MOTIVATIA SCOLARA
Interesele sunt forme ale motivatiei mai complexe decat trebuintele, desi ele cuprind si trebuintele sau, cel putin in perioada formarii lor pornesc de la trebuințe. Ele cuprind in schemele lor de manifestare in afara de trebuinte, motive, impulsuri si trairi si aspecte de cunoastere, cele care ofera persoanei posibilitatea de intelegere, atitudine critica, evaluare, proiectare si chiar eficientizare a intereselor. Importanta lor a fost sesizata si de creatorul popular anonim, asa incat intre zicatorile si proverbele romanesti intalnim si aceasta formulare plina de adevar: „ Interesul poarta fesul”.Intalnim diferite tipuri de interese, astfel:
Idealul este formulat mai simplu sau mai complex, in functie de nivelul de cunoastere al persoanei, mai realist sau mai nerealist, in functie de maturitatea acesteia si de momentul dezvoltarii la care ne referim ( un copil de sapte ani are un ideal; la douazeci de ani, cu totul altul), mai constant sau mai inconstant, in functie de consistenta sau inconsistenta celorlalte structuri ale personalitatii.
1.3.5. Filozofia de viata este cea mai cuprinzatoare si generala substructura motivationala avand, insa, o tripla componenta:
In existenta concreta a omului sunt puse in functiune diferite forme ale motivatiei, clasificate, doua cate doua, in perechi opuse.
1.4.1. Motivatia pozitiva/ negativa
Motivatia pozitiva - motivatia produsa de stimulari premiale ( lauda, incurajarea, premierea ); se soldeaza cu efecte benefice: preferarea persoanelor, a activitatilor, angajarea etc.
Motivatia negativa - produsa de folosirea unor stimuli aversivi ( amenintarea, pedepsirea, blamarea ); se soldeaza cu efecte negative: abtinere, evitare, raspuns. Cea mai neeficienta - ignorarea.
1.4.2. Motivatia intrinseca/ extrinseca
Motivatia intrinseca - sursa se afla in subiect, in nevoile si trebuintele lui personale, iar motivatia este solitara cu activitatea subiectului. Aceasta forma de motivatie se satisface prin insasi desfasurarea, indeplinirea activitatii respective ( nu prin recompensa finala ).
Motivatia extrinseca ( indirecta )- sursa este in afara subiectului, fiindu-i sugerata sau chiar impusa acestuia de o alta persoana ( nu izvoraste din specificul activitatii subiectului ).
1.4.3. Motivatia cognitiva/ afectiva
Motivatia cognitiva - isi are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a sti, de a cunoaste. Forma ei tipica - curiozitatea pentru nou. Se numeste cognitiva pentru ca actioneaza din launtrul proceselor cognitive, stimuland activitatea intelectuala din aproape in aproape.
Motivatia afectiva - este determinata de nevoia omului de a obtine aprobarea din partea altor persoane, de a se simti bine in compania altora. Exemplu: copilul care invata doar pentru a nu pierde dragostea parintilor - este animat de motivatie afectiva.
1.5. Motivatie si performanta. Optimum motivational.
Intr-o acceptiune foarte larga, termenul performanta desemneaza rezultatele observabile ale invatarii. Pentru abordarile socio-cognitive ale invatarii, termenul performanta trimite la comportamentele care traduc utilizarea de catre elevi a cunostintelor declarative ori a cunostintelor procedurale in diferite situatii de invatare.
Performanta joaca un rol important in dinamica motivationala. Ea este si o consecinta a motivatiei, deoarece cu cat un elev e mai motivat cu atat performanta sa va fi mai buna. Un elev motivat va persevera mai mult, va utiliza strategii de invatare adecvate, care ii vor influenta performanta. Relatia dintre motivatie si performanta nu trebuie privita unilateral, caci si performanta poate influenta motivatia. Performanta, ca rezultat concret al activitatii de invatare, devine pentru elev o sursa de informatie care influenteaza perceptiile acestuia asupra propriei competente.
Efectul performantei asupra perceptiilor de sine ale elevului poate fi pozitiv sau negativ. Daca un elev reuseste, intr-o sarcina de invatare in care s-a angajat cognitiv si a perseverat pentru rezolvarea acesteia, el va estima ca performanta a fost meritata. Acest fapt va imbunatati opinia elevului cu privire la propria activitate si il va face sa valorizeze mai mult acel tip de activitate. In acelasi timp, un esec poate avea un efect negativ asupra perceptiilor elevului privind propria competenta, facandu-l sa se indoiasca de posibilitatile sale de reusita in activitatile pe care i le propune profesorul. Un esec repetat il poate conduce pe elev catre fenomenul neajutorarii invitate. Performanta nu reprezinta, asadar, o simpla demonstratie a ceea ce elevul a invatat, ci este si un eveniment prin care el se judeca, se evalueaza, se valorizeaza ca persoana.
