilor si a elementelor calitative);
b) elaborarea mijloacelor de recunoastere (diagnoza) a proceselor psihice (prin analiza comportamentului ca structura de stari observabile);
c) determinarea valorilor obiective (numerice) de iesire ale starii finale;
d) determinarea valorilor obiective (numerice) ale variabilelor starii initiale;
e) stabilirea succesiunii etapelor de trecere din starea initiala in cea finala;
f) determinarea tipurilor de activitate a sportivului pentru trecerea dintr-o stare in alta (aici apar probleme de organizare activitatii sportivului pentru prelucrarea si insusirea acestei informatii);
g) determinarea tipurilor de teme care asigura indeplinirea de catre sportivi a formelor de activitati necesare;
h) determinarea mijloacelor de raspuns (reactie) la actiunile sportivilor si la rezultatele acestora.
Aplicarea modelului ridica si probleme, unele de nedepasit, in special pe linia structurarii si etapizarii riguroase, mai ales a elementelor ce contin informatii abstracte sau puternic generalizate.
Modelele din acest tip au fost concepute in ideea de a simplifica predarea in situatii in care sportivul are unele particularitati ce nu-l fac abordabil in mod direct si autentic.
In antrenamentul modern, - modelarea aparuta la inceputul deceniului 8, a fost imbratisata relativ repede, ceea ce a facut ca termenul de model si cei derivati sa fie utilizati atat in teorie cat si in practica , de un numar cat mai mare de specialisti ai domeniului.
Pentru a putea opera eficient cu notiunea de model in domeniul sportiv si mai ales pentru a putea realiza schimbul de informatii pe acest subiect, vom preciza elementele de legatura cu:
Ø Modelul operational - constituit din intreaga gama de modele formulate in scopul aprofundarii cunoasterii fenomenului, cum ar fi modelul mecanic al tehnicii vaslitului; modelul matematic al sariturii in lungime; modelul multilamelar al aruncarilor in atletism; modelul biomotric al lucrului mecanic al membrelor superioare si inferioare in judo, box, lupte, etc.
Ø Modele de antrenament (normative) – cuprind intreaga gama de modele utilizate curent in miscarea sportiva : model de pregatire, de selectie, psihologica, biologic, de reactivitate, biochimic, fiziologic, etc.
Evolutia modelelor in sport
In intregul sau, fenomenul sportiv mondial cuprinde un numar foarte mare de modele cu denumiri specifice corespunzatoare domeniilor, conceptelor si a disciplinelor pe care le defineste medical, de antrenament sau competitional.
Gradul de elaborare al unui model al performerului de un anumit nivel (national, international, recordmen mondial) din orice disciplina sportiva solicita celor implicati un mare grad de obiectivitate in cuantificarea elementelor care opereaza in procesul de pregatire al performantei.
De asemeni, se impune atragerea unui corp de specialisti din domeniile stiintei sportului care sa defineasca o viziune metodico-stiitifica asupra etapizarii, modelarii in conformitate cu structura generala a modelului.
Modelul structural - in sport a aparut pornind de la criteriul de performanta prin precizarea:
parametrilor capacitatii psihice, motrice si ale tipului somatic;
ai datelor calitatilor motrice, tehnici si tactici;
Modelele multidisciplinare – aparute recent pe masura cresterii nivelului performantelor sportive, prin implicarea tuturor substiintelor ce compun stiinta sportului. Astfel au fost materializate eforturile din domeniile de cercetare implicate prin elaborarea unor modele unidisciplinare.
Modelele unidisciplinare – create si initiate de catre marii antrenori, inca din deceniul 7, prin eforturi considerabile in directia optimizarii procesului de pregatire, aceste modele constituie motorul, in antrenamentele sportive pentru marea performanta.
Aceste modele se folosesc la nivelul sectiilor de copii si juniori, la nivelul de initiere deoarece sunt simple si folosesc pentru a masura efortul, instrumente simple, ruleta, cronometrul si cantarul.
