Metode de cercetare pedagogica

Metode de cercetare pedagogica.

Pedagogia speciala iși indreapta eforturile spre cercetarea problemelor educației copiilor cu disabilitați. Ca știința pedagogia se dezvolta pe contul descrierilor pedagogice, descoperirilor și c 353j94d ercetarilor.

Cercetarea pedagogica - cautarea conștienta a cailor de perfecționare a procesului pedagogic cu folosirea unui anumit aparat științific.

Cercetarile pedagogice contemporane conțin:

stabilirea concreta a diferilor laturi a procesului pedagogic;

controlul datelor obținut cu ajutorul unor indicatori stabili;

folosirea pe larg a diferitor metode de cercetare.

In pedagogiz speciala ca și in pedagogia generala se aplica diferite metode de cercetare.

1. Observația pedagogica - cea mai simpla și accesibila metoda. Este un studiu sistematic efectuat de catre cercetator cu un anumit scop asupra experienței instructiv - educative in condiții naturale. Sarcina observarii rste acumularea faptelor și analiza lor științifico-pedagogica. Cercetatorul observa decurgerea lecțiilor, regimul general, lucrul educativ, personalul pedagogic etc. Observarea poate fi:

- haotica și selectiva;

- directa și indirecta;

Cerințele inaintate fața de observarea științifica:

existența unui scop bine determinat;

efectuarea sistematica dupa un anumit plan;

fizarea obiectiva și concreta a datelor.

2. Experimentul pedagogic - este o experiența științifica in domeniul lucrului instructiv - educativ, este cercetarea fenomenului pedagogic in condiții special create și controlate. Esența experimentului pedagogic - controlul ipotezelor științifice in domeniul cercetarii diferitor laturi ale instruirii și educației, care nu poate fi controlat prin alte metode.

Experimentul pedagogic necesita:

cunoașterea exacta și respectarea condițiilor de desfașurare a experimentului;

fixarea concreta și obiectiva a rezultatelor experimentului;

controlul condițiilor desfașurarii și eliminarea altor influențe.

3. Anamneza - culegerea informației despre etapele precedente ale dezvoltarii copilului esențiale atit pentru identificarea cauzelor raspunzatoare de o anumita evoluție cit și pentru continuarea mai clara a educației corecționale.

4. Conversația - servește pentru detalierea informațiilor obținute in urma observației. Are avantajul interacțiunii cercetatorului cu subiectul, al feed-back-ului verbal și nonverbal, dar ca dezavantaj se considera interesul deschis al cercetatorului fața de anumite aspecte ale vieții persoanelor și obiectivitatea limitata.

5. Analiza produselor activitații copiilor (caete, agende, desene etc.) - ce caracterizeaza particularitațile psihice ale copiilor, reprezentarile lor despre lumea inconjuratoare. Aceasta metoda dezvaluie individualitatea copiilor, aptitudinile, interesele lor. La documentația școlara se refera: planurile de instruire ale școlii, planurile calendaristice ale profesorilor, planurile de lucru educativ, registrele, cartele medicale, dosare personale ale elevilor etc.

6. Probe psihologice standartizate (teste verbale, nonverbale etc.) - se aplica cu scopul cercetarii particularitaților proceselor psihice. Rezultztele testarii sunt supuse unei prelucrari statistice.

7. Metode sociologice de cercetare - analiza documentara, ancheta sociologica (prin chestionar, interviu, sondaj de opinie), sociometria, studii de caz etc.

Pedagogia speciala perfecționeaza metodele existente de cercetare și elaboreaza altele noi. De regula in cercetarea psihopedagogica se aplica o multitudine de metode. O astfel de aplicare complexa a diferitor metode asigura obiectivitatea și temeinicia rezultatelor.