1.5.1. Nivelul de aspiratie
Reglarea relatiei dintre motivatie si performanta se realizeaza si prin intermediul nivelului de aspiratie. Cand un elev indeplineste o sarcina de invatare, el poate avea un sentiment de reusita sau de nereusita. Acest sentiment rezulta din compararea unei informatii actuale, rezultatul obtinut in sarcina, cu o informatie de referinta numita nivel de aspiratie. Nivelul de aspiratie este definit drept „asteptarile, scopurile ori pretentiile unei persoane privind realizarea viitoare a unei sarcini date”.(E. Hoppe ) sau „scopurile pe care subiectul isi propune sa le atinga intr-o activitate sau sfera de activitati in care este angajat … profesional, social, intelectual” ( F. Robaye ).
Nivelul de aspiratie este o modalitate prin care individul isi fixeaza valoarea sau stacheta scopurilor in general sau in raport cu diferite categorii de sarcini. El depinde, asadar, de previziunea individului asupra posibilitatilor sale de reusita intr-o activitate. Psihologii au introdus o distinctie intre nivelul de aspiratie, care se refera la o realizare mai indepartata, la indeplinirea unor obiective de amploare, si nivelul de expectanta, care exprima rezultatul concret la care subiectul se asteapta in urma rezolvarii unei anumite sarcini. In mod concret insa, se opereaza cu conceptul de nivel de aspiratie, care poate sa acopere ambele situatii.
Nivelul de aspiratie are atat o componenta motivationala, cat si una cognitiv - evaluativa, deoarece el se fixeaza in functie de imaginea pe care o are un individ despre propria persoana si despre performantele realizate in prealabil la anumite categorii de sarcini. Asa se face ca aceeasi nota obtinuta la o disciplina de invatamant ( nota 7, de exemplu ) il bucura foarte mult pe un elev, in timp ce pe altul il intristeaza. Cei doi elevi apreciaza diferit aceeasi nota pentru ca, pe baza rezultatelor obtinute in prealabil la acea disciplina de invatamant, au niveluri de aspiratie diferite. Elevul cu un nivel de aspiratie ridicat va considera nota 7 un esec, in timp ce elevul cu un nivel de aspiratie scazut va considera nota 7 un succes. Aceasta inseamna ca furnizarea de feed-back elevilor, cu privire la rezultatele obtinute pe parcursul invatarii, reprezinta un important factor motivational care va influenta scopul propus pentru etapele urmatoare ale invatarii.
Cercetarile referitoare la variatiile nivelului de aspiratie au aratat ca succesul face sa creasca nivelul de aspiratie, in timp ce insuccesul il coboara. Efectele se fac resimtite nu numai pentru aceeasi categorie de sarcini, ci si de la o sarcina la alta. Exista insa si diferente individuale. Persoanele foarte ambitioase nu renunta la telurile lor chiar daca au avut un esec. Aceste reactii atipice se datoreaza, pe de o parte, trasaturilor de personalitate, iar pe de alta parte, mediului familial si educatiei. Conditiile educative din familie si scoala pot favoriza dorinta realizarii de sine, ambitia, efortul sistematic, ceea ce va permite mentinerea aspiratiilor la acelasi nivel, in pofida unor eventuale esecuri.
Nivelul de aspiratie trebuie sa fie in concordanta cu posibilitatile individului. Cunoasterea propriilor posibilitati este foarte importanta. Un nivel de aspiratie mult prea ridicat in raport cu posibilitatile reale este daunator, deoarece il va angaja pe elev in activitati pe care nu le poate indeplini si din care se va alege doar cu insuccese si deceptii. Sentimentul infrangerii este demobilizator. El atrage dupa sine pierderea increderii in fortele proprii, frustrarea si chiar resemnarea. Esecul este resimtit cu atat mai puternic cu cat aspiratiile sunt mai inalte. La fel de daunator poate fi si un nivel scazut al aspiratiilor in raport cu posibilitatile reale, deoarece impiedica regresul individului. Elevul obtine cu usurinta ceea ce si-a propus, fara un efort prea mare si fara a-si valorifica la maximum posibilitatile. Cu timpul, se pot forma si consolida trasaturi precum : aversiunea pentru eforturi prelungite, comoditatea, lipsa de ambitie.
Scoala, profesorii pot contribui la formarea unei imagini de sine corespunzatoare la o mai buna autocunoastere, astfel incat nivelul de aspiratie al elevului sa fie in concordanta cu posibilitatile sale reale. Se considera optim acel nivel de aspiratie ce corespunde posibilitatilor maxime ale elevului. Aspiratiile la acest nivel il activeaza pe elev, mobilizandu-l la un efort sustinut, si ii asigura obtinerea succesului.