Chiar daca in unele cazuri, tinandu-se cont de conditiile materiale ale momentului actual de dezvoltare a sportului romanesc, la nivelul de initiere, se impune totusi folosirea de modele structurale in care parametrii pot fi masurati direct. In felul acesta, conceptul de model va continua sa se dezvolte iar antrenorii se vor apleca asupra studierii noutatilor aparute in stiinta sportului, ca rezultat al dezvoltarii fenomenului sportiv in lume
SISTEMUL EDUCATIONAL PENTRU ANTRENOR
Importanta impactului mediilor educative asupra subiectilor educatiei se cere inca cercetata, realitatea activitatii sportive se afla in continua schimbare si determina o dinamica socioculturala cu efecte imprevizibile.
Ca tip integrator, educatia permanenta valorifica succesiv si simultan atat pentru formarea initiala cat si pentru educatia adultilor toate formele educatiei:
Educatia formala reprezinta ansamblul actiunilor pedagogice proiectate institutional prin structuri organizate sistematic, pe niveluri si trepte de studii – gradinite, scoli, universitati, centre de perfectionare.Procesul de instruire este realizat cu rigurozitate in timp si spatiu prin planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de invatare si se desfasoara sub indrumarea – de regula - a cadrelor didactice. Educatia formala se finalizeaza in certificate sau diplome.
Educatia nonformala - cuprinde ansamblul actiunilor pedagogice proiectate si realizate intr-un cadru institutionalizat extradidactic sau / si extrascolar, extracurricular – cercuri pe discipline, interdisciplinare tematice/transtematice, ansambluri – sportive, artistice; intreceri, competitii, concursuri, vizionarea de muzee, expozitii, vizionari de spectacole. Ea ofera o sursa de complementaritatein raport cu resursele pedagogice formale.
Educatia informala - reprezinta ansamblul influentelor pedagogice exercitate spontan, difuz si ocazional de cate institutii, medii, activitati care nu au un continut educativ propriu-zis: localitatea, strada, cartierul, grupuri sociale, comunitati, mass-media. In conditiile societatii contemporane, postindustriale aria de influente informale a crescut spectaculos o data cu un volum intens de informatie, dar eterogen ca structura si inegal de la individ la individ. Educatia informala poate completa si valorifica educatia formala si nonformala, dar poate exercita si influente nedorite, care sa scape controlului pedagogic.
Centrul National pentru Formarea si Perfectionarea Antrenorilor, Federatiile Sportive si Directiile Judetene pentru Sport sunt institutii care ofera diverse cursuri si programe de educatie si pregatire a antrenorilor, acestea putand fi inscrise in ceea ce se numeste ”educatie continua”.
Pregatirea profesionala continua a antrenorilor este organizata in mod deosebit de catre Federatiile Sprtive direct sau prin Asociatiile Judetene pentru antrenorii care doresc sa isi perfectioneze pregatirea sau sa dobandeasca o alta clasificare profesionala.
Centrul National pentru Formarea si Perfectionarea Antrenorilor, Federatiile Sportive si Directiile Judetene pentru Sport sunt institutii care ofera diverse cursuri si programe de educatie si pregatire a antrenorilor, acestea putand fi inscrise in ceea ce se numeste ”educatie continua”.
Pregatirea profesionala continua a antrenorilor este organizata in mod deosebit de catre Federatiile Sprtive direct sau prin Asociatiile Judetene pentru antrenorii care doresc sa isi perfectioneze pregatirea sau sa dobandeasca o alta clasificare profesionala.
Organizatiile profesionale, patronatele, Camerele de comert si industrie organizeaza, de asemeanea, diferite cursuri de pregatire/perfectionare profesionala a personalului adult.
Societatile pe actiuni sau societatile cu raspundere limitata constituite in mod special pentru activitatea de formare profesionala continua a adultilor sau in completarea altor activitati, organizeaza activitatea specifica urmarind obtinerea unor venituri.
Federatiile si asociatiile sportive, ca organizatiile nonguvernamentale respecta programele PHARE sau ale Bancii Mondiale fiind unitati non-profit care acorda, de asemenea, certificate de clasificare profesionala.
Educatia antrenorilor fiind o necesitate in spatiul academic, stiintific, cultural, social si economic implica ca antrenorii sa studieze tot ceea ce este nou in stiinta SPORTULUI care sa conduca in final, la constituirea teoriei si practicii personale in domeniu.
Preocupari de reforma in educarea antrenorilor.
