MOTIVATIA SI PRACTICA SPORTIVA

MOTIVATIA SI PRACTICA SPORTIVA

In sportul de inalt nivel, motivatia constituie un factor de mare importanta, deoarece ajuta antrenorul in definirea strategiei de pregatire a viitorului sport 737c28h iv de performanta.

Numeroase studii, elaborate de cei mai de seama specialisti, au demonstrat ca mari valori ale sportului mondial, sub influenta antrenorilor si au schimbat motivele initiale, indeosebi determinati de aura celebritatii sau a unor castiguri materiale pe care nu le anticipasera la debutul in activitatea sportiva.

Pentru a aprecia corect motivatia sportivilor in timpul pregatirii, antrenorii trebuie sa analizeze comportamentul acestora sub doua aspecte:

a) aspectul selectiv care cuprinde modul de invatare a tehnicii, de dezvoltare motrica si a interesului vis a vis de ceilalti sportivi, rezultatul in concurs.

b) aspectul cantitativ prin care se determina interesul in rezolvarea sarcinilor antrenamentului, prezenta la lectii, rezistenta de durata in efort, intensitatea cu care lucreaza etc.

In activitatea de mare performanta esential este primul aspect, deoarece el evidentiaza comportarea selectiva, intensitatea, rezultatul si motivatia.

Analiza statistica, analiza factoriala a motivelor ce stau la baza practicarii sportului au evidentiat mai multe motive: pentru dezvoltarea fizica, pentru distractie, pentru a cunoaste ceva nou, pentru a cheltui energie, pentru dorinta parintilor sau a prietenilor, pentru recuperarea unor handicapuri fizice sau psihice si pentru a deveni celebru.

Ierarhizarea motivarilor sufera modificari in functie de varsta, sexul, durata si sportul practicat, deoarece este dificil de prezentat o esalonare graduala a acestora.

O statistica alcatuita de catre C.I.O. pe baza raspunsurilor a 35 % din participantii la Jocurile Olimpice de la Barcelona, au evidentiat urmatoarele opt laturi.

Comisia de statistica a C.I.O. la care au raspuns 35 % dintre participanti la Jcurile Olimpice de la Bacelona, au evidentiat opt factori care au stat la baza motivarii de a practica sportul, acestia sunt:

1. dorinta de succes pentru a castiga; pentru a deveni celebru; pentru a primi recompense.

2. dezvoltare a personalitatii, pentru a-mi ameliora capacitatile fizice si morale, pentru a ajunge la un bun nivel tehnico-tactic;

3. cautarea unei activitati asociative pentru a muncii in echipe, pentru a-mi satisface spiritul de echipa.

4. dezvoltarea unui corp armonios si atingerea unei forme fizice perfecta, pentru a fi in forma, pentru a practica o forma de miscare.

5. placerea de intrecere pentru a-mi verifica potentialul fizic, pentru a utiliza echipament sportiv.

6. necesitatea cheltuielii excesului de energie pentru a-mi regla tensiunile interioare , pentru a-mi cheltui util energia.

7. ajutor “familial” pentru a-mi sprijini material familia, pentru a satisface dorinta familiei.

8. pentru a avea prieteni, pentru a face noi cunostinte.

Aceste motive, nu sunt exact simetrice, dar ele justifica, explicand momentul de debut intr-o activitate practica.

Practicarea sportului, interventia antrenamentului rezultatul sportiv modifica motivatia de debut apropriind-o de cerintele performantei sportive.

NEVOIA DE CONTACT SOCIAL

Sportul de inalt nivel cunoaste o dezvoltare impetuoasa, devenind astazi o forma sociala de manifestare a talentului motric al unei natiuni, ceea ce a deteminat o schimbare radicala a preocuparilor factorilor de decizie, guvernamentali si neguvernamentali pentru satisfacerea cerintelor mereu crescande pentru actul sportiv.

Personalitati ale sportului, persoane prin a caror performante de exceptie, au devenit eroi nationali, celebritati in lumea internationala, numele si figura acestora au fost imortalizate prin statut, denumiri de localitati, astazi si arene sportive.

Si totusi, ce i-a determinat pe acestia sa si dedice viata fenomenului sportiv, care impune un regim auster de viata, plin de privatiuni si care supun organismul unor solicitari intense si continue, la limita posibilitatilor umane?

Care este locul si rolul antrenamentului in dirijarea efortului pentru materializarea talentului si a potentialului biologic al sportivilor?

