MODELE ALE INTERVENTIEI TIMPURII ASUPRA COPIILOR CU CERINTE EDUCATIVE SPECIALE (CES)

Modele ale interventiei timpurii asupra COPIILOR cu cerinte educative speciale (CES)

[2], proiectele "ecologice" de educatie a copiilor cu CES cuprind mai multe etape: a) analiza situatiei persoanei in contextul domiciliului sau; b) evaluarea globala a capacitatilor reale ale copilului cu CES, a fortelor sale psihice, a sanselor; c) elaborarea unui proiect de integrare - pe baza realizarii unui psihodiagnostic formativ, dinamic si a formularii unui prognostic, in raport cu natura, gradul si complexitatea deficientei copilului - prin conlucrarea cu parintii, alte persoane din anturajul copilului si cu personalul serviciilor/institutiilor care accepta sa colaboreze in acest sens; d) planificarea si coordonarea actiunilor diversilor parametri implicati in proiectul ecologic de educatie integrata a copiilor cu CES; e) evaluarea periodica, regulata a demersurilor angajate si a actiunilor realizate in cadrul strategiilor proactive si a strategiilor reactive.

[3]: a) un program si o strategie individualizate de educatie vor trebui sa fie puse in lucru pentru fiecare copil, pe baza unei evaluari permanente a trebuintelor si a progreselor sale; b) contactele vor trebui sa fie organizate sistematic intre copiii cu handicap si cei fara handicap, in cadrul institutiilor scolare si in afara lor, printre altele printr-un sistem de tutorat; c) programele de educatie vor fi elaborate in functie de nevoile si exigentele vietii in comunitate si pentru a facilita trecerea de la activitatea scolara la viata adulta, foarte importanta pentru viitorul persoanelor cu nevoi speciale si, adesea, dificila; d) programele de educatie vor fi elaborate si prin conlucrarea cu parintii, de catre membrii echipei pluridisciplinare; e) se va urmari o evaluare dinamica, permanenta a modului de punere in lucru, de aplicare practica a programelor de educatie individualizata, precum si efectele lor specifice asupra tuturor dimensiunilor personalitatii copiilor cu nevoi speciale in conditiile integrarii; f) educatia integrata, pornind de la interventia timpurie, urmareste, deci, sa ajute familia si copilul cu nevoi speciale in vedere valorizarii tuturor potentialitatilor latente si manifeste, pentru a trai din plin, cu posibilitatile pe care le are si le dezvolta, intr-o ambianta constructiva, echilibrata. Educatia integrata ii va permite copilului cu CES sa traiasca alaturi de ceilalti copii valizi, sa desfasoare activitati comune, dobandind abilitati indispensabile pentru o viata cat mai apropiata de cea a valizilor, pentru o adecvata insertie sociala.

[5] astfel: instalarea unui ritm cotidian normal, corespunzator succesiunii secventelor temporale; proiectarea si realizarea institutiilor si unitatilor rezidentiale bazate pe tipul de casa familiala in care normele arhitecturale sa corespunda exigentelor vietii private; organizarea unei "societati mixte, bisexuale" in cadrul careia raporturile afective intre sexe trebuie sa se identifice cu cele intalnite in viata familiala si sociala a valizilor; posibilitatea de a accede la toate tipurile de activitati disponibile pentru copii (jocuri, loisir, educatie etc.); adoptarea de masuri care sa permita copiilor si tinerilor cu nevoi speciale sa devina cetateni care sa se incadreze social prin valorizarea particularitatilor lor.

1) Este indispensabil sa se amplifice si sa se eficientizeze eforturile intreprinse in momentul de fata pentru prevenirea infirmitatilor la copii. In majoritatea cazurilor, aceste eforturi ar trebui cuprinse in programele mai generale de ameliorare a sanatatii, nutritiei, protectiei sociale si educatiei.

2) In toate cazurile posibile, trebuie sa fie sprijinit procesul de dezvoltare normala a copilului. Orice interventie asupra copilului infirm trebuie sa fie apreciata in functie de efectele ei in procesul de dezvoltare.

 Familia este instrumentul cel mai important pentru asigurarea unei dezvoltari normale a copilului; trebuie deci sprijinite si intarite de care ea depinde pentru a face fata problemelor ridicate de invaliditate.

 Resursele si programele comunitare pot furniza in cea mai mare parte sprijinul necesar familiilor pentru a depasi dificultatile datorate incapacitatii copilului.

Baine, D. (1991). Handicapped Children in Developing Countries: Assessment, Curriculum and Instruction, University og Alberta, Edmonton.