In conjunctura politicilor educationale solicitate de integrarea euroatlantica se resimte necesitatea unei reforme a sistemului educational solicitat de o societate bazata pe libertati individuale, economie de piata, competitie a valorilor, stat de drept. Orice reforma educationala este insotita de o deversitate a abordarilor emise din unghiul de vedere al protagonistilor si/sau beneficiarilor: sportivii. studenti, profesori, lideri scolari si universitati, sindicate, administratii locale si centrale, experti si colaboratori internationali.
Responsabilitatile si atributiile raspund solicitarilor Uniunii Europene care vizeaza urmatoarele capitole:
Ø educatie, formare profesionala si tineret;
Ø libera circulatie a persoanelor;
Ø libera circulatie a serviciilor;
Ø cercetare stiintifica.
In competenta statelor membre, a Federatiile Sportive Europene educatia, formarea profesionala si integrarea antrenorilor sunt aspecte prioritare.
Actualul acquis comunitar pentru acest domeniu solicita sa se emita si sa se adopte sau sa armonizeze actiunile, politicile si strategiile in domeniul educatiei sportive , pentru a pregati dezvoltarea participarea la viitoarele programe ale organisme europene”
Avem nevoie de un invatamant sportiv recuplat cu nevoile de calificare resimtite in economia, administratia, viata sociala si cultura societatii noastre. Nici o unitate de invatamint sportiv din lume nu mai califica un tanar pentru totdeauna in meseria de antrenor.
Formarea continua trebuie scoasa din formulele invechite si caduce care au facut-o prizoniera si trebuie transformata intr-o componenta institutionala pentru fiecare federatie , club si asociatie sportiva.
Este rational si constituie o cheie a succesului in sport sa devenim, la randul nostru, oameni care invata continuu acumuleaza cunostintele utile din Stiintele Sportului, de care avem nevoie, cu care sa facem ceva util pentru fiecare sportiv, ca persoana privata si pentru mediile vietii noastre sociale.
Educatia trebuie realizata si/sau prin invatamant.
Formarea capacitatilor de abstractizare, de abordare diferita si completa a unor probleme, capacitatea de a formula idei si de a testa solutii, capacitatea de a lucra cooperativ in sectiile pe ramura de sport, capacitatea de a comunica argumentativ – devin parti ale misiunii educatiei.
Acesta autonomie se cuprinde in finantarea globala si este sprijinita pe contracte institutionale.
Accesul la resurse trebuie sa fie fructul initiativelor si proiectelor prezentate in programe/ competitii de catre unitatile sportive insele. Conducerile Federatiilor sportive capata un caracter managerial clar conturat. Abordarea economica a structurilor si performantelor devine parte a abordarii unitatilor sportive de catre conducerea lor.
La aceste tendinte contradictorii ale sistemului educativ trebuie adaugate frecventele schimbari din sistemul socio-economic, carora oferta de educatie, atat formala cat si nonformala, nu le ofera raspunsuri adecvate.
Din acest motiv, in perspectiva dezvoltarii prioritare a resurselor umane, institutiile de educatie initiala sunt nevoite sa preia unele din activitatile care, de obicei, sunt realizate prin structuri de educatie permanenta. Principalele atuuri ale institutiilor de invatamant in asumarea acestei nevoi urgente de formare continua si educatie a adultilor sunt urmatoarele:”personal competent, un curriculum deja structurat, posibilitatea de a eliber Din acest motiv, in perspectiva dezvoltarii prioritare a resurselor umane, institutiile de educatie initiala sunt nevoite sa preia unele din activitatile care, de obicei, sunt realizate prin structuri de educatie permanenta. Principalele atuuri ale institutiilor de invatamant in asumarea acestei nevoi urgente de formare continua si educatie a adultilor sunt urmatoarele:”personal competent, un curriculum deja structurat, posibilitatea de a elibera diplome si certifica a diplome si certificate de competenta recunoscute la nivel national si international etc.”
afirmarea scolii ca sistem de servicii catre comunitate;
Ø realizarea unui parteneriat intre scoala, comunitatea locala si societatea civila;
Ø orientarea ofertei educationale nu numai spre cererile pietei muncii, ci si spre dezvoltarea socio-economica locala, integrata si durabila; promovarea unor noi domenii ale educatiei permanente:educatie pentru sanatate, educatia civica, educatia ecologica, educatia pentru participare, educatia pentru cetatenie, educatia pentru viata privata, educatia pentru munca de calitate,etc;
Ø participarea la noua generatie de programe europene si crearea progresiva a spatiului educativ european.