1.5.2.Optimum motivational
Motivatia reprezinta o conditie esentiala pentru reusita elevului in activitatea scolara. O problema care se ridica este urmatoarea : cat de puternica trebuie sa fie motivatia pentru a obtine performante superioare in realizarea sarcinilor scolare ? Cercetarile au aratat faptul ca motivarea prea intensa ( supramotivarea ), cat si motivarea prea scazuta ( submotivarea ) intr-o activitate pot conduce la rezultate slabe sau chiar la esec. Supramotivarea determina o mobilizare energetica maxima si o tensiune emotionala ce pot avea drept consecinte blocajul psihic, stresul, dezorganizarea conduitei, si, in final, esecul. Submotivarea duce la o insuficienta motivare energetica, la tratarea cu superficialitate a sarcinilor, iar in cele din urma rezultatul este nerealizarea scopului propus.
In aceste conditii, s-a pus problema nivelului optim al motivatiei care sa conduca elevul catre obtinerea de performante inalte in activitatea de invatare. Raspunsul la aceasta problema se regaseste in legea optimumului motivational, cunoscuta si sub numele de legea Yerkes- Dodson, conform careia cresterea performantei este proportionala cu intensificarea motivatiei numai pana la un punct, dincolo de care urmeaza stagnarea si chiar regresul. Momentul in care incepe declinul depinde de complexitatea si dificultatea sarcinii. In cazul sarcinilor simple, de rutina, zona critica a motivatiei apare la un nivel mai ridicat, in timp ce in cazul sarcinilor complexe, zona critica se situeaza la un nivel mai scazut.
Nivelul optim al motivatiei depinde nu numai de dificultatea sarcinii, ci si de particularitatile psihice individuale : emotivitate, echilibru, stapanire de sine. Persoanele care apartin tipului puternic, echilibrat sunt capabile sa suporte tensiuni psihice semnificative, provocate de stari emotionale mai intense sau de sarcini mai dificile. Persoanele care apartin tipului slab si celui neechilibrat nu reusesc o asemenea performanta. Eficienta activitatii este maxima la o anumita marime a intensitatii motivatiei, numita optimum motivational. Acesta difera de la o activitate la alta si de la o persoana la alta.
Profesorul ar putea avea un rol important in atingerea nivelului optim al motivatiei daca il va obisnui pe elev sa aprecieze corect dificultatea sarcinii didactice cu care se confrunta si daca va lua in considerare particularitatile psihologice individuale atunci cand concepe strategiile didactice in articularea demersului metodic al lectiei.
1.6. Strategii si conditii de promovare a motivatiei scolare
1.6.1. Strategii si conditii de promovare a motivatiei scolare de natura familiala
Printre cele mai deosebite se pot mentiona :
- prezenta activa a unui grup familial inchegat;
- relatii familiale bazate pe indrumare si exigente instructiv-educative, pe cooperare, intelegere, respect si ajutor reciproc;
- preocuparea constanta a parintilor pentru educatia elevata a copiilor elevi ( si chiar a studentilor ), pentru o comportare demna, civilizata in familie si in afara ei;
- antrenarea copiilor - elevi ( studenti ) la indeplinirea anumitor activitati gospodaresti si de alta natura, care insa sa nu duca la diminuarea preocuparilor lor pentru invatatura;
- conditii favorabile de viata, de hrana, imbracaminte, incaltaminte, igiena, sanatate;
- conditii favorabile de invatatura si cultura - loc de studiu, surse de informatii - manuale, indrumare, culegeri de probleme, inclusiv rechizitele necesare;
- conditii de folosire activa si profitabila a timpului liber;
- stimularea spiritului de independenta si initiativa, inlaturandu-se tutelarea sau autoritarismul fata de copii - elevi (studenti);
- sprijin in rezolvarea unor dificultati la invatatura, inclusiv prin meditatii, fara sa se ajunga la supraincarcare;
- indrumare in alegerea anturajului copiilor, care sa-i fereasca de influente negative si de abateri de la conduita demna, civilizata, si de la neglijarea scolii;
- relatii si contacte nemijlocite ale parintilor cu scoala, cu profesorii, cu profesorul diriginte indeosebi, pentru a cunoaste exigentele acestora si a contribui la indeplinirea lor, mai ales a celor legate de invatatura, de folosirea timpului liber, de orientare scolara si profesionala.