Motivele care-i determina pe antrenori si pe sportivi, pentru a se angaja in acest travaliu de lunga durata, se gasesc in trei aspecte corespunzatoare motivatiei umane:

- necesitatea de a se simti competent si a se autodetermina.

- necesitatea de stimulare.

- necesitatea contractului social.

COMPETENTA SI AUTODETERMINAREA

Dupa diferite si multiple cautari si studii asupra conduitei umane a sportivilor si antrenorilor, competenta si autoeducarea acestora este motivata de : “stima de sine”, “aprofundarea teoriei si practicii”, “studiul si activitatea promotionala”, notiuni care se manifesta cu intensitate si sentimente pozitive de incredere in propria persoana.

Pentru realizarea acestei motivari, antrenorii vor urmari continu realizarea urmatorilor factori:

- cautarea dezvoltarii multilateralitatii profesionale si personale;

- cautarea succesului;

- cercetarii in domeniul de specialitate si in stiintele ajutatoare, pentru modelarea biologica a organismului uman, la cerintele ramurii de sport.

Din aceasta perspectiva, antrenorul si sportivul cauta cai si mijloace pentru a deveni competitiv si a se mentine la un nivel superior in elita performantelor sportive.

NEVOIA DE STIMULARE SI CONTACTELE SOCIALE

Antrenorul si sportivul de inalt nivel isi desfasoara pregatirea intr-o sfera de activitate proprie, in locuri special amenajate, pe baza unor norme si cerinte precis programate, de multe ori fiind lipsiti de elementarele preocupari ale vietii socio-economice.

Informatii din activitatea socio-economica patrund pe diferite canale si in viata sportivului de performanta, stimulandu-l pentru a deveni activ si in planul activitatii civice.

Prin forme diferite se impune ca sportivul sa fie atras permanent in viata de zi cu zi, sa fie integrat in preocuparile sociale, sa fie integrat cu unele facilitati impuse de programul pregatirii in sistemul de invatamant, pentru a nu deveni un “neintegrat social”, in momentul retragerii din activitatea de performanta.

Pentru stimularea pregatirii, se impune recunoasterea permanenta a eforturilor depuse in procesul de antrenament si nu in ultimul rand, acordarea unor recompense materiale prin care sa fie recompensate pentru pierderile si sacrificiile la care sunt supusi antrenorii si sportivii.

In rezumat, pentru desfasurarea unei activitati motivate, trebuie urmarit permanent satisfacerea nevoilor fundamentale: nevoile de recunoastere a eforturilor valorii si competentei; nevoile de stimulare a activitatii si a rezultatului sportiv si nevoile de integrare in relatiile sociale.

ROLUL ANTRENORULUI IN MOTIVAREA SPORTIVILOR

Antrenorul trebuie sa priveasca cu atentie elementele motivationale ale sportivilor, sa stie sa le moduleze si sa le orienteze spre scopul performantei printr-o organizare adecvata a intregului program de antrenament.

Antrenorul are cateva posibilitati la indemana pentru a influenta (intari sau diminua) motivatia initiala a sportivilor.

Cunoscand motivul initial, cu grija si atentie antrenorul poate interveni si schimba, prin argumente, in functie de obiectivele pregatirii, sau prin transmiterea de sarcini noi pe parcursul lectiilor de antrenament, motivatia (intrinseca sau extrinseca) de inceput, prin convingerea acceptarii noilor orientari, ce vor conduce in final la acceptul unei noi motivatii prin care se realizeaza cresterea randamentului si a eficacitatii procesului de invatare.

Cu siguranta ca textul pedagogic cu care actioneaza in acest sens antrenorul este esential, depinde de maiestria sa in folosirea unor mijloace care si-au demonstrat o eficienta crescuta in atingerea scopurilor selectiei si a motivarii sportivilor pentru atingerea marii performante.

Se evidentiaza cateva procedee de actiune in dezvoltarea motivatiei debutantilor si inscrierea lor in circuitul practicii sportive durabile, care si-au demonstrat viabilitate si eficienta.

RECOMPENSAREA ACTIVITATII SPORTIVILOR

In mod frecvent organizatorii activitatilor de performanta, indiferent de valoarea concursului, trebuie sa remita participantilor medalii, cupe, trofee, diplome, prin care sa se evidentieze valoarea concurentilor.

De asemeni, antrenorii trebuie sa alcatuiasca un sistem propriu de recompensare a pregatirii, prin acordarea graduala a unor categorii de clasificare corespunzator valorii sportive.