PROGRAME DE PERFECTIONARE SI EDUCATIE A ANTRENORILOR
In intocmirea si organizarea programelor, de perfectionare si educare va urmari realizarea cu precadere a acestora in coparteneriat sau consultanta, pe baza de contract si cu alte institutii abilitate.
Programele de educatie a adultilor au ca adresabilitate:
Ø pregatirea profesionala a antrenorilor in sistemul formarii profesionale initiale si continue cat si a conversiei si reconversiei profesionale;
Ø pregatirea antrenorilor in sistemul educatiei permanente in domenii de interes, precum tehnologia informatiei, limbile straine, educatia economica si antreprenoriala, educatia pentru o cetatenie democratica, educatia pentru sanatate, management, educatia parintilor si altele;
Ø completarea educatiei de baza a antrenorilor care, din diferite motive, nu au finalizat invatamantul obligatoriu.
In acest context, programele de educatie a antrenorilor sunt deschise pentru toate categoriile de clasificare profesionala .
Succesul profesional – componenta esentiala a realizarii in viata antrenorului – este asigurat de un ciclu de activitati sportive bine articulat care debuteaza chiar din primii ani de practica sportiva si continua pana la sfarsitul acesteia.
El presupune un complex de activitate care incepe cu identificarea si dezvoltarea aptitudinilor copiilor, urmat de orientarea lor profesionala, de selectia, pregatirea initiala si integrarea lor profesionala si sociala in activitatea sportiva, prin munca, continuata cu reciclarea si perfectionarea permanenta a cunostintelor profesionale.
Cariera profesionala presupune si recalificarea, policalificarea, specializarea activitatii, realizate prin sistemul de pregatire continua.
Formarea profesionala continua presupune, pe langa instruirea asigurata in cadru organizat, si efortul propriu de autoperfectionare si autoeducare permanenta a individului. In aceasta viziune, perfectionarea/diversificarea pregatirii profesionale poate fi privita ca un proces continuu, permanent care insoteste antrenorul de-a lungul existentei sale.
Formarea profesionala continua presupune, pe langa instruirea asigurata in cadru organizat, si efortul propriu de autoperfectionare si autoeducare permanenta a individului.
In aceasta viziune, perfectionarea/diversificarea pregatirii profesionale poate fi privita ca un proces continuu, permanent care insoteste antrenorul de-a lungul existentei sale.
Tipuri principale de activitati.
Formarea profesionala (initiala si continua) in cadrul educatiei permanente, nu poate fi, prin sine un panaceu al ocuparii depline si eficiente a resurselor de munca pentru fiecare antrenor.
Este nevoie, totodata, ca acest proces sa se deruleze pe finalul cresterii economice creatoare de locuri de munca.
Dintre programele care sunt parte componenta a politicii de educatie permanenta prin sistemul educational, se pot sustine cinci tipuri principale de activitati:
vizeaza diferitele tipuri de perfectionari functionale, solicitate indeosebi de evolutia fenomenului sportiv, ca o „a doua sansa”, pentru recalificarea antrenorilor.
Programele de formare vocational-profesionala se deruleaza intr-o multitudine de forme si pentru o varietate de ocupatii si urmaresc reactualizarea culturii profesionale sau dobandirea unor noi competente, impuse de schimbarile din domeniul de activitate respectiv sau dobandirea unor noi calificari.
Dintre tipurile de activitati de formare, unitatile de invatamant sportiv au posibilitatea sa utilizeze urmatoarele forme:
Ø stagii de mentinere si de perfectionare a cunostintelor care asigura actualizarea sau ameliorarea competentelor antrenorilor;
Ø stagii de adaptare – care faciliteaza accesul la promovabilitate spre noi locuri de munca ;
Ø stagii de promovare profesionala care permit antrenorilor sa obtina o calificare mai inalta;
Ø stagii de reconversie si stagii de prevenire care pregatesc antrenorii al caror contract de munca a fost desfacut pentru a obtine locuri de munca ce reclama o alta calificare sau ii ajuta pe cei amenintati cu disponibilizarea pentru un transfer fie in cadrul, fie in afara intreprinderii in cauza;
Ø cabinete metodice judetene si la nivelul cluburilor si asoiciatiilor sportive ca servicii de consultanta si de asistenta de specialitate, care asigura suporturi de curs, materialelor audio-video, C.D.-urilor precum si initierea de consultatii si proiecte.
