Didactica actuala nu mai considera modelarea o simpla metoda didactica, ci o modalitate eficienta de realizare a unui invatamant activ, euristic, o cale de familiarizare a elevului cu cercetarea stiintifica. Ea consta in cercetarea indirecta a realitatii, a fenomenelor din natura si societate cu ajutorul unor sisteme numite modele. Unii specialisti sunt de parere ca modelarea apartine metodei demonstratiei, in timp ce altii o considera metoda de invatamant de sine statatoare. Asa cum se poate observa in taxonomia metodelor de invatamant, consideram ca aceasta ultima acceptiune se justifica, intrucat, spre deosebire de demonstratia cu ajutorul modelelor, prin modelare se exprima relatii, legitati greu accesibile observatiei directe si nu pur si simplu obiecte materiale, fenomene concrete etc. Pentru ca actiunea de modelare sa fie eficienta, modelele nu trebuie valorificate doar ca simple suporturi ilustrative, ci ca instrumente cu care sa se opereze efectiv. Scopul modelarii unui sistem original complex cu ajutorul modelelor, este asimilarea si intelegerea eficienta a cunostintelor de catre elevi; altfel spus, invatarea cu ajutorul modelului favorizeaza o cunoastere mai usoara, mai rapida si mai substantiala. La baza modelarii sta analogia dintre model si sistemul original pe care il reprezinta, in ceea ce priveste forma, structura, functionarea in ansamblu sau a unor componente ale sistemului.
Modelul reprezinta un sistem material sau ideal, care reproduce mai mult sau mai putin fidel originalul, cu scopul de a usura descoperirea unor noi proprietati ale acestuia. Modelul poate fi considerat un “decalc” simplificat, care imita intr-o anumita masura un sistem organizat mai complex, punandu-i in evidenta trasaturile esentiale.
Exista o mare diversitate de modele care reproduc fragmente din realitatea incon-juratoare, ceea ce face ca posibilitatile, respectiv criteriile de clasificare a lor sa fie diverse:
q In functie de structura lor, distingem:
modele obiectuale/materiale (obiecte concrete, corpuri geometrice, machete etc.)
modele figurative (scheme sau reprezentari grafice ale unor obiecte, fenomene, procese, evenimente, montaje, aparate, filme de animatie etc.)
modele simbolice (formule logice sau matematice care stau la baza construirii unor rationamente, a functionarii unor dispozitive tehnice, aparate, instalatii etc.)
q In functie de forma lor, modelele pot fi:
modele materiale/reale:
grupa constructiilor (reproduc relatiile spatiale ale obiectului: machete, modele spatiale ale moleculelor substantelor chimice, modele spatiale ale diferitelor tipuri de orbitali electronici, ale hibridizarilor, ale cristalelor etc.)
grupa modelelor materiale similare/identice (au la baza asemanarea fizica cu obiectul reprezentat, fiind miniaturi cu structura foarte asemanatoare cu cea a sistemului original: mulaje, diorame, harti in relief, terarii etc.)
grupa modelelor materiale analogice (reproduc numai componentele care evidentiaza functiile originalului: schema analizatorului, schema reflexului, structura atomului dupa Bohr si Rutherford) etc.
modele ideale/mintale (constau din idei sau ecuatii logico-matematice de diferite grade de generalitate, cum ar fi: Teorema lui Pitagora, algoritmul de calcul a radacinilor ecuatiei de gradul II, transformarea logaritmilor naturali in logaritmi zecimali s.a.).
q In functie de rolul pe care il indeplinesc in procesul de invatare, distingem:
modele explicative (sprijina procesul de intelegere: schemele, reprezentarile grafice, diagramele de desfasurare a programului, desene, figuri etc.)
modele predictive (dezvaluie transformarile care vor surveni pe parcurs in sistemul studiat: grafurile conceptelor, matricile lui Davies etc).
In studierea proceselor si fenomenelor realitatii inconjuratoare se poate apela la modele obiectuale, cum ar fi obiectele concrete/materiale, corpurile geometrice, mulajele, machetele, dar si la modele figurative si simbolice.
In matematica, modelele se refera la relatii sau formule care caracterizeaza comportamentul unui fenomen real. Astfel, modelul matematic al caderii corpurilor este infatisat sub forma unei ecuatii care exprima legile caderii corpurilor.
Unele modele pot fi considerate cazuri particulare, dar reprezentative pentru o intreaga clasa de obiecte sau fenomene. De exemplu, in invatarea limbilor straine, modelul poate fi alcatuit dintr-un grup de propozitii, iar in invatarea muzicii, modelul poate fi un cantec, un solfegiu reprezentativ pentru un gen muzical.
Ca principale avantaje ale metodei modelarii, le amintim pe urmatoarele:
T presupune esentializarea si condensarea informatiilor, inlatura elementele descriptive si statice din procesul instructiv-educativ si ii asigura acestuia caracterul dinamic, functional si operant, eficienta
T daca sunt antrenati si elevii in construirea si utilizarea modelelor, metoda sprijina realizarea unui invatamant modern, activ, euristic si cu valente formative
T utilizarea modelelor permite realizarea autoreglarii sistemului informational si optimizarea comunicarii educationale, intrucat reproduc schema logica a transformarilor suferite de informatii intr-un context determinat
T familiarizeaza elevii cu rationamentul prin analogie
T usureaza formarea si exersarea operatiilor mintale pe baza interiorizarii actiunilor obiectuale
T utilizarea modelelor si, mai ales, elaborarea lor de catre elevi, asigura o invatare eficienta si temeinica si creaza mari posibilitati de predictie asupra progresiei invatarii.
|