Sportivii manifesta interes si sunt motivati prin recompensarea (recunoasterea) publica de catre antrenor a salturilor valorice acumulate in procesul de antrenament.

Organizarea periodica a unor lectii publice de verificare a nivelului pregatirii prin trecerea unor probe si norme de control si recompensarea celor cu rezultate pozitive.

ORGANIZAREA SI PARTICIPAREA LA CONCURS

In general competitia, creeaza o puternica motivare a sportivilor, dar un efect negativ il poate constitui lipsa recompenselor. Inainte de a decide inscrierea la concursuri, antrenorul trebuie sa colaboreze si sa coopereze cu organizatorii pentru a definitiva cerintele, valoarea si modul de desfasurare a intrecerilor.

Competitia daca este bine organizata, iar rezultatele pozitive sunt recompensate, localizeaza interesul si participarea pentru pregatirea sportivilor.

Antrenorii trebuie sa militeze pentru instituirea unor sisteme asociative, locale, regionale, divizionare si nationale pe grupe de varsta si sex, care sa asigure si un sistem de recompensa valorica prin acordarea unor categorii de clasificare sportiva (copii, cadeti, juniori, tineret, seniori) cat si valorica (cat.a-III-a, cat.a-II-a, cat. I, maestru al sportului, maestru emerit).

MODULAREA PREGATIRII (SARCINILOR)

Procesul de antrenament trebuie sa conduca sportivul printr-o etapizare a instruirii de la initiere la performanta, cu sarcini in timp pentru invatare, perfectionare si automatizare.

Antrenorul va fixa sarcini individuale si colective pe nivele si dificultati adecvate, facile si accesibile, prin care sa se stimuleze interesul sportivilor.

Sarcini foarte usoare sau din contra grele si dificile de realizat, conduc la dezinteresul fata de executie, corespunzator cu refuzul de realizare a programului propus.

Mijloacele pregatirii, trebuie sa fie accesibile, stimulative si motivante pentru a trezi interesul realizarii acestora de catre sportivi.

PROPUNERI DE SARCINI NOI

In practica sportiva, astazi se aprecieaza ca interesul pentru realizarea obiectivelor de performanta, selectia incepe de timpuriu, marile performante devin accesibile sportivilor de la varsta junioratului.

Cum la aceasta varsta, interesul pentru nou se manifesta plenar, se impune ca in fiecare lectie de antrenament, in programul de invatare, alaturi de temele deja cunoscute sa apara si elemente noi, recunoscute.

Antrenorii trebuie sa incerce si sa includa in mijloacele pregatirii, elemente noi, deoarece acestea creeaza senzatii inedite, reactualizeaza interesul si conduc la o noua motivare.

Elementele noi trebuie sa nu fie foarte dificile, dar sa solicite imaginatia si sa rupa monotonia din cadrul instruirii.

Fie ca este procedeu tehnic, exercitiu fizic, combinatie de elemente tactice, trebuie sa fie recunoscut sportivilor, pentru a contribui astfel la trezirea interesului.

FOLOSIREA FEEDBACK-ULUI POZITIV

Fiecare antrenor trebuie sa reactioneze vis a vis de prestatiile sportivilor intr-o maniera pozitiva.

Folosirea “feedback-ul pozitiv”, pentru o nereusita motiveaza activitatea viitoare a sportivului, (iti lipsesc cativa centrimetrii, secunde pentru a castiga) devenind un motiv de mobilizare in pregatire, intarind increderea in posibilitatile sportivului.

Deasemeni, dupa realizarea unei performante, antrenorul cu tact, trebuie sa precizeze unele din lacunele constatate in timpul concursului.

Cu moderatie se va stimula activitatea viitoare, prin evidentierea valorii rezultatului (astazi am castigat, dar echipa intalnita avea o valoare modesta si a comportarii pozitive a sportivilor, fara a uita de-a-i motiva pentru pregatirea viitoare.

DEZVOLTAREA ANATOMIEI SPORTIVILOR

Tot pentru motivarea activitatii sportivilor, se foloseste de catre antrenori, transferarea unor sarcini din cadrul lectiilor de antrenament in responsabilitatea acestora.

Prin transferul initiativei individuale direct sportivilor, antrenorii realizeaza o crestere a responsabilitatii acestora in pregatire, a auto-evaluare a executiilor si un autocontrol in vederea participarii in concursuri si competitii.

Totusi, antrenorul trebuie sa se implice in mentinerea unei intensitati si a unei dozari corecte a efortului impus de sarcinile lectiilor, fara a interveni brutal, mentinand o atitudine de participant (nu de conducator).