Ø Centrul National pentru Formarea si Perfectionarea Antrenorilor ca unitate nationala pentru coordonarea profesionala continua, care functioneaza in baza unui statut propriu;
Programele de socializare politica, educatie civica si pe durata timpului liber asigura satisfacerea nevoilor si intereselor unor grupuri, organizatii sau miscari sociale si ofera servicii pentru proiecte care privesc timpul liber, hobby-urile sau loisirul
Aceste activitati vor fi realizate prin cursuri intensive, de duminica, la sfarsit de saptamana, servicii educative voluntare etc
Programele referitoare la educarea, cultivarea aptitudinilor si a intereselor individuale ale antrenorului pentru indeplinirea rolului social al activitatii sportive sunt programe care au ca obiective explorarea si dezvoltarea definitiilor cetateniei care trebuie sa ia in considerare diversitatea situatiilor din Romania si Europa, cat si identificarea cunostintelor necesare pentru exersarea acesteia.
Activitatile pot fi realizate prin intalniri de lucru, stagii de formare, studii de caz, seminarii, elaborarea de programe si manuale, toate avand drept scop implementarea acestor proiecte la nivelul unitatilor de invatamant.
Programele pentru pregatirea specialistilor in domeniul educatiei antrenorilor sunt de factura speciala si urmaresc formarea acetora ca formatori pentru sportul de performanta , de asemenea, ele initiaza si dezvolta cercetari puse in serviciul educatiei permanente.
Avand in vedere faptul ca educatia antrenorilor are un specific, care o diferentiaza de cea de tip scolar, antrenorii trebuie sa parcurga cursuri de andragogie si sa participe la stagii de formare in domeniul Stintei Sportului.
Curriculum-ul in cazul cursurilor si programelor pentru adulti inca nu este reglementat la nivel european, central sau national. Acesta este stabilit de catre institutiile care organizeaza aceste cursuri pentru anumite perioade de timp: anual, pe semestre, lunar, uneori numai pentru perioada unui seminar, de cele mai multe ori prin decizia instantelor sau organismelor de conducere ale institutiei organizatoare sau in functie de cererea adultilor, in functie de nevoile acestora.
Metodele specifice educatiei antrenorilor sunt la latitudinea formatorului C.N.F.P.A, Federatiile Sportive,Directiile Judetene care formeaza sau organizeaza programele.
Evaluarea in domeniul educatiei antrenorilor presupune cel putin trei tipuri de activitati:
Ø evaluarea eficacitatii produselor curriculare (module, pachete de invatare, suporturi de curs);
Ø evaluarea eficientei activitatii practice desfasurate in sectii si la nivelul loturilor nationale, pe baza analizei raportului conduceri unitatilor sportive,
Ø evaluarea si atestarea pregatirii antrenorilor prin examene de calificare profesionala.
Absolventii cursurilor de calificare, perfectionare si avansare profesionala primesc „certificate de competenta”, recunoscute pe piata muncii.
Sistemul de evaluare institutionala a antrenorilor si specialistilor din sport va fi corelat si cu problematica educatiei adultilor prin includerea unor criterii privind contributiile personalului la realizarea obiectivelor educatiei permanente, iar in salarizarea, acordarea distinctiilor si a recompenselor se vor tine cont si de rezultatele obtinute in acest domeniu.
Participantii la programele si cursurile de pregatire si perfectionare, sunt evaluati potrivit strategiei proprii a organizatorilor.
De foarte multe ori evaluarea se face informal, desi in unele cazuri exista forme standardizate de instrumente de evaluare, aceasta este si formala (cazul cursurilor oferite de la distanta sau prin corespondenta de unele institutii care au primit suportul si instrumentele utilizate de parteneri din strainatate).
Resursele materiale se refera la infrastructura logistica (spatii de instruire, laboratoare, echipamente) si la capacitatea acesteia de a fi compatibila cu obiectivele cursurilor si numarul beneficiarilor.