1.6.2. Strategii si conditii de promovare a motivatiei scolare de natura psihosociofiziologica
Printre cele mai importante se pot evidentia :
- asigurarea unui organism bine dezvoltat, sanatos, puternic si echilibrat. Daca situatiile o cer, tratarea medicala corespunzatoare a unor eventuale deficiente senzoriale, motorii etc. si a unor eventuale boli ale sistemelor organismului, cu asigurarea conditiilor de igiena;
- asigurarea unui psihic normal, echilibrat, capabil sa dezvolte o activitate intelectuala, afectiva, volitiva etc., favorabila unei activitati de invatare elevate si eficiente; daca este cazul, realizarea tratamentului medical si a psihoterapiei corespunzatoare in vederea inlaturarii unor tulburari nervoase si psihice, cum ar fi unele eventuale stari de impulsivitate, de inadaptabilitate scolara si sociala, de singuratate sau a unor eventuale tulburari comportamentale, cum sunt psihozele;
- asigurarea unor relatii interumane si sociale valoroase.
1.6.3. Strategii si conditii de promovare a motivatiei scolare de natura pedagogica
Strategiile si conditiile pedagogice sunt numeroase. Printre cele mai importante se pot enumera :
- calitatea organizarii scolare la toate nivelurile (clasa de elevi, grupa de studenti, scoala, facultate, universitate, inspectorate scolare, Ministerul Educatiei si Cercetarii etc.);
- calitatea si modernitatea continutului invatamantului (curriculum-ului) si al documentelor scolare in care se obiectiveaza (planuri de invatamant, programe analitice, manuale scolare);
- calitatea profesorilor, in sensul posedarii de catre acestia a unei inalte si eficiente pregatiri de specialitate, generale, pedagogice, metodice, moral - civice etc., pe baza careia sa se manifeste o deosebita maiestrie pedagogica si un elevat si dinamic tact pedagogic;
- o moderna si completa baza tehnico - materiala necesara activitatii instructiv - educative, in care sa-si gaseasca locul mijloacele informatice;
- folosirea de strategii didactice moderne, care sa determine caracterul activ - participativ si euristic al elevilor (studentilor) in actul invatarii si sa asigure legarea teoriei de practica si accesibilitatea cunostintelor, fara coborarea nivelului stiintific prevazut de documente;
- concomitent cu o tratare formala a elevilor (studentilor), sa fie prezenta activ si permanent si o tratare individuala si diferentiata a acestora, urmarindu-se valorificarea la inalt nivel de performanta a posibilitatilor individuale ale tinerilor (capacitati intelectuale, aptitudini, interese, aspiratii etc.) sporind atentia fata de cei supradotati;
- tratarea in cat mai mare masura a elevilor, si cu atat mai mult a studentilor, ca subiecti ai educatiei, transformandu-i in proprii lor educatori, capabili de autoinstructie, autoevaluare si de manifestare a feed - back-ului;
- cooperare sistematica intre profesorii diferitelor discipline de invatamant ce se interconditioneaza, asigurarea unitatii de notare, a evitarii paralelismelor suparatoare si a supraincarcarii elevilor (studentilor);
- relatii democratice intre elevi, intre profesori si elevi, intre profesorul diriginte si elevii clasei, intre conducerea unitatii de invatamant si elevi (studenti), dezvoltandu-se concomitent indrumarea si exigenta corecte, normale, cu cooperarea si cosilieratul, cu intelegerea, respectul si ajutorul reciproc;
- dezvoltarea unor grupuri scolare (studentesti) inchegate, capabile de a se manifesta ca factori educativi;
- asigurarea unei valoroase si reale orientari, eventual reorientari scolare si profesionale a elevilor, iar pentru studenti, dezvoltarea dragostei si devotamentului fata de profesia aleasa sau in care se pregatesc ca viitori specialisti;
- formarea convingerilor pentru obtinerea unei pregatiri de inalta performanta, pentru autodepasire, eliminandu-se in cat mai mare masura si chiar in totalitate masurile coercitive;
- realizarea unei obiectivitati si a unei coerente evaluari a rezultatelor scolare si interiorizarea acestei evaluari pentru educarea capacitatii de autoevaluare;
- organizarea de competitii scolare (studentesti) interne si internationale, cu antrenarea a cat mai multi elevi (studenti);
- formarea in timpul scolii (facultatii) a capacitatilor necesare integrarii socio- profesionale eficiente si creative;
- contributia mass media si a altor factori educativi (societati comerciale, asociatii de tineret, culturale etc.) in sustinerea rolului invatamantului, a necesitatii sporirii eforturilor pentru obtinerea unei pregatiri de calitate de catre toti cei aflati pe bancile scolilor (facultatilor);
- aprecierea favorabila a societatii fata de invatamant, pe care-l considera ca un domeniu de prioritate nationala si sociala, precum si certitudinea ca absolventul va gasi un loc de munca corespunzator, dupa terminarea scolii (facultatii).
|