MODIFICAREA CAUZALA A ATRIBUTIILOR

Dupa o intalnire, sau un meci pierdut, antrenorul pentru a salva coeziunea echipei si motivatia sa, va analiza comportarea sportivilor cu realism, fermitate, precis si real cauzele care au determinat esecul. Aceasta interventie trebuie sa demonstreze competenta antrenorului, in a evidentia valoarea individuala a sportivilor, vis a vis de greselile comise de jucatori, in ideea folosirii insuccesului ca o noua posibilitate de motivatie pentru intalnirile urmatoare.

Pentru a realiza o motivatie pozitiva, se vor prezenta noi atributii tehnico-tactice, noi scheme de joc, in functie de calitatile pozitive ale jucatorilor solicitandu-le totodata angajarea in pregatire, in vederea realizarii acestora.

In sporturile individuale, se vor prezenta calitatile si componentele tehnico-tactice, care sunt deficitare, caile, mijloacele si metodele prin care acestea se pot remedia. De obicei, se vor prezenta “extra-sarcini” individuale, pe care sportivii trebuie sa le recunoasca si sa le rezolve individual.

Continuu, in timpul procesului de pregatire, antrenorul trebuie sa mentina interesul sportivilor, sa constientizeze importanta activitatii depuse, prin prezentarea de noi sarcini, in scopul dezvoltarii fizice si perfectionarii tehnico-tactice.

FAVORIZAREA VIETII DE GRUP

Antrenamentul sportiv este caracterizat printr-o activitate in grup, pe niveluri de varsta, sex, sau valoare, ceea ce impune antrenorilor sa realizeze o ambianta de camaradenie, din partea sportivilor, relatii amiabile, de colaborare si ajutor.

Importanta acestui aspect, nu trebuie sa fie neglijata de catre antrenor.

Intr-un colectiv organizat si disciplinat, sportivul se obisnuieste sa respecte ordinea, sa se supuna cerintelor si regulamentelor impuse de practicarea unei discipline sportive.

O atentie deosebita trebuie sa acorde antrenorul activitatii de educare a sportivilor in primii ani de instruire, ani in care se fundamenteaza motivatia practicarii sportului de performanta.

Lectiile de antrenament capata valoare educativa in momentul in care antrenorul va reusi sa dezvolte interesul sportivilor, prin cunoasterea tehnicii si a regulamentului de organizare si concurs, intr-un cuvant cu castigurile impuse de fiecare ramura sportiva.

Practicarea sportului, impune antrenorilor si sportivilor restrictii permanente, atat in procesul de invatare a tehnicii, cat si pentru evitarea cauzelor ce pot conduce la producerea de accidente.

Cum instruirea se realizeaza in cadrul sectiilor pe ramura de sport, o sarcina a antrenorului o constituie si o buna organizare a grupelor de sportivi.

Inca de la inceputul practicarii sportului, elevilor trebuie sa li se repartizeze sarcini si responsabilitati precise, sa-si subordoneze interesele individuale celor colective.

Antrenorul trebuie sa creeze legaturi de independenta (cat. de greutate, posturi in echipa, s.a.m.d).

Intre sportivii, se formeaza grupe unite si realizeaza o dezvoltare morala a membrilor sectiei.

Organizarea ajutorului reciproc sub principiul “succes pentru mine dar si pentru (adversar) coechipier” in timpul antrenamentului, dar mai ales in timpul intrecerilor, contribuie la formarea unor relatii de intrajutorare si amicitie intre sportivi.

Actiuni repetate ale sportivilor pe baza convingerilor sentimentale si deprinderilor de munca, au ca rezultat dezvoltarea acestora si transformarea lor in trasaturi de caracter, necesare viitorului sportiv de performanta.

In ultimii ani, societatea umana s-a confruntat cu mari schimbari in motivatia privitoare la practicarea sportului.

Evolutia spectaculoasa a performantelor, a reliefat motivatia profesionalizarii practicarii sportului de inalt nivel in scopul realizarii unor beneficii materiale atat de catre practicantii (sportivi si antrenori) cat si de catre organizatorii competitiilor interne si internationale.

De asemeni sportul pentru toti a devenit o cerinta obligatorie, ca motivatie pentru instituirea sanatatii si a unei conditii fizice indispensabile eliminarii stresului intelectual si asigurarii capacitatilor fizice, ca raspuns la solicitarile activitatilor umane.