Programele/cursurile de educatie a antrenorilor pot imbraca diferite forme, ca module, cursuri sau programe de formare prin invatamantul de zi, seral, cu frecventa redusa, prin forme de educatie deschisa si la distanta. Forma de organizare, durata programelor/cursurilor, criteriile de acces la acestea, continutul lor sestabilesc de catre conducerile unitatilor sportive.
Cabinetele metodice judete si cele din unitatile sportive urmaresc asigurarea conditiilor materiale pentru formarea profesionala continua a antrenorilor, care sunt infiintate ca centre de invatamint sportiv.
Resursele financiare necesare activitatilor de educatie permanenta se constituie din alocatii de la bugetele de stat si locale, contributii ale participantilor, ale organizatiilor patronale si sindicale, din fonduri speciale pentru formarea profesionala, din fonduri externe cu aceasta destinatie si din alte surse.
Fondurile obtinute din activitatea de educatie a antrenorilor se constituie si se folosesc ca venituri proprii. Structuri manageriale.
Infrastructura sistemului de educatie a adultilor se realizeaza prin unitati de invatamant si presupune existenta unor structuri manageriale la nivel international si national.
Pentru educatia permanenta a antrenorilor in Romania conform Documentivelor U.E. ( Directivele 89/48/CCE si 95/51/CCE si Decizia 85/386/CCE) trebuie sa prevada urmatoarele atributii:
Ø poiectarea unui sistem unitar de formare continua, flexibil si diversificat, care sa raspunda adecvat cerintelor actuale si de perspectiva;
Ø racordarea programelor de educatie a antrenorilor si a standardelor europene la cerintele internationale ale domeniului;
Ø desfasurarea formarii continue pe principii economice si utilizarea integrala a resurselor de catre organizatori;
Ø promovarea actelor legislative si normative specifice activitatilor de formare continua si educatie a antrenorilor ;
Ø elaborarea politicilor de educatie a antrenorilor si monitorizarea aplicarii lor;
Ø organizarea si coordonarea infrastructurii aferente formarii continue si educatiei antrenorilor ;
Ø expertizarea activitatii de proiectare, realizare si evaluare a educatieiantrenorilor;
Ø elaborarea programelor de formare continua la nivel national prin stimularea interactiunii dintre unitatile sportive si mediul administrativ, economic si cultural;
Ø infiintarea unor centre multifunctionale de formare profesionala ;
Ø proiectarea unui sistem unitar de certificare a pregatirii antrenorilor ;
Ø organizarea unor servicii de consultanta si de asistenta de specialitate;
Pe plan national se vor elabora:
documente si sinteze privind starea sistemului din domeniul formarii continue antrenorilor;
nomenclatoarele de pregatire;
planurile, programele cadru, normele, regulamentele si metodologiile de aplicare;
criteriile de evaluare si indicatorii nivelurilor minime de validare pentru certificarea pregatirii;
avizarea de catre federatiile sportive a fundatiilor si asociatiilor, care au prevazute in statut activitati de educatie a antrenorilor.
Motivarea este foarte importanta pentru educatia ANTRENORILOR , pentru ca fara motivare nu exista impuls si puterea de a rezista la invatare. In schimb, activarea nu este la ANTRENORI un mijloc de la sine inteles al succesului, cand nu exista experienta pozitiva, reiesita din utilizarea acestei metode, adica a activarii.
Constiinta de succes, care poate fi nelimitata, este conditionata totusi de structura factica. Toate cele trei elemente apar ca plauzibile din punct de vedere psihologic si valorificabile din punct de vedere andragogic.
Constructia de invatare graduala si transparenta, pe baza de pasi, vine in intampinarea nevoilor de siguranta si iIn epoca actuala, cea a unei reconsiderari absolut necesare privind educatia sistematica, realizata prin formarea formala sau nonformala, unitatea sportiva dispune de un imens potential, rolul cabinetelor metodice este cel mai adesea neexploatat.
In epoca actuala, cea a unei reconsiderari absolut necesare privind educatia sistematica, realizata prin formarea formala sau nonformala, unitatea sportiva dispune de un imens potential, rolul cabinetelor metodice este cel mai adesea neexploatat.
Repunerea in drepturi a triadei educatie – competitivitate profesionala - cetatenie democratica, redimensioneaza rolul scolii in contextul socio-economic, cultural si politic al lumii moderne a mileniului trei.